Societatea şi valorile ei

Radu Banciu i-a dat aseara nota 3.5-4 la franceza lui Ponta.

Iata de ce avem asemenea valori:

http://www.gds.ro/Opinii/2015-07-16/de-la-fituici-la-wireless.-o-istorie-recenta-copiatului/

A apărut proiectul de lege care înăspreşte pedepsele pentru violatori şi pedofili. Acesta va fi depus săptămâna viitoare la Camera Deputaţilor de Bogdan Diaconu.

Se propune o înăsprire fără seamăn a pedepselor în caz de viol și pedofilie. Textul legii prevede chiar închisoarea pe viață atunci când violul "a avut ca urmare moartea victimei".

Parlamentarul Bogdan Diaconu a explicat, într-o intervenţie telefonică în emisiunea "News Magazine", că este nevoie de o lege mai strictă pentru aceste cazuri.

"PUR a constatat că pe noul Cod Penal pedepsele s-au diminuat substanţial şi lucrul acesta s-a întâmplat şi la influenţe străine, pentru că ştim multe cazuri de cetăţeni străini care au probleme în această privinţă. Au apărut foarte multe cazuri noi în media, privind violuri şi pedofilie. Ca să putem să punem ordine în societate pe acest aspect, se impune înăsprirea drastică a pedepselor. Vorbim de până la 25 de ani de închisoare. Violul urmat de moartea victimei prevede închisoarea pe viaţă şi cât despre pedofilie, vorbim de cinci până la zece ani doar pentru propunerea unui astfel de demers. Mâine, la Camera vom depune acest proiect. Urmează să exercităm o presiune publică îndeajuns de mare încât parlamentarii să voteze acest proiect.
Cred că este mai util decât să vorbim de măriri salariale şi pensii speciale pentru parlamentari."

La aparitia unui fenomen, care pare a nu putea fi controlat, se incearca stavilirea lui prin legi.
Dar nimeni nu se gandeste totodata sa dea ''legi'' si pentru prevenirea acestora.

Masuri educative, inca din scoala, sunt necesare in acest sens.
Familia trebuie ajutata intr-un fel.
Societatea insasi trebuie sa fie asa fel incat sa nu dea nastere la asemenea situatii.

Una-doua hai cu legea....
E buna si ea, dar nu e suficienta..

Am citit cea mai dură, tranșantă, nemiloasă dojană meritată, transmisă poporului meu de un ambasador străin. Un fel de mă, măi românilor, sunteți întregi la minte? O spune nu un neica nimeni, ci ditamai ambasadorul Norvegiei la București. Omul ăsta, diplomat venit dintr-o țară în care nu prea crește nici grâul, nici pătlăgica, nici floarea soarelui, nici leușteanul, nu pricepe cum o țară cu un asemenea pământ, toată traversată de gârle și izvoare și izvorașe, capabilă să hrănească fără probleme, cu îndestulare, 80 de milioane de oameni, nu-i în stare să hrănească o populație de cinci ori mai mică. E un uriaș paradox, zice ambasadorul, exprimându-și astfel perplexitatea. E, citesc eu pe dedesubtul răgnetului dojenitor, o idioțenie. Cum să imporți tu, România, cireșe din Africa de Sud, usturoi din China, fasole din Etiopia, praz din Egipt, mere din Polonia, lăptuci din Brazilia? Cum să cumperi struguri când ai podgorii care produc cele mai diverse soiuri de masă și de vin încât să umpli toate mesele princiare ale lumii? Cum să cumperi măi România, nu ți-e rușine, struguri de masă din soiul Italia veniți chiar din Italia când și nesăpată o vie de la Drăgășani sau Pietroasele sau Valea Călugărească sau Odobești, îți poate da struguri de masă la fel de buni, dacă nu mai buni decât cei cumpărați din Cizmă și stropiți abundent cu pesticide?

Se miră ambasadorul Norvegiei, azi, într-o conferință publică și o sută de politicieni și oameni de afaceri și de gură casă prezenți în sală îi dau tâmp dreptate și apoi pleacă acasă liniștiți.
Alo, domnule Guvern, ai vreo soluție să nu mai cumpărăm praz din Egipt fiindcă se ridică Nea Mărin din mormânt, fiindcă-i insulți nu doar Băileștii, ci și opera umoristică?
Alo, nea ministrule agricol, ai vreo idee cum să nu mai cumpărăm vagoane de usturoi din China, fertilizat cu căcat uman, fiindcă chinezii nu aruncă nimic și găsesc utilitate și productului ieșit din găoază și să folosim usturoiul nostru, îngrășat cu gunoi de grajd, fiindcă la noi crește un usturoi mai bun și mai usturoi ca usturoiul lor, cu condiția să-l pui în pământ?

Ne spune, nu un neica nimeni, ci un diplomat care nu-și pierde cumpătul cu una cu două, uluit – din iubire pentru noi fiindcă altă motivație n-ar avea – că suntem, ca să nu zică idioți, paradoxali.
Da, nea norvegianule! Suntem un paradox european. Și dacă mai cauți nițel mai găsești și alte paradoxuri. Îți mai zic eu unul. Acum un sfert de veac exportam mobilă în toată lumea. Pădurile noastre erau vândute ca viori și paturi și scrinuri sculptate. Nemții cumpărau, era singura șmecherie îngăduită, în lădițe de lemn, musai în lădițe de lemn, legume și fructe românești. Îi interesau în primul rând lădițele. Azi vindem, în lumea arabă mai întâi, apoi în lumea europeană și-n toate lumile, exclusiv bușteni. Lemn brut. Cumpărăm de-ale gurii. Cumpărăm grâu în țara grânelor și cumpărăm cireșe. Când, mă întreb, vom cumpăra dude? Din Guinea Bissau sau din Tanganica? Și zarzăre. Încă nu importăm zarzăre. Să cumpărăm și zarzăre.
Da, domnule norvegian, ai slobozit un strigăt pe care-l recepționez ca pe o dovadă de dragoste. Transmite dragostea asta care să ne trezească, chiar dacă te ferești să ne numești idioți, ci doar paradoxali.

http://ampress.ro/editoriale/mai-romanilor-sunteti-zdraveni-la-cap/

Habar n-am ce căutăm în NATO!

O astfel de țară – în care oricine poate zbura oricum, oricând și de oriunde, fără să lase urme administrative-, este magnetul perfect pentru fanaticii islamiști de tip ISIS. Vă dați seama, nici până la ora asta ”instituțiile” n-au dat de urma unui amărât de planor dispărut cu pilot cu tot! Au trecut patru zile! Raed Arafat, șeful salvatorilor, îl caută cu mii de oameni prin toată țară! Aloo!, cum adică prin toată țara?! Păi nu știe nimeni pe unde a zburat? Doamne! Cum să nu-i treacă prin cap unui bezmetic din Siria să vină la Aeroclubul Brașov, să ia un planor pe care să urce calm explozibil, să-i dea drumul apoi în brațele americanilor de la baza aeriană Luna (lângă Câmpia Turzii, Cluj), iar apoi să dispară în ceață, calm și în extaz c-a lovit o țară NATO? Așa ceva n-a pomenit Parisul și nici altă capitală zdravănă la cap, însă la noi toți sunt bine-mersi în funcții. În frunte cu Raed Arafat, care n-are niciodată nicio răspundere indiferent câte nenorociri se petrec în jurul său și cu Constantin Voicu, consilier al ministrului Transporturilor și omul cu aranjamentele din aviația sportivă care duc, iată, în cele din urmă la tragedii minore cu implicații geopolitice majore.

Să rămânem deocamdată la faza căutărilor. Dacă îl critici pe Arafat, ți se poate spune că ești ”băsist”, că  îl urăști pentru că a provocat căderea guvernului Boc. Pe viață, omul va fi imun la orice acuzație de vinovăție. Nu va avea nicio răspundere niciodată. Ever! Poate provoca și Apocalipsa, nimic nu-l va atinge.
Dacă îl lauzi, intri automat în imensa armată a celor care își fac chip cioplit din orice politician-vedetă, ambalaj ideal și conținut dubios. Adevărul e că Raed Arafat a reușit să-și creeze o imagine de ”om care face”. Aura sa de ”tehnocrat” credibil i-a făcut pe liderii politici, de la Băsescu, Ponta, Iohannis și până la cine mai vreți, să-l țină aproape și să-l plimbe ca pe urs în fața televizoarelor. Asociere cu dublu impact pozitiv. Timpul a trecut și lui Arafat i s-a urcat la cap până într-acolo încât a ajuns să se creadă împărat.

