CINEMA

Capcana
Actiune, Drama, Thriller
Durata: 112 min

Regia: Ric Roman Waugh
Cu: Dwayne Johnson,Susan Sarandon,Nadine Velazquez,Benjamin Bratt,Barry Pepper,Harold Perrineau,Jon Bernthal,JD Pardo, James Allen McCune

Un tata (Dwayne Johnson) porneste intr-o misiune sub acoperire in cadrul departamentului de narcotice pentru a-si elibera fiul arestat pe nedrept dupa ce i s-a inscenat o afacere de amploare cu droguri.

Cod Rosu la Casa Alba
Actiune, Thriller
Durata: 119 min

Regia: Antoine Fuqua
Cu: Gerard Butler,Morgan Freeman,Ashley Judd,Radha Mitchell,Aaron Eckhart,Angela Bassett,Dylan McDermott,Cole Hauser,Melissa Leo

Dupa stabilirea unei importante intalniri de negocieri, Casa Alba devine tinta unui atac terorist pus la cale de o grupare nord-coreeana. Printre focuri de arma si detonari de bombe, insusi Presedintele Americii este luat prizonier.
Toate eforturile serviciului se securitate si ale politiei de salvare a institutiei se bazeaza acum pe informatiile furnizate de Mike Bannings, fost membru al gardei prezidentiale, blocat in cladire fara ca teoristii sa stie de existenta sa.

Mă dau în vânt după cumpărături (Confessions of a Shopaholic)

Partea lui de consolare (Quantum of Solace)

Comentarii la care subscriu...

Ajung la disperare. In ultimii ani televiziunile ne tot dau filme romanesti. Facute fie inainte de '89, fie dupa. Toate, fara exceptie (sau, ma rog, n-am gasit eu acea exceptie) sufera de aceeasi problema: nu sunt subtitrate!
Pe vremuri dadeam vina fie pe instalatia de sunet din cinematograf, fie pe calitatea proasta a difuzoarelor din televizoare (desi sunet ca la Stassfurt-ul ala pe lampi, avand carcasa de lemn masiv, n-am mai avut la un televizor). Dar nu mai e cazul. Chiar daca la "cinematograf" n-am mai fost - televizorul mi l-am schimbat de cateva ori. Si tot nu reusesc sa inteleg toate replicile!
Si asta e valabil, repet, pentru toate filmele, indiferent cand au fost produse.
E cineva care lucreaza prin domeniu sa-mi explice ce se intampla?
O fi acelasi inginer de sunet de 'jde ani incoace si inca tot n-a iesit la pensie? (Ma gandesc ca daca Electrecord-ul mai exista il au ca inginer de sunet tot pe Theodor Negrescu)
N-a auzit nimeni de compresie de dinamica sau de postsincron?
De ce la filmele romanesti nu inteleg nimic, iar la cele straine inteleg orice soapta, desi romana e limba mea materna, nu engleza?!? De ce, urmarind "Baieti buni", intelegeam cate o replica-doua dintr-o conversatie intr-un birou intre Florin Calinescu si Cabral, iar in "Bad boys" se consumau depozite intregi de munitie injurul lui Martin Lawrence si Will Smith dar le intelegeam fiecare replica ?
Ok, stiu ca nu am auzul perfect, dar e totusi destul de bun ca sa trec examenele medicale (de exemplu cel pentru carnet). Inseamna ca sunt multi ca mine. Inseamna ca noi, acesti multi, fie nu mergem la cinematograf la filmele romanesti, fie schimbam canalul la televizor daca dam de vreunul. Asta e pierdere pentru cineva. Chiar nu sesizeaza nimeni? Chiar nu face nimieni nimic? Nu poate nimeni sa-l gun3.gif pe acel inginer de sunet care mi-a pus nervii pe moate? Fiindca presupun ca e unul singur, ca prea seamana la calitate sunetul in toate filmele!
Chiar sunt filme romanesti pe care as vrea sa le vad si nu pot! Ok, sunt de acord ca pentru filmele produse deja nu se mai prea poate face nimic, dar vad ca "moda" continua!
Daca tot nu se poate face nimic, oare imi poate da cineva o explicatie, ceva, cel putin sa nu mai fiu atat de frustrat?
Sau poate putem strange cateva sute de mii de semnaturi, ca sa facem cumva sa-i obligam sa subtitreze si filmele romanesti? Asta ar fi o solutie care ar rezolva si filmele deja produse...

