Americane

Ion a scris:

Mihaela, draga, nu te speria!

Rezerva-te pentru ziua cand se va alege praful.

Sa ne cumparam deci, de pe acum, masti de praf.

Pana atunci insa il suportam si asta, fara masca, cum ii spune prin popor:

"praf in ochi"

Ion, daca tu crezi asta atunci eu merg pe mana ta Nimic nu e mai placut pe lume decat incurajarile optimiste ale cuiva drag

Ion a scris:

Iata, spre ex., ieri am fost la un magazin, si mi-am luat o pereche de pantaloni
din cotton, de vara, cu 0.97centi(!!!???)
Daca nu va spun ca ei au costat initial 34.50$, nu v-am spus nimic.
Daca nu va spun cate perechi imi pot cumpara la acest pret din salaqriul meu, iar nu v-am spus nimic.

Reduceri din astea exista, stiu. Eu mereu m-am intrebat cum naiba fac chinezii astia niste marfuri atat de ieftine?! Poate ca pantalonii aceia pe care tu i-ai cumparat nu erau chinezesti, desi nu e nimic rau in asta.
Insa mai exista situatii de genul asta. Eu am avut la un moment dat, mai de demult, magazine si se intampla de multe ori sa ai anumite produse care nu se vand, sau vrei sa scapi de ele pentru a aduce altceva. Si decat sa stai cu niste bani blocati in marfuri care se deterioreaza, preferi sa le vinzi cu pretul cu care le-ai luat (sau chiar mai mici un pic) - astfel iti recuperezi banii si-i folosesti pentru altceva.
Ca sa nu mai spun cat de mare e impactul la cuvantul reduceri. Cunosc situatii in care pentru anumite produse nu exista nicio reducere ci doar se scria o eticheta cum ca ar fi o anumita reducere si produsul se vindea instantaneu.
Ca sa nu mai spun ca de la 0.97 centi pana la 34.50$ e calea cam lunga. Insa exista si aici o explicatie. Produsele respective erau fabricate in tari ca Romania sau Taiwan. personal am lucrat intr-o societate comerciala care lucra produse textile pentru americani. Nesimtita de americanca platea pentru confectionarea unei perechi de pantaloni 0.5 centi maxim, lua materia prima (bumbacul) de prin Asia la preturi derizorii si apoi isi vindea marfa in magazinele din America cu 34.5$ per/produs. Adica niste castiguri ... bunicele Mai recent, cand si la noi au inceput sa creasca salariile tipa a zis ca ei nu-i mai convine sa lucreze marfa in Romania, se duce prin Congo sau naiba stie pe unde si lucreaza mai ieftin, ca romanii s-au smecherit, vor salarii mari

Ion a scris:

Asa incat aceste cifre spun ceva totusi:
Baga frica in oameni.
Pe Mihaela a terminat-o deja.
Nu te supara Mihaela, te rog!
In locul tau puteam sa scriu numele meu.
Dar m-a inspirat si ochiul tau. Nu pari chiar speriata, dupa cate se vede...in el, nu?...
E mai mult frumos decat sperios....

Nu am cum sa ma supar pe tine, Ion

Ion a scris:

Noapte buna, romane! Oriunde ai fi acum, in criza.... de somn?!....
Ion

Aaa, criza de somn nu este acum. Nu la mine care sunt in vacanta

Nesimtita de americanca platea pentru confectionarea unei perechi de pantaloni 0.5 centi maxim, lua materia prima (bumbacul) de prin Asia la preturi derizorii si apoi isi vindea marfa ....

Eu cunosc "o nesimtita de romanca" din Cluj, ce se ocupa cu afaceri cu faianta din China.
De acolo ia mai ieftin. Si vinde peste tot in lume. Si in America, si in Italia, dar si in Romania.
Ce e drept e si ea tot americanca acum, dar nu vrea sa mai stea aici, ci la Cluj.

Asa incat "nesimtirea" in afaceri nu are nationalitate, Mihaela.

"Obama: Pietele cresc si scad. Noi ramanem o tara de ratind AAA"( www.ziare.com)
[b]

Ti-am zis eu ca sunt prafuri in ochi?
Ca sa vina asta cu alte prafuri de linistire.....
Nu se stie cine are dreptate, pana la urma.
Viata ne-o va demonstra.
Sa ramanem optimisti.

O zi buna, fara prafuri!
Ion

0.5centi pe pantalon, cu viteza de 3 min/pantalon, 20pant/ora=1 $/ora.
160 $ /luna.
Salariul mediu pe economie, cat e?
Sa vedem si partea plina a paharului, pentru tarile unde veniturile sunt mici,
oamenii se bucura ca au ce manca.