Dornic să mai bată un cui în coșciugul politicianului Băsescu, Victor Ponta l-a luat în brațe pe Raed Arafat de parcă s-ar fi îndrăgostit brusc de el. Era, desigur, iubire din interes. Împreună au ”tăiat” panglica unui avion de salvare de vreun milion de euro, nici azi nu se știe pe unde zace, dacă au fost bani cheltuiți eficient sau dimpotrivă, dacă nu cumva ar merita o anchetă serioasă despre acest ”business de salvare”. Dar ce mai conta? Ponta a plusat, l-a luat pe omul SMURD și l-a pus la șefia Internelor, de-a dreapta generalului Oprea. Misiunea – șef peste operațiunile de salvare de pe întreg cuprinsul țării. Era însă prea mult. O căciulă prea mare, dar pe care palestinianul și-a îndesat-o adânc pe cap profitând de slăbiciunea pentru el a mai marilor zilei. Lui Arafat îi stătea bine la SMURD. El îl crease, îl ridicase, se luptase pentru a-l impune. Dar propulsarea peste toate operațiunile de salvare, pe drumuri, pe ape, în aer sau pe calea ferată, a fost o povară prea mare pentru medicul de origine arabă.
Ultimul mare rateu dat de serviciile se salvare aflate în subordinea sa este halucinanta căutare a pilotul Crăciun, dispărut cu un planor acum patru zile de pe Aerodromul Brașov. Nimeni nu știe unde a căzut planorul - dacă  a căzut, ce urme a lăsat - dacă a lăsat (plan de zbor, înregistrări radio etc.), iar armatele ISU îl caută pe pilot prin toate cotloanele țării! Atenție, se întâmplă într-o țară NATO, unde e de presupus că tot ce mișcă pe cerul patriei se află sub control strict. Nu de alta, dar mâine te poți trezi cu un planor ISIS, pilotat de un kamikaze-islamist, care intră ca prin brânză în văzduhul național și lasă, spre exemplu, o mică bombiță anti-SUA la Deveselu.

La tot acest haos, autoritățile răspund dând din umeri. Arafat însuși, dacă intră prin telefon sau dă interviuri în platourile TV prietene, te bagă în tot felul de cotloane administrativ-manageriale în care și-ar prinde urechile până și vajnicii săi slujtori ISU. Și tragedia e că nu e prima oară. S-a întâmplat și la Siutghiol, unde n-a pornit barca salvatoare și cu sinucigașa de acum trei luni din București, rămasă fără saltea la aterizare (chiar, unde sunt atâția bani primiți de ISU dacă nici saltea n-a fost în stare să aducă la marginea blocului?!), în Apuseni, când sărmana Aura Ion a pierit cu zile din cauza intervenției tardive a salvatorilor și nu în ultimul rând a fost accidentul de autocar din Muntenegru, unde localnicii ne-au dat o lecție de patriotism pe care oamenii vulpoiului Raed n-au învățat-o nici până azi.

Câte astfel de nenorociri – în care există clar răspunderea statului! – trebuie să se mai întâmple pentru ca orice om responsabil din țara asta să admită că Raed Arafat are o mare problemă de management în situații neobișnuite de salvare. Nu plătim bani din taxe și impozite doar să vedem mașinile roșii, cu ”paramedici”, cum dau buzna la știri când nu știu ce accident pe șosea poate ridica ratingul tuturor. Nu. Îi dăm bani lui Arafat să aibă reacție și în cazuri precum planorul, salteaua, Apuseni sau Muntenegru. Intră și astfel de cazuri în fișa postului său, ba aș spune că mai ales aceste cazuri. Ești manager nu ca să administerzi doar buna funcționare, ci și să acționezi optim în situații de criză.

Dar evident că discuția e inutilă. Raed Arafat, dacă nu-l vor deranja procurorii pentru sumele imense pe  care le manevrează numai el știe cum, probabil că ne va scoate și pe noi la pensie cu el în funcție. Dacă nu cumva va ajunge între timp președinte sau prim-ministru. În rest, poate să moară oricine, putem afecta siguranța spațiului aerian oricum, putem să mai aducem și militanți din Palestina să-i caute pe piloții dispăruți în Triunghiul Bermudelor din România, la noi nimic nu se va schimba. Căci, nu-i așa, toată lumea e la picioarele Zeului, care nu va avea pe veci vreo vină, nicio socoteală de dat, nicio răspundere de oferit. El a fost sortit să fie șef pe viață, iubit de popor și bun de purtat ca păpușa electorală prin fața maselor de către politicienii însetați de sânge de alegător.

Sigur că nu e numai Raed Arafat erou negativ în această istorie tragică. Sunt și alți gură-cască plătiți pe sume imense care au o responsabilitate la fel de mare. Bunăoară, șeful Aeroclubului Brașov, un individ pe nume Stelian Cojocaru, care habar n-are ce s-a întâmplat cu planorul dispărut, deși avea obligația să știe permanent pe unde zboară aparatul. Dar la ce să te aștepți de la acest Cojocaru când, prin 1995, omul a plecat de la postul de Poliția Gilău -Cluj (unde lucra), cu pistolul din dotare, s-a dus la o curvă, iar la finalul încleștării erotice femeia a rămas cu un glonț în cap. Nici azi nu a fost elucidată crima sau sinuciderea. Procurorul care ancheta atunci cazul a fost mutat rapid și suspect de la post. Nimeni nu l-a depus măcar o zi la păstrare pe Cojocaru, nimeni nu l-a întrebat ce căuta cu pistolul la prostituate sau de ce nu și-a lăsat arma la post după ce și-a încheiat ziua de muncă.
Și uite cum îl găsim, peste ani, pe acest individ ditamai șef de instituție bugetară! Nu putea ajunge sus, după o nenorocire precum cea cu prostituata împușcată, decât dacă avea ”spate”. Iar spinarea sa a fost același personaj malefic din aviația română pe nume Constantin Voicu.
Acesta este astăzi consilierul ministrului Transporturilor. Voicu a fost adus în minister de condamnatul Relu Fenechiu și de atunci trage sforile banului public cu măiestrie de pilot. Iar el, precum Cojocaru, are la activ o istorie la fel de urâtă, care ar fi trebuit să-l trimită la marginea societății, nicidecum să-l propulseze la vârful unui minister la aproape 26 de ani de la Revoluție. A fost șef al Aeroclubului României în urmă cu mai bine de zece ani, a înregistrat zeci de morți și răniți în mandatul său, a fost prins cu afaceri grave de Curtea de Conturi și a fost dat afară până de ex-ministrul Mitrea.
Dar Constantin Voicu a rămas mereu deasupra. Ca un supraviețuitor de lux fără egal. Din această postură, anii trecuți, trecându-și în registre ore de zbor precum Șova la Rovinari și Turceni, Voicu a ieșit la pensie cu vreo 8.000 de euro. Zburase zile în șir și 20 de ore pe zi de-ai fi zis că și-a făcut somnul la manșa avionului!!! Procurorii n-au mirosit manevra și din cauză  că Parchetul General nu are specialiști care să cunoască detaliile din afacerile aviației, iar mai nou e ocupat să-i redeschidă dosare fumate lui Băsescu. Așa au devenit oamenii procurorului-șef Tiberiu Nițu complici cu mantă în cazuri precum Voicu sau Cojocaru. Speranța stă în DNA, dar nici DNA nu le poate face pe toate. Iar astăzi, Constantin Voicu le râde în nas tuturor aviatorilor cinstiți de pe tronul său de lângă ministrul Transporturilor.

