CAMERA DE WHISKY (I)

Restituire cu Cehov:

În 1886, cu ironia lui inconfundabilă, A.P. Cehov scria astfel la cumpăna dintre ani despre agitaţia şi veselia pe care le considera false şi de prost gust:

"... După mine, este o neghiobie şi un lucru nedemn de raţiunea omenească să te bucuri de un fleac precum Anul Nou. Anul Nou nu este cu nimic mai breaz decât cel vechi, cu singura deosebire că cel vechi a fost rău iar cel care va veni va fi şi mai rău... Eu, unul, cred că în seara de Revelion nu trebuie să te bucuri ci, dimpotrivă, să suferi, să plângi, să nutreşti cele mai rele presimţiri. Nu trebuie să uităm că fiecare An Nou ne apropie de moarte, ne măreşte chelia, ne adânceşte zbârciturile, ne îmbătrâneşte nevasta, sporeşte numărul copiilor şi ne împuţinează banii..."

Esti sigur că aia a fost scrisă de Cehov, nu de Emil Condor?

La fel si eu, nu pun pret pe Anul Nou sau oricare alte sărbători cum ar fi si ziua mea de nastere. Si mai sunt multi care au pozitia mea (poate chiar si tu).

Ei, nu chiar! Eu sunt un optimist moderat şi mă bucur când mai trece un an.

"Uite că l-am fentat şi p-ăsta!"

Mi-am adus aminte de ceva ce ascultam pe la sfârşitul anilor '90:

Sissel - Cneazul Igor
https://www.youtube.com/watch?v=WahcTznCRm4

versiunea "originală", care a apărut la MTV în perioada respectivă este pe link-ul de jos.
https://www.youtube.com/watch?v=-blfPCOeLQ0&feature=related

Am fost unul dintre cei mai optimisti oameni ce îi puteai întâlni pe planetă. Da, am fost...
Acum, îmi place să cred că aplic logica în tot ce fac, fără optimism sau pesimism.
Normal că atunci când plec la o actiune, cred că o voi duce la bun sfârsit (aia e optimism, nu?) dar înainte de a porni la actiune, studiez problema cu atentie si caut să evit neajunsurile înainte de a începe orice. Sunt omul căruia îi place să prevină un neajuns decât să-l întâmpine si doar apoi să-l elimine prin efort suplimentar. Asa suntem noi, cei ce ne-am lovit de atâtea neajunsuri în viată, cumpănim bine înainte de a face pasul.

Citat :

...nu pun pret pe Anul Nou sau oricare alte sărbători

Cineva îmi scria în trecut cuvintele astea. Sunt un pic mai de domeniul religiosului, dar se potrivesc fain. Să le vedem:
Conform Bibliei, in perioada dupa cruce nu mai exista NICIO SARBATOARE.
Daca vrei sa-ti stabilesti tu o zi in care sa dai slava lui Dumnezeu, poti s-o faci in fiecare zi . Sunt doctrine false care iti spun ce sarbatoare este astazi sau miine, care se iau dupa VT in loc sa inteleaga ca VT este o UMBRA.
Traditia nu are nimic cu Dumnezeu, Biblia are. Si in Biblie spune ca o zi este ca oricare alta.

Mda! Eu sunt perfect de acord cu afirmatiile prietenului meu.

Din ceea ce spui înseamnă că eşti un om judecat, nu un pesimist! Nici eu nu mă arunc cu capul înainte!

Dar ştii ce spune optimistul incurabil: "Atunci când viaţa-ţi întoarce spatele, profită de ocazie şi pune-i mâna pe fund!". Dumnezeu m-a ferit de o asemenea ocazie, însă odată am fost pe-aproape... şi nu mi-a fost deloc bine. Atunci mi-am dat seama cât adevăr este în expresia aia de la cununie: "împreună la bine şi la greu".

În schimb, îmi place mult un slogan publicitar de la Addidas Torsion care circula prin anii '92-'93 la TV. "Dacă vrei, poţi!" Până acum, la mine s-a verificat!

