LA PRISACA LUI ZUUM

Referitor la spusele lui Dolion:
Azi, după doar câteva ore merg la cuscrul meu pentru a fi alături de el la cei 62 de ani ce îi împlineste.  

Cum se simte?... asa ca sa fac o comparatie!

Este în formă bună, mai ales fizică.
A devenit un pic mai morocănos, dar cei din jur încearcă să înteleagă acest aspect.
Si dacă înainte dădea gata trei sticle de vin, de unul singur,
acum, trei pahare cu vin îl pun cu „rotilele” în sus!  
Dacă ar citi cuvintele astea, si sunt sanse, mai trece pe aici din când în când, nu ar fi deloc de acord cu mine.

Constat ca nici mie nu-mi mai intra multi in voie, asadar varsta e de vina!

La stadiul atins în gândire de tine, cresc pretentiile.
Deci astepti mult si nu multi pot da tocmai mult.
Oare să fie asta?

Emil Condor a scris:

Zuum, în privinta unui aspect, cu sigurantă ai noroc mutându-te în Texas:
chiar dacă sunt printre cei mai rasisti din America, am auzit din surse credibile că îndrăgesc românii.
 

Inca nu ma pot pronunta. In cele trei zile cat am stat am cutreierat vstul Dallasului caruia i se spune Forth Worth si este o extindere uriasa a orasului, practic cateva orase unul dupa altul conectate prin autostrazi de 6 benzi pe fiecare parte.Pe unde am intrat am dat de....coreeni, chinezi si alte neamuri care muncesc de zor prin magazine,parcuri si mai ales constructii. Mexicani cat cuprinde.Red necks sunt mai retrasi in orasele mai mici sau mai departe de centrele mari. Da, sunt republicani si fanatici..Bible belt trece si pe acolo! Portul de arma este ceva normal am auzit, va trebui sa ma inscriu la cursuri de spaniola si de tras la tinta. Texasul nu are state tax,doar federal.

Emil Condor a scris:

La stadiul atins în gândire de tine, cresc pretentiile.
Deci astepti mult si nu multi pot da tocmai mult.
Oare să fie asta?

Hmm, o sa ma gandesc la discutia asta. Eu intentionez sa devin tot mai ingaduitoare cu ceilalti, de altfel si pana acum am fost asa, dar unele persoane m-au obligat sa fiu mai atenta la ce se intampla cu mine. Daca ingaduinta dispare incet-incet din viata noastra, sa nu ne miram ca ramanem fara prieteni...

Secundo: astept mult de la mine, nu de la ceilalti... Ceilalti sunt ok cum sunt. Cand te deranjeaza ceva, inseamna ca la tine e problema.

zaraza26 a scris:

Emil Condor a scris:

La stadiul atins în gândire de tine, cresc pretentiile.
Deci astepti mult si nu multi pot da tocmai mult.
Oare să fie asta?

Hmm, o sa ma gandesc la discutia asta. Eu intentionez sa devin tot mai ingaduitoare cu ceilalti, de altfel si pana acum am fost asa, dar unele persoane m-au obligat sa fiu mai atenta la ce se intampla cu mine. Daca ingaduinta dispare incet-incet din viata noastra, sa nu ne miram ca ramanem fara prieteni...

Secundo: astept mult de la mine, nu de la ceilalti... Ceilalti sunt ok cum sunt. Cand te deranjeaza ceva, inseamna ca la tine e problema.

cat se poate de adevarat

zuum a scris:

zaraza26 a scris:

Emil Condor a scris:

La stadiul atins în gândire de tine, cresc pretentiile.
Deci astepti mult si nu multi pot da tocmai mult.
Oare să fie asta?

Hmm, o sa ma gandesc la discutia asta. Eu intentionez sa devin tot mai ingaduitoare cu ceilalti, de altfel si pana acum am fost asa, dar unele persoane m-au obligat sa fiu mai atenta la ce se intampla cu mine. Daca ingaduinta dispare incet-incet din viata noastra, sa nu ne miram ca ramanem fara prieteni...

Secundo: astept mult de la mine, nu de la ceilalti... Ceilalti sunt ok cum sunt. Cand te deranjeaza ceva, inseamna ca la tine e problema.

cat se poate de adevarat

 

zuum a scris:

Emil Condor a scris:

Zuum, în privinta unui aspect, cu sigurantă ai noroc mutându-te în Texas:
chiar dacă sunt printre cei mai rasisti din America, am auzit din surse credibile că îndrăgesc românii.
 

Inca nu ma pot pronunta. In cele trei zile cat am stat am cutreierat vstul Dallasului caruia i se spune Forth Worth si este o extindere uriasa a orasului, practic cateva orase unul dupa altul conectate prin autostrazi de 6 benzi pe fiecare parte.Pe unde am intrat am dat de....coreeni, chinezi si alte neamuri care muncesc de zor prin magazine,parcuri si mai ales constructii. Mexicani cat cuprinde.Red necks sunt mai retrasi in orasele mai mici sau mai departe de centrele mari. Da, sunt republicani si fanatici..Bible belt trece si pe acolo! Portul de arma este ceva normal am auzit, va trebui sa ma inscriu la cursuri de spaniola si de tras la tinta. Texasul nu are state tax,doar federal.