Apropo de "sunete". In toate filmele lui nea Sergiu, indiferent ca era despre Mihai Viteazu, al doilea razboi sau dom' Semaca, sunetul exploziei de tun, pistol sau mai stiu eu ce pusca, a fost mereu acelasi. Cred ca pe timpul lui Mihai Viteazu s-au facut niste tunuri bune, care au ajuns sa fie folosite pana in 1945.

In general mi se pare ca volumul vocilor este mult prea mic in comparatie cu volumul sunetelor inconjuratoare. Si dictia actorilor romani cam lasa de dorit, unii parca ar avea o pruna in gura cand vorbesc... si sunt prea teatrali. Unii si in ziua de azi confunda scena de teatru cu platoul de filmare... trist...

Un film romanesc are mult dialog si in prezent, care oboseste... in genul celor americane de dinainte de razboi (vezi Soimul maltez, film la care oricat m-am chinuit, nu am putut citi la fel de repede pe cat vorbeau aia)...

Filmele româneşti – de la pelicule de duzină, la creaţii de calitate

Multă vreme m-am plâns prietenilor că sunt dezamăgit de aceste filme românești contemporane, care par a stagna în loc să progreseze sau să aducă ceva nou.

Pe aceste filme românești le pot împărți în două categorii. Prima ar fi cea a filmelor comerciale, produse de MediaPro, unde manelele, înjurăturile, silicoanele, prostia omenească și alte cele de prost gust, sunt puse la loc de cinste. Nu cred că problema ar fi producerea unor astfel de filme, ci aceea că sunt singurele filme care aduc un număr impresionant de spectatori în sălile de cinema din întreaga țară.
De partea cealaltă, în cea de-a doua categorie s-ar încadra filmele de conținut, care necesită mai mult de doi neuroni pentru a le viziona și a le înțelege și unde regizori români importanți precum Cristian Mungiu și Cristi Puiu își etalează valoarea. De regulă, acest gen de filme sunt ocolite de cinefilii de consum, cu excepția situației în care pelicula a primit o serie de distincții la diverse festivaluri importante din Europa și datorită căreia sunt extrem de promovate pe posturile de televiziune naționale. Doar într-o asemenea conjunctură filme precum 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile (2007), Despre oameni și melci (2012) sau După dealuri (2012), au putut strânge zeci de mii de români în cinematografe.

Ar mai putea exista și o a treia categorie de filme românești, cea a filmelor marca Sergiu Nicolaescu, dar nu vreau să vorbesc despre ele deoarece ar fi prea multe reproșuri de adus. Dacă la prima categorie mă deranjează faptul că este promovată lipsa de cultură, la cea de-a doua mă deranjează faptul că majoritatea scenariilor au la bază câte o întâmplare din epoca comunistă sau referințe la acea epocă pe care tinerii din ziua de astăzi nu au cunoscut-o. Sunt de acord că este important să ne cunoaștem istoria, să învățăm din greșelile trecutului, dar atunci când nu putem lăsa trecutul deoparte și să privim spre viitor, avem o problemă.

Consider că problema actuală a filmelor românești nu este cea a slabei calități regizorale sau actoricești, căci oameni talentați avem destui în ambele categorii. Problema, din punctul meu de vedere, este aceea a legăturii noastre cu perioada comunistă de care, se pare, că ne este frică să ne desprindem. Ne lipsesc filmele românești pentru noua generație de tineri, filmele românești ce tratează probleme și situații contemporane (dar nu cele de Cancan), filmele românești care ar marca o generație așa cum a făcut-o Liceeni în 1987 și în anii următori…
Câțiva au avut curajul de a veni mai aproape de publicul tânăr, de a realiza filme în care acesta să se poată regăsi în prezent sau trecutul apropiat, de a crea filme care să se afle la granița dintre filmele de consum (comerciale) și filmele de conținut. Aceste eforturi sunt apreciate și de aceea merită a fi menționate în cadrul acestui articol.