Categoric nu m-as pune în categoria pesimistilor, ai dreptate.
Dar e bine ca înainte de a face ceva, să întrevedem în primul rând, partea negativă ce poate să ti se opună actiunilor, dorintelor tale. Dacă se iveste ceva pozitiv, neprevăzut, aia e minunat, nu răneste deloc ( ) dar ceva rău, neasteptat te poate da "peste cap" de-a binelea.

Emil Condor a scris:

Conform Bibliei, in perioada dupa cruce nu mai exista NICIO SARBATOARE.
Daca vrei sa-ti stabilesti tu o zi in care sa dai slava lui Dumnezeu, poti s-o faci in fiecare zi.

Şi da şi nu! Adu-ţi aminte că Aristotel, parcă, spunea tuturor să lase elevilor măcar o zi de vacanţă. Sunt de acord că-l poţi slăvi pe Dumnezeu în orice zi şi oriunde (nu numai într-un anumit loc) însă sărbătorile parcă aduc ceva culoare vieţii. Nu cred c-aş putea să stau tot timpul serios.

Bănuiesc ce-a vrut prietenul tău să spună: după ceea ce i s-a făcut lui Iisus... numai de sărbătoare nu ar fi cazul. Dar mă gândesc şi la partea prin care (din punct de vedere laic vorbesc) sărbătorile ne ţin în memorie faptele Sale. Şi, dacă mă uit în calendarul bisericesc ortodox, în afară de Înviere şi Naşterea Domnului celelalte sunt comemorări, nu sărbători. Că noi le "sărbătorim"... asta este altceva.

Emil Condor a scris:

să întrevedem în primul rând, partea negativă

Aici sunt întrutotul de acord cu tine. Numai că eu îi spun părţii negative "greutăţi" şi alea trebuie să văd cum le trec sau cum pot fi ocolite. Şi, iarăşi sunt de acord cu tine, nu mă bazez foarte mult pe elemente favorabile. Dacă aşa ceva se întâmplă "să fie primit!" le iau ca un bonus, dar nu ca pe un eveniment ce trebuia să se producă cu necesitate!

Anahoret a scris:

sărbătorile parcă aduc ceva culoare vieţii. Nu cred c-aş putea să stau tot timpul serios.

Ca să merg până la capăt cu explicatiile: eu am sărbători dar nu dintre cele religioase.
Curiosi ce fel de sărbători? Asteptati să mă contrazic? Nu, nu o voi face. Dar pentru mine, sărbători sunt toate acele zile în care mă simt bine; dacă mă simt bine 365 de zile pe an, eh, anul acela e totul o sărbătoare. Zilele în care sunt liber si plătit de la muncă, le pot băga la categoria sărbători (personale, dar tot sărbători, nu-i asa?). Mai sus mă refeream mai mult la zilele ce sunt toate la fel - doar noi oamenii le facem diferite.

Exact la cele religioase mă refeream şi eu când spuneam că, cel puţin în calendarul ortodox, doar două sunt sărbători iar celelalte comemorări.

Iar restul sărbătorilor... din orice poţi face un motiv de bucurie. Aveam un coleg care, atunci când voia să ieşim la o bere, zicea: "Haideţi că astăzi e ziua mea, am împlinit 80 de kile. Fac cinste!" Deci nu trebuie să fie ceva special.

Şi uite, îmi aduc aminte cu câtă bucurie aşteptam în copilărie şi-n adolescenţă zilele de 1 Mai şi 23 August. Erau zilele când ieşeam la iarbă verde în pădurea de la Păuleşti, perioadă când venea bâlciul cu carusele, cu tonete de tir, cu ţigani cu Alba-Neagra... Era veselie! Bine, asta până prin '85. Că de atunci, "la cererea oamenilor muncii" zilele respective se "serbau prin muncă".