Aceasta este ecuația dezastrului, oameni buni. Voicu, Cojocaru, Arafat, plus rețelele lor intangibile, sunt cei care stăpânesc azi o parte însemnată a banului public și a administrației românești. Poate că Arafat nu merită băgat în aceeași oală cu cei doi, dar faptul că stă alături de indivizi ca ei spune multe și despre părintele SMURD. Este doar un exemplu de explicație pentru eșecul României zilelor noastre. Oameni din vechiul sistem – plini de bube, cu dosare și cu bani, ajutați de rețele puternice și de lașitatea celor drepți-, stăpânesc astăzi o felie din statul român. Tinerii, profesioniștii, cei curați și dornici să lucreze în echipă, nu să fie eroi pe viață precum Raed Arafat, nu au loc în această lume. O lume în care o tânără frumoasă, promițătoare și pasionată de meseria de salvator, precum Aura Ion, sau un Mircea Crăciun, pilot -maestru al sportului, campion al zborului sportiv, cu mii de ore la activ, considerat cel mai bun în zborul pe planor la distanță, sau salvatorii însiși căzuți în apele de la Siutghiol, ei, acești oameni buni, buni de tot, fără pete în CV, fără scandaluri, fără putere, ei, acești oameni nu mai au loc în această lume…

Laurențiu Ciocăzanu

http://voceadiasporei.ro/de-ei-cine-ne-mai-salveaza/

Dacă interesul național cere încălcarea legii, s-o încălcăm

De când a ajuns USL-ul la guvernare, în primăvara lui 2012, miniștrii Muncii din cabinetele Ponta, fie că s-au numit Mariana Câmpeanu sau Rovana Plumb, au avut tronsonul lor dedicat pe România TV. Dacă se anunța o majorare a pensiilor, problema era prezentată luni de zile pe postul respectiv de televiziune, cu titluri pompoase și anunțuri de ultimă oră. Zi de zi, emisiunea Andreei Crețulescu nu avea alt subiect decât pensiile și înțeleptele măsuri luate de ministresele lui Ponta pentru a le face cât mai mari. După pensii a venit rândul salariilor. Se mărea salariul minim pe economie? Alte luni de ode, inabil disimulate în calcule și prezentări. Se anunța un bonus salarial pentru medici? Din nou, Rovana Plumb avea nevoie de o cameră de odihnă la RTV, căci nu prea mai ajungea pe-acasă tot explicând în direct cât de bine se mișcă Guvernul și cât de sustenabile sunt măsurile luate.

Ei bine, toate aceste majorări...

... făcute din ce în ce mai heirupist, au fost vehicule electorale exploatate la maximum, dar au avut o mare hibă: au fost făcute în dauna celor mai mulți bugetari, ale căror drepturi sunt prevăzute în legea salarizării unitare a personalului plătit din fonduri publice (legea-cadru nr. 284, din 28 decembrie 2010).
Place sau nu, legea promovată de PDL și de aliații săi în anul reducerii cu 25% a salariilor bugetarilor a fost o încercare destul de reușită de ierarhizare a angajaților statului și de departajare salarială a acestora. Prin respectiva lege s-au stabilit 110 clase de salarizare pentru bugetari, iar raportul dintre coeficientul de ierarhizare minim și cel maxim pe baza căruia se calculează indemnizațiile de bază a fost și este de 1 la 15. Astfel, un bugetar încadrat în clasa 110 de salarizare câștigă fix de 15 ori mai mult decât cel mai prost plătit bugetar angajat cu normă întreagă.

Conform legii 284/2010...

... “valoarea de referință corespunzătoare coeficientului de ierarhizare 1,00 se stabilește anual prin legea pentru aprobarea plafoanelor unor indicatori specificați în cadrul fiscal-bugetar potrivit Legii responsabilității fiscal-bugetare […]”. La începutul anului 2011, valoarea de referință corespunzătoare coeficientului de ierarhizare 1,00 a fost stabilită la 600 de lei. Deloc întâmplător, 600 de lei era exact valoarea salariului minim brut pe economie în 2010. Iar ideea legislatorilor asta a fost: să existe un numitor comun de la care să plece în sus toate salariile celor angajați la stat și plătiți din fonduri publice. Cum cei din clasa de salarizare 1 (conform legii 284/2010) primesc un salariu de bază corespunzător coeficientului de salarizare 1,00 și cum salariul minim brut pe economie este obligatoriu pentru toți angajatorii, fiecare majorare a salariului minim brut atrage după sine majorarea tuturor salariilor bugetarilor, în funcție de grila de salarizare prevăzută în legea din 2010. Guvernul însuși nu poate propune la început de an o valoare a coeficientului de ierarhizare 1,00 mai mică decât salariul minim pe economie fără să încalce, în cascadă, legile date de Parlamentul României.

Din 2010 și până astăzi...

... salariul minim pe economie a crescut în nouă rânduri, ajungând de la 600 de lei, cât era în 2010, la 1.050 de lei, valoare ce a intrat în vigoare de la 1 iulie 2015. Așadar, salariul minim brut pe economie a crescut până astăzi cu 75% față de valoarea sa din 2010.
Ei bine, restul salariilor bugetarilor n-au crescut cu 75% din 2010 până în 2015 și este extrem de greu de crezut că, oricât de mare și constantă ar fi fost creșterea economică, ar fi existat bani pentru această majorare salarială.
Dar, ca să ne facem o idee, să trecem în revistă câteva salarii de bază în sistemul bugetar, așa cum ar fi trebuit ele să fie astăzi, dacă s-ar fi aplicat cu rigurozitate prevederile legii 284/2010, lege care, după umila noastră știință, nu a fost abrogată.

Astfel, la un salariu minim pe economie de 1.050 de lei...

... un profesor debutant în învățământul preuniversitar, fără studii superioare, ar fi trebuit să aibă un salariu de bază de 2.373 de lei. Un preparator universitar ar trebui să aibă un salariu de minimum 2.856 de lei. Un conferențiar universitar ar trebui să aibă între 4.504 și 6.373 de lei, iar un profesor universitar ar trebui să aibă un salariu de bază între 6.531 și 8.568 de lei. Dacă legea 284/2010 ar fi fost respectată în ultimii ani, un medic stagiar ar avea astăzi un salariu de 2.205 lei, un medic rezident în anul I ar câștiga 3.696 de lei, iar un medic primar ar avea între 4.851 de lei și 11.812 lei, în funcție de locul de muncă.
Desigur, acestea sunt doar salariile de bază. Brute, fără sporuri. La fel de mult, procentual, ar fi trebuit să crească și salariile demnitarilor sau cele ale aleșilor din administrația publică locală. Dar, după cum își poate da seama orice bugetar care-și consultă lunar contul, salariile n-au crescut așa cum ar fi trebuit dacă s-ar fi respectat legea.

În schimb, interesul național a cerut...

... ca, prin ordonanța 14/2015 pentru completarea OUG 83/2014, să crească salariile primilor demnitari ai statului român. Cu o largă generozitate, Gabriel Oprea, semnatarul acestei ordonanțe, în calitate de prim-ministru interimar, a dat de parcă ar da din averea-i nejustificabilă, fără a mai ține cont de prevederile legii 284/2010.
Așa se face că președintele României are, de la 1 august, o indemnizație brută de 21.540 de lei, la fel ca și premierul și președinții celor două Camere. Vicepremierul Oprea, el însuși, are o frumusețe de salariu de 20.000 de lei brut, că doar nu era să fie mai fraier.
Dacă s-ar fi aplicat prevederile legii, salariul lui Klaus Iohannis, aflat în clasa maximă de salarizare (110), cu un coeficient de ierarhizare de 15,00, n-ar fi putut fi mai mare de 15.750 de lei. Premierul și președinții celor două Camere, puși de Oprea pe același palier cu președintele, deși clasa lor de salarizare este inferioară cu o treaptă (109), ar fi trebuit să aibă nu 21.540 de lei, ci maximum 15.361,50 lei, brut. Iar sprâncenele stufoase ale lui Oprea ar fi trebuit să se arcuiască lunar doar asupra sumei brute de 14.857,50 lei, conform clasei de salarizare și coeficientului de ierarhizare stabilite prin lege.

Problema nu e că Gabriel Oprea...

... și-a mărit salariul cu 5.142,50 lei mai mult decât i-ar fi permis legea, dacă aceasta ar fi fost respectată. Adevărata problemă e că, în continuare, avem legi în vigoare care, în loc să fie aplicate, sunt supuse la diverse perversiuni și modificări, prin ordonanțe de urgență pline de excepții și favoritisme. În linii mari, precum și în cele mai mici și mai drăguțe, nerespectarea legilor nu mai e interes național, ci de-a dreptul inconștiență penală.

http://www.catavencii.ro/daca-interesul-national-cere-incalcarea-legii-s-o-incalcam/

Mircea Marian

Ambasadorul României la ONU, Ioan Jinga, (ex-Londra), şi-a dat doctoratul la Academia de Poliţie. Pe bune?! Dacă şi l-a dat cu Gabi Oprea - asta nu reuşesc să aflu - mă tăvălesc de râs. Într-o ţară serioasă, o instituţie de stat - eventual Parlamentul - cerea o expertiză asupra tuturor doctoratelor de la Academia de Poliţie şi de la Academia SRI şi desfiinţa Consiliul Naţional de Etică, numit politic de Ponta ca să-l scape de acuzaţia de plagiat. Iar la toate plagiatele se mergea până la capăt: retras titlul, retras dreptul de a mai îndruma doctorate pentru cei care s-au prostituat dând doctorate pe pile, pe bandă rulantă, retras dreptul de a mai avea programe de doctorat la universităţile unde s-a întâmplat aşa ceva. PSD, fireşte, nu va face nimic. Dar unde este PNL? Unde este preşedintele României? Glumesc. Ştiu exact unde sunt.

