PREUMBLĂRI COTIDIENE - prin cetate şi nu numai (I)

e chiar foarte frumos orasul, si aleea scriitorilor imi place mult

si ma gandesc cu placere cat de multe ii vei povesti PuiuluiMic pest un an, cand o vei invata si versuri pe acea alee, si-i vei spune de fiecare scriitor
este extraordinar pentru un copil sa aiba parte de un bunic asa ca tine

Astăzi nu a fost o zi de preumblare propriu zisă. A fost mai degrabă o zi destinată târguielilor. Un scăunel (inaugurat unde mai bine decât lângă apa ţâşnitoare), nişte prize, întrerupătoare şi droate, am mai făcut şi ceva copii la xerox, am mai făcut şi o vizită protocolară şi uite aşa, acasă am ajuns pe la cinci şi jumătate trecute fix de la aniază, că doar nu stăturăm prea mult decât de la unşpe dinaintea aniezii.

Apa o fotografarăm contra lumină (soarelui), da de, da de....

Şi da de, da de nu a fost să fie nici de data asta. Nu-i bai. Aşteptăm până la vara care vine în curând şi atunci cu siguramţă vom prinde şi un curcubeu artificial.

Am mai făcut o scurtă oprire printre ienuperi, după care am umblat să cumpărăm cele necesare.

ala-i scaunel de pescar, la-i luat pt Ioana sau pentru tine?

Doamne, ce mi-au placut pozele...Le-am luat tacticoasa de la inceput si m-am oprit undeva pe la mijloc, ca si maine e o zi! Ce gand mi-a ramas? Unde dragoste nu e, nimic nu e...

aurora a scris:

ala-i scaunel de pescar, la-i luat pt Ioana sau pentru tine?

Am intrat într-un magazin să cumpăr două piuliţe pentru a repara ATV-ul. Până am plătit acele piuliţe ea a găsit loc de odihnă. La plecare:
- Moşulică, iau cu mine ?
-Ia-l da nu pe ăla că ne dă tanti altu. (era cu preţul lipit pe el)

Acasă mamă-sa
- După ce l-ai luat, că mai avem unu ? (tatăs-o e mare pescar, moşulică, nu. Lu moşulică îi place să se plimbe, nu să şadă pe malu apei)
- Pentru că aşa mi-a făcut plăcerea şi nu am ştiut că mai aveţi unu. Îsta-i al ei că pentru ea l-am cumpărat.

După vreo jumătate de oră, vine tată-so şi vede scaunul:
- Ce-i cu ăsta.
Mamă-sa
- I l-o cumpărat moşi-so.
Tată-so caută şi scoate un scăunel:
- Poftim tu, vezi că ai avut şi-i nou ? Ia-l !
Puiu Mic:
- Nu veau pe ăsta ! Nu-mi pace !
Moşulică:
S.a făcut că plouă cu căştile de la calculator pe urechi. Dacă-l aveau, de ce l-au ţinut ascuns până au văzut altul la fel, dar nu tocmai, din moment ce Puiu Mic l-a preferat pe cxel cumpărat de ea ?

E limpede ca esti cel mai bun prieten al ei

MoşulicăMoşulică, ti-ai pus pe ginerele in cap

aurora a scris:

MoşulicăMoşulică, ti-ai pus pe ginerele in cap

Nu-l găsesc. Unde-o fi ?



A, iote-l !

zaraza26 a scris:

Unde dragoste nu e, nimic nu e...

Asa este...

Superbe pozele din fata fântânii.

Acum suntem restanţă cu o plimbare de noate. Şi pentru că noaptea lumina este prea tare, a trebuit să utilizăm ochelarii de soare.

Şi astfel echipaţi ne-am deplasat de colo, colo pe Bulevardul Transilvania.

Până ce am ajuns la parcul de distracţii cu maşinuţe şi trenuleţ, dar pentru că moşulică nu are bani, deoarece ştie el ce ştie, am trecut pe lângă maşinuţe fără probleme de scandal.

După ce s-a făcut ziuă, ne-am dus la "beseică". Acolo au fost puse steaguri la statuie căci a devenit tradiţia bisercii ca în prima duminică din noiembrie să se oficieze slujba unui parastas în memoria voievodului Mihai Viteazul. Oare cine să-l fi înzârdit pe popa la acestă tradiţie ? O să aflaţi din memoriile secretarului de partid, dar azi Puiu Mic o ţinea una şi bună că ea fură un steag.