Ion a scris:

Eu cunosc "o nesimtita de romanca" din Cluj, ce se ocupa cu afaceri cu faianta din China.
De acolo ia mai ieftin. Si vinde peste tot in lume. Si in America, si in Italia, dar si in Romania.
Ce e drept e si ea tot americanca acum, dar nu vrea sa mai stea aici, ci la Cluj.

Asa incat "nesimtirea" in afaceri nu are nationalitate, Mihaela.

Pai Ion, respectiva persoana care cumpara faianta de unde vrea ea poate s-o si vanda tot unde vrea ea, mai bine zis unde vor altii sa i-o cumpere. Este efortul ei de a se duce s-o aduca, de a umbla peste tot sa o vanda, etc.
Nu se compara cu doamna care venea aici in Romania pentru a-si confectiona produsele la pret de nimic si apoi sa si le vanda in America de 100 de ori mai scump. Este ceea ce se numeste lohn si eu consider a fi o exploatare

Iar cand o pereche de pantaloni te costa vreo 2-3 dolari ca sa-i cumperi, apoi ii vinzi cu 34.5$ eu zic ca-i o afacere buna. Si iti convine sa faci reducere la ultimele perechi si in plus pari si om de omenie ca ai facut reduceri...

Ion a scris:

Sa ramanem optimisti.

O zi buna, fara prafuri!
Ion

Eu in general sunt optimista, ceea ce vad si la tine deci sunt de acord sa ramanem asa

Ion a scris:

0.5centi pe pantalon, cu viteza de 3 min/pantalon, 20pant/ora=1 $/ora.
160 $ /luna.

3 min/pantalon??? Nici macar soricelul Speedy Gonzales nu avea o asemenea viteza
Daar, cei 0.5 centi nu erau doar banii pentru salarii ci si pentru impozite, si pentru plata utilitatilor (curent, gaz, telefon, benzina, etc etc) plus beneficiul care trebuie sa-i ramana si patronului de firma ca si el trebuie sa aiba ceva (sau poate nu).

Bineinteles ca am glumit cu viteza.
Iar ceea ce am scris, era scris in viteza, ca plecam la munca.
Desi sunt fabrici de masini care au viteze incredibile de montat masini...

Dar corect era sa fi spus cat castiga lucratorul respectiv pe luna, si ce alte avantaje avea de pe urma faptului ca lucra acolo.

Mai pe larg iata cum vad eu lucrurile:

Patronul cere producatorului sa scoata cat mai mici costuri de productie. Pentru a obtine cat mai mari profituri, plateste si salarii mici lucratorilor. Indiferent ca acel patron e american, francez, chinez, sau roman. Indiferent ca e vorba de regim capitalist, socialist sau alt fel de regim.

Nesimtirea patronilor este si indigena, si fara frontiere. Si isi permit acest lucru, pentru ca
sunt banii lor si fac ce vor cu ei.

Cel care sufera e muncitorul care e platit cu salarii de mizerie. Oriunde ar fi acel muncitor, si sub orice regim ar fi.

Comerciantul cumpara de la patronul care vinde si el mult peste costurile de productie, adauga si el cat poate de mult, astfel incat sa-si asigure un venit bunicel, bun, sau foarter bun, nu?
De oriunde ar fi produsele, si oricine ar fi comerciantul respectiv, tendinta este aceeasi:
profit maxim.
Am putea zice si aici ca nesimtirea este si indigena, si fara frontiere, fara sa gresesc?

Cel care sufera este cumparatorul.

Cel care sufera, insa, de doua ori este muncitorul.

O data cand e prost platit ca muncitor, si a doua oara cand cumpara produsul, chiar si cel facut de el, ca si cumparator scump si scumpit de comercianti, pmult peste puterea lui de cumparare

Aceasta este adevarata fata a oricarei societati:
Cel care munceste este exploatat de doua ori.
Asta e curata nesimtire si din partea patronilor, si din partea comerciantilor.
Indiferent ca sunt americani, francezi, chinezi sau romani.

Ceea ce sui tu despre romanca noastra e foarte adevarat.
Eu n-am scris ca o critica, ci ca un raspuns la calificativul dat de tine despre americanca.
Alearga saraca de ea din avion in avion.
Se duce in China prin locuri neumblate de nimeni altii, decat de chinezi.
Are de-a face cu fel si fel de oameni. Se expune mereu la fel si fel de situatii neprevazute.
Pot sa-i ia banii si sa nu mai vada marfa. Sau poate sa nu mai vina niciodata de pe acolo.
Riscul este mult mai mare decat castigul.

La fel am putea spune si despre unii patroni. Chiar si despre americanca pe care tu o blamezi pentru plata derizorie pe care o da muncitorilor.

Trebuie sa te pui si in locul lor, atunci cand ii judeci. Si sa vezi care este adevarul.

