POPASUL ABBILBAL

Unde-i abbilbal?
Cu agenda a ramas in urma cu completatul ei!!!
Maine e vineri, se apropie wee-k-endul... nici o petrecere, nici o distractie?
abbiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii... abbiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii...

Abby nu-si mai întretine Popasul!
O fi mustit cu Franz pe undeva...

Acum sosesc şi eu, da tulai Doamne ce s-or spăriat oamenii ăştia că am dat ghir cu fujiţî.

Noa ia şedeţi voi şi ascultaţi.
În urmă cu cni şi ani, pe vremea când eram şi io ficior de-mi veni vremea la recrutare era aşe ca acum. Adică toamă, că vremuri erau altele. Şi ce faine erau, nu de alta da eram tinăr.

„HOINARUL“ RECRUT

În ziua încorporării m-am prezentat la comisariat, cum i se spunea pe vremea aceea Centrului militar. Acolo am fost luat în evidenţă şi mi s-a spus să aştept. Mă învârteam dintr-un loc în altul, fără nici o noimă, prin curtea comisariatului. Într-un târziu am fost chemat la comisia medicală. Acolo m-a cunoscut un medic şi m-a întrebat în şoaptă dacă vreau să scap de armată. I-am spus că nu şi a dat verdictul „apt pentru serviciul militar“. Dar când am ieşit de la comisia medicală am dat nas în nas cu comandantul comisariatului militar, cu grad de maior, tatăl unei foste colege de liceu. Ce nu i-o fi plăcut, nu ştiu, destul că s-a răstit la mine spunându-mi că am încercat, dar nu voi scăpa de armată şi chiar în acea zi voi fi trimis în unitatea militară. I-am răspuns că nici nu voiam să scap de armată, pentru că de aceea m-am prezentat la încorporare. Neaşteptân-du-se la acest răspuns, comandantul s-a făcut negru de mânie şi a plecat. Mă cunoştea după numele de familie, dar nu mi-a ştiut prenumele. Ştia că am avut două amânări medicale la Braşov şi i-a făcut impresia că au fost aranjamente pe bază de pile, iar a treia amânare medicală ar fi însemnat clasarea mea. De aceea medicul m-a întrebat dacă vreau să scap de armată. Dar eu chiar nu am vrut acest lucru şi amânările de la Braşov le-am obţinut pentru că am spus cinstit comandatului spitalului militar, pe care nu-l cunoşteam, că aş fi dorit, dacă se putea, să fiu amânat de două ori doar pentru a-mi termina şcoala, să obţin o diplomă, în baza căreia să mă angajez la terminarea serviciului militar. După ce m-a chestionat despre situaţia familială, omul, pentru că a fost OM, şi-a dat verdictul de amânare. De-abia la încorporare, în Alba-Iulia, am aflat că cel care mi-a dat amânările avea gradul de General.
Maiorul din Alba-Iulia neştiind toate acestea, a fost ferm convins că eu aş fi urmărit să scap de armată, şi era nedumerit cum am putut obţine amânările de la un general. Dar lucrurile nu au stat aşa şi nu mă interesa unde mă repartiza. În aceeaşi zi cu mine, a fost chemat la încorporare şi un văr al meu. Aveam acelaşi nume de familie. După întâlnirea cu mine, maiorul, furios, s-a dus la comisia de încorporare şi a pus dosarul cu numele de Bimbea la prima serie care urma să plece, dar nu era dosarul meu, ci al vărului Ioan. După vreo trei ore, maiorul mă vede din nou şi mă întreabă: „De ce n-ai plecat?“ la care eu am răspuns: „Unde era să plec fără acte?“ Nedumerit, s-a dus din nou la comisie apoi a ieşit fără să-mi mai spună nimic. S-a lămurit.
După o bună perioadă de timp în curtea comisariatului am mai rămas doar vreo trei recruţi. Comisia plecase, iar pe noi nu ne mai băga nimeni în seamă. Am întrebat la un birou ce să facem şi mi s-a spus să mergem acasă până a doua zi. M-am dus acasă şi eram tare indispus. Mama s-a speriat crezând că am fugit de la comisariat. I-am spus să stea liniştită că mă duc în ziua următoare.
A doua zi m-am prezentat din nou la comisariat şi pentru că era altă comisie de încorporare am fost din nou examinat medical. Terminându-se şi acest consult medicală am stat în aşteptare. În acest răstimp m-am întâlnit iar cu omul numărul unu, comandantul comisariatului, care m-a luat din nou în focuri pentru că n-am plecat în prima serie. Nu i-am mai dat nici un răspuns. Doream să plec de acolo cât mai repede.
După ce s-au încheiat toate formalităţile am fost duşi la Deva, unde era centrul regional. Acolo am mai stat câteva ore, dar ce conta. Timpul nu era al nostru. Probabil au urmat repartizările pe unităţi militare căci în final ne-a luat în primire un militar, care ne-a dus la gară, fără să ne spună nimic despre locul unde vom merge. Totul se făcea în mare secret. În gară, am urcat într-un tren ce mergea spre Arad. Pentru mine a fost un chin să merg într-o direcţie necunoscută, dar până la urmă militarul s-a îndurat de noi, a încălcat consemnul şi ne-a spus că mergem în Oradea, la antiaeriană. Ce era aceea n-am ştiut, nu ne-a mai spus, dar aveam să vedem la timpul potrivit.