Schimb valutar (2008)



Websitestory (2010)



Bună! Ce faci? (2010)



http://amdoar18ani.ro/filmele-romanesti-de-la-pelicule-de-duzina-la-creatii-de-calitate/

Cronica Filmului:
Cinema cu handicap de Eugenia Vodă

A apărut pe piaţă primul film românesc al lui 2002 - Noro, de Radu Gabrea - şi primul film românesc, după nici nu mai ştim cîtă vreme, care a fost lansat "normal", adică cu premieră şi caiet de presă. Pentru că, între timp, au mai apărut nişte "filme româneşti", dar de un nivel atît de descumpănitor de scăzut, încît înşişi autorii lor n-au mai vrut nici conferinţe de presă, nici cronici, nici publicitate, n-au mai vrut nimic decît tăcere; au avut-o din plin. În ceea ce mă priveşte, deşi ştiu că e absurd, fiind vorba de o artă a spectacolului - cred că nu trebuie "să te bagi cu forţa" într-o sală de proiecţie; cred că trebuie respectat dreptul unui cineast de a fi "lăsat în pace" în durerea lui, în eşecul lui... Se ştie, dacă un manuscris ratat poate fi rupt sau aruncat în foc fără nici o pagubă, pentru că el nu-i aparţine decît autorului, un film, oricît de prost, trebuie neapărat aruncat pe piaţă, ca să recupereze o cît de mică parte din cheltuielile, prin definiţie, mari. Problema este că în România, din diverse cauze (un sistem de difuzare viciat, un parc de săli catastrofal, o piaţă televizistică săracă) nici un film autohton, indiferent dacă e bun sau prost, populist sau elitist, scump sau ieftin, nu are nici o şansă, din start, să-şi acopere, din încasări, cheltuielile de producţie. În aceste condiţii, atîta vreme cît se dovedeşte incapabil să intre într-un circuit real de distribuţie internaţională, ca un produs viabil şi competitiv, filmul românesc e sortit să joace, mereu, acelaşi joc: de-a subvenţia şi de-a falimentul. În ceea ce se înţelege prin cultura performantă a unei economii de piaţă veritabile (ceea ce, evident, deocamdată nu e cazul nostru) filmul românesc e un produs născut cu handicap. Nici noul Noro nu face excepţie.
Am văzut filmul la Scala, într-o după-amiază de sîmbătă, într-o sală goală. Departe de mine imaginea maselor care ar trebui să ia cu asalt cinematograful pentru că a apărut "un nou film românesc"! Şi totuşi, poţi să te prefaci că nu vezi? Poţi să ignori întîlnirea ratată dintre un film şi "publicul lui", altul decît cel al premierei de gală? Nu înseamnă să-i recunoşti, o dată în plus, condiţia de "film cu handicap"?
Apoi, în acelaşi sens, am remarcat, în unele comentarii apărute în presă după premieră, o deplasare a accentului de pe obiect (filmul propriu-zis) pe subiect (povestea unui copil cu "handicap locomotor", interpretat chiar de un copil cu handicap locomotor) şi un anumit ton călduţ de "bunăvoinţă obligatorie" (care, bănuiesc, pentru un cineast autentic, cum e Gabrea, trebuie să sune enervant). E adevărat că, în contextul de semi-deşert al cinematografiei româneşti de azi, în care apariţia meteorică a cîte unei premiere are ceva de ciudăţenie eroică, orice cronicar de bună credinţă simte că nu are dreptul moral să nu se bucure atunci cînd, iată, apare un film lucrat atent, de un regizor temeinic, cu un generic reunind atîţia profesionişti respectabili! Condiţia de trouble fęte a criticului este, în aceste condiţii, mai ingrată decît oricînd.
"Am convingerea că filmul va însemna ceva nou în peisajul filmului românesc şi european", spune Radu Gabrea într-un recent interviu. Aş fi fericită să mă înşel, dar recunosc că nu am cîtuşi de puţin aceeaşi convingere. Dimpotrivă. Cu cîteva mici modificări de scenariu, Noro ar fi putut fi făcut, exact ca şi acum, şi pe vremea lui Ceauşescu (dacă ar fi existat, prin absurd, comanda ideologică: "un film educativ despre un copil cu handicap"). Altfel spus, filmul nu reuşeşte să spargă, decît rareori, o pojghiţă de convenţional, de clişeu, de previzibil, care îmbracă totul. Totul - cu excepţia micuţului din rolul principal - Tudor Necula, un copil cu o substanţă sufletească excepţională, pe care regizorul a ştiut să o pună, cinematografic, în valoare; aducîndu-şi, în film, propria condiţie - de pui de om hărăzit să se mişte greu, ca într-o continuă zbatere de pasăre rănită - , copilul aduce un adevăr şi o autenticitate răvăşitoare; paradoxal, el e un personaj memorabil în sine, dincolo de ficţiunea propriu-zisă. Marea calitate a filmului e tocmai inocenţa ştiutoare a acestui copil, miraculoasa demnitate cu care îşi trăieşte handicapul.
Ideea - bună - a scenariului (scris de Răsvan Popescu şi de regizor) e aceea de a pune într-o continuă balanţă dramaturgică forţa secretă a unui copil neajutorat şi vulnerabilitatea lumii "normale" din jur. O altă idee interesantă e aceea de a plasa copilul, iubit de fiecare din părinţi, în infernul unei familii fără iubire - un tată şi o mamă pe care nu îi mai ţine împreună "decît" acel copil dependent... O mamă, costumieră de teatru, şomeră, cu bască retro şi gesturi teatrale, hotărîtă să "tragă" de copil, să-l antreneze pentru şi întru "normalitate" (Victoria Cociaş, uneori cu un aer de duritate "SS-istă", provenit, parcă, din altă piesă). Un tată poliţist de cartier, care lucrează numai noaptea, ca ziua să stea cu copilul, un personaj din care Dorel Vişan construieşte, cu naturaleţea-i inconfundabilă, un om cu temperament dublu, dacă se poate spune aşa: acru şi blazat noaptea, tandru, devotat şi copilăros ziua, cu copilul. "Ce fac, iarna, florile?", îşi întreabă Noro părinţii. Dorm, zice tata. Mor, zice mama. Sensibilitatea lui Noro e cîmpul de luptă al ciocnirilor dintre părinţi, în fapt al ciocnirii între două tipuri de a înţelege viaţa şi educaţia: între cultul iluziei şi cultul lucidităţii...
Emoţia filmului, atîta cîtă este (adică puţină) e una mereu "studiată" şi ţinută în surdină. Secvenţele se înşiruie demonstrativ şi expozitiv, ca plantele din ierbarul lui Noro. Un aer sălciu, artificial, un vînt de scenă bate peste mai toate momentele în care nu apare Noro (ex. vizita la domiciliu a inspectorului, spovedania mamei, dezlănţuirea poliţistului tînăr care izbeşte duba cu bastonul de cauciuc - pentru prima dată un actor talentat, ca Marius Stănescu, prins pe picior greşit)...
Finalul împinge filmul într-o direcţie falsă: copilul e urcat de tată, cu chiu cu vai, pe scara unui tobogan uriaş, de unde îşi dă drumul, apoteotic! Ca şi cînd depăşirea unui handicap ar însemna, neapărat, mimarea "normalităţii"... Intuind, parcă, eroarea, autorul îi lipeşte acestui final o declaraţie concluzivă, a copilului, extrasă ca dintr-un jurnal vizual (cu frînturi risipite şi în restul filmului): "deci după părerea mea nimeni nu are nici o vină, trebuie să-mi duc crucea mai departe, să lupt şi totul va fi bine".