Pentru ca am pornit de la o intamplare cu pantalonii de 0.97 de centi, iata care e adevarul.
In acel magazin, nu s-a gasit decat acest lucru de 0.97 de centi. Restul aveau reduceri normale. Deci este ca si cand aveai norocul sa gasesti pe drum, in ziua aceea, 33.50$,
diferenta dintre pret si plata pantalonilor respectivi.

Pentru ca si cu reducerile astea e o poveste. Nu e chiar asa cum credem noi cumparatorii.
Se joaca cu tine ca si pisica cu soarecele. Si, pana la urma, consumi mai mult decat iti trebuie, ca e ieftin, iar cine nu are putere de cumparare are si el noroc sa traiasca un pic mai bine. In concluzie, e o amagire. Ei isi curata locul de un eventual gunoi tot cu banii nostri. Ca in pierdere nu sunt.

Altii insa arunca, pentru mentinerea pretului la maxim.
Nici macar nu doneaza. Eu lucrez la un magazin, in care aruncam mai mult decat vindem.
Din unele produse, cateodata nu vindem nimic si le aruncam.

Magazinul merge foarte prost, dar e mentinut pentru a acoperi o suprafata unde nu e lantul prezent. Or fi si alte motive pe care eu nu le stiu.

Ma puteti banui ca sunt prea socialist in idei.
Ca tin cu proletarul.
Nu tin cu nimeni. Tin insa sa va spun ca am trait vremurile cand comunistii ne luau totul
ca sa dea la rusi, iar acum, sperand sa o duc mai bine, muncesc la capitalisti, mai abitir decat muncea tatal meu la CAP ca sa aiba ce manca si sa nu ceara de la copii.

Dar nu ma plang de munca. Pentru ca am fost invatat sa muncesc de cand am inceput sa
merg in doua picioare.
Sa ne plangem cand nu putem sa muncim si nu avem ce si unde.

In rest,
Sanatate la toate, si la toti!
Ion

Eu nu o blamez neaparat pe americanca - btw lucreaza in New-York (Manhattan). Jobul ei este sa mearga peste tot in lume si sa gaseasca totul cat mai ieftin si avantajos. Ei acolo nu au fabrici (cred) ci doar birouri de unde isi coordoneaza sclavii din intreaga lume, care lucreaza pentru ei pe salarii derizorii.

Pentru muncitori este avantajos sa aiba un serviciu de unde sa-si ia salariul. Insa pe lucrator prea putin il intereseaza daca lucreaza pentru americanca sau pentru altcineva. Pe el il intereseaza sa aiba un salariu cat mai mare si nu e nejustificata dorinta lui, evident.

Problema reducerilor este una pur psihologica. Este un lucru extrem de studiat si ras-studiat de experti. Este cu dus si intors, evident ca acele reduceri sunt menite sa te faca sa scoti si mai multi bani din buzunar sau macar tot atatia. Dar oamenii isi dau seama foarte greu ca sunt manipulati - uneori e foarte subtil si e dificil pentru oricine .

La fel si in hipermarketuri - desi toate produsele sunt mai ieftine de fiecare data costul cumparaturilor este mai mare pentru ca este imposibil sa cumperi strict ceea ce ai nevoie. Fiind oferte atat de multe tot mai vezi ceva care iti face cu ochiul si cumperi Cand te duceai la magazin si te servea vanzatoarea cereai ce iti trebuia si gata!

Ion, nu cred ca esti socialist in idei ci chiar incerci sa intelegi toate partile implicate

Ion, nu cred ca esti socialist in idei ci chiar incerci sa intelegi toate partile implicate

Francezul zice asa:
Faisons la part des choses!

Ca sa-i intelegi pe toti, nu e usor.
Trebuie sa ai acea liniste, pace interioara absoulut necesara, pentru a-i intelege pe altii.
Adica, trebuie sa face Pace cu tine insuti. Sa nu fii in razboi cu tine.
Numai atunci poti sa-i intelegi si pe altii.

Fiecare dintre noi privim lucrurile prin prisma propriilor cunostiinte si experiente de viata.
Acestea ne dau profunzimea necesara in gandire si puterea de intelegere a lucrurilor.

Noi am trait in periode istorice si sociale diferite.
Avem puterea de a decide mai usor acum intre bine si rau.

Dumnezeu sa ne ajute si sa fim sanatosi.
Si vom trece cu bine peste toate greutatile.

Ion

Ion a scris:

Ca sa-i intelegi pe toti, nu e usor.
Trebuie sa ai acea liniste, pace interioara absoulut necesara, pentru a-i intelege pe altii.
Adica, trebuie sa faci Pace cu tine insuti. Sa nu fii in razboi cu tine.
Numai atunci poti sa-i intelegi si pe altii.

Este si propria-mi concluzie, de fapt... credintă.