"Hoinarul recrut", partea a II-a

La Arad am ajuns cu ceva întârziere şi era destul de întuneric, deoarece fiind toamnă, se însera repede. Trenul care mergea la Oradea era gata de plecare şi m-am urcat în el aproape din mers. În tren ne-am urcat vreo opt inşi, restul au rămas la Arad, împreună cu delegatul unităţii militare. Cei din tren nu aveam la noi nici un document. Când a venit conductorul să controleze biletele i-am explicat care este situaţia, iar el ne-a spus că nu are de unde să ştie şi că ne face predare. Atunci eu i-am spus să ne facă predare la Oradea, pentru că acolo vom căuta patrula militară şi vom lămuri situaţia. Conductorul a acceptat cu condiţia să nu umblăm prin tren, ci să stăm toţi în acelaşi compartiment. A fost o condiţionare inutilă, pentru că noi tot nu aveam chef să umblăm prin tren.
Ajunşi la Oradea, am coborât din tren şi ne-am grupat pe peron. Eu am văzut patrula şi m-am dus să vorbesc cu comandantul ei. Conductorul s-a uitat un timp după noi apoi ne-a lăsat în pace. Întâmplarea a făcut ca patrula să fie chiar din unitatea unde trebuia să ajungem noi. Comandantul patrulei a spus să ne urcăm într-un camion care era parcat în spatele gării, pentru a ne duce la o unitate militară, unde urma să stăm până la clarificarea situaţiei noastre.
În unitatea militară respectivă am fost duşi într-o încăpere unde se aflau saltele acoperite cu foi de cort. Ni s-a spus să ne culcăm acolo şi în ziua următoare se va vedea cum se solu-ţionează problema noastră. A doua zi, de dimineaţă, au venit şi au discutat cu noi mai mulţi ofiţeri. Pentru toţi eram un mare mister. Cum de ne-am dus fără documente? Am explicat în mai multe rânduri ce s-a întâmplat în Arad, apoi am minţit spunând că l-am auzit pe conductor când l-a întrebat pe însoţitorul nostru dacă mergem la Oradea şi acela a confirmat. Atunci unul din ofiţeri a spus: „Iată de ce este bine ca recruţii să ştie unde se duc“, iar unul dintre noi a spus arătând spre mine: „Am avut noroc cu el“. După un timp a venit şi restul grupului iar însoţitorul nu ştia cum să explice unde sunt cei care lipsesc din grup. El credea că am fugit, dar ofiţerul care a fost cu patrula la gară i-a spus: „Du-te în camera de primire şi îi ia de acolo“.

palpitanta "excursia ta" si interesante experiente de viata pentru un tanar

ma gandeam citind... e bine sa spui intotdeauna adevarul? la tine s-a dovedit benefic

omul acela, caci Om a fost (generalul) nu te cunostea, dar si-a dat seama ce scop nobil si drept aveai ca sa ceri amanarea, dar celalalt (maiorul) desi te cunostea, ce caine de om a incercat sa fie... ce ne face oameni sau neoameni, cadn actionam fara ca cineva sa ne impuna ceva? ca asa a fost cu multi in epoca trecuta, multi au facut lucruri rele fara sa fie obligati sa le faca, si fara sa aiba nici un beneficiu personal... atunci de ce le faceau? constiinta? rautate?

aurora a scris:

palpitanta "excursia ta" si interesante experiente de viata pentru un tanar

ma gandeam citind... e bine sa spui intotdeauna adevarul? la tine s-a dovedit benefic.......

ca asa a fost cu multi in epoca trecuta, multi au facut lucruri rele fara sa fie obligati sa le faca, si fara sa aiba nici un beneficiu personal... atunci de ce le faceau? constiinta? rautate?

