ACCENTE

abba a scris:

Stii ce m-a nedumerit mereu cand mergeam prin piete sau targuri de animale?
Veneau taranii si vindeau curcani si gaste si gaini de mai mare dragul si la tocmeala se vaitau ca nu au bani de mancare si sunt nevoiti sa vanda pasarile. Ii intrebam ce cumpara de banii castigati si imi raspundeau : salam si pui congelati!

nu, vindeau orataniile de prin curte ca sa-si cumpere paine, haine, sa achite facturile etc.

Scrisoarea unei mame catre fiul ei din legiunea străină

Draga fiule,
Iti scriu aceste randuri ca sa stii ca iti scriu. Daca primesti aceasta
scrisoare inseamna ca a ajuns cu bine. Daca nu o primesti, atunci sa ma
anunti pentru a ti-o mai timite o data.
Iti scriu incet pentru ca stiu ca tu nu citesti prea repede.
Acum cateva zile tatal tau a citit ca marea majoritate a accidentelor se
petrec la o distanta de un kilometru de casa. De aceea ne-am hotarat sa
ne mutam mai departe.
Noua casa este minunata; are si masina de spalat, dar nu stiu sigur daca
merge. Ieri, am bagat lenjeria in ea, am tras de maneta, si de-atunci
n-am mai vazut-o.
Vremea pe aici nu e foarte rea. Saptamana trecuta n-a plouat decat de
doua ori. Prima data, ploaia a tinut 3 zile, a doua oara 4 zile.
A propos de vesta pe care o voiai, unchiul Petre mi-a spus ca daca o
trimitem cu nasturi, cum sunt ei grei, o sa coste mai mult; atunci am
taiat nasturii si i-am pus in buzunar.
In sfarsit, l-am ingropat pe bunicu'; l-am gasit cand ne-am mutat. Era
in dulap din ziua in care a castigat la "De-a v-ati ascunselea".
Sa-ti mai zic ca alaltaieri, a explodat bucataria si tatal tau si cu
mine am "zburat" din casa. Ce emotie! a fost pentru prima data dupa
multi ani cand tatal tau si cu mine iesim impreuna undeva.
A venit doctorul sa vada daca suntem in regula, si mi-a pus un tub din
sticla in gura. Mi-a zis sa nu vorbesc 10 minute. Tatal tau s-a oferit
sa cumpere tubul acela.
Si daca tot vorbim de taica'tu, te anunt ca si-a gasit de lucru, e
foarte mandru de asta. Lucreaza la peste aproape 500 de oameni. L-au
angajat sa tunda iarba in cimitir.
Sora ta Julia, cea care s-a casatorit cu sotul ei, a nascut in sfarsit,
da' nu stim inca sexul copilului. N-as putea inca sa-ti spun daca esti
unchi sau matusa
Taica'tu a intrebat-o pe sora-ta Lucia daca mai este insarcinata. Lucia
i-a zis ca da, in 5 cinci luni de-acum; atunci taica'tu a intrebat-o
daca era sigura ca era al ei. Ea i-a spus sigura ca da. Ce fata sigura,
cata mandrie! Asa fata, asa tata!
Varul tau Paul s-a casatorit si se roaga in fiecare zi in fata sotiei
lui. E fecioara!
Dimpotriva, nu l-am mai vazut pe unchiul Vasile, ala care a murit anul
trecut...
Cel mai rau e fratetu' ala' mic, Ionut. A incuiat masina si a lasat
cheile inauntru. A trebuit sa se duca pana acasa sa aduca dublura ca sa
ne scoata pe toti de acolo.
Bine, fiule. Nu pot sa-ti trec adresa pe plic pentru ca n-o stiu. De
fapt, ultima familie care a locuit aici, a plecat cu numerele pentru a
le pune la noua adresa.
Daca o vezi pe Margareta, transmitei salutarile noastre. Daca n-o vezi
nu-I spune nimic.
Mama ta care te adora,
Antoaneta
P.S. Aveam de gand sa-ti pun si niste bani, dar deja am inchis plicul.