Citat :

Fiecare dintre noi privim lucrurile prin prisma propriilor cunostiinte si experiente de viata.
Acestea ne dau profunzimea necesara in gandire si puterea de intelegere a lucrurilor.

Adevărul acesta e de neatins si poate fi priceput doar de... priceputi (vreau să spun, întelepti).
Este cât se poate de adevărat: din viată luăm doar ceea ce ni se potriveste gândirii proprii, caracterului personal, ori experientei trăite de noi însine, ceea ce se potriveste vietii noastre în ansamblu. Dacă educatia, experienta de viată e sărăcăcioasă, nu se pot pricepe prea multe chiar dacă afirmăm cu tărie asa ceva. Multe din aspectele ce le declarăm întelese trec pe lângă noi, nu putem să le cuprindem cu puterea noastră de receptionare limitată.

Citat :

Dumnezeu sa ne ajute si sa fim sanatosi.
Si vom trece cu bine peste toate greutatile.

1.200.000.000.000 DE DOLARI – COSTUL SALVARII ARISTOCRATIEI FINANCIARE

Nu mai putin de 1,2 trilioane de dolari a cheltuit SUA pentru a-si salva sistemul bancar in anul 2008, varful crizei financiare. Date noi, facute publice pentru prima oara, arata ca principalii beneficiari ai programelor de creditare de urgenta ale Fed, sunt artistocratii finantelor mondiale, cele mai mari banci si firme de investitii.
Pana acum se banuia ca nivelul imprumuturilor era de 669 mld. dolari, scrie Bloomberg, adaugand ca aceste sume se adauga celor 160 mld. dolari care au reprezentat ajutoare din partea Trezoreriei americane pentru marile companii locale. Astfel, Morgan Stanley este banca cu cele mai mari imprumuturi de la Fed, 107,3 mld. dolari, urmata de Citigroup, 99,5 mld. dolari si Bank of America, 91,4 mld. dolari. Surprinzator, nu doar companiile americane au luat imprumuturi de la statul american. Pe lista se afla Royal Bank of Scotland (RBS), care a primit 84,5 mld. dolari, banca elvetiana UBS, 77,2 mld. dolari, Hypo Real Estate, 28,7 mld. dolari, precum si bancile Dexia si Societe Generale. “Vorbim despre niste cifre uimitoare. Aristocratia finantelor americane s-ar fi dus pe teava fara banii guvernului”, spune Robert Litan, fost membru al Departamentului pentru Justitie.
“Cum naiba reuseste Rezerva Federala sa gaseasca solutii pentru ajutorul acestor entitati gigantice? Ei primesc ajutor, in timp ce oamenii de afaceri obisnuiti din toata America, nici macar nu se pot apropia de banci sa ceara imprumuturi, desi au fost clientii acestora pentru 15-20 de ani”, spune si Walter B. Jones, congresman republican american.

Sursa: Capital - (Capital.ro)

Gestionarea proasta a contractelor incheiate de Pentagon in timpul conflictelor din Irak și Afganistan, in ultimii zece ani, a dus la risipirea a 30 de miliarde de dolari, sustine o comisie de ancheta a Congresului. Raportul sustine ca aceasta gestionare defectuoasa a afectat imaginea SUA in strainatate și a incurajat coruptia din cele doua tari.
Comisia a analizat cheltuielile facute in razboaiele din Irak si Afganistan și sustine ca risipa a intervenit din cauza unei increderi prea mari acordate contractorilor, a unor planificari defectuoase, dar si ca urmare a fraudelor, informeaza BBC.

Intr-o scrisoare adresata ”Washington Post”, autorii documentului avertizeaza ca investitiile in cele doua tari ar putea fi anihilate dupa incetarea implicarii americane in zona.

Printre exemplele mentionate in raport se numara o inchisoare de 40 de milioane de dolari pentru Irak, pe care Bagdadul nu a dorit-o si nici nu a fost terminata vreodata.

Proiectele finantate cu banii contribuabililor americani in cele doua tari, risca sa eșueze, pentru ca autoritatile din cele doua tari nu pot, sau nu doresc sa le sustina.

In cazul Afganistanului, 300 de milioane de dolari au fost cheltuiti pe o sofisticata uzina energetica din Kabul, pe care autoritatile de la Kabul nu vor fi capabile sa o conduca, in timp ce programul de 11,4 miliarde de dolari destinat fortelor afgane de securitate este putin probabil sa-si arate eficienta.

Raportul comisiei va fi publicat maine, dar autorii textului, printre care fosti congresmeni si oficiali guvernamentali, au publicat deja o scrisoare in ”Washington Post”, invinovatind atat nou guvern cat si contractorii pentru risipa facuta.

