CAMERA DE WHISKY (I)

FEMMES DAMNÉES
Charles Baudelaire

Comme un bétail pensif sur le sable couchées,
Elles tournent leurs yeux vers l'horizon des mers,
Et leurs pieds se cherchant et leurs mains rapprochées
Ont de douces langueurs et des frissons amers.
Les unes, cœurs épris des longues confidences,
Dans le fond des bosquets ou jasent les ruisseaux,
Vont épelant l'amour des craintives enfances
Et creusent le bois vert des jeunes arbrisseaux;
D'autres, comme des sœurs, marchent lentes et graves
A travers les rochers pleins d'apparitions,
Où saint Antoine a vu surgir comme des laves
Les seins nus et pourpres de ses tentations;
II en est, aux lueurs des résines croulantes,
Qui dans le creux muet des vieux antres païens
T'appellent au secours de leurs fièvres hurlantes,
O Bacchus, endormeur des remords anciens!
Et d'autres, dont la gorge aime les scapulaires,
Qui, recelant un fouet sous leurs longs vêtements,
Mêlent, dans le bois sombre et les nuits solitaires
L'écume du plaisir aux larmes des tourments.
O vierges, ô demons, ô monstres, ô martyres,
De la réalité grands esprits contempteurs,
Chercheuses d'infini, dévotes et satyres,
Tantôt pleines de cris, tantôt pleines de pleurs,
Vous que dans votre enfer mon âme a poursuivies,
Pauvres sœurs, je vous aime autant que je vous plains,
Pour vos mornes douleurs, vos soifs inassouvies,
Et les urnes d'amour dont vos grands cœurs sont pleins!

SETEA
Ioan Grosaru

Mi-e atâta sete de cuvânt, mi-e sete
Adu-mi paharul amărui să-l beau
Căci cale lungă de bătut mai este
Şi e târziu iubito, nu mai stau.

Să-mi pui un pic de-argilă în mâncare
Că drumu-i lung şi nu-i bătătorit
Şi îmi va creşte din stomac o floare,
Din ochi oceanul necălătorit.

Mi-e sete de rugină, de ruine
De apa clocotită în pahar
Să laşi durerea să pătrundă-n mine
Când sunt îngenunchiat lângă altar.

Mă iartă înc-o dată de trădare
De dorul nopţii voi zbura o clipă
Apoi să dorm un ceas cu fiecare
Şi să visez că-mi creşte o aripă.

Faină "Sete"!

Aici sunt mai multe.

http://www.poezii.biz/poezii.php?author=965

Văd că le ai cu franceza! Cel putin în muzică si poezie, am văzut multe postări de-ale tale în limba aceea.
Cu Engleza te descurci...
Cu Româna la fel. Ce limbi mai stii?
Tи говориши по-русски?
Сазнајте сарба? (Ti priceashi sârbsky?)
Hablan español?

Franceza am învăţat-o din clasa a V-a şi mi-a plăcut. Apoi în liceu am descoperit şi literatura franceză şi mi-a plăcut şi mai mult. Partea proastă este că am cam pierdut contactul cu limba şi, chiar dacă vorbesc binişor franceza, scriu dezastruos.

Engleza... ţi-am mai spus cum am învăţat-o şi, pe text, mă descurc destul de bine. După cum am mai scris, înţeleg şi o convorbire, chiar dacă nu prind toate subtilităţile dar, oricum, ştiu despre "ce este vorba în propoziţie". :pirat:

Cu rusa, într-un fel, ai nimerit-o. Am început-o în calsa a VI-a şi am dus-o până în liceu. Din păcate (şi spun "din păcate" fiincă literatura rusă este fascinantă) nu s-a lipit de mine. Poate că aici şi cei şapte ani "petrecuţi" de tatăl meu în lagărele sovietice, ca prizonier de război, a avut un cuvânt de spus la nivel subconştient. Nu mai am decât vagi urme de limbă rusă: ştiu alfabetul, îmi mai aduc amite câteva terminaţii de la cazurile gramaticale. Repet, îmi pare rău, pentru că ruşii au o cultură monumentală. Aşa a fost să fie. Sincer să fiu, mi-ar plăcea să re-învăţ limba rusă.