@ Emil:
românii nu au ce comenta despre discriminare, mai bine să-și vadă bârna din ochiul propriu!  
@ Zum:
Republicani fanatici din Bible belt? Păi se vede că e mai bine între ei, decât între liberali luminați! Se  vede că fanaticii știu cum să conducă un stat, și chiar să fie modelul pentru toată SUA!

Monday, Oct. 28, 2013
http://content.time.com/time/magazine/article/0,9171,2154995,00.html
Și unde mai pui  că  Time sunt dintre cei liberali cu priviri largi (către buzunarul aproapelui, dar niciodată al lor)!

zaraza26 a scris:

Eu intentionez sa devin tot mai ingaduitoare cu ceilalti, de altfel si pana acum am fost asa, dar unele persoane m-au obligat sa fiu mai atenta la ce se intampla cu mine. Daca ingaduinta dispare incet-incet din viata noastra, sa nu ne miram ca ramanem fara prieteni...

Secundo: astept mult de la mine, nu de la ceilalti... Ceilalti sunt ok cum sunt. Cand te deranjeaza ceva, inseamna ca la tine e problema.

Când eram mai tânăr (si mai vulcanic  ), chiar dacă aveam mai multe asteptări de la ceilalti, eram extrem de aspru cu mine si nu as spune că nu mi-a folosit, dimpotrivă.
Mereu am asteptat mai mult de la mine însumi si a lucrat în favoarea mea.
Asta nu înseamnă că se potriveste tuturor - unii sunt atât de slabi că cedează psihic punând prea multă presiune pe ei. În momentul când experimentează unele căderi, nereusite, renuntă în a mai crede în puterea lor de luptă, de izbândă si se izolează în carapacea lor ajungând chiar la depresie, iar după asta sunt doar câtiva pasi mici pentru a aluneca în boli psihice (aproape) incurabile. Când astepti mult din partea ta, trebuie să fii convins că poti izbândi si mai important de atât e să fii constient că poti esua, aceasta să nu vină în final ca un soc, un soc peste care să nu poti trece. Am exemple în jurul meu ce nu au reusit să se mentină în echilibru după unele nereusite din viata lor, lucru ce i-a distrus, mai mult sau mai putin. Eu sunt convins că lupta nu este pentru oricine, mai exact, nu oricine e făcut luptător, iar a lupta cu tine însuti e cea mai grea dintre lupte. Calitătile de luptător se formează în timp, sub atentă supraveghere si nu trebuie nimic fortat pentru că unii, pur si simplu nu pot atinge nivelul de gândire al unui învingător.

PS. Si acum „vulcanul” arde în mine, nu s-a stins si nicicând nu se va stinge, doar că am formată si tehnica potrivită pentru a-l tine sub control. Consider că e un dar ceresc si sunt multumitor pentru el.

Ciprian a scris:

@ Emil:
românii nu au ce comenta despre discriminare, mai bine să-și vadă bârna din ochiul propriu!

Nu te contrazic, nici n-as putea pentru că ai dreptate, dar cine în lumea asta nu discriminează?
Numai sfintii, dar unde sunt ei? Mai sunt printre noi?
Poate mai sunt, dar foarte rar întâlniti...

Emil Condor a scris:

zaraza26 a scris:

Eu intentionez sa devin tot mai ingaduitoare cu ceilalti, de altfel si pana acum am fost asa, dar unele persoane m-au obligat sa fiu mai atenta la ce se intampla cu mine. Daca ingaduinta dispare incet-incet din viata noastra, sa nu ne miram ca ramanem fara prieteni...

Secundo: astept mult de la mine, nu de la ceilalti... Ceilalti sunt ok cum sunt. Cand te deranjeaza ceva, inseamna ca la tine e problema.

Când eram mai tânăr (si mai vulcanic  ), chiar dacă aveam mai multe asteptări de la ceilalti, eram extrem de aspru cu mine si nu as spune că nu mi-a folosit, dimpotrivă.
Mereu am asteptat mai mult de la mine însumi si a lucrat în favoarea mea.
Asta nu înseamnă că se potriveste tuturor - unii sunt atât de slabi că cedează psihic punând prea multă presiune pe ei. În momentul când experimentează unele căderi, nereusite, renuntă în a mai crede în puterea lor de luptă, de izbândă si se izolează în carapacea lor ajungând chiar la depresie, iar după asta sunt doar câtiva pasi mici pentru a aluneca în boli psihice (aproape) incurabile. Când astepti mult din partea ta, trebuie să fii convins că poti izbândi si mai important de atât e să fii constient că poti esua, aceasta să nu vină în final ca un soc, un soc peste care să nu poti trece. Am exemple în jurul meu ce nu au reusit să se mentină în echilibru după unele nereusite din viata lor, lucru ce i-a distrus, mai mult sau mai putin. Eu sunt convins că lupta nu este pentru oricine, mai exact, nu oricine e făcut luptător, iar a lupta cu tine însuti e cea mai grea dintre lupte. Calitătile de luptător se formează în timp, sub atentă supraveghere si nu trebuie nimic fortat pentru că unii, pur si simplu nu pot atinge nivelul de gândire al unui învingător.