Sursa: Evenimentul Zilei - (Luciana Pop)

Americanii au grave probleme cu somnul, lucru care ii pune pe ganduri pe economisti. Astfel, un sfert dintre angajatii din State au probleme de insomnie, ceea ce inseamna pierderi de 63 de miliarde de dolari pentru economia tarii.
23% dintre participantii americani ai unui studiu au recunoscut ca au probleme cu somnul cel putin trei nopti pe saptamana. Acest lucru ii face sa nu mai fie atenti a doua zi la job si sa fie obositi. Astfel, angajatii care sufera de insomnie pierd in jur de opt zile de munca pe an din pricina acesteia. Acest lucru inseamna 2.280 de dolari pe angajat. Extins la nivelul intregii tari, insomnia ajunge sa faca o gaura de 63 de miliarde de dolari in economia Statelor Unite.

"Acum ca am aflat cat ne costa cu adevarat insomnia, intrebarea pe care ar trebui sa si-o puna fiecare angajator este daca nu ar fi rentabil sa intervina", a declarat coordonatorul studiului. La cercetare au participat 7.428 de voluntari.

Sursa: gandul.info

Ce bine, chiar fiind în America (de Nord), nu sufăr de asa ceva: dorm ca un bebelus.
Adevărat că nu dorm mult dar dorm bine.

Eu nu cred in statistici.
Ci in fapte curente.
Iata ca, nu sunt putine cazurile cand americanii "nedormiti", au fost gasiti dormind
in Turnul de Control, sau aviatori dormind in timpul zborului.

Asa ca...mai usor cu concluziile.
Cum bine zice Emil:" dorm ca un bebelus"...Si nu-mi pasa de ceilalti, nu?

Problema are cauze mai profunde.
Trebuie gasita cauza cauzelor, si, apoi,mijlocul mijloacelor., pentru a combate
orice fenomen.

Altfel, numai simptomatic, decat amelioram.

De-ar fi numai "insomnia"....
Mai sunt si altele, chiar mai rele.

Noapte buna, somn usor....

Ion

Ion a scris:

Eu nu cred in statistici.

Cum zicea Mark Twain (?) : "There are three kinds of lies: lies, damned lies, and statistics."

Americane vs romanesti

O femeie din statul american Georgia, s-a trezit la sfârşitul lunii trecute cu o factură la curent electric de... 125.380.445 de dolari! Nici mai mult nici mai puţin! După şocul de rigoare, americanca şi-a dat seama că pentru atâta bănet ar fi trebuit să consume cât tot oraşul Atlanta la un loc, aşa că a sunat la “Renelul” lor, pentru a cere explicaţii, normal. De la celălalt capăt al firului i-a răspuns o altă doamnă, care, la aflarea sumei a izbucnit pur şi simplu în râs, neputându-se opri preţ de aproape un minut, conform înregistrării audio dată publicităţii de televiziunile americane. Şi cum râsul e contagios, pe la jumătatea minutului a urmat-o şi cetăţeanca cu problema... Redevenind serioase, femeile au lămurit situaţia în următorul minut la genul “stimată doamnă, nu vă faceţi niciun fel de griji, categoric este o greşeală de sistem, pentru care ne cerem scuze! Sper că vă simţiţi bine şi efectele şocului nu v-au afectat sănătatea şi buna dispoziţie. O zi bună şi vă rugăm încă odată să ne scuzaţi şi să nu vă faceţi griji!”... Şi aşa s-a rezolvat daravela: în stil american, cu respect pentru cetăţean, dar şi pentru funcţionarul companiei de electricitate, prompt şi înţelegând fiecare că greşeala e omenească. Totul în maxim 2 minute.

Cât? 2 minute? Aoleu, ce sunt ăştia dom’le, extratereştrii? Păi în ritmul ăsta, cucoana de la “relaţii publice” a “Renelului” american rezolvă clar vreo 200 de reclamaţii pe zi! Câtă muncă! Fraiera! Ia fii atentă aici, madam, cum se face trebile astea în Românica. Şi învaţă fă să trăieşti, că nu eşti tu roaba, ci cetăţeanu’!

Aşadar, filmuleţul, vă rog!

