CAMERA DE WHISKY (I)

A venit primăvara în piaţă.
Pe tarabe s-au înmulţit pungile cu arpagic iar ţigănuşii vând ghiocei. Au apărut şi grămăjoarele de urzici. Firave, verzi, proaspete şi îmbietoare! Mâine am să dau o tură la Plopeni să culeg urzici. Am şi în grădină, dar am să mă duc şi pe deal, la cules.

Abia aştept să înmugurească pădurea! Nici nu ştiţi cum poate fi o pădure de stejar! Este la fel ca o femeie: frumoasă în orice anotimp. Primăvara – proaspătă, vara – îmbietoare, toamna – seducătoare iar iarna – enigmatică.

Mi s-a făcut dor de pădurea mea de la Plopeni. O fi oare melancolia de primăvară?

Nervi de primăvară
George Bacovia

Primăvară...
O pictură parfumată cu vibrări de violet.
În vitrine, versuri de un nou poet,
În oraş, suspină un vals de fanfară.

O lungă primăvară de visuri şi păreri ...

O lungă desertare zvoneşte împrejur,
E clar şi numai soare.
La geamul unei fabrici o pală lucrătoare
Aruncă o privire în zarea de azur.

O nouă primăvară pe vechile dureri ...

Apar din nou ţăranii pe hăul de câmpie,
În infinit pământul se simte tresăltând :
Vor fi acum de toate cum este orişicând,
Dar iar rămâne totul o lungă teorie.

O, când va fi un cântec de alte primăveri ? !

Mi-aş dori ca eu să fiu Filemon şi soţia mea să-mi fie Baucis!
Îmi doresc să ni se întâmple ca în legendă. Nu i-aş putea supravieţui...

Din legendele Olimpului:
Filemon şi Baucis

Seninătate
Alexandru Philippide



Ca un păienjeniş tăcerea se întinde prin unghere
Câteva raze mai clipesc stinghere prin unghere
Şi iată, visul vine pe furiş
şi intră în odaia mea tiptil ca un copil.
pe la fereastră,
Ca un bătran cântând din flaut,
Trece vântul rece
cu-atâtea vise-n traista lui albastră
Tăcere... ochii zilei s-au închis
În seara asta ce-mi mai spui tu, vis?
Te-ascult, vorbeşte-mi, dar încet, încet şi mult,
Şi vorba ta să semene tăcerii.

Uite că pe Alexandru Philippide nu prea îl cunosc!
Să-mi fie rusine! Sau nu?
O să plec pe Net să-l caut si să-l cunosc mai bine.
M-ai provocat, Anahoret.

Clopotele
Al. Philippide

Duminicile-n fiecare săptămână
Când clopotele-n mantii de bronz se iau de mână
Şi-ncep să colinde
Cât vazduh glasul lor cuprinde,
- Umflaţi de vânt,
Buimaci, târându-şi umbra greoaie pe pământ,
Toţi nourii aleargă cu clopotele-n zbor
Pe urma lor;

Iar când în zare ca-ntr-o văgăună
S-au prabuşit cu toţii împreună,
Din ce în ce mai limpede răsună,
Împodobind cu aur proaspăt crinii,
Goarna luminii!

Şi-atunci tot cerul se preschimbă
În clopot ‘nalt cu soarele drept limbă
Care bate
Clipe de lumină
Pentru cei a caror inimă se zbate
Ca limba unui clopot rostogolit în tină.
În hohote sonore vazduhul se destramă
Când clopotele-n tropot de copite
Îndeamnă sufletele toropite
Şi le chiamă
Cu ele către soare să s-avânte,
Sărmane clopote cu aripi frânte!

Şi-atunci nebunii care-ntr-una urlă
Cu sufletul la gură ca o surlă
Când clopotele-n fiecare turlă
Cu ură-şi muşcă frânghiile, botniţi,
- Nebunii intră pe furis în casă,
Şi tac din gură, şi s-ascund sub masă;
Căci trebuie să ştiţi că din clopotniţi
Îndată clopotele au să zboare
În cavalcadă către soare,
Şi-au să se-ntoarcă liniştit, la trap,
Să ne cadă pe cap,
Să ne cadă pe cap!