O concluzie potrivită nu numai acestui film, dar şi unei întregi cinematografii cu handicap. Noro, O producţie Artis Film România şi Compania Română de Radio şi TV. Distribuit de: Ro-Image 2000. Regia Radu Gabrea. Scenariul: Răsvan Popescu şi Radu Gabrea. Imaginea: Marian Stanciu. Muzica: Adrian Enescu. Montaj: Melania Oproiu. Decoruri: Mircea Rîbinski. Sunet: Anuşavan Salamanian. Cu: Tudor Necula, Dorel Vişan, Victoria Cociaş...

Adio filme romanesti! Descentralizarea va distruge cinematografia, avertizeaza cineastii...

Peste 40 de regizori, scenaristi si actori, printre care: Cristi Puiu, Corneliu Porumboiu, Nae Caranfil, Radu Muntean, Lucian Pintilie, Ada Solomon, Tudor Giurgiu si Calin Netzer, au semnat o scrisoare de protest fata de prevederile din Legea descentralizarii.

In scrisoarea adresa premierului Victor Ponta si vicepremierului Liviu Dragnea, cineastii protesteaza fata de doua din prevederile din proiectul Legii descentralizarii. Prima prevede ca 50% din veniturile la Fondul Cinematografic sa treaca in administrarea consiliilor si primariilor locale, pentru intretinerea sau construirea de noi cinematografe, se arata in comunicatul aparut pe filmreporter.ro.
Acesti bani erau folositi pana acum la finantarea productiei de film si cu timpul sumele colectate s-au diminuat oricum. "Daca, in 2007, la Fond s-au colectat 40.000.000 de lei, in 2012, suma s-a diminuat pana la 25.000.000 de lei", se arata in scrisoare.