România. Secolul XXI, în vremea guvernării Boc IV, ora 14:22... Înnegrită de nervi pentru că boii de la “Electrica” i-au trimis la plată o factură de 125 de milioane de lei vechi, madam Ionescu, cu "domiţiliul" în Bucureşti şi pat rezervat la Spitalul de Urgenţă Floreasca, sună la compania de electricitate pentru a sesiza problema:
“ţrrr! Trrrr-rrrr”! 5 minute. “Ding ding! Ţirrrrr”. Alte 5 minute... În sfârşit, se răspunde! Aaaa... ba nu! Dezolare! E un robot: “... pentru detalii despre factură, formaţi 1,... pentru deranjamente, formaţi 2,... pentru reclamaţii, formaţi 3,... pentru a fi direcţionaţi către un operator, formaţi 4” pentru..., pentru..., pentru... Tot aşa, timp de 2 minute de polologhie înregistrată. Într-un final, meliţa electronică tace şi apucă şi madam Ionescu să apese tasta 4... Uffff, iar robot! “Vă informăm că termenul de plată a facturii dvs a expirat! Vă rugăm, faceţi plata, la unul din operatorii noştri autorizaţi...”. Şi urmează, normal, o luuungă listă de modalităţi de plată şi operatori de încasare, başca oleacă de publicitate despre ofertele curente ale companiei, care îi mănâncă Ioneascăi alte 3 minute din viaţă. Într-un final, robotul îşi aminteşte dracului pentru ce a fost deranjat, aşa că încheie: “pentru a fi preluat de un operator, vă rugăm aşteptaţi!”. Şi aşteaaaptă madam Ionescu a noastră, plină de spume, 5 minute... Muzică de Bach... E bine. Glanda se linişteşte sub vraja muzicii clasice. “Ne cerem scuze, toţi operatorii sunt ocupaţi. Vă rugăm aşteptaţi”. Nu mai e bineee! Şi madam Ionescu simte deja cum glanda i-o ia iar la vale. Dar până aici, măcar e cu “vă rugăm”, “vă cerem scuze”, deci nu e încă momentul pentru scena cu extraveralul! În fine, după fix un sfert de oră de socializare cu Bach, de la celălalt capăt răspunde o operatoare:
-Bună ziua, cu ce vă putem ajuta?
-Bună ziua doamnă. Uff, greu vă mai prinde omu’ dom’le...
-Lăsaţi asta, spuneţi cu ce vă putem ajuta, că nu am toată ziua la dispoziţie, i-o taie operatoarea, brusc acrită...
-Păi, ce să zic, mi-aţi trimis o factură de curent cu suma greşită. Ha ha ha! Scrie că am de plată 125 de milioane de lei de vechi. Eu sunt pensionară maică şi am un amărât de televizor şi un bec în hol. La ce consum am eu, nici în 20 de ani nu ajung la suma asta.
-Mda.. Şi ce e de râs?? Numele şi prenumele, vă rog!
-Ionescu.
-Şi prenumeleee!
-Aaa... Rodica.
-Seria de pe factură, seria contractului cu “Electrica”, CNP-ul dvs, adresa de domiciliu, adresa unde vă vine factura, adresa unde se consumă şi seria după chitanţa de plată a ultimei facturi achitate, vă rog. (Robotul vorbea mai rar...)
-A??
-Ce... a? Nu aţi auzit? Trebuie să vă repet?
-Ba am auzit, maică. Dar la ce pomelnic mi-aţi făcut, nu le-am reţinut pe toate. Şi nici nu am toate hârtiile astea la îndemână acum.
-Păi atunci, reveniţi când le aveţi. La reve...
-Staaaai! Nu închide maică, că la ce greu vă prinde omu’, nu vreau să o iau de la capăt!
-Vorbiţi politicos, da? Că nu sunt mama dvs...
-Mă scuzaţi... Deci haideţi să vă dau datele astea... Şi se chinuie madam Ionescu alte 5 minute să-i satisfacă operatoarei cerinţele de informare comunicate...
-Aaa! Păi contractul nu e pe numele dvs... ţipă operatoarea, triumfătoare.
-Păi nu. E pe al soţului!
-Atunci să sune soţul, da?
-Nu poate. E mort, Dumnezeu să-l ierte..
-Mort, viu, nu are importanţă. Dacă contractul e pe numele lui, nu vă putem prelua sesizarea. Factura e factură. O achitaţi şi mergeţi apoi în audienţă la director să lămuriţi problema. La revede...
-Staaaai, măi doamnă! Nu închide, că înnebunesc! Păi eu sunt aia de plătesc! Şi proprietara casei. Cum să nu îmi puteţi lua sesizarea? Păi şi eu ce fac?
-Mda... Aşteptaţi în telefon. (2 minute.. 7 minute.. Inima tic-tac, glanda galop, galop. Factura de telefon şi ea galop)...
Operatoarea revine!!!
-Bine.. Daţi-mi CNP-ul soţului.
I-l dă....
-Numărul şi data certificatului de deces...
I le dă...
-Mda... (Mârâitul de nemulţumire revine şi el). Şi ce sumă spuneaţi că v-a venit de plată?
-125 de milioane, doamnă..
-E contorul defect, clar!... Sau altcineva se conectează ilegal de la dvs.
-Nu e defect! Merge! Arată că s-au consumat vreo 30 de kw în ultima lună! Şi oricum, pe scară sunt doar pensionari. Şi dacă s-ar conecta toţi , nu am consuma atât nici într-un an!
-Lasaţi, lăsaţi, că ştim noi mai bine decât dvs (i-o retează operatoarea, ofensată de logica brici a doamnei Ionescu). Aşa zic toţi. Şi când colo, se află cu fură curent!
-Dar doamnă, nu pricepi că şi dacă furam eu curentu’ şi dădeam la tot blocu’ moca, tot nu ajungeam la suma asta într-o lună?? Contorul înregistrează bine! Deci factura e scrisă greşit, ce nu pricepeţi!!
-Biine, biine, se umflă şi operatoare în pene.Sunaţi la interior 149, să vă programeze o echipă de la Intervenţii. Trebuie luat contorul la laborator pentru expertiză. Până atunci nu vă putem anula factura! Dacă nu o achitaţi, se adaogă şi penalităţi, să ştiti!
-Şi până se face expertiza eu ce fac?
-Păi deh, doamna, poate să dureze şi 2 săptămâni, că sunt multe situaţii ca ale dvs. Din păcate, fără contor, nu aveţi lumină, vă înţeleg, dar astea sunt regulile. (La faza asta, Ioneasca simte că-i explodează glanda, gata...).
-Măi fatăăă, faceti mişto de mine? Eu nu v-am sunat să reclam vreun deranjament la contor! Instalaţia e în regulă, slavă Domnului. Eu v-am sunat să vă sesizez că aţi greşit suma de pe factura mea! De ce să stau eu după ăia de la “Intervenţii” şi fără curent, dacă voi aţi greşit factura?
-Păi şi de unde să ştiu eu că e aşa cum spuneţi dvs? Eee!
-Păi nu deaia mi-aţi cerut datele? Verificaţi în calculator seria facturii pe care m-aţi pus să v-o dictez. Şi vedeţi singură! Offf! (Glanda se umflă, umflăă..).
-Nu-mi spune mie ce să fac, da? Că ştiu eu ce am de făcut, se răţoieşte operatoarea. Deci, dacă nu vreţi să sunaţi la “Intervenţii”, atunci mergeţi cu factura la centru de care aparţineţi, la “informaţii şi sesizări” să vă lămurească.
-Păi dvs nu sunteţi tot de la “informaţii şi sesizări?”. Lămuriţi-mă dvs. Sau măcar transmiteţi sesizarea mai departe.
-Nu se poate. Trebuie să mergeţi la centru, v-am zis.
-De ce nu se poate?
-Pentru că nu se poate! Mergeţi la centru.
-Biiine! - cedeaza madam Ionescu - şi acolo cu ce să mă duc? Cu ce acte?
-Păi toate care vi l-am zis! În original şi copie.
-Păi nu mă au în calculator cu ele? De ce să le mai duc odată? Fii-v-ar birocraţia a dracului să vă fie! (Cedează şi glanda Ioneascăi)..
-Auzi cucoană, nu ţi-ar fi ruşine, să vorbeşti aşa, mai zici şi că eşti pensionară. Ia uite la ea, cotoroanţa! Şi telefonul se închide brusc, fără ca madam Ionescu să mai aibe timp de “mulţumiri”.
Ora e deja 15:06 min. România. Ţara lui Băse-Vodă. E vremea pentru extraveral! Noapte bună, copii!