Cam cu atât mă pot lăuda, însă mi-e destul să mă descurc în lumea asta. În cealaltă... om mai vedea!

Călugăre, io am reuşit să gat curăţenia de Paşti. Tu ai început-o? Mulţam pentru dascălul de limbă română- Lucrează fain.

Vezi că nu le ştie chiar pe toate, trebuie să mai adaugi la dicţionar. Nu recunoaşte toate cuvintele compuse şi le tratează ca greşeli. Dar tot este mai bun decât nimic.

Curăţenia am început-o dar n-am terminat-o. Încă îmi mai salvez pe DVD-uri ce am mai important ca să formatez tot hardul.

https://www.youtube.com/watch?v=-S34K4e4FZI

VEŞNICUL IERI
de Ioan Grosaru

Cu luna învelit îngenuncheam la soare
Să uit că mai privat de primăveri
Străjerul nopţii vine să-mi măsoare
Durerea plânsă-a veşnicului ieri...

Cântam odinioară la pahare
Şi împărţeam cu alţi câţiva, păreri
Şi constatam cu toţii că ne doare
Doar amintirea veşnicului ieri...

Aş da orice să sting din lumânare
Să mă ascund în umbre de tăceri,
Să te alung din amintiri, în zare,
Să nu am ura veşnicului ieri...

Te-aş alunge o clipă din cărare
Şi singur voi dansa de împăcări
Şi profitând de scurta ta plecare
Să gust din cupa veşnicului ieri...

Reneg o clipă orice îndurare
La teama unei triste revederi,
Va trece înc-un azi, şi ziua moare,
Însă rămâne veşnic câte-un ieri.

Ar fi trebuit ca, de Sfântul Patrik, topicul acesta să se numească "Camera de whiskey"


Uite ce poate să facă două postări diferite, a lui Zuum cu Sfântul Patrik şi a lui Accent cu Sinead O'Connor: un cântec rebel.

Sinead O'Connor - This Is A Rebel Song
https://www.youtube.com/watch?v=pqh8dikSoTM&feature=PlayList&p=3FAFBC74A95EFC7A&index=36

I love you my hard Englishman
Your rage is like a fist in my womb
Can't you forgive what you think I've done
And love me - I'm your woman
And I desire you my hard Englishman
And there is no more natural thing
So why should I not get loving
Don't be cold Englishman

How come you've never said you love me
In all the time you've known me
How come you never say you're sorry
And I do

Ah, please talk to me Englishman
What good will shutting me out get done
Meanwhile crazies are killing our sons
Oh listen - Irishman
I've honored you - hard Englishman
Now I am calling your heart to my own
Oh let glorious love be done
Be truthful - Englishman

How come you've never said you love me
In all the time you've known me
How come you never say you're sorry
And I do
I do

PASĂREA DE CEARĂ
de Ioan Grosaru

Mă iartă iarăşi, Doamne, că am zburat furiş
Cu-albastra-nchipuire prin viforul de ceară
Şi c-am strivit pământul în graba spre urcuş
Şi că ecoul zării l-am transformat în scară.

Mă iartă iarăşi, Doamne, că am cântat străin
Un imn de rugăciune albastru şi lumesc,
Să-mi ierţi din îndrăzneala cu care am să vin
Să cer îngăduinţă din nou ca să greşesc.

Mă iartă iarăşi, Doamne, că am iubit desculţ
Tăcerea care curge din cupa de lumină
Şi c-am uitat aseară să-ţi spun să mă asculţi,
Am obosit de soare, de zbor şi de rugină.

Albastra-nvinuire mă tulbură-n ruine
Păşesc cu tulburare pe şubreda mea scară
Mă iartă iarăşi, Doamne, când am să zbor spre Tine
Să sufli focul milei pe trupul meu de ceară.

Textul de mai jos l-am primit (ca pe atâtea altele) prin poşta electronică. În mod normal locul său a fost la Divertisment. Dar mi-a plăcut prea mult şi l-am pus aici... ca să-mi fie mai aproape. Mi-ar plăcea să ştiu că aşa ceva chiar s-a întâmplat şi în realitate. Dacă nu, cine ştie? Poate mai e timp să se întâmple...