PS. Si acum „vulcanul” arde în mine, nu s-a stins si nicicând nu se va stinge, doar că am formată si tehnica potrivită pentru a-l tine sub control. Consider că e un dar ceresc si sunt multumitor pentru el.

Lupta care te falimenteaza e lupta cu himerele. Cine stie cu ce se lupta fiecare!... Nu trebuie sa te lupti cu tine insuti, trebuie sa te intelegi si sa iti cunosti limitele. Apoi sa lucrezi sa ti le depasesti, pas cu pas. Toti putem fi invingatori, dar unii vor ceea ce nu le e destinat.

E un mod de a spune că te lupti cu tine însuti (pe care si tu l-ai folosit mai sus), când de fapt lupti cu pornirile tale, cu simturile tale, sau poate cu neajunsurile în care te-ai născut...
Bineînteles că nu scoti sabia si începi să te sfârteci în lupta cu tine!  

@ Ciprian, ce chestie, la plecare cineva m,i-a facut cadou exact acea revista , din pacate n-am avut timp sa o deschid.

Cateva impresii de calatorie

In prima zi am traversat CT, NY, NY, Penn, W Virginia si am inoptat in Lexington, KY. Am strabatut cu inconstienta 860 de mile aprox 1300 de km. Am mers ca ...calu. Mi se inchideau ochii si tot mai ytrageam de mine. Pana in Penn a plouat cu galeata si am mers incet, dupa aia s-a inoptat si tot incet am mers adica cu vreo 60/65 mi la ora. Soseaua libera din cand in cand cate un camion. Deci n-am vazut nimic din W Virginia. Motanul Mitz a plans un pic si dupa aia s-a culcat in spate deasupra pachetelor. S-a servit de cutia cu nisip, a mancat cate ceva, a baut apa. La hotel a fost fericit sa se intinda pe pat langa mine si sa inghita 2 conserve. Cand am coborat din masina vedeam rosu inaintea ochilor si se invartea pamantul cu mine. A doua zi energia scazuta, n-am putut strabate decat 300 de mile cu opriri. Ardea scaunul sub mine si muream de plictiseala. Radioul sau muzica ma facea sa dorm. Mi-am dat seama ca nu trec de Memphis asa ca, hai sa-l vizitam pe Regele rokului daca tot am ajuns aici. Am facut o rapida rezervare on line ca am avut laptopul cu mine si am luat o camera chiar langa Graceland. Cat a costat? Vreao 75$ cu tot cu taxe. Gracelandul este un cartier intreg unde se afla vila lui Elvis si un intreg parc Elvis de jur imprejur. O industrie de facut bani cu imaginea lui Elvis Presley. Am ajuns tot seara. Cartierul Elvis seamana mai mult a mahala de negri iar daca mai e si noapte e cam indoielnic. N-am vazut 1 alb in seara aia, nici macar unul. A doua zi am vizitat vila atat . Costul biletului doar pt vila si 2 muzee mai neimportante, 30$. Un tur intreg cu colectia lui de masini si cele doua avioane, 70$ dar stai toata ziua.
Am pus poze pe FB o sa incerc sa pun si aici.
Am plecat di Memphis la pranz si am ajuns la Dallas pe la 7. Drumul foarte frumos, prin Arkansas, ferme de cai si vaci pe toate partile. O chestie super amuzanta la radio. Era un concurs cine suna mai repede la un numar anume castiga 1000$. COmentatorul zice : va imaginati cate lucruri nu puteti face cu 100$ ? De exemplu va puteti cumpara mult doritul suport de pusca pentru camioneta dvs ! Moda in sud este sa ai camioneta ( pick-up truck) iar pe partea din spatele soferului sa tii o pusca bine infipta intr-un suport orizontal...Cand le-am povestit texanilor pe aici au ras spunand ca, deh, aia din Arkansas sunt mai retrograzi! Drumul de la granita cu Arkansas pana acasa a fost o sosea dreapta ce n-am vazut, dreapta si lunga de 200 de mile.
Aici unde locuiesc eu in nord estul Dallasului este un orasel foarte frumos asezat pe malurile unui lac mare. Ca sa treci dintr-un oras in altul traversezi poduri peste apa, totul este inverzit curat ordine deplina. Doar de vreo doua,trei zile am avut un fel de frig dar altfel 23, 25 de grade C. La magazinele de plante se vand panselute...brazii de Craciun vor veni la sfarsitul lunii. Am vazut si cativa portocali doldora de fructe coapte. Sunt foarte obosita, am un fel de jet-lag. Aici e cu doua ore mai devreme decat CT si daca m,ai adaug si oboseala mea din ultimele...11 luni...nu e de mirare ca as sta in pat toata ziua. Insa am de umblat .