The Guardian: Noul val al cinematografiei romane ar putea seca, daca nu este sustinut si acasa

Al doilea punct din proiectul de lege care a starnit reactia cineastilor romani este cel care propune ca un numar de peste 180 de sali de cinematograf aflate in administrarea RADEF "Romania-Film" sa treaca "in domeniul public al unitatilor administrativ-teritoriale, dupa caz, si in administrarea autoritatilor administratiei publice locale".
Semnatarii scrisorii ii atrag atentia premierului Victor Ponta si vicepremierului Liviu Dragnea ca 107 sali care au intrat anterior in administrarea autoritatilor locale si-a pierdut obiectul de activitate, dintre acestea doar 3 mai functionand pana acum ca cinematografe.

Regizorul "Pozitiei copilului": In Romania facem filme doar pentru a fi vazute in strainatate

Semnatarii scrisorii cer, in consecinta, "Pastrarea intacta a Fondului Cinematografic al CNC si eliminarea oricaror propuneri de micsorare a Fondului prin diferite masuri care vizeaza fie diminuarea unor contributii la Fond fie transferuri de sume catre autoritati locale".
De asemenea, ei cer pastrarea unei retele de 26 de sali de cinema in toata tara in subordinea ministerului Culturii sau Centrului National al Cinematografiei, sali in care sa se poata difuza film romanesc si european.

http://www.ziare.com/cultura/regizori/adio-filme-romanesti-descentralizarea-va-distruge-cinematografia-avertizeaza-cineastii-1266519

Da! Eugenia Vodă nu se dezminte!

Si eu o admir, cu toata impotrivirea mea de misogin (in devenire)!

Cel mai piratat film al anului 2013

Unul dintre filmele care a avut premiera la finalul anului 2012, a fost descarcat ilegal de 8,4 milioane de ori prin intermediul aplicatiei BitTorrent, ocupand astfel prima pozitie in topul celor mai piratate filme in 2013.
Potrivit site-ului TorrentFreak.com, "Hobbitul: O calatorie neasteptata/ The Hobbit: An Unexpected Journey" a fost cel mai piratat film al anului 2013, fiind urmat indeaproape de "Django dezlantuit/ Django Unchained", "Furios si iute 6/ Fast & Furious 6" si "Omul de otel 3/ Iron Man 3".
Pelicula "The Hobbit: An Unexpected Journey", care a fost lansata in decembrie 2012, a avut incasari de peste 1 miliard de dolari la nivel global, informeaza contactmusic.com, potrivit mediafax.

În principiu, nu sunt de acord cu descărcarea copiilor-pirat, fiindcă sunt conştient că mulţi oameni îşi câştigă exitenţa din drepturile de autor. Dar accept situaţia, în condiţiile în care casele de discuri şi casele de producţie se lăcomesc şi pun nişte preţuri... nesimţite.  

O fotografie din 1956 cu celebrul cuplu de actori Stan şi Bran a devenit viral pe internet după publicarea ei pe contul de Facebook Classic Hollywood/Los Angeles Times. Aceasta este ultima fotografie a celor doi, iar actorii sunt de nerecunoscut. Până acum, fotografia a primit peste 6.400 de like-uri şi a fost distribuită de peste 2.700 de ori. În imaginea postată pe Facebook, cei doi actori sunt de nerecunoscut. Bran (în vârstă de 64 de ani) este mult mai slab faţă de cum îl ştie publicul, iar Stan (66 de ani) este şi el foarte îmbătrânit. Imaginea face parte din ultima şedinţă foto pe care Laurel and Hardy au făcut-o, în 1956. Tot atunci, cei doi au apărut pentru ultima dată şi într-un filmuleţ, potrivit stirileprotv.ro. Ultimul videoclip al faimosului cuplu a fost filmat în 1956, acasă la Stan, unde Bran se afla în vizită. Bran a murit la un an după aceea, iar Stan a încetat din viaţă opt ani mai târziu. Stan Laurel şi Oliver Hardy au fost pionierii comediei burleşti, în perioada anilor ’20 – ’50. Deşi seria de gaguri care i-a făcut celebri se numeşte „Laurel and Hardy“, ei sunt cunoscuţi publicului român drept Stan şi Bran.