http://www.ziaruldestiricomentate.ro/stire/codrul-de-maniere-urbane--Europo-ce-ne-dai--c-am-stat---351-i-de-1-mai-/435/

Personal cred că americanii sunt pe calea bună în dorinta lor de a scăpa din criza financiară ce i-a lovit în ultimii ani.
Nu mă întrebati despre ceea ce mă face să simt asa - doar simt!
Adevărul e că nu as dori să fiu martor al unei prăbusiri americane.
Ar afecta prea mult si viata familiei si prietenilor mei de aici si de peste Ocean.
Doamne ajută America!

Adevărul e că această criză nu a lovit doar America, întreaga planetă, chiar si pe chinezi care se dau „mari si tari” acum. La ei efectul o să se simtă mai târziu...

Cu cativa ani in urma, francezii au deschis un razboi impotriva tesaturilor chinezesti,
care faceau concurenta neloiala celor frantuzesti, prin pret, dar nu si prin calitate.

Cu un an-doi in urma, aici, a izbucnit un scandal impotriva jucariilor din plastic fabricate in
China, care contineau substante otravitoare.

De doua zile, Dr. O.Z., intr-o emisiune a deschis un nou razboi impotriva sucurilor
de mere provenite din China, care contin mai mult de 10% aresenic.
E mare scandalul.

E suficient sa se retraga cateva firme americane de acolo, incurajate sa revina
acasa, si chinezii vor resimti greu acest lucru.

Daca americanii decid sa treaca pe consum mic la masini, sau/si electric,
vorba lui Castro, vor infometa lumea.
Sau sa consume mai mult "America's Choise", atunci lumea va resimti si mai mult criza.