Ţi-am fragmentat comentariul pentru a scoate în relief la ce mă refer în răspunsul meu.

Pe parcursul activităţii profesionale m-am convins că minciuna cea mai bună este adevărul. Şi pentru a spune adevărul ca minciună, nu trebuia să înfloresc nimic, deoarece citeam în ochii interlocutorilor îndoiala asupra spuselor mele, iar eu îi lăsam să se scalde în sucul propriu fără a da explicaţii suplimentare.

Părerea mea despre oameni este că răutatea ne domină. Suntem egoişti invidioşi şi sadici. Mult mai uşor putem face un rău decât un bine şi de aceea alegem calea cea mai uşoară. Pentru a trage această concluzie mi-am făcut în primul rând mie o autoanaliză, apoi îi analizam atent pe interlocutorii mei în raport cu mine. Şi a ne struni latura negativă ne vine foarte greu, motiv pentru care renunţăm şi lăsăm lucrurile la voia întâmplării prin acel fie ce-o fi, voi vedea ce va ieşi. Suntem oare vinovaţi pentru latura negativă din noi ? Îndrăznesc să spun că nu, pentru că aşa a fot să fie Creatura lui Dumnezeu. Adam şi Eva au trebuit să săvârşescă păcatul originar, Lucifer a trebuit să fie un înfumurat, între Cain şi Abel a trebuit să domine ura şi multe alte exemple se pot da.

abbilbal a scris:

Pe parcursul activităţii profesionale m-am convins că minciuna cea mai bună este adevărul.

Foarte adevarat! Si spunand adevarul, nici nu eisti sa incurci lucrurile, sa ajungi la penibilul sa te incurci in propriile minciuni, sau la ajungi sa le crezi si tu.

abbilbal a scris:

Părerea mea despre oameni este că răutatea ne domină. Suntem egoişti invidioşi şi sadici.

Si ast e foarte adevarat, am constat si eu. Si mereu ma intreb cand constat asta, de ce?
Invidia am observat la multe colege, care erau exact ac si mine, ma refer la studii, statul social, familie... nu aveam eu mai mult sau mai bun ca ele... atunci de ce invidia?
De rau... ma feresc sa fac rau cuiva, cel putin nu cu voia... cred ca raul atrage rau!

[quote="aurora"]

abbilbal a scris:

Pe parcursul activităţii m-am convins...

De rau... ma feresc sa fac rau cuiva, cel putin nu cu voia... cred ca raul atrage rau!

Da, dar impulsul răului există. Şi eu caut să mă feresc de rău, dar nu reuşesc întotdeauna, impulsul fiin mai tare decât voinţa, căci cu aghiuţă este greu să ne batem.

Cu aghiută nu trebuie să ne batem noi, să lăsăm pe cineva mai capabil să o facă...

Abby, spune-mi, te rog dacă vrei uneltele de lucru la MUZICĂ definitiv, plăcerea ar fi a mea. Sunt sigur că si ceilalti aprobă o mutare din asta. Doar spune-mi...

Emil Condor a scris:

Abby, spune-mi, te rog dacă vrei uneltele de lucru la MUZICĂ definitiv, plăcerea ar fi a mea. Sunt sigur că si ceilalti aprobă o mutare din asta. Doar spune-mi...

Nu mă deranjează dacă le laşi, dar nu aş vrea să se spună că le-am râvnit şi m-am zbătut să fiu moderator.

Emil Condor a scris:

Cu aghiută nu trebuie să ne batem noi, să lăsăm pe cineva mai capabil să o facă...

Acel Cineva la care te referi nu se bate cu aghiuţă pentru că aghiuţă îi este supus fidel 99,99%. Cu aghiuţă trebuie să ne batem noi, când ne îndeamnă la rele. Numai că de regulă noi nu vedem relele pentru că aghiuţă este azât de dibaci şi ne leagă la ochi cât ai clipi, iar noi mergem înainte, cu capul în rele, ca berbecii în zid.

abbilbal a scris:

Emil Condor a scris:

Abby, spune-mi, te rog dacă vrei uneltele de lucru la MUZICĂ definitiv, plăcerea ar fi a mea. Sunt sigur că si ceilalti aprobă o mutare din asta. Doar spune-mi...