Dar eu, care nu sunt nebun,
Vă spun:
Că clopotele-n fiecare săptămână
Se iau de mână;
Îşi suflecă mantalele-ntr-o horă
Sonoră;
Şi-apoi pornesc ca să colinde
Cât văzduh poate glasul lor cuprinde.
Dar vă mai spun,
Eu, care nu sunt nebun,
Vă spun că toate clopotele spun:
Că, dintr-o dată preschimbate-n goarne,
Au să răstoarne
Văzduhul peste noi ca un puhoi
De cer albastru şi lumină multă,
- Şi-atuncea noi,
Care suntem acei ce tac şi le ascultă,
Stăruitori vom sta cu fruntea boltă
De revoltă,

Cu ochiul cupă de nădejde multă,
Cu zdrenţele azurului pe noi,
Surâzatori – cu clopotele-n noi!

Glasuri
Al. Philippide

De unde vin? De unde se coboară
În mine nălucirea lor adâncă?
Vor fi rămas din vremi de-odinioară?
Se smulg din vremi neîmplinite încă?

Câte tăceri s-or fi topit în ele,
Că sunt atât de limpezi şi de pline!
Făcute-s printre nalte bolţi senine,
S-alunece pe lungi priviri de stele.

Din stele chiar vor fi venind! Sau, poate,
Vr-un băştinaş din alte lumi străbate,
Cercetător, atât amar de drum
Şi la fereastra minţii mele bate
Cu-o mână străvezie ca de fum...

O, glasuri care m-aţi ales popas,
Când n-oi mai fi şi eu decât un glas,
Mă veţi lua pe calea de apoi
Prin vămile văzduhului cu voi,

Sau mă veţi părăsi în drum, stingher,
Uitat, pierdut în vr-un străin ungher
Al cosmosului fără jos şi sus,
La fel cu-atâtea glasuri ce s-au dus?

Păi, ce să mai mergem după Philippide când vine el la noi?!
Să trăiesti, Anahoret!

Emil Condor a scris:

Păi, ce să mai mergem după Philippide când vine el la noi?!
Să trăiesti, Anahoret!

Să trăiesti bine!

Nu vreau să trăiesc băsescian!

Noa zua bună călugăre. Dă şi tu un wisky să-mi spăl zaţu dintre măsele.

abbilbal a scris:

Dă şi tu un wisky să-mi spăl zaţu dintre măsele.

Nu mai sunt periute în România?!

Emil Condor a scris:

abbilbal a scris:

Dă şi tu un wisky să-mi spăl zaţu dintre măsele.

Nu mai sunt periute în România?!

Cred ca ideea e ca trebuie sa ne spalam cat mai bine...deci cat de multe lichide inainte si dupa periaj!

Nu gasesc smile-ul care arata ca sunt total de acord, dar au aparut altele...hai sa le pun pana nu dispar! :quote:

Vineri ne vom duce pana la Bran cu un portbagaj plin de bautura (si mancare dar aia-i fudulie, bautura e de baza!).
4 baxuri de apa, 2 de cola, 6 cutii mari de suc de portocale, o sticla sampanie pt copii, 3 sticle de sampanie MARTINI, 6 sticle de whisky (Chivas Regal si Jack Daniels), un butoias de bere Heineken, am uitat ceva ?!?! 4 baxuri de doze de Red Bull

Mai trebuie si mancare? Unde o mai punem si pe aia?

aurora a scris:

Vineri ne vom duce pana la Bran cu un portbagaj plin de bautura...

Mai trebuie si mancare? Unde o mai punem si pe aia?

Hei! Acolo vei fi în vecinătatea neamurilor mele - mă faci gelos...

Să aveti un timp minunat la Bran, Aurora!

zaraza26 a scris:

Nu gasesc smile-ul care arata ca sunt total de acord, dar au aparut altele...hai sa le pun pana nu dispar! :quote:

Când găsesc ceva bun, pun aici, pentru toti de la Popas.
Aseară am adăugat câteva iconite, remarcate, deja de tine.

Nu aveti impresia că lipseste cineva dintre noi pentru, cam lung timp?!

Anahoret, probabil lucrezi la grădina ta, acum... Să ai spor în tot ce faci!