Romania, singura tara din Europa in care filmul "Nymphomaniac Vol. II" este interzis

Lungmetrajul "Nymphomaniac Vol. II", de Lars von Trier, a fost interzis in cinematografele romanesti, unde urma sa ruleze din 7 februarie, dupa ce a primit din partea Centrului National al Cinematografiei clasificarea "I.M.-18-XXX" - filme interzise minorilor si proiectiei cu public.
Potrivit unui comunicat, "Nymphomaniac Vol. II" este incadrat ca fiind un film "interzis minorilor si interzis proiectiei cu public".
Comisia va elibera certificatul de clasificare abia in data de 30 ianuarie. Deocamdata, notificarea a fost facuta doar telefonic, urmand ca distribuitorul Independenta Film sa depuna o contestatie imediat ce va primi informarea oficiala, transmite MEDIAFAX.
"Nymphomaniac Vol. I", in regia lui Lars von Trier, care este difuzat deja in cinematografele din Romania din 17 ianuarie, a primit de la CNC clasificarea "IM-18".
Acest "caz de cenzura", potrivit comunicatului, este unic in Europa, Romania fiind singura tara in care "Nymphomaniac Vol. II" este interzis. In celelalte tari in care a fost lansat, filmul lui Lars von Trier a primit urmatoarele clasificari: Estonia - "R14" pentru "Vol. I" si "R16" pentru "Vol. II", Germania - "R16" pentru ambele parti, Danemarca - "R15" pentru ambele parti, Olanda - "R16" pentru ambele parti, Franta - "R12" pentru "Vol. I" si "R16" pentru "Vol. II", Cehia - "R18" pentru ambele parti si Elvetia - "R16" pentru ambele parti.
Centrul National al Cinematografiei este autoritatea care asigura clasificarea filmelor difuzate in Romania. Conform legii, clasificarea este urmatoarea: filme pentru audienta generala, semnalizate prin marcajul "A.G"., filme care pot fi vizionate de copii sub 12 ani, numai cu acordul parintilor, semnalizate prin marcajul "A.P.-12", filme nerecomandate tinerilor sub 15 ani, semnalizate cu marcajul "N-15", filme interzise minorilor, semnalizate prin marcajul "I.M.-18", filme interzise minorilor si proiectiei cu public, semnalizate prin marcajul "I.M.-18-XXX" (cazul "Nymphomaniac Vol. II") si filme cu interdictie de comunicare, semnalizate cu marcajul "I.C."
Potrivit sursei citate, "Nymphomanic Vol. II" nu este singurul film care a primit o astfel de clasificare din partea CNC. Astfel, in martie 2008, filmul horror "Saw IV" a primit rating-ul "IM-18-XXX", pentru "scene cu un continut excesiv de cruzime sau sadism". Totusi, la contestatia distribuitorului News Films, comisia CNC s-a reunit pentru o noua vizionare si a admis contestatia, astfel ca filmul "Saw IV" a putut rula in cinematografele din Romania cu clasificarea "IM-18".
Filmul "Nymphomaniac Vol. II" avea programata premiera in cinematografele romanesti pe data de 7 februarie.
"Nymphomaniac" este o productie Zentropa Entertainments, compania regizorului danez Lars von Trier.
"Nymphomaniac" este epopeea erotica a unei femei al carei traseu, de la nastere si pana la varsta de 50 de ani, este povestit de personajul principal, Joe, cea care si-a pus diagnosticul de nimfomana. In dupa-amiaza unei ierni geroase, batranul, dar inca sarmantul burlac Seligman o descopera pe Joe batuta si prabusita pe o alee laturalnica. O ia acasa si ii ingrijeste ranile, in timp ce incearca sa afle cate ceva despre viata ei. Seligman este cel care, vreme de opt capitole, ii asculta povestea cea complicata si intesata de interjectii a nimfomanei Joe.
Filmul are o galerie impresionanta de actori: Charlotte Gainsbourg (Joe la maturitate), Stellan Skarsgĺrd, Uma Thurman, Willem Dafoe, Shia LaBeouf, Udo Kier, Christian Slater, Stacy Martin (tanara Joe) si altii.

Confruntare între nou şi vechi la Oscar 2014

Ceremonia celei de-a 86-a ediţie a Premiilor Oscar a fost amânată cu o săptămână mai târziu decât în mod normal pentru a nu se suprapune cu difuzarea Jocurilor Paralimpice de Iarnă, ediţia Sochi 2014. Ellen DeGeneres a fost pentru a doua oară gazdă, ea onorând cu prezenţa şi şarmul său de actriţă de comedie şi ediţia a 79-a din 2007.

“Gravity” a câştigat 7 premii, cele mai multe din cadrul acestei ceremonii, incluzând categoria Cel mai bun regizor pentru Alfonso Cuarón. “12 Years a Slave” a câştigat trei torfee, inclusiv Cel mai bun film şi Cea mai bună actriţă în rol secundar pentru Lupita Nyong’o. “Dallas Buyers Club” a triumfat în trei categorii şi a devenit cel de-al cincilea film din istorie care a câştigat secţiunile Cel mai bun actor în rol principal (Matthew McConaughey) şi Cel mai bun actor în rol secundar (Jared Leto).