Mircea Marian

Vad ca sunt probleme cu plata scolarizarii elevilor sau studentilor romani care pleaca in strainatate.

Scolarizarea, pentru fiecare elev sau student, este platita cu varf si indesat din
impozitele si taxele prelevate din salariile parintilor lor.

Niciun elev si niciun student nu datoreaza nimic statului roman.
In schimb studentii straini platesc taxe statului roman.


N-am auzit, pana acum, ca vreun roman sa plateasca taxe de scolarizare statului unde si-a facut studiile pe banii statului respectiv.

Dar, cand un roman vine in tara cu studii facute in alta tara, pentru care a platit acolo, cum e?
Nu profita statul roman, fara sa dea vreun ban pe studiile sau specializarea acelui roman?

Asa incat, parerea mea, problema pusa in discutie de poiliticieni si jurnalisti este falsa.

Controlorii!... Acești „Dumnezei” fără minte, dar cu nesimțire cât cuprinde!... Este bine să știm cum să le facem față dacă este cazul și să nu ne lăsăm batjocoriți!... Oricum, dacă am „păcătuit”, de răspuns conform legii tot o vom face, dar măcar să o facem cu demnitate și cu fruntea sus!...

Aparent, tot mai mulţi controlori ai companiilor de transport public, din tot mai multe oraşe, bravează şi fac abuzuri grosolane. Mai ales cei tineri şi plini de “litera legii”.
Fie că sunteţi adolescenţi proaspeţi posesori de buletine, fie că sunteţi studenţi sau buni contribuabili v-ar prinde bine următoarele trei recomandări, în caz de “controlori nesimţiţi”.

1. Controlorii nu pot să te oblige să te legitimezi şi în nici un caz nu au voie să te deposedeze de actul de identitate. Punct! Procedura de legitimare este o convenţie social acceptată, nimic mai mult. Obligaţia lor este să verifice (ATENŢIE!) legitimaţia de călătorie (în termeni specifici). Au în schimb dreptul de a solicită intervenţia poliţiei pentru legitimare şi n-au decât s-o facă. Şi Jandarmeria Română mai are dreptul să te legitimeze, conform legii 550/ 2004.

2. Controlorii nu au dreptul să te coboare din tramvai cu forţă, să te bruscheze, să te percheziţioneze ori să-ţi reţină vreun bun personal cu scopul de a coborî cu ei. În momentul în care se întâmplă vreo astfel de faptă, ai obligaţia să suni imediat la poliţie! Nu le intra în joc şi nu face cine mai ştie ce compromis în schimbul rambursării bunului.
Este recomandabil ca în astfel de cazuri să faci puţin scandal şi să rogi pe cineva să te însoţească. Ei sunt tot timpul (minimum) doi şi-ţi trebuie martor. După ce suni la poliţie, aştepţi şi, după caz, mergi la secţie pentru a depune o plângere pe numele controlorului, în care să punctezi cu lux de amănunte faptele. Controlorii au legitimaţii şi sunt obligaţi să se legitimeze nominal, aşa că nu-i foarte greu să afli cu cine ai de-a face.

3. Controlorii nu au voie să te reţină în autobuz/tramvai sau staţie mai mult de câteva minute/jumătate de oră. Maximum! Orice reţinere care durează mai mult, se transformă automat în privare de liberate şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani, conform articolului 189 din Codul Penal. Şi chiar dacă vor chema poliţia, tot nu eşti obligat s-o aştepţi mai mult de câteva minute!


Autorul articolului: Alexandru Matei.

Sursa articolului: http://www.presalibera.net/te-au-prins-fara-bilet-ce-nu-au-voie-sa-ti-faca-controlorii-si-ce-drepturi-ai_1823556.html

Reacţii la prima vedere
Sfârşit de comedie în justiţie

Urmăresc desfăşurarea cazului Rarinca aşa cum stau cu ochii pe ştirile despre dosarele de corupţie, pornind de la Microsoft, gala Bute, restituirile frauduloase de la ANRP şi pe toate celelalte mai mari. Toate se târâie. Favoriţii politicienilor sunt şi favoriţii procurorilor. Plasa invizibilă a relaţiilor şi a mitei nu se rupe de nici un fel. Curăţenia politică anunţată se va încheia la Sfântul Aşteaptă. Nu dispare nimeni, nu pierde nimeni, nu se curăţă nimic. Este numai butaforie şi actorie jucată pentru raportări europene. Restul e ca altădată, un Bucureşti balcanic întins şi peste ţară. Din primul palat până în ultimul sat, aceleaşi învârteli şi obiceiuri. Cu Iohannis am crezut că începe o schimbare. Nu începe nimic. Şi nu se sfârşeşte nimic din toate cele care ne-au scos peri albi.

Cazul Rarinca o demonstrează mai abitir decât toate marile poveşti despre corupţie. Un om mai mic, aflat în slujba unuia dintre instrumentele puterii în Justiţie, este pus la respect. O fi democraţie, dar nici chiar aşa, par a zice Livia Stanciu şi Laura Codruţa Kovesi. Aceasta din urmă pe care bietul Becali o vede un soi de Maglavit al justiţiei nu este decât o piesă în acelaşi mecanism al aranjamentelor. De la eliminarea procurorului Iacobescu la dosarul ALRO şi la arestarea Marianei Rarinca, ea a dovedit toate calităţile sistemului. O schimbare spectaculoasă de putere poate să o transforme pe Laura Codruţa Kovesi din eroina anticorupţiei în încătuşata dusă la DNA. De la covorul roşu la controlul corporal nu-i decât un pas. Cel dintre putere şi înfrângerea politică. Şi Laura Codruţa Kovesi poate duce degetul la nas pentru cine ştim noi. Udrea, prinţesa de mahala a politicii, a păţit la fel. Călărea numai cai nărăvaşi şi la trei zile după dezastru arăta ca o sperietoare de stuchit şi bună pentru măscările săracilor şi ale copiilor. La fel şi cu Livia Stanciu. Pentru trăsăturile sale de şefă a ÎCCJ, toate afirmaţiile şi toate dosarele se întorc până rezultă un portret de profesionist aşezat în vitrina democraţiei de la Bruxelles sau de la Cotroceni. Ce mai contează nişte umbre pe ici, pe colo!? Ce mai contează că, aşa cum spunea Mariana Rarinca, răposatul Stanciu de la Galaţi avea o mulţime de ”afaceri necurate” prin Galaţi. Si despre care, din câte se subînţelege, Mariana Rarinca deţine dovezi. Nu înţeleg de ce nu le pune pe masă şi de ce vrea să ajungă cu ele în penitenciar. O apasă în egală măsură? Era şi ea parte în afacerile necurate ale soţilor Stanciu? Că doar procuroarea şi judecătoarea de la Galaţi n-o fi fost promovată la ÎCCJ pentru că a tratat cu respect şi intimitate ”afacerile necurate” ale soţului său! Sau e un mare merit că s-a abţinut şi s-a pregătit îndelung de luptă numai cu infractori indicaţi de sistem?

Anularea deciziei definitive din Dosarul Rarinca arată ca o operaţiune menită a astupa gura unui personaj care ar putea spune mai multe şi periculoase lucruri pentru Livia Stanciu. Nu care cumva să vedem că prestaţia de la ÎCCJ seamănă cu cea de la ANI, şi ea o performanţă de tip european. Felul în care este învârtit Dosarul Rarinca ne arată care este adevărata stare de lucruri în ultra vopsita şi pudrata reformă din justiţia română. Cei mari îşi fac plinul şi dau lecţii, cei mici sunt călcaţi în picioare şi trimişi la mititica.

Exemplul judecătorului Dorel Matei şi felul în care se trag sforile la Curtea de Apel Bucureşti ar putea face obiectul unui premiu şi al unei diplome la orice festival european de comedie în justiţie.