Da, da-da! Nu stăm departe unul de celălalt în întelegerea sărbătorilor, doar câteva aspecte diferite ce sunt date de experienta personală a fiecăruia dintre noi. Ar fi minunat ca omul să aibă "motive" de sărbătoare în fiecare zi, nu sunt împotriva faptului ca omul să se simtă bine. As fi un idiot să văd problema asta diferit!!!

Mda! Îmi amintesc iesirile alea despre care vorbesti mai sus - cred că asa făceam toti.
După 1985 nu-mi mai amintesc nimic de acolo - a fost anul plecării mele definitive din România, lucru ce l-am descris în amănuntime la Popasuri - Zbor de Condor.

Emil Condor a scris:

După 1985 nu-mi mai amintesc nimic de acolo - a fost anul plecării mele definitive din România, lucru ce l-am descris în amănuntime la Popasuri - Zbor de Condor.

Ştiu, am citit ce-ai scris acolo, dar nu am făcut legătura.

1985 a fost anul căsătoriei mele, cu aprobare de la Primărie pentru pâinea necesară la nuntă şi cu cununia pe ascuns la mănăstirea Zamfira. Ani de întuneric greu... chiar nu-i înţeleg pe cei de uită aşa repede! Şi nu mă refer la nostalgicii care şi-au pierdut privilegiile. Mă refer la cei cu care îngheţam la coadă... la orice. Ştii că pe vremea respectivă circula un banc? Se zicea că, dacă stai prea mult într-un loc, rişti să generezi o coadă.

Ciudat de scurtă este memoria oamenilor. Sau, poate, aşa trebuie să fie!

Tot citesc din cartea lui Paler şi tot fac însemnări. Am găsit ceva interesant:

"De fapt, bolile, suferinţele şi teama de moarte l-au creat pe Dumnezeu. Sănătatea nu vrea explicaţii. Nici nu caută un sens. Ea e mulţumită cu ce există. Abia boala face ca întrebările legate de viaţă să sune dramatic. Poate şi de aceea medicina este atât de aproape de teologie."
Octavian Paler – Calomnii mitologice, Ed. Historia, Bucureşti, 2007, pag. 229

Ei, ăsta ar fi un citat de comentat! Dar nu cred că ar avea rost să-i dedicăm un topic ce oricum are să moară după trei-patru postări.

Şi a propos de citate. Abba a avut cândva o iniţiativă interesantă: a iniţiat un topic intitulat "Leapşa pe citate". Cred c-ar fi frumos să recidiveze şi aici. În afara faptului că o colecţie de citate dintr-o carte este, practic, o recenzie condensată, cred că ne-ar ajuta să ne cunoaştem mai bine unii pe ceilalţi. În fond, zic eu, citatele selectate spun mult despre personalitatea celui care le postează.

Abba, Emile, ce ziceţi?

1984 este anul casatoriei mele. Nunta am facut-o la restaurantul "Stejarul" din Predeal. Nu mi-a trebuit nicio aprobare si totul a fost minunat, eram visatori, ne uitam in zare la Piatra Craiului si dansam tot timpul, nimeni si nimic nu mai conta. Cred ca a fost cea mai neconventionala nunta pe care au vazut-o invitatii nostri! Fara dar, fara cadouri, fara lautari, o simpla petrecere intre prieteni!

Eu votez pentru leapsa!

Anahoret a scris:

...citatele selectate spun mult despre personalitatea celui care le postează.

Cred acelasi lucru.
Păi, topicul ăla încă nu l-ai deschis?!
Te rog să o faci unde doresti: Divertisment, Artă si Cultură sau vezi tu.

Nu, Abba l-a deschis prima dată, ea trebuie să-l deschidă şi acum!

Respectăm drepturile de autor, nu?

Vrei să se pună rău cu seful ei?