OAMENI CIUDAŢI

Veneam de la munte, cu maşina, îmi povesteşte avocatul F. La vreo 10 kilometri înainte de Sibiu, am rămas în pană. Şi, cum nu era drum circulat, nu trecea nimeni ca să-mi remorcheze maşina. Într-un târziu, am văzut apropiindu-se un car cu fân. Când a ajuns în dreptul meu, m-am adresat ţăranului care mâna caii:

— Unde duci fânul?
— La târg.
— La Sibiu?
Omul a oprit.
— Dar de ce mă întrebi? E dincolo de Sibiu.
— Şi dacă nu te-ai mai duce până acolo?
— Cum să nu mă duc?
— Îţi cumpăr eu fânul.
— Dumneata? Păi ce faci cu el?
— Îţi cumpăr fânul şi, în loc să baţi atâta drum, mă remorchezi pe mine până la Sibiu şi gata.
Omul m-a privit neîncrezător.
— Vorbeşti serios?
— Sigur că vorbesc serios. Cât face fânul?
Mi-a spus preţul.
— Perfect. Uite banii.
Dar nu s-a grăbit să-l ia.
— Şi cu fânul ce se întâmplă?
— Îl descarci pe marginea drumului. Din moment ce ţi-l plătesc,
înseamnă că e al meu.
— Dar dumneata ai vite?
— N-am.
— Ce faci atunci cu fânul?
— Îl las aici.
— Să putrezească?
— Să putrezească.
— Da’ nu-i păcat?
— De ce să fie păcat?
— E fân muncit. L-am cosit, l-am uscat.
— Omule, la târg nu te duci să-l vinzi?
— Ba da.
— Eu te scutesc de o parte din drum. Mi-l vinzi mie.
— E drept. Dar, la târg, cine-l cumpără, are nevoie de el. Îl foloseşte, nu-l aruncă.
— Şi ce-ţi pasă? Important este că-ţi primeşti banii.
— Îmi pasă.

Şi n-a vrut, domnule, să descarce fânul, a încheiat avocatul F. A dat bice cailor şi dus a fost. Unde mai pui că, la târg, risca să nu-şi găsească cumpărător.
Octavian Paler, Calomnii mitologice, ed. Historia, Bucureşti, 2007, pag. 121-122.

Comentariile sunt libere.

De ce să fie păcat?
— E fân muncit. L-am cosit, l-am uscat.

Asta e intelepciunea taranului. Desi uneori nu mai sunt asa sigura...Poate ca asa trebuia sa se intample...in loc sa ajunga la targ, sa remorcheze masina.
Asta imi aduce aminte de ce s-a intamplat, cand o ruda din alt judet a venit la bunica sa ceara imprumut niste bani. Eu eram pe vremea aceea in liceu. Ruda avea o stare materiala buna, poate chiar foarte buna. Locuia la tara, avea servici si ea si sotul, si aveau un singur copil. Bunica insa intai a vrut sa afle ce intentioneaza cu acesti bani...Nu o interesa numai sa ii aduca inapoi la timp. De precizat faptul ca bunica a avut pe vremuri casa mare, boiereasca si paduri in proprietate in acel judet. Sotul ei a fost ca un mic boier, numai ca a murit de tanar. Apoi bunica si-a crescut singura cei cinci copii.

Roxy a scris:

abba a scris:

Pe piata, un kilogram de nuci in coaja costa cel putin 10 ron, iar miezul de nuca e mult mai scump, poate ajunge si la 20 ron. Depinde de zona. Banuiesc ca in strainatate lucrurile stau altfel. Dar un nuc este o mica avere pentru cel care il detine. Mai multi nuci... :roflmao:

draga Abba,
stau bietii tarani prin piete sa-si vanda orice fel de fructe, legume, si nu scot mare lucru...
nu te imbogatesti din agricultura.

Din agricultura te imbogatesti, daca investesti mult. Daca ai tractor si alte masini, daca ai teren mult si la un loc, nu suprafete mici imprastiate.

Filosofia taranului nu e sa se imbogateasca. Lui ii ajunge sa duca o viata asa cum e obisnuit. Dar taranii sunt pe cale de disparitie.

Roxy a scris:

abba a scris:

Eu nu pricep de ce nu cumparati nuca macinata gata!

ies mai ieftin daca macina personal nucile culese din nucul din curte.