Cornel Nistorescu
Publicat marţi, 18 august 2015
Cornel Nistorescu

Vâlcea are o comoară de miliarde pe care nimeni nu a dorit să o caute

Judeţul Vâlcea cred că numără de departe peste 500 de obiective turistice, din care un număr de 250  sunt monumente de patrimoniu. Cu excepţia a două localităţi, din cele 89, fiecare are o fie o poveste, fie un monument, o biserică, un conac, un munte, un izvor, o cermică, o luptă, un fenomen carstic, etc.

Toate aceste obiective ar fi putut aduce turişti, ar fi putut fi concepute ca un întreg, un fel de Master Plan General de Turism, că tot e la modă acest termen. Sunt nu mai puţin de 88 de biserici de lemn care datează din secolul al XVIII-lea, sunt biserici de zid care vin din urmă din secolele al XIV sau XV, sunt mănăstiri, sunt vreo 15 conace boiereşti (varianta locală a castelului apusean). La toate acestea adaugăm cetăţi dacice sau romane, castre, fortificaţii, tranşeele din munţii Lotrului, rezervaţiile naturale, staţiunile, pădurile de cruci din lemn, lutul prelucrat, dealurile viilor, posade, etc. Deci o colecţie impresionantă de artefacte, vestigii, cred că dacă am am avea o hartă a judeţului şi câte un punct luminos acolo există un astfel de item, Vâlcea ar lumina mai bine ca Las Vegasul.

Dar ce păcat, că în 25 de ani, nimeni nu s-a gândit să unească toate aceste obiective şi să gândească un amplu plan turistic care printr-un proiect european ar fi făcut minuni. Acest Plan general de turism ar fi putut să facă din Vâlcea, o destinaţie de excelenţă. Ce s-ar fi putut face?

Cu bani europeni s-ar fi amenajat toate rutele de acces spre aceste obiective, ar fi fost marcate, promovate prin totemuri, în fiecare localitate, la intrare, s-ar fi putut pune un element clar tematic cu acest obiectiv. Din Râmnicu Vâlcea turistul ar fi primit toate informaţiile şi faptul că are în jur de 500 de puncte de atracţie aici.

Evidenţierea acestora ar fi generat o uriaşă avalanţă de investiţii, hanuri, linii de transport, restaurante în zonele respective, hoteluri şi pensiuni, excursii, echitaţie, nu ştiu, dar o industrie colaterală care ar fi rulat miliarde. Dar pentru asta trebuia o minte globală, cineva care să îi fi pus la aceeaşi masă, pe edili, pe bibliotecari, pe cei de la patrimoniu, pe cei de parcurile naţionale, pe cei care adminisitrează staţiunile, mănăstirile, etc. Şi într-un an de muncă ar fi ieşit cel mai mare proiect al judeţului Vâlcea, scoţând la nivel naţional un tărâm despre care se ştie foarte puţin.

Nu s-a vrut, nu s-a ştiut, nu ştim ce explicaţii sunt aici, dar vreau să spun că primarii toţi ştiu ce au la ei în comună, la fel cei de la patrimoniu, deci fiecare cunoaşte bucăţica lui, atunci lipseşte exact omul care să le pună pe toate la un loc şi să se apuce să genereaze aşa cum am spus un Master Plan de Turism.

Asta este prioritatea zero pentru Consiliul Judeţean, crearea de urgenţă a acestui departament de turism, aducera unor profesionişti din cei de care pomeneam şi să se apuce de treabă. Dacă se va reuşi asta, în următorii 10 ani, Vâlcea va avea etichetă nu doar în România, ci şi dincolo, pentru că aici sunt de toate, numai că lipseşte liantul şi inteligenţă de a valorifica exact ce am menţionat mai sus.

Mihai IONESCU

http://www.ramnicuvalceaweek.ro/?p=12485

Iubim soldatul american!
by A.I. May 27, 2015

Soldatul american este brav.
Soldatul american este drept.
Soldatul american este înalt, brunet și cu ochii albaștri.
Soldatul american are pușca lungă.
Nu doar lungă, ci și lucioasă: toată ziua i-o freacă, cu dragoste, aliații și aliatele din România.
Soldatul american îi face praf pe teroriști.
Soldatul american luptă vitejește împotriva comunismului. El ne aduce statul de drept și democrația.
Soldatul american ne apără de ruși.
Soldatul american se jertfește în numele nostru.
Soldatul american nu poate să doarmă noaptea de grija noastră.
Soldatul american luptă cu corupția.
Soldatul american ne civilizează pe noi. Soldatul american ne asfaltează străzile, ne repară școlile și ne curăță gunoiul de pe plaje.
Soldatul american ne face nouă educația.
Noi îl întîmpinăm pe soldatul american cu flori, aplauze și cu admirația și recunoștința noastre infinite.
Copiii noștri sunt învoiți de la școală, ca să își poată exprima dragostea pentru soldatul american.
Soldatul american e ca o icoană. Noi ne închinăm la el.
I-am pupa și moaștele, dar nu dă voie regulamentul militar.
Nu știm ce ne-am face fără soldatul american!
Soldatul american ne dă nouă lapte, carne, brînză, ouă.
Și chewing gum.

http://www.invectiva.ro/lady-politicaca/iubim-soldatul-american

Soldatul rus era cel mai viteaz, pe vremea noastra.
Statea in Oceanu' Inghetat sub gheata, cu tigara aprinsa...

Asa suntem noi, romanii.
Ii vedem si ii judecam pe altii...
Pe noi n-are cum sa ne vada sau sa ne judece altii....

Excelență, crucea nu este un ”rahat”!

Reprezentantul islamului în Capitală, imamul Aziz Beşir Osman, se declară extrem de nemulţumit de gestul celor doi tineri care au pus o cruce de peste 200 de ani vechime, adusă din Moldova, având 2,3 m şi 1,2 tone, pe locul in București pe care se dorește ridicarea celei mai mari moschei din Europa.
Imamul îi acuză de şovinism. De asemenea, precizează că astfel de proteste nu au niciun efect şi nu împiedică ridicarea moscheii. “Nu ştiu ce tot caută oamenii ăştia acolo. Cred că sunt bolnavi mintal, altfel nu îmi explic. Aceşti oameni urmăresc să strice relaţiile diplomatice cu ţările islamice. Păi, judecă normal? Este posibil şovinismul acesta în secolul XXI? Credeţi că au supt lapte curat de la mamele lor? Nu cred că sunt influenţaţi de nimeni, o fac de capul lor, dar dacă, într-adevăr, există persoane care îi întărâtă, acestea sunt la fel ca ei. Nici porcii, nici crucea nu au vreo influenţă asupra terenului. Acesta se curăţă şi acolo se va construi moscheea. Şi Potopul a umplut pământul de rahat şi tot s-a construit după el. Uite ce au făcut în Occident astfel de oameni. Au provocat conflicte acolo (n.r. – în statele musulmane), au deschis răni, iar acum au venit toţi pe capul lor şi statele occidentale sunt obligate să aibă grijă de ei. Aşa o să se întâmple şi la noi”, a declarat Aziz Beşir Osman, citat de Ziarul Ring.

Nota mea: Strict din punct de vedere al comunicării publice, mă tem că utilizarea cuvântului ”rahat” atunci când în cauză este vorba de o cruce îl descalifică pe imamul Aziz Beşir Osman. La fel, dacă domnia sa nu are vreo diplomă de doctor psihiatru mă tem că utilizarea sintagmei ”bolnavi mintali” nu face decât să alimenteze divergențele, iar domnia sa în loc să le aplaneze le inflamează.
Consider limbajul imamului Aziz Beşir Osman nedemn de un lider spiritual și îl sfătuiesc ca data viitoare să se abțină să se mai exprime public. Sunt convins că are lângă domnia sa oameni cu mult mai înțelepți care pot aborda altfel subiectul. Dacă nu este de acord cu gestul creștinilor se poate adresa autorităților, fără să jignească un simbol creștin. Ca să nu mai zic că Potopul a umplut pământul de apă, nu de rahat. Sau cel puțin așa știam eu.

http://www.dantanasa.ro/excelenta-crucea-nu-este-un-rahat/

Am lucrat doi ani in Franta ca profesor de matematica, in perioada '93-'95.
Am avut doua situatii de conflict interetnic, intr-un an, la liceul unde lucram.