Iata ca, pana la urma, tot americanii sunt de vina de criza, si pentru ca nu mai consuma.

Acum sunt proteste pe Wall Street, in New York, impotriva celor care au inselat lumea.
Cum adica? Astia au fost asa de destepti ca s-o insele, sau lumea a fost atat de proasta ca
sa fie usor inselata? Sau a fost atat de nevoita sa se lase inselata?

In orice caz, in situatii de acestea e greu sa gasesti un tap ispasitor.
Se intra intr-un cerc vicios din care e greu de iesit.
Toate masurile care se iau au dublu tai(u)s.

Timpul insa este cel mai bun rezolvitor.
Sa fim rabdatori si increzatori.

Dupa ploaie, vine soare!

Doamne ajuta!
Ion

Ion a scris:

Cu cativa ani in urma, francezii au deschis un razboi impotriva tesaturilor chinezesti,
care faceau concurenta neloiala celor frantuzesti, prin pret, dar nu si prin calitate.

Cu un an-doi in urma, aici, a izbucnit un scandal impotriva jucariilor din plastic fabricate in
China, care contineau substante otravitoare.

De doua zile, Dr. O.Z., intr-o emisiune a deschis un nou razboi impotriva sucurilor
de mere provenite din China, care contin mai mult de 10% aresenic.
E mare scandalul.

E suficient sa se retraga cateva firme americane de acolo, incurajate sa revina
acasa, si chinezii vor resimti greu acest lucru.

Daca americanii decid sa treaca pe consum mic la masini, sau/si electric,
vorba lui Castro, vor infometa lumea.
Sau sa consume mai mult "America's Choise", atunci lumea va resimti si mai mult criza.

Iata ca, pana la urma, tot americanii sunt de vina de criza, si pentru ca nu mai consuma.

Acum sunt proteste pe Wall Street, in New York, impotriva celor care au inselat lumea.
Cum adica? Astia au fost asa de destepti ca s-o insele, sau lumea a fost atat de proasta ca
sa fie usor inselata? Sau a fost atat de nevoita sa se lase inselata?

In orice caz, in situatii de acestea e greu sa gasesti un tap ispasitor.
Se intra intr-un cerc vicios din care e greu de iesit.
Toate masurile care se iau au dublu tai(u)s.

Timpul insa este cel mai bun rezolvitor.
Sa fim rabdatori si increzatori.

Dupa ploaie, vine soare!

Doamne ajuta!
Ion

Daca suntem afectati de ceea ce fac americanii, inseamna ca societatea umana are lacune. Care trebuie corectate. Prefer ca americanii sa treaca pe consum mic de carburant, prefer sa treaca si pe masini electrice, orice prefer, care e pana la urma in avantajul tuturor, al generatiilor viitoare.
Corporatiile bancare, acel grup restrans care conduce lumea din umbra, s-au prins de modul cum pot profita de puterea lor. Nu e de mirare ca am fost pacaliti, acum trebuie sa ne trezim si sa le stricam jocul.

Cel mai important discurs al lui John Fitzgerald Kennedy

Adevar ce nu putem ocoli:
viata pe planeta noastra depinde in multe de americani.
Tot atat de adevarat este ca nu doar de ei,
Europa unita e o putere spre care lumea se uita cu atentie,
cu teama.

zaraza26 a scris:

Daca suntem afectati de ceea ce fac americanii, inseamna ca societatea umana are lacune. Care trebuie corectate. Prefer ca americanii sa treaca pe consum mic de carburant, prefer sa treaca si pe masini electrice, orice prefer, care e pana la urma in avantajul tuturor, al generatiilor viitoare.

De bunasama, ati vrut sa ziceti ... chinezii, de care vorbea Ion!

Citat :

Corporatiile bancare, acel grup restrans care conduce lumea din umbra, s-au prins de modul cum pot profita de puterea lor. Nu e de mirare ca am fost pacaliti, acum trebuie sa ne trezim si sa le stricam jocul.

Ha?
Despre ce vorbiti, si cine/ cum sa strice "Jocul"?!

@zaraza26:
CE anume a marturisit Kenedy, ca io tot nu am priceput? Si toate alea ce urmeaza, ce inseamna?
Criza mondiala de acum, e tot prin grija Bulanburgului?
Da' chinezii, si ei tot in Bulanburg?

Confucius a scris:

Adevar ce nu putem ocoli:
viata pe planeta noastra depinde in multe de americani.
Tot atat de adevarat este ca nu doar de ei,
Europa unita e o putere spre care lumea se uita cu atentie,
cu teama.

Lumea ar face bine sa se uite cu atentie si sa se teama de Dumnezeu, nu de Europa, ca Europa e si ea un mic episod in viata asta trecatoare.