SCRISORI DE LA TEDDY

In timp ce se afla in fata copiilor din clasa a 5-a, Doamna Thompson, in prima zi de scoala, le-a spus un neadevar. Ca majoritatea profesorilor, le-a spus elevilor sai ca ii iubeste pe toti la fel de mult. Totusi, acest lucru nu era posibil, deoarece in primul rand, cufundat in banca sa, era baietelul numit Teddy Stallard.

Doamna Thompson il urmarise pe Teddy in anul precedent si observase ca acesta nu se juca cu ceilalti copii, hainele sale erau neingrijite si era murdar mai tot timpul... Si Teddy putea fi nesuferit. Se ajunsese pana acolo incat Doamnei Thompson ii facea placere sa scrie pe lucrarile acestuia, cu un creion gros si rosu, un X mare si ingrosat si sa ii dea nota 4.

La scoala la care preda doamna Thompson, trebuia sa revizuiasca toate caracterizarile elevilor, iar pe Teddy il lasase intentionat la urma. Totusi, cand a deschis dosarul acestuia, a ramas surprinsa sa vada ca profesoara din primul an scrisese "Teddy e un copil istet, isi face temele cu grija, este manierat si este o placere sa fii in prajma lui".

Profesoara din clasa a 2-a scrisese "Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii sai, dar este tulburat de faptul ca mama sa sufera de o boala incurabila, iar viata de acasa trebuie sa fie foarte grea"
Profesoara din clasa a 3-a scrisese "Moartea mamei sale il afectase foarte mult. Se straduieste foarte mult, dar pe tatal sau nu il prea intereseaza, iar climatul de acasa il va afecta in curand, daca nu se va schimba ceva"
Profesoara dintr-a 4-a a scris "Teddy este retras si nu mai este interesat de scoala. Nu are multi prieteni si uneori adoarme in timpul orei"

De-acum, doamna Thompson intelesese problema si i-a fost rusine de ce facuse. S-a simtit si mai prost cand elevii ei i-au adus cadouri de Craciun, legate cu panglici frumoase si impachetate in hartie stralucitoare. Mai putin Teddy. Cadoul acestuia era impachetat cu hartie obisnuita de culoare maro. Doamnei Thompson i-a fost greu sa il deschida in fata celorlalti. Unii dintre elevi au inceput sa rada cand a descoperit o bratara careia ii lipseau unele pietre si o sticluta de parfum pe trei sferturi goala. Ea i-a certat cand a observat ca bratara era draguta si parfumul mirosea frumos. Teddy Stallard a ramas dupa ore in acea zi doar pentru a-i spune "Doamna Thompson, astazi mirosi exact ca si mama".

Dupa ce copiii au plecat, a plans timp de aproape o ora. In acea zi, a incetat sa mai predea citirea, scrierea si aritmetica si a inceput sa ii invete pe elevi. Doamna Thompson i-a acordat o atentie deosebita lui Teddy. Pe masura ce lucra cu el, mintea sa a inceput sa isi revina. Cu cat il incuraja mai des, cu atat acesta reactiona mai bine. Pana la sfarsitul anului, Teddy ajunsese cel mai istet elev din casa, si, in ciuda promisiunii ca ii va iubi pe toti la fel, Teddy a devenit alintatul sau.

Un an mai tarziu, a gasit o scrisoare de la Teddy in care ii spunea ca e cea mai buna profesoara pe care o avusese vreodata. Au mai trecut inca sase ani pana a mai primit un semn de la Teddy. Apoi el i-a scris ca terminase liceul al treilea in clasa, si ca ea ramasese cea mai buna profesoara pe care o avuse. Patru ani mai tarziu, a mai primit o scrisoare care spunea ca va termina in curand si facultatea cu cele mai bune rezultate. Inca o data o asigura pe doamna Thompson ca fusese cea mai buna profesoara. Apoi au mai trecut inca patru ani si a mai venit o scrisoare, cu acelasi mesaj, dar numele expeditorului era schimbat: Dr. Theodore Stallard.