Nu mă deranjează dacă le laşi, dar nu aş vrea să se spună că le-am râvnit şi m-am zbătut să fiu moderator.

Stim că nu e cazul în ceea ce te priveste. Le pasez către tine în câteva momente.
Nu vreau să uit a spune cel mai important lucru despre asta: MULTUMESC!

Repet: plăcerea este a mea.

Emil Condor a scris:

Dulcele târg al Iesilor - tare as vrea să pot fi acolo acum!
Centrul culturii românesti - fără rivalitate din partea altor centre universitare.
Orasul de pe 7 coline în care poetul nostru national a creat capodopere de neuitat, locul celui mai tânăr dirijor al unei Orchestre Simfonice, la vârsta de numai 5 ani si multe, multe altele care se pot spune despre acest minunat loc.
Să ai un voiaj plăcut zaraza26!

N-am putea spune că Iaşul este centru cultural fără rivaliatate deoarece Crai Nou, la Braşov s-a născut.

Emil Condor a scris:

abbilbal a scris:

Emil Condor a scris:

Abby, spune-mi, te rog dacă vrei uneltele de lucru la MUZICĂ definitiv, plăcerea ar fi a mea. Sunt sigur că si ceilalti aprobă o mutare din asta. Doar spune-mi...

Nu mă deranjează dacă le laşi, dar nu aş vrea să se spună că le-am râvnit şi m-am zbătut să fiu moderator.

Stim că nu e cazul în ceea ce te priveste. Le pasez către tine în câteva momente.
Nu vreau să uit a spune cel mai important lucru despre asta: MULTUMESC!

Repet: plăcerea este a mea.

Tot aşa am ajuns şi secretar de partid. La timpul potrivit voi da şi amănuntele de rigoare. Dar până atunci trebuie spus ce a urmat după intrerea în unitatea militară.

Vorbind despre Crai Nou, în Vatra Dornei, la fiecare oră exactă se cântă Crai nou pentru întreg orasul. Tare frumos colt al lumii este acolo!

abbilbal a scris:

...secretar de partid. La timpul potrivit voi da şi amănunte...

Cred că ar fi bună initiativa de a deschide un topic intitulat cam asa: Trecerea de la comunism la capitalism. Poate fi în unul din forumurile de politică, de cultură sau... unde credeti voi. Cred că multi ar avea ceva de spus la această temă. Eh! Mai vedem noi...

Emil Condor a scris:

abbilbal a scris:

...secretar de partid. La timpul potrivit voi da şi amănunte...

Cred că ar fi bună initiativa de a deschide un topic intitulat cam asa: Trecerea de la comunism la capitalism. Poate fi în unul din forumurile de politică, de cultură sau... unde credeti voi. Cred că multi ar avea ceva de spus la această temă. Eh! Mai vedem noi...

Deschide-l dar cu titulatura: MONARHIE-COMUNISM-CAPITALISM şi dă cu el la divertisment

Noa mă oameni buni, plăcutu-mi-o să stau cu voi de vorbă da-i musai să plec că-i vreme faină şi mie-mi place să umblu mult pe meleaguri atractive. Da nu peste multă vreme mă întorn 'napoi că mai am multă treabă. Pe la horoscop mi-am adus aminte că nu am trecut nişte zodiace, pe la subiectul ăla nou ce l-am deschis aici am câteva vorbe de zâs, mai un cântec şi să-mi pun urechile la bătaie că strâcai un subiext scris de Aurora. Da asta este. Cine greşeşte plăteşte.
Neaţa bună şi lăsaţi belete cu ce vreţi să ştiţi de la mine putere.

Să trăiesti Abby - mereu e o plăcere să te avem în preajmă.

La pagina 1 am modificat subiectul de deschidere a popasului. Curioşii sunt invitaţi să-l viziteze, dar cu atenţie ! Dulăii care m-au întâmpinat sunt acolo.




*

În copilărie am fost muscat de doi dulăi în acelasi timp - îmi iau si puscoiul cu mine.

Normal că trebuie să citim mesajul de deschidere a oricărui subiect: fără el nu stim directia în care ne îndreptăm.

Emil Condor a scris:

În copilărie am fost muscat de doi dulăi în acelasi timp - îmi iau si puscoiul cu mine.

Normal că trebuie să citim mesajul de deschidere a oricărui subiect: fără el nu stim care este directia în care ne îndreptăm.

trebe calibru serios; io zic sa iei .375 H&H Magnum :roflmao:

Magnumul ăla pentru dulăul ăl mare si abil...