Pe Jamel nimeni nu-l punea la punct.
Eu, strain fiind de Franta, am avut curajul sa convoc Consiliul de clasa si sa-l pun in discutie. Ceilalti colegi erau toti timorati de atitudinea lui. Pentru ca puteau fi acuzati
de xenofobie.
Eu lucrasem si in Maroc, tot ca profesor, inainte de '89, si ii cunoastem bine pe marocani, cand deveneau violenti, la ei acasa. Cand erau slabi la invatatura si nu faceau fata cerintelor. La Consiliu a participat si mama lui Jamel.
Am lamurit-o si totul s-a terminat cu mutarea disciplinara a lui Jamel la alta scoala.
Abaterile lui erau foarte grave. Dar el putea sa intoarca asta impotriva scolii, folosindu-se de etnia sa.
Toti colegii mi-au multumit pentru curaj. Altfel ei trebuiau sa-l suporte in continuare.

Al doilea incident a avut loc in timpul orei mele, cand sefa clasei, care facea si box,
i-a dat un pumn unei marocance.

Problema am rezolvat-o numai eu, cu cele doua, fara sa ridic problema la nivel de conducere. Altfel ar fi luat mare amploare, cu ciocniri interetnice.
Le-am iertat pe amandoua, oblibandu-le sa se impace si le-am promis ca nu vor fi sanctionate.
Directorul mi-a multumit si de asta data.

Va dati seama cate asemenea situatii sunt zilnic si azi in Franta?

Lucrurile sunt foarte complicate. La fel de complicate ca si viata.
Lucrurile se vor rezova in timp.

In legatura cu migrantii de azi, nu trebuie cautati vinovati, ci sursa raului.
Si luate masuri urgente. Frica de viitor ne poate face sa luam decizii gresite.
Ceva calm ar fi necesar. Orice radicalizare, manifestata prin atitudini sau discursuri,
pot inrautati situatia.

A bon entendeur, salut!

Cum a ajuns o parte din poporul roman mai usor de prostit decat pe vremea lui Ceausescu

Trăim o lună halucinantă. Una în care Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi guvernatorul Băncii Naţionale a României îl apreciază public pe cel mai greţos personaj politic din România ultimelor decenii. În care o instituţie academică închide ochii la plagiatul clar ca buna-ziua al unui vicepremier posibil-viitor-premier, Gabriel Oprea, incapabil să articuleze corect limba română. În care bucureştenii, cu un primar general şi jumătate din primarii de sector anchetaţi pentru corupţie, spun într-un sondaj că tot pe hoţi şi pe şpăgari i-ar prefera.

Cum au ajuns atât de mulţi români să fie mai uşor de prostit decât în vremurile epocii de aur? Care e explicaţia?

Clasa noastră conducătoare este născută din mediocritate, hoţie şi şmechereală. Priviţi la actualul primar general interimar al Bucureştiului. La europarlamentari români care nu cunosc reguli elementare de gramatică. La rectori cu publicaţii ştiinţifice mai mărunte decât ale unui tânăr doctorand din Anglia. Priviţi-i, că sunt mulţi: primari, miniştri, directori, şefi de partid, prim-miniştri. Priviţi-i: ei ne conduc, ei ne influenţează vieţile, ei stabilesc standardele ţării în care trăim. Cei care şi-au câştigat locul pe merit, prin muncă şi cu onestitate, sunt doar o minoritate.

Deşi nicicând nu a fost mai clar că România este condusă de o haită de incompetenţi şi escroci (diagnostic pus mulţumită DNA-ului), o bună parte a acestui popor nu pare a fi deranjat de nimic din toate cele de mai sus. Care e cauza? Prostia? Incultura? Răutatea?
Niciunul dintre aceste motive. Românii au aceleaşi naivităţi şi defecte ca şi alte popoare ale Europei: e un fapt statistic. Ne deosebim însă prin existenţa unui mecanism diabolic de manipulare a maselor, controlat de un număr restrâns de oameni cu interese înguste care nu au nimic de-a face cu binele majorităţii şi nu au niciun interes să le deştepte minţile.
După o zi grea de muncă românul, mai mult ca alţi europeni, primeşte grila de interpretare a evenimentelor de peste zi de la televizor. În funcţie de ce vede şi aude acolo, judecă lumea din jur.
Un grup de oameni va aprecia cel mai corect un eveniment dacă mai întâi fiecare individ din grup va lua o decizie proprie în privinţa acelui eveniment şi abia apoi va discuta despre asta cu ceilalţi. Dacă discuţia precede cugetarea, atunci există o probabilitate mare că grupul va greşi. Iar asta se întâmplă cu atât mai des cu cât oamenii sunt mai conectaţi la televizoare, imperiul dezbaterilor, acolo unde de obicei mai întâi se vorbeşte şi abia apoi se gândeşte. Problema se agravează atunci când mijloacele media sunt deţinute, ca în România, de câţiva indivizi care le dirijează în interese personale foarte înguste.
Cum multe dintre deciziile şi opiniile în privinţa unui eveniment sau a unei persoane le luăm după discuţiile văzute la TV, aceste decizii sunt influenţate fie de frecvenţa cu care auzim o opinie, fie de vehemenţa cu care ea este exprimată. Puţini indivizi, dar cu opinii radicale şi exprimate foarte puternic, vor avea o influenţă mai mare decât cei care lasă loc nuanţelor.
Aşa se întâmplă că o minoritate gălăgioasă cu opinii radicale va domina o majoritate cu opinii mai nuanţate, chiar dacă cei din urmă descriu mai fidel realitatea. Este exact mecanismul de manipulare folosit în multe studiouri de ştiri din România unde predomină analiştii cu măsuţă, oameni care se pricep la puţine dar au opinii ferme despre multe.
Se mai întâmplă ca în studiourile TV, alături de un analist scandalagiu să fie invitat şi un om serios care chiar cunoaşte subiectul discutat. O astfel de pereche este însă disfuncţională deoarece, aflat într-o astfel de combinaţie, expertul se va autolimita şi va da, inconştient, importanţă şi opiniilor amatorului. Efectul malign este că în astfel de dezbateri, care influenţează mult opiniile privitorilor, dominant va fi, invariabil, personajul mai vehement chiar dacă el este şi cel mai puţin priceput la tema discuţiei.

Cele trei fenomene descrise mai sus sunt dovedite prin sute de studii ale cercetătorilor în psihologie comportamentală, unul dintre ei câştigând un premiu Nobel pentru asta. Citindu-l, m-a izbit cât de mult seamănă aceste fenomene cu ce se întâmplă seară de seară la majoritatea televiziunilor de ştiri din România (există şi excepţii, dar foarte puţine). Combinate între ele şi distribuite zilnic, se formează astfel o poţiune prin care sunt manipulaţi milioane de români. Săptămână de săptămână, lună de lună.

Cum nu cred în excepţionalitatea genetică a unui popor faţă de altul, la fel nu cred în posibilitatea unei inferiorităţi. Românii care au stat la coadă pentru a-i aduce un “pios omagiu” unui politician imund nu sunt mai răi decât elveţienii. Românii care l-ar vota pe Oprescu chiar dacă acesta i-a furat pe rupte, nu sunt mai proşti decât nemţii. Românii cărora nu le pasă de plagiatele lui Ponta-Oprea, nu sunt mai inculţi decât englezii.
Nu a lor este vina, dar nici a fatalităţii. Ci a acelora care dau tonul, a clasei noastre conducătoare care pune în faţa oamenilor obişnuiţi, în fiecare zi, un ecran ca o oglindă tulbure în care calomniatorul pare poet şi hoţul pare gospodar. Doar printr-o astfel de înşelăciune nişte oameni mediocri pot rămâne conectaţi la singurul lucru de care le pasă cu adevărat: puterea.

http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-20432571-cum-ajuns-parte-din-poporul-roman-mai-usor-prostit-decat-vremea-lui-ceausescu.htm

Numai sobolanii tac, domnule general-izmana Oprea!

De aproape doua zile a avut nevoie Politia pentru a recunoaste in fond, ca initial, reprezentatii sai ne-au mintit: politistul care a murit marti seara, dupa ce a cazut intr-o groapa, nu fluidiza traficul, ci deschidea coloana oficiala a ministrului de Interne Gabriel Oprea.
De ce aceasta, sa-i zicem elegant, balbaiala, daca nu de-a dreptul dezinformare? In opinia mea, intr-o incercare nereusita de a musamaliza o situatie cu puternic iz de abuz.

Prima intrebare este de ce avea dl Oprea coloana oficiala.