Am dat o tură pe la Predeal. Am ajuns acasă pe la 17.00. Acum vreau să mă pun la zi cu ce mai este prin forum!

Anahoret a scris:

Am dat o tură pe la Predeal.

Of! Predealul meu iubit! În perioada cât am fost acasă, Predealul era cel mai vizitat oras, favoritul meu dintre toate, cel putin dintre cele apropiate geografic, unde puteam merge frecvent. Oare o să mai fie cândva, asa cum a fost? Mă îndoiesc...

S-a "manelizat" şi Predealul, ca şi Bucegii dealtfel. Vin acolo toţi şoşonarii. Cel puţin pe partea cu Trei Brazi şi Poiana Secuilor sau Pârâul Rece, unde se poate ajunge cu maşina... e jale. Ca să nu mai spun de trafic. De la Sinaia şi până la ieşirea din Comarnic faci şi două ore cu maşina, în week-wnd. Din motivul ăsta prefer, în ultimul timp, Valea Teleajenului şi Cheia. Acolo încă nu este zăpăceala din Bucegi.

Cam aşa este zăpada în Bucegi. Scuze de calitatea fotografiei, dar era o ceaţă că abia vedeai să-ţi bagi degetele în ochi.

Mie-mi place fotografia, chiar daca era ceata. Se vede cat de mare e zapada, ca doar indicatorul catre Piatra Arsa nu e la nivelul solului. Am si uitat cum e iarna la munte. Ultima data am prins asa ceva pe Semenic.
La mine, la "Trei Brazi" acum e soare, cald, sunt 16 grade.

La Predeal, când am plecat, erau 8 grade şi zăpada începuse să se topească. Sus, pe munte, este încă bine. Noi am fost la schi în Sinaia, pe Valea Dorului (Clăbucetul e naşpa) şi am făcut un traseu pe schiuri de la Cota 2000 - Piatra Arsă - Babele cu coborâre în Buşteni cu telecabina. A fost cam obositor, dar frumos.

Câteva mostre de pe traseu.

Superb.
Nu am schiat niciodata. Mi-ar fi placut, dar nu am vrut sa risc. In schimb Doina a schiat de la 6 ani. Mergea aproape in fiecare iarna cu socrii mei la Cabana Aviatorilor de la Poiana Brasov.
Dupa ce ne-am casatorit, mergeam de multe ori la munte cu colegii si prietenii. Ei schiau, eu cu sania sau stateam la cabana sa pazesc bagajele. Si le pazeam bine, aveam grija mai ales de sticle, sa nu se sparga.

Schiul se învaţă la fel de uşor ca şi mersul pe bicicletă. Nu trebuie să te avânţi de prima dată şi s-o iei mai uşurel până înveţi tehnica. De regulă, după o săptămână, eşti destul de stăpân pe tine ca să te dai pe o pârtie de dificultate medie. Apoi totul depinde de exerciţiu. Principalul este să-ţi placă, nimeni nu cere nimănui să fie al doilea Alberto Tomba!

Anahoret a scris:

Schiul se învaţă la fel de uşor ca şi mersul pe bicicletă. Nu trebuie să te avânţi de prima dată şi s-o iei mai uşurel până înveţi tehnica. De regulă, după o săptămână, eşti destul de stăpân pe tine ca să te dai pe o pârtie de dificultate medie. Apoi totul depinde de exerciţiu. Principalul este să-ţi placă, nimeni nu cere nimănui să fie al doilea Alberto Tomba!

Ai dreptate. Cu bicicleta m-am descurcat. Dar la schi (si la patinaj) erau riscuri mai mari, pentru mine. Am avut probleme la nastere cu piciorul drept, am fost operat la 4 ani. Doctorii mi-au schimbat tendoanele intre ele, operatia s-a terminat cu bine, dar piciorul drept tot fragil a ramas, un pic mai subtire si un pic mai scurt decat celalalt.
Mi-ar fi placut sa schiez sau sa patinez, dar nu am riscat. La alte sporturi, nu mi-a fost frica. Am centura verde la judo, am jucat tenis de camp (am o racheta Dunlop) si am devenit un foarte bun portar la mini-fotbal.
Dar imi plac la nebunie sporturile de iarna.