Eu m-am gandit ca nuca proaspat macinata e mai gustoasa. N-am folosit niciodata nuca macinata luata din alta parte, dar evit sa cumpar mult miez ca sa nu stea la aer mai mult de cateva zile. Noi avem nuci-copaci, dar probabil ca au o boala, ca in ultimii ani nucile nu rezistau decat pana in primavara. Pe urma erau asa de stricate, ca nu merita sa mai aleg din ele. Sper ca cele din toamna ce s-a incheiat sa fie mai bune. Anul trecut n-am strans decat cativa pumni de nuci, au inghetat mugurii primavara tarziu...

Anahoret a scris:

OAMENI CIUDAŢI

Superbă poveste!
Dacă tuturor le-ar păsa precum acelui tăran, ce frumoasă ar deveni viata...

@Accent
Chiar mă interesează. Dacă poţi, trimite-mi!

Am o reteta super de tort de cafea, cu blat copt in tava dreptunghiulara, deci merge si ca prajitura. Unde preferi sa iti las reteta?

Eu ii sugerez sa verifice si topicul cu deserturi , de la Sanatate, ca am mai postat acolo retete de prajituri.

zaraza26 a scris:

Am o reteta super de tort de cafea, cu blat copt in tava dreptunghiulara, deci merge si ca prajitura. Unde preferi sa iti las reteta?

Aşa după cum propune Abba e foarte bine. Poate mai sînt şi alţi amatori care nu intră pe popasul meu, interesîndu-i doar reţetele culinare. Mulţumesc mult de ajutor!
Imediat urmează primul episod din ,, Coşmarul". În cîteva minute.

ACCENT a scris:

Imediat urmează primul episod din ,, Coşmarul". În cîteva minute.

Ok! Minutele alea dau o mână de ajutor sotiei si voi fi înapoi să te citesc si... "să te trezesc" din cosmarul ce urmează.

Coşmarul
Primul episod

Nu trecuse decît cîţi-va ani (puţini) de la revoluţie. Era iarnă.
Un anunţ publicitar din ziarul local îmi atrăsese atenţia, mai ales că insista de ceva timp.
Suna cam aşa: "Caut şofer cu auto pentru deplasare în străinătate".
Cum atunci era la modă ieşirea din ţară, mă gîndeam că n-ar fi rău să încerc şi eu, în ideea că aş cîştiga ceva mai bine.

M-am hotărît şi am sunat. Îmi răspunde cineva care mă şi invită la interviu.
La ora fixată ne-am întîlnit şi intrăm în ceva amănunte. El voia un şofer serios cu multă experienţă, şi cu maşină bună pentru drumuri lungi şi dese. Zicea că era afacerist autorizat să practice comerţul cu obiecte preţioase în toată Europa. Dar deocamdată deschisese nişte filiale în Polonia.

În urma publicităţii pe care şi-o făcuse, se oferise destui amatori, el urmînd să aleagă. Aşa că nu-mi făceam iluzii. Dacă nu mă suna în două-trei zile, nici nu mai trebuia să sper că voi ieşi cu el din ţară. Nici paşaport nu-mi făcusem. Dar nici nu mă grăbeam. Era mare înghesuială la serviciul paşapoarte. Nu se respecta nici o regulă decît cea a dării de mită şi a cunoştinţelor plătite.

Cum eu aveam o Dacie vişinie (grena), măcar că era întreţinută bine, nu mă mai aşteptam să fiu ales dintr-atîţia alţii care poate că aveau maşini străine mai performante. De aceea mi-am văzut de treburile mele fără să mă mai gîndesc la ieşirea din ţară. Dar se vede treaba că nu conta ce hotărîre luam eu. Era Cineva care hotărîse pentru mine şi care nu ţinea cont de părerea mea. Şi cînd mă gîndesc că pe vremea aceea nu eram credincios...

Nu se-ncheiase săptămîna că şi primesc telefon de la persoana care terminase selecţia, zicîndu-mi că dintre toţi care s-au prezentat la interviu, doar eu îndeplineam condiţiile... drept urmare am fost ales.
Într-un fel mă bucuram, dar parcă şi un fel de îngrijorare pusese stăpînire pe mine.
Omul a mers cu mine, a dat mită pe la cei de la paşapoarte, şi mi-a făcut paşaport imediat. În ziua aceea l-am şi primit. A plătit şi asigurări internaţionale (cartea verde) pe 15 zile.
Fără "carte verde" nu se putea ieşi din ţară cu maşina.