Sau o coroniţă

Dela statuie.

Dar amintindu-şi de nucile din curtea popii, a renunţat la steagul de la statuie.

Tot nuca e mai gustoasă!
Ce steaguri si coronite, dom'le?!

abbi... tu ştii că mi-a fost dor de PuiuMic?

voi nu aţi fost sâmbătă după masă-seara în cimitir?

aurora a scris:

abbi... tu ştii că mi-a fost dor de PuiuMic?

voi nu aţi fost sâmbătă după masă-seara în cimitir?

Nu. Eu am fost vineri şi am smuls nişte buruieni răsleţe ce au crescut pe morminte, de fapt este unul dublu (o bordură de beton peste care nu am pus placă) şi m-am gândit că este mai bine să las florile (gălbenelele) crescute în sălbăticia lor, aşa că nu am mai făcut nimic altceva. Dacă va mai fi timp în toamna asta le voi smulge pentru a lăsa libere garofiţele şi vioalele, iar dacă va da zăpada înainte de a se fi uscat complet gălbenelele, voi face această operaţie la primăvară.

Respect gălbenelele şi nu le smulg înainte de a se usca ele complet pentru că au crescut acolo fără a fi plantate de mine şi în astfel de situaţii nu putem şti ce şi cum. Noi doar presupunem.

Nu merg de ziua morţilor în cimitir pentru că mamei nu-i plăcea să meargă în acea zi la cimitir din două motive:

1/ Obiceiul este împrumutat şi bătrânii noştri de la sat nu-l practicau.
2/ În ziua respectivă mişună prea mulţi cerşetori beţi care conturbă reculegerea.

abbilbal a scris:

aurora a scris:

abbi... tu ştii că mi-a fost dor de PuiuMic?

voi nu aţi fost sâmbătă după masă-seara în cimitir?

Nu. Eu am fost vineri şi am smuls nişte buruieni răsleţe ce au crescut pe morminte, de fapt este unul dublu (o bordură de beton peste care nu am pus placă) şi m-am gândit că este mai bine să las florile (gălbenelele) crescute în sălbăticia lor, aşa că nu am mai făcut nimic altceva. Dacă va mai fi timp în toamna asta le voi smulge pentru a lăsa libere garofiţele şi vioalele, iar dacă va da zăpada înainte de a se fi uscat complet gălbenelele, voi face această operaţie la primăvară.

Respect gălbenelele şi nu le smulg înainte de a se usca ele complet pentru că au crescut acolo fără a fi plantate de mine şi în astfel de situaţii nu putem şti ce şi cum. Noi doar presupunem.

Nu merg de ziua morţilor în cimitir pentru că mamei nu-i plăcea să meargă în acea zi la cimitir din două motive:

1/ Obiceiul este împrumutat şi bătrânii noştri de la sat nu-l practicau.
2/ În ziua respectivă mişună prea mulţi cerşetori beţi care conturbă reculegerea.

Hmm, ce spui tu cu conturbarea asta...Noi am plecat in pripa, pentru ca la un mormant din apropiere vin cei doi copii plecati unul spre est, altul spre vest. Copii care au circa 50 de ani. Se intalnesc cu aceasta ocazie si daca mai stateam urma sa vina sa stam in povesti. Desi pe moment mi s-a parut ca sotul nu face chiar asa de bine ca plecam, totusi, daca cineva vrea sa povesteasca...stie unde locuim.

Si la noi este prilejul sa ne intalnim cu neamuri si prieteni, veniti de prin toata tara, si dinafara ei. Acum, ca a fost sambata, am mers mai devreme, in alti ani nu putem decat dupa servici, si ne prinde si intunericul.
Anul asta am stat mult mai mult... am fost intai la cumnatul, acolo am stat, ca au venit foarte multi prieteni de-ai lui. Ne-am dus apoi in alt cimitir, unde mergem in fiecare an, unde este mama buna a sotului... a murit in 1965, sotul avea 15 ani, sora lui numai 9 ani.
E prea dureroasa ziua asta.
Prea multe amintiri navalesc.

În prima zi de grădiniţă după scurta vacanţă de o săptămână nu am prea avut chef de umblat şi pozat.
Am făcut totuşi o "fotogafie" sub teroarea unui lanţ

Asa cald e la voi? Wow!