Anahoret a scris:

Tot citesc din cartea lui Paler şi tot fac însemnări. Am găsit ceva interesant:

"De fapt, bolile, suferinţele şi teama de moarte l-au creat pe Dumnezeu. Sănătatea nu vrea explicaţii. Nici nu caută un sens. Ea e mulţumită cu ce există. Abia boala face ca întrebările legate de viaţă să sune dramatic. Poate şi de aceea medicina este atât de aproape de teologie."
Octavian Paler – Calomnii mitologice, Ed. Historia, Bucureşti, 2007, pag. 229

Ei, ăsta ar fi un citat de comentat! Dar nu cred că ar avea rost să-i dedicăm un topic ce oricum are să moară după trei-patru postări.

Şi a propos de citate. Abba a avut cândva o iniţiativă interesantă: a iniţiat un topic intitulat "Leapşa pe citate". Cred c-ar fi frumos să recidiveze şi aici. În afara faptului că o colecţie de citate dintr-o carte este, practic, o recenzie condensată, cred că ne-ar ajuta să ne cunoaştem mai bine unii pe ceilalţi. În fond, zic eu, citatele selectate spun mult despre personalitatea celui care le postează.

Abba, Emile, ce ziceţi?

Exact asa e cum spune Paler! Ce inseamna un talent, cum pune in cuvinte ganduri aparent obisnuite, pe care si noi, fara talent, le simtim, dar nu stim a le spune.
Noi, oamenii mai putin "religiosi", de cate ori, in sanatate fiind, ne indreptam ruga si gandurile catre Dumnezeu? Dar in boala, in suferinta, in pericol, primul gand la Dumnezeu merge! si parca mai apoi la doctor chiar.

Ar fi grozav sa avem aici un topic intitulat "Leapşa pe citate". (daca nu e patentat in alta parte, titlul este grozav!), o colecţie de citate.

Nu trebuie să aibă acelasi nume ca în alte părti!
Gândim noi la altă denumire si... la treabă! Păi nu?

Nu as vrea niciun fel de copiere de pe alte Site-uri.
Până în prezent am fost originali si vreau să ne mentinem asa...

abba a scris:

1984 este anul casatoriei mele. Nunta am facut-o la restaurantul "Stejarul" din Predeal. Nu mi-a trebuit nicio aprobare si totul a fost minunat, eram visatori, ne uitam in zare la Piatra Craiului si dansam tot timpul, nimeni si nimic nu mai conta. Cred ca a fost cea mai neconventionala nunta pe care au vazut-o invitatii nostri! Fara dar, fara cadouri, fara lautari, o simpla petrecere intre prieteni!

Heehhee... 15.mai.1971 scrie la noi in cercefecat !!!



si poza asta e facuta in iulie DUPA casatorie, la Rodna, la bunici! Noi n-am facut nunta atunci, numa' la sfatu' popular la Bucuresti, si o masa la mama acasa... noi, mama si sotul ei, cea mai buna prietena a mea si parintii ei... 7 persoane!

aurora a scris:

Noi n-am facut nunta atunci, numa' la sfatu' popular la Bucuresti, si o masa la mama acasa... noi, mama si sotul ei, cea mai buna prietena a mea si parintii ei... 7 persoane!

Nici la noi n-a fost nuntă aşa cum se face acum. A fost mai mult o petrecere în familie, la mine acasă, la Plopeni. În afara rudelor, ne-au venit câţiva prieteni apropiaţi. În total vreo douăzeci de persoane. M-au impresionat foarte mult nişte prieteni au reuşit să vină la noi tocmai de la Iaşi. Şi era la sfârşitul lui noiembrie cu o vreme ploioasă...

Vă propun să ascultaţi albumul "Ode" realizat de Vangelis Pappathanasiou împreună cu Irene Papas. Este fascinant cât de mult seamănă muzica noastră populară cu cea grecească. Personal, când am ascultat discul pentru prima dată, am avut senzaţia că aud o suită de doine româneşti cântate pe Acropoles...

Vangelis Papathanassiou & Irene Papas - Odes - Le Fleuve
http://www.trilulilu.ro/anghelached/2a74a42b89aa18