Era un început de februarie geros şi bogat în ninsoare.
Aveam baterie nouă, cauciucuri noi speciale pentru iarnă, motorul funcţiona perfect... pornea la sfert, cît de ger era afară. Privitor la maşină nu-mi făceam griji absolut de loc.
Altceva mă punea pe gînduri.
Eu prevăzusem cam cu o lună în urmă ce avea să se întîmple, dar nu-mi puteam imagina ceva concret. Simţeam că omul acela era un şarlatan, măcar că părea foarte simpatic şi plin de bun simţ. Prefăcătoria lui, şi făţărnicia, pe care le masca destul de bine, le-am intuit imediat ce am schimbat primele cuvinte. Dar nu am dat îndărăt. Eram hotărît să ies din ţară. Şi ieşeam cu el pentru că el mi-a făcut paşaportul şi a plătit crtea verde. Dacă renunţam, ar fi trebuit să-i restitui banii cheltuiţi cu mine, plus că-l şi-ncurcam cu data plecării.

Stabilisem cît trebuia să mă plătească, şi deja mi-a dat jumătate din sumă în mărci germane pentru două săptămîni, iar dacă-mi convenea se prelungea înţelegerea.
Totuşi, ca să fiu eu mai sigur, am solicitat de la el să-mi dea scris că-mi asigură cazare, masă, întreţinerea maşinii, şi că nu mă obligă la fapte ilicite. Am cerut şi amănunte despre ce urma să facem în Polonia, dar mi-a tăiat-o scurt că este secret profesional.
Îmi scrie în dublu exemplar ce solicitasem, fără să amintească nimic de faptele ilicite.

Atunci i-am spus următoarele: ,,Eu nu vreau să te-ncurc, şi-aş vrea să nu mă-ncurci nici tu. Mergem impreuna, dar tu ma vei trada, si-ti vei ajunge scopul acolo. Iar eu chiar dacă voi ramine fara bani, fara mincare, fara benzina, si voi indura un frig de -25 grade, şi nu-mi va fi usor, voi ajunge totuşi înapoi acasă cu tot cu maşină, şi sănătos".
Bineînţeles că a negat, asigurîndu-mă că el este de bună crednţă, şi că n-are de ce să-mi fie frică. Eu urmînd să-i fiu la dispoziţie cu maşina, fără să fac nimic altceva decît şoferie.

Următoarea zi fiind Duminică, trebuia să şi plecăm. Doar noi doi. Condiţia era să mergem în paralel cu un autocar ce mergea cu excursionişti la Varşovia. Numai că noi odată ce intram în Polonia trebuia să mergem la Katoviţe. Motivase că şoferii autocarulului cunoşteau traseul prin Ukraina, iar noi ne-am fi rătăcit din lipsa indicatoarelor rutiere şi fără să ştim ruseşte.

Trebuia să trecem Vama Siret spre Cernăuţi numaidecît la ora 5 dimineaţa.
Mi-am pregătit repede maşina de drum lung. Am schimbat uleuil la motor, am reglat presiunea la roţi, mi-am luat un sac de nisip şi o lopată, triunghuri reflectorizante, stingător, lanternă, un atlas rutier, actele, şi lăsînd banii acasă, am pornit la drum. Doar 50 de mărci aveam cu mine pentru orice eventualitate. Pe parcurs am observat că mai aveam 10 mărci uitate în portofel. Aveau să-mi prindă bine.

Facem plinul la rezervor şi ne îndreptăm mai întîi către Botoşani, ca să ajungem autocarul din urmă pe traseul lui. Eu n-aş fi ocolit şi aş fi mers direct Suceava, dar dacă aşa era în plan... Mai tărziu mi-am dat seama că el a luat nişte benzină [în patru canistre de cîte 20 litri], de la un şofer cu cisterna ce aproviziona la PECO. Canistrele trebuiau trecute graniţa în portbagajul autocarului. În Dacie era interzis. Asta numai ca să nu alimentăm prin Ukraina de la benzinăriile lor. Nu aveam bani de-a lor. Pe vremea aceea ei nu mai aveau ruble ruseşti, punînd în circulaţie un fel de cupoane, la care n-am aflat valoarea.