Apoi o noua scrisoare in care o anunta ca se va casatori. Ii spunea ca tatal sau a murit cu cativa ani in urma si o intreba daca ar vrea sa participe la nunta si sa stea in locul in care sta de obicei mama mirelui. Bineinteles ca a acceptat. Si a purtat bratara careia ii lipseau unele pietre si a folosit acelasi parfum pe care il primise demult de la Teddy. S-au imbratisat, iar Teddy i-a soptit la ureche "Multumesc pentru ca ai crezut in mine. Multumesc pentru ca m-ai facut sa ma simt important si mi-ai aratat ca pot insemna ceva."

Doamna Thompson i-a soptit cu lacrimi in ochi "Teddy, ai inteles gresit. Tu esti cel care m-a invatat ca pot schimba ceva. Nu am stiut cum sa predau elevilor pana te-am intalnit pe tine."

MORALA:
Nu poti niciodata sa stii cum poti influenta viata altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Tine seama de acest lucru in aventura ta prin viata si incearca sa schimbi ceva in viata celorlalti (si ar fi ideal daca ar fi in bine).
Si nu uita!:
Nimeni nu are dreptul sa priveasca o alta persoana de sus, decat in momentul in care se apleaca si ii intinde o mana pentru a-l ajuta sa se ridice!

Călugăre, un astfel de text nu poate fi scris numai din imaginaţia unui om.

Citat :

De-acum, doamna Thompson intelesese problema si i-a fost rusine de ce facuse.

Desi o primisem si eu cu ceva vreme in urma, am lacrimat si de data asta. Inseamna ca trebuie sa o trimit mai departe, iar, poate si altcuiva ii va face placere sa se induioseze recitind-o.

POPASUL UNUI GÂND
de Ioan GROSARU

Glia strănută ţânţari peste tot
Tăciunele serii arată a mort.
Tabloul iubirii - amurgul în sânge,
Arată mulţimii că soarele plânge.
Mici monştri cu chipuri din umbre de foc
Se-aşează cu frică oriunde au loc.
Din capătul serii, din mână în mână,
Se duce departe puţina lumină
învinsă de teama mormântului, plânge
Pe cer cu-ntuneric, cu umbre şi sânge.
Cascade din râuri uitate demult
Revarsă a sete cu timpul adult
Născut prea devreme să poarte osânda
Păcatului, vina de-a sparge oglinda
în cioburi confuze cu gust de tăcere
în care cuvântul nu-şi are plăcere.
Apele lumii plutesc în derivă,
Cu gândul pribeag, obosit, deopotrivă.

A fost inspirat din totdeauna dar în ultimul timp, în mod special, Anahoret are o inspiratie deosebită în postările sale.
Tare cu plăcere te citesc, prietene. După mesajele tale, stiu deja cine esti si mi-ar plăcea foarte mult să te cunosc în persoană - astfel de oameni nu-i bine să-i lasi departe de tine!

Heeei! Nu fiti gelosi, acum!
Avem multi useri deosebiti pe acest forum. O să vină si rândul lor în a fi elogiati (unii deja au fost!)
Vă iubesc pe toti! Asta trebuie să stiti...

Si pe mine m-a impresionat profund mica povestioara scrisa de Anahoret (de fapt mi-au dat lacrimile)! Ce buna lectie! Foarte frumos

ALERGII DE IARNĂ
de Ioan Grosaru

Cercetătoare,
privirea cerbului rănit adastă peste zare
că mi se face trupul un urlet de câine
pornind după pradă de parcă spaţiul s-a închis
în rana lui şi în durerea de mâine aidoma
îmbrăţişării dintre pământ şi apă, când
Noe încă mai căuta Araratul –

oh, tu cel ce verşi asemenea imagini
cum pot intra faptele în tine şi cum laşi
atâta culoare să curgă,
ai milă de iarna asta care sta precum o cucuvae
şi tot clipeşte şi tot clipeşte ca un far,
uite-o acolo, rătăcită printre stâncile găunoase
unde-şi are sălaş vânătorul...

Lupul tot aleargă prin prezentul său,
ziua şi noaptea nu-l desparte de sine
ci mai degrabă hrana,
aidoma urletului
somnul îmi sapă prin trup muşuroaie
ele cârtiţă
pe care tot aşez cruci
in amintirea celor plecaţi din mine.

De suflet
Fleetwood Mac - Need Your Love So Bad
https://www.youtube.com/watch?v=lxeQKQQ6k4s