Potrivit legii, au dreptul la asa ceva doar presedintele, premierul si presedintii celor doua camere, iar ministrii numai "in situatii deosebite, care impun deplasarea in regim de urgenta".
Comunicatul Politiei ne spune ca dl Oprea "se deplasa cu o viteza adaptata la conditiile meteo si de trafic existente, pe traseul Baneasa - P-ta. Presei Libere - Arcul de Triumf - P-ta. Charles de Gaulle - P-ta. Victoriei - Bd. Uranus - Str. Stirbei Voda, dupa ce acesta participase la o activitate in cadrul unei institutii din domeniul securitatii si ordinii publice."
Deci intelegem ca dl Oprea era intr-o deplasare oficiala de la, cel mai probabil SRI, dar incotro? Pe Stirbei, punctul terminus indicat, nu e nici Ministerul de Interne, nici Presedintia sau vreo alta institutie cu atributii cat de modeste in "domeniul securitatii si ordinii publice"...
Acolo e doar restaurantul MAI, Excelsior.
Deci dl Oprea era in interes de serviciu din Baneasa spre Stirbei Voda, in general, pentru apararea interesului national?

Apoi, unde e urgenta ceruta de lege?

Cuvintele "securitate si ordine publice" suna ele din coada, dar nu inseamna nimic din acest punct de vedere. Se ducea dl Oprea sa caute in regim de urgenta planorul pe care nu-l gaseste din vara? Se ducea sa opreasca valul de refugiati ajuns pe Stirbei Voda? Era Romania atacata? Care era urgenta acestei deplasari Baneasa-Stirbei Voda, pe dreapta?
Pentru ca, potrivit legii, nu orice drum in interes de serviciu al unui ministru este indrituit la coloana oficiala, asa cum e orice drum al primilor patru oameni in stat.
In cazul dlui Oprea pare sa nu fi fost chiar o exceptie. Dumitru Coarna, vicepresedinte al Sindicatului National al Politistilor si Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, a confirmat pentru Adevarul ca in urma cu 3 saptamani alt motociclist din coloana lui Gabriel Oprea a avut un accident, din fericire cu mult mai usor.
Si iata ce scrie pe Facebook Ciprian Ciucu, director CRPE: "De ce avea ministrul Oprea coloana oficiala cu motociclisti, noaptea, pe ploaie? De ce? De obicei si intotdeauna! Am biroul vizavi de restaurantul MAI de pe Stirbei Voda, acolo unde-si face veacul. Nu e sindrofie, oficiala sau nu, fara sa foloseasca Politia Rutiera sa-i deschida calea."
Exista si alte marturii socante obtinute de Digi24 de la martori protejati despre apucaturile ministrului dl Oprea care "e mai ceva ca Iohannis. Se face traseu, el fara traseu nu merge. Cred ca si la WC se duce cu coloana"
Sa intelegem ca urgenta care-l mana pe general cu antemergator era in farfurie? Interesul national era temperatura fripturii si a cartofiorului? Sau poate interesul national era buna digestie la ceas de seara a fripturii vicepremierului indispensabil?
Deci, una peste alta, dl Oprea e in urgenta non-stop. Ca doar unul pe pamant e ministrul vicepremier, general cu patru stele si indispensabil guvernarii pe deasupra. Adica tot poporul care-i plateste lui Gabriel Oprea leafa majorata substantial prin chiar semnatura domniei sale, de pe vremea cand era premier interimar, sta ca prostul in trafic cu orele, iar dl Oprea pune Politia sa-i faca partie printre muritorii de rand?

Dar mai e si o chestiune care tine de caracterul, de onoarea cu care vorbeste, cu sprancenele pana in varful nasului, dl Oprea. A oprit vicepremierul masina in care se afla dupa ce l-a vazut pe politist prabusindu-se, asa cum au oprit ceilalti soferi, care au sarit in groapa sa vada ce a patit politistul?
Era omul din coloana lui, cel care, sub o ploaie teribila, ii deschidea drumul. Nu functia, ci un strop de umanism, ma gandesc, ar fi trebuit sa-l impinga afara din masina, sa vada ce s-a intamplat, daca poate face ceva.
Comunicatul pretinde ca ar fi oprit. Martorii oculari nu l-au vazut. Niciunul. Iar marturia primului om care a ajuns la politistul Gigina, publicata de Vlad Petreanu pe blogul lui, este cutremuratoare si revoltatoare in acelasi timp:

"Am vazut politistul in intersectie oprind masinile si apoi am vazut in noapte luminile de la girofarurile masinilor care se apropiau..a trecut prima motocicleta apoi Passat-ul..am auzit zgomotul fiarelor rasturante si un fior rece mi-a trecut prin corp..am realizat accidentul si am lasat masina unde era si am fugit catre locul accidentului..erau 2 gropi..prima mai putin adanca, a doua mai mare in care zacea motocicleta..el nu era nicaieri..l-am zarit mai incolo sub fiarele rasturnate cu fata in jos..am inceput sa ridic fiarele de pe corpul lui sperand ca e doar un traumatism minor si este doar inconstient..in acest timp nu am observat hemoragia intensa la nivelul craniului si practic calcam in sangele lui.
Intre timp masina de politie s-a oprit si un agent a coborat..scenele ce au urmat sunt parca rupte de realitate..omul plangea in hohote si striga: nu se poate..nu se poate..nu-i adevarat.. Masina Audi in care am aflat ca era Oprea nu a oprit, ci a trecut in viteza slalomand printre si peste fiarele ce delimitau gaurile"

Deci generalul cu patru stele a lasat in urma soldatul cazut in batalia pe care o ducea pentru el cu traficul?

Nu-i asa? Sa ne spuna generalul Oprea cum e. Dar vicepremierul tace chitic.
Numai sobolanii tac, domnule general cu patru stele! Dvs, cu onoarea dvs de luptator incercat in luptele grele cu cartofii, fasolea si varza militarilor, dvs nu puteti fi asa ceva!
Spuneti-ne, cu onoare, care era urgenta si ca nu ati abuzat de Politie ca de un serviciu personal, ca nu ati stalcit legea pentru a va simti un pic premier, daca nu chiar presedinte, pe bancheta moale a masinii cu antemergator. Spuneti-ne ca ati coborat in groapa dupa soldatul dvs si v-ati opintit in rand cu restul muritorilor sa ridicati fiarele care-l striveau si ca ati ramas langa el pana a trimis Arafat SMURD-ul.
Spuneti-ne ca nu ati incercat din rasputeri sa musamalizati scandalul, sperand ca mineriada, Udrea sau vreo doua telefoane, ca acela dat lui Stelian Tanase cand cu plagiatul, vor acoperi mizeria!
Dar daca nu puteti spune toate acestea, cred, domnule general indispensabil guvernarii, ca mai puteti face un singur lucru:
In aceeasi tacere sa demisionati!

http://www.ziare.com/gabriel-oprea/ministru-de-interne/numai-sobolanii-tac-domnule-general-oprea-1389197

Gabriel Oprea, cel mai toxic politician al ultimilor 15 ani,

a ajuns sa se catere la varful politicii din Romania cu ajutorul Sistemului. A fost sustinut si girat de cele mai oculte cercuri de putere, influenta si interese pe care vi le puteti imagina. A ajuns sa detina un soi de putere de neimaginat in orice stat democratic. Si-a creat retele de influenta in serviciile de informatii, justitie, politie si clasa politica cum nu a facut-o niciun alt politician. Nu pentru ca este vreun geniu iscusit al politicii, ci pentru ca a profitat de un stat slab, oameni coruptibili sau santajabili.

S-a folosit sa slabiciunile oamenilor, de incompetenta lor, de dorinta de parvenire. A ridicat in grad mii de ofiteri din armata si politie - evident, legalitatea acestei manevre fiind discutabila. A decorat mii de alti ofiteri si civili, din postura de ministru, pentru ca orgoliile indivizilor sunt cel mai usor de manipulat. Secretara lui, Adela, a fost decorata cu Steaua Romaniei. A dat doctorate plagiate acelor persoane care detineau functii de conducere in serviciile de informatii, justitie, politie si politica, pentru a le cere favoruri la momentul oportun, sau, ulterior, i-a impins in pozitii de conducere, pentru a-i controla in momentele necesare.