La ora 3 noaptea eram la graniţă.
***********************************************************************
Emile, nu mi-ai zis cînd te aşteptăm cu familia pe la noi în Spania.

Începe să sune fascinant pentru cititor. Nu stiu încă dacă a fost la fel de fascinant pentru tine. După titlul pus acolo, sus, îmi dau seama că nu a fost chiar asa. O poveste care îmi dau seama că o voi urmări cu interes.

Spor la treabă, ACCENT!

He, heee! As vrea eu s-o fac si mâine dar nu e după voia mea.
Când am s-o fac, te anunt si te voi întâlni cu sigurantă.
Până atunci, Domnul cu tine si casa ta!

Citat :

Dar nu am dat îndărăt. Eram hotărît să ies din ţară.

Eu sunt o fire foarte prevazatoare, in locul tau n-as fi plecat. Daca era scris sa plec, as fi asteptat alta ocazie.

Accente frumos inceput dar mare curaj ai avut sa pleci cu o persoana pe care o intuia-i a nu fi chiar serioasa

Ce ne este dat să facem, ne este scris pe frunte, dar nu ştim citi.

Aşa este. Omul nu face ce vrea el, ci face exact ce vrea Dumnezeu.
Nici un om nu a venit pe pămîntul ăsta ca să facă ceva de capul lui.
Dacă Dumnezeu vrea ca să te ducă într-un anumit loc, te duce indiferent cît te-ai împotrivi.

Parcă Iona simţea el nevoia să viziteze fundul mării pe cînd nici nu erau inventate submarinele? Nu era curios de loc, dar a ajuns acolo. Şi nici nu i-o stat în putere ca să iasă singur afară după trei zile, viu şi nevătămat. Dumnezeul care l-o scufundat, l-o şi scos.

Aşa şi eu. N-am făcut altceva decît că am executat îndemnul pe care-l percepeam de undeva. Omul nu face altceva decît pofta duhurilor care-l stăpînesc. Dacă Dumnezeu o dat dispoziţie duhului din mine să mă ducă în Polonia, el o executat ordinul. Că acolo am fost supus la ceva încercări, tot treaba Domnului o fost, nu a mea. Împortant este că n-am murit şi că am venit înapoi acasă cu tot cu maşină şi sănătos, exact aşa cum spusesem încă de la început, măcar că rămăsesem fără bani, fără mîncare şi fără benzină, plus că timp de 8 zile nu mîncasem fără să simt foamea. Nici apă n-am avut după ce să beau. Iar gerul nu slăbea sub nici o formă. Se menţinea la minus 25 grade.

Nici în Spania n-am venit c-am vrut eu. Eu doar m-am pomenit că mă aflu în Spania fără să mă coste nici un ban. Eu n-am ştiut unde ajung. Nu-mi făcusem nici un plan dinainte stabilit.
Dar o să vă povestesc eu şi felul cum am ajuns aici. O adevărată peripeţie.

Emile, abea aştept să ne revedem şi pe pămîntul acesta unde sîntem străini şi călători.

Înainte de a ne povesti episodul Spania, sunt curios cum s-a terminat Polonia, înainte de a ajunge în drum spre casă.

un tablou de iarna superb. M-as da si eu cu saniuta pe acolo !

Roxy a scris:

un tablou de iarna superb. M-as da si eu cu saniuta pe acolo !

Roxy neprihanita mea, ia-ma si pe mine cu saniuta poate ma molipsesc si io de la tine de neprihaneala.....heeeeiii La multi ani, La multi ani la toata lumea, sa traiti ...mult si bine si sa va viziteze inspiratia divina dadatoare de viata....pace!
Adica, nu, PEACE!

zuum a scris:

Roxy neprihanita mea, ia-ma si pe mine cu saniuta poate ma molipsesc si io de la tine de neprihaneala.....heeeeiii La multi ani, La multi ani la toata lumea, sa traiti ...mult si bine si sa va viziteze inspiratia divina dadatoare de viata....pace!
Adica, nu, PEACE!

omule, tu nu de dat cu sania ai nevoie, ca nu mai esti copil, tu ai nevoie de POCAINTA !