Printre ceilalţi câştigători s-au numărat “Frozen” şi “Marele Gatsby”, fiecare cu câte două trofee. Cate Blanchett a câştigat premiul pentru secţiunea Cea mai bună actriţă în rol principal pentru rolul său din “Blue Jasmine”, singurul trofeu obţinut de film. Celelalte filme care au mai câştigat câte un trofeu au fost: “The Great Beauty”, “Helium”, “Her”, “The Lady in Number 6: Music Saved My Life”, “Mr Hublot” şi “20 Feet from Stardom”. Cuarón şi Catherine Martin au fost singurii care au câştigat individual câte două trofee fiecare.

Iată câştigătorii şi nominalizaţii la principalele categorii:

Cel mai bun film
“12 Years a Slave” – Brad Pitt, Dede Gardner, Jeremy Kleiner, Steve McQueen, Anthony Katagas

Nominalizări:
“American Hustle” – Charles Roven, Richard Suckle, Megan Ellison, Jonathan Gordon
“Captain Phillips” – Scott Rudin, Dana Brunetti, Michael De Luca
“Dallas Buyers Club” – Robbie Brenner, Rachel Winter
“Gravity” – Alfonso Cuarón, David Heyman
“Her” – Megan Ellison, Spike Jonze, Vincent Landay
“Nebraska” – Albert Berger, Ron Yerxa
“Philomena” – Gabrielle Tana, Steve Coogan, Tracey Seaward
“The Wolf of Wall Street” – Martin Scorsese, Leonardo DiCaprio, Joey McFarland, Emma Tillinger Koskoff

Cel mai bun regizor
Alfonso Cuarón – “Gravity”

Nominalizări:
David O. Russell – “American Hustle”
Alexander Payne – “Nebraska”
Steve McQueen – “12 Years a Slave”
Martin Scorsese – “The Wolf of Wall Street”

Cel mai bun actor în rol principal
Matthew McConaughey – “Dallas Buyers Club”

Nominalizări:
Christian Bale – “American Hustle”
Bruce Dern – “Nebraska”
Leonardo DiCaprio – “The Wolf of Wall Street”
Chiwetel Ejiofor – “12 Years a Slave”

Cea mai bună actriţă în rol principal
Cate Blanchett – “Blue Jasmine”

Nominalizări:
Amy Adams – “American Hustle”
Sandra Bullock – “Gravity”
Judi Dench – “Philomena”
Meryl Streep – “August: Osage County”

Cel mai bun actor în rol secundar
Jared Leto – “Dallas Buyers Club”

Nominalizări:
Barkhad Abdi – “Captain Phillips”
Bradley Cooper – “American Hustle”
Michael Fassbender – “12 Years a Slave”
Jonah Hill – “The Wolf of Wall Street”

Cea mai bună actriţă în rol secundar
Lupita Nyong’o – “12 Years a Slave”

Nominalizări:
Sally Hawkins – “Blue Jasmine”
Jennifer Lawrence – “American Hustle”
Julia Roberts – “August: Osage County”
June Squibb – “Nebraska”

Cel mai bun scenariu original
“Her” – Spike Jonze

Nominalizări:
“American Hustle” – Eric Warren Singer, David O. Russell
“Blue Jasmine” – Woody Allen
“Dallas Buyers Club” – Craig Borten, Melisa Wallack
“Nebraska” – Bob Nelson

Cel mai bun scenariu adaptat
“12 Years a Slave” – John Ridley

Nominalizări:
“Before Midnight” – Richard Linklater, Julie Delpy, Ethan Hawke
“Captain Phillips” – Billy Ray
“Philomena” – Steve Coogan, Jeff Pope
“The Wolf of Wall Street” – Terence Winter

Cel mai bun film de animaţie
“Frozen” – Chris Buck, Jennifer Lee, Peter Del Vecho

Nominalizări:
“The Croods” – Kirk DeMicco, Chris Sanders, Kristine Belson
“Despicable Me 2″ – Pierre Coffin, Chris Renaud, Chris Meledandri
“Ernest & Celestine” – Benjamin Renner, Didier Brunner
“The Wind Rises” – Hayao Miyazaki, Toshio Suzuki