Cand s-a produs accidentul de la Siutghiol, a plecat cu elicopterul de la Bucuresti dorind sa pozeze in salvatorul acelor oameni care inca mai strigau dupa ajutor cand moartea le flutura deasupra capului, la buza luciului de apa. Cand a ajuns pe malul lacului si a realizat ca oamenii au murit inecati sub ochii incompetentei autoritatilor pe care el insusi declarase ca se coordona, a fugit ca o potarniche, impingandu-l in fata pe Raed Arafat. Presa mainstream a acoperit prezenta lui Oprea la Siutghiol, la fel cum a incercat in prima faza sa o faca si ieri, cand un tanar politist de 28 ani a murit intr-un mod stupid, pentru ca marelui general ii placea sa mature strazile Bucurestiului cu viteza de peste 100 de kilometri la ora. Acum, tavalugul este pornit. Poate mai sunt cateva televiziuni si ziare unde nu se scrie despre cauza mortii acelui politist, insa Internetului nu poate sa-i inchida gura.

Brigada Politiei Rutiere a fost transformata in serviciul sau personal de escorta. Marturiile aparute in ultimele 24 de ore arata un personaj bolvav de putere, un individ care arata cel mai profund dispret fata de tot ceea ce inseamna democratie, respect fata de valorile elementare si, mai ales, fata de viata unui om.
Daca acest individ nu si-a dat demisia pana in acest moment din cauza faptului ca si-a plagiat teza de doctorat si pentru ca a condus o retea de plagiatori de teze de doctorat, este pentru ca Serviciul Roman de Informatii l-a luat in brate, l-a protejat si a incercat sa ii acopere mizeriile academice, la fel cum a facut si face inca Academia de Politie.
Acest individ trebuie sa plece din a doua cea mai importanta functie a executivului si din politica pentru totdeauna.
Demisia, Gabriel Oprea si rusine sa-ti fie!

https://www.facebook.com/emilia.sercan/posts/1288431537849779?fref=nf

Lista ucigașilor dosarului Revoluției: Nițu, Kovesi, Botoș, Joița, Criste, Moisescu, Cochinescu, Manea – Drăgulin, Popa – Cherecheanu și Robu

La 26 de ani de la zilele în care peste o mie de oameni mureau în România pentru ca Ceaușescu să dispară, dosarul acelor crime este ucis. Sau, dacă preferați, clasat (http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Justitie/Surse+Dosarul+Revolutiei+a+fost+clasat)
Au trecut, așadar, 26 de ani. Din cei 26 de ani, kaghebistul Iliescu a fost președinte timp de zece ani și a controlat sovietic justiția. Totuși, din 1990 pînă azi, la conducerea Parchetului General s-au succedat zece șefi. Și fiecare din ei avea obligația profesională, legală, morală, națională să facă astfel încît acest dosar să aducă ucigașii în fața Justiției.
Și nu doar ucigașii care au apăsat pe trăgaci, ci și pe ucigașii morali, pe cei care au comandat asasinatele în masă.
Lista celor zece procurori generali se află aici (http://mpublic.ro/procurorii_generali.htm)
Nu am nici un fel de speranță că, pînă în 2004, procurorii generali ar fi putut mișca mamutul controlat politic și total obedient al Justiției. Din 2004, însă, au mai trecut încă 11 ani. 11 ani în care Parchetul General a fost condus de Ilie Botoș (2003 – 2006), Laura Codruța Kovesi (2006 – 2012) și Tiberiu Nițu (2013 – prezent). Nu-l pomenesc pe Daniel Morar, care a condus interimar Parchetul General timp de șase luni (între octombrie 2012 și aprilie 2013), mandatul său a fost unul “plombă” menit să facă trecerea de la mandatele lui Kovesi la cel al următorului procuror general numit.
Ce au de spus Botoș, Kovesi și Nițu? Cum își justifică eșecul în a cerceta ucigașii a peste o mie de oameni în decembrie ’89? Are vreunul din cei trei vreo remușcare? Culmea, Nițu a și tras, ca soldat în termen, înspre “teroriștii” din ’89. Poate a și ucis oameni care abia respiraseră ceea ce credeau a fi libertatea de după comunism. De la Botoș nu am nici un fel de așteptare, el e un fel de cărător de geantă al lui Gabriel Oprea acum, ceea ce ne spune totul despre elasticitatea coloanei lui vertebrale. Dar tu, Kovesi? Și tu, Kovesi.

http://prisacariu.ro/2015/10/23/lista-ucigasilor-dosarului-revolutiei-nitu-kovesi-botos-joita-criste-moisescu-cochinescu-manea-dragulin-popa-cherecheanu-si-robu/

Mobbingul sau teroarea psihologică la locul de muncă se definește prin rele tratamente aplicate unui angajat de către un coleg sau un grup de colegi, cu scopul de a-l sabota din punct de vedere
profesional. Este o sursă de stres mai nocivă decât altele de la locul de muncă, având în vedere faptul că efectele se resimt la nivel individual, la nivel social, apoi la nivel organizaţional și economic. Erna Constantin, psihoterapeut - Psihoterapie integrativă şi Psihologia resurselor umane.
Femeile sunt într-un procent mai mare ținte ale mobbingului, mai ales în acele domenii de activitate considerate, în continuare, apanajul bărbaţilor (poliție, aramată).
Mulți patroni practică mobbingul asupra angajaților. În acest mod, acești parveniți complexați, cu gândirea opacă, ajung să se creadă superiori unor angajați care pot fi, literalmente, foarte capabili. Victimele pot deveni la rândul lor agresori. Mai mult, acestea ajung sa adore postura de "coadă de topor" în favoarea șefilor, întrucât devin niște "profesionști apreciati" și chiar bonificați. Astfel, șefii își pot controla angajații în liniște. Și lor, le place să fie pupați în fund și să lase impresia că știu să conducă (de fapt e exact contrariul). În fond, mobbingul trădeaza o crasă lipsă de cunoștințe manageriale, șefii preferând să intimideze angajații decât să-i motiveze. De fapt, se confundă violența psihică cu motivația. Acești pseudo-manageri, agresând angajații, cred că "i-au convins" pentru că sunt "mai inteligenți" decât ei. Fac asta și pentru că știu că angajații nu au alternative de a se angaja în altă parte. Nenorocirea este că în rândul acestor angajați, apar diverse afecțiuni psihice, cel mai adesea fiind întâlnită paranoia. Unii angajați nici măcar nu conștientizează că sunt victimele unor oameni bolnavi, iar după ce devin agresori începe să le placă noul statut câștigat, întrucât acesta le conferă senzația de putere asupra noilor victime. De regulă, persoanele foarte educate și inteligente, opun rezistență mobbingului (sau pleacă din firmă), întrucât ei sunt primii asupra cărora se exercită, premeditat, o violență psihică de grup. O astfel de practică poate dura ani de zile, iar agresorii nici măcar nu au regrete. Sfatul meu este, că dacă întâlniți niște patroni nemernici, cu niște slugi libidionoase, care exercită mobbingul asupra voastră - părăsiți imediat acel loc infect (indiferent de mărimea salariului). Ulterior, spuneți tuturor, cât de mizerabili sunt acești indivizi, astfel încât să nu se mai angajeze nimeni la astfel de SRL-uri mutante. Din păcate, legislația din România favorizează practicarea mobbingului și cele spuse mai sus reprezintă singura modalitate prin care te poți apăra singur. Atenție, dacă sunteți o victimă a mobbingului și nu luați din timp măsuri de protectie, puteți rămâne cu sechele toată viața. Nu e o glumă! Agresorii nu se vor da în lături de la nimic și vă pot provoca inclusiv leziuni fizice.

Asta-mi aduce aminte de Nenea Iancu, și de Alecsandri: care e treaba cu "mobbul?" Adică ce, româna acum e într-atât de săracă încât nu are echivalente ale cuvintelor banale din engleză? Ce e greșit cu "gașcă"? Ce alte subtilități ascunde "mobbul", neredate de "gașcă?" Mai apoi, e și explicat prost! Înlocuind "mobbul" cu "gașcă", ori "cârdășie", greșeala- ca să fiu politicos-, e mai mult decât evidentă: "cârdășia", "gașca nu poate să fie "UN coleg". Vorba lui Caragiale "mi-e fomică mare!" Prin umare, orice afirmă ea despre conflictul dintre șef și subaltern e greșit: nu e "mobbing!" Poate că autoarea simte nevoia să pară erudită în științe, și are nevoie, din moment ce, după părerea mea personală, psihologia și sociologia nu  sunt științe, ci mai degrabă sunt  în comun  puternic înrădăcinate în altă "logie"- burto logia (nu pare în DEX)!

Şi aici, ca şi în alte domenii, s-a tradus din literatura străină de specialitate acolo unde nu era bibliografie neaoşă. Numai că traducătorii ştiau bine limba engleză şi mai prost limba română. Şi aşa am ajuns să folosim tot felul de babarisme/anglicisme.