Cel mai bun film străin
“The Great Beauty” (Italy) – Paolo Sorrentino

Nominalizări:
“The Broken Circle Breakdown” (Belgium) – Felix Van Groeningen
“The Hunt” (Denmark) – Thomas Vinterberg
“The Missing Picture” (Cambodia) – Rithy Panh
“Omar” (Palestine) – Hany Abu-Assad

Cel mai bun cântec original
“Let It Go” (“Frozen”) – Kristen Anderson-Lopez, Robert Lopez

Nominalizări:
“Happy” (“Despicable Me 2″) – Pharrell Williams
“The Moon Song” (“Her”) – Karen Orzolek, Spike Jonze
“Ordinary Love” (“Mandela: Long Walk to Freedom”) – U2
“Alone, Yet Not Alone” (“Alone Yet Not Alone”) – Bruce Broughton, Dennis Spiegel (nominalizare revocată)

Cea mai bună coloană sonoră
“Gravity” – Steven Price

Nominalizări:
“The Book Thief” – John Williams
“Her” – William Butler and Owen Pallett
“Philomena” – Alexandre Desplat
“Saving Mr. Banks” – Thomas Newman

Cea mai bună editare de sunet
“Gravity” – Glenn Freemantle

Nominalizări:
“All Is Lost” – Steve Boeddeker, Richard Hymns
“Captain Phillips” – Oliver Tarney
“The Hobbit: The Desolation of Smaug” – Brent Burge, Chris Ward
“Lone Survivor” – Wylie Stateman

Cea mai bună mixare de sunet
“Gravity” – Skip Lievsay, Niv Adiri, Christopher Benstead, Chris Munro

Nominalizări:
“Captain Phillips” – Chris Burdon, Mark Taylor, Mike Prestwood Smith, Chris Munro
“The Hobbit: The Desolation of Smaug” – Christopher Boyes, Michael Hedges, Michael Semanick, Tony Johnson
“Inside Llewyn Davis” – Skip Lievsay, Greg Orloff, Peter F. Kurland
“Lone Survivor” – Andy Koyama, Beau Borders, David Brownlow

Cea mai bună editare de film
“Gravity” – Emmanuel Lubezki

Nominalizări:
“The Grandmaster” – Philippe Le Sourd
“Inside Llewyn Davis” – Bruno Delbonnel
“Nebraska” – Phedon Papamichael
“Prisoners” – Roger Deakins

Cele mai bune costume
“The Great Gatsby” – Catherine Martin

Nominalizări:
“American Hustle” – Michael Wilkinson
“The Grandmaster” – William Chang Suk Ping
“The Invisible Woman” – Michael O’Connor
“12 Years a Slave” – Patricia Norris

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Cinema, Ştiri

1001 filme pe care trebuie să le vezi în timpul vieţii



Bazat pe cartea lui Steven Jay Schneider, acest clip a fost realizat în aproximativ un an de zile de către Jonathan Keogh şi reprezintă o trecere în revistă a celor mai bune 1001 filme, ordonate cronologic, pe care merită să le vezi într-o viaţă. Este un clip pe care nu trebuie să-l ratezi!
Această compilaţie este o listă cu toate filmele care merită să fie vazute de o persoană de-a lungul vieţii.
Este un clip foarte antrenant iar muzica aleasă completează foarte bine această realizare.
Lista cuprinde filme din toate timpurile, atât blockbustere, cât şi ecranizări care au fost premiate la diverse festivaluri sau apreciate de critici şi inventariază totodată cele mai memorabile creaţii din istoria cinematografului.
Vă prezentăm mai sus clipul cu cele 1001 filme, pe care nu trebuie să le rataţi!

Sursa: Youtube

Text: LiveBiz

O femeie deşteaptă, care a ştiut să-şi păstreze frumuseţea şi la senectute!

Filme pentru toate gusturile...

http://anuntulvideo.ro/complete?cat=1&order_imdb=desc

Asa, sunt grupate pe ani...

http://anuntulvideo.ro/complete?cat=1&order_imdb=

dolion a scris:

Asa, sunt grupate pe ani...

http://anuntulvideo.ro/complete?cat=1&order_imdb=

Interesant! Merci, Dolion Si asa se apropie sarbatorile, niste filme sunt mai mult decat binevenite. Abia astept.

Cu multa placere, Mihaela... pacat ca nu sunt toate titrate in romana... care au titrare scrie in titlu! Dar tot raul e spre bine, mai invatam nitica engleza... nu m-am uitat daca sunt si in alte limbi, ca atunci am pus-o!

Imigrantii (SUA 2009) Drama,Subtitrat RO / 113 minute