Societatea şi valorile ei

Uciderea bebeluşilor ar trebui permisă, susţine o publicaţie britanică

Părinţilor ar trebui să li se permită să îşi omoare bebeluşii dacă doresc asta, pentru că această practică nu diferă cu nimic de avorturi, se susţine într-un articol publicat în “Jurnalul de Etică Medicală”. Bebeluşii nu sunt persoane în toată puterea cuvântului şi nu au un “drept moral la viaţă”, se susţine în articol. Astfel, părinţii ar trebui să aibă dreptul să îşi omoare bebeluşii dacă doresc asta.

ŞOCANT. Uciderea bebeluşilor ar trebui permisă, potrivit unei reviste britanice condusă de un român
http://www.realitatea.net/uciderea-bebelusilor-ar-trebui-permisa-potrivit-unei-reviste-britanice-condusa-de-un-roman_918491.html

Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/uciderea-bebelusilor-ar-trebui-permisa-potrivit-unei-reviste-britanice-condusa-de-un-roman_918491.html#ixzz1ntSZuilM
Uciderea nou-născuților, una din „valorile societății liberale”?!
http://www.culturavietii.ro/2012/03/01/uciderea-nou-nascutilor-una-din-%E2%80%9Evalorile-societatii-liberale/#.T0-9sIcaPxQ

Referindu-mă la titlul acestui topic:
Societatea are valoarea pe care o dă membrii ei, adică noi toti.

Publicatia acea britanică îmi imaginez că scria respectivul articol, mai mult ca o formă de protest la adresa avorturilor, adică dacă ele sunt acceptate, atunci putem trece si la uciderea bebelusilor!!! Dacă e scris cu seriozitate (ceea ce, repet, nu pot să cred!) respectivul ziar sau revistă, orice ar fi, ar trebui să dispară imediat.

Emile, nu cred că glumea sau că ar fi spus una să se înţeleagă contrariul.
ce mă doare şi mai tare e ca cel ce conducea grupul de cercetători în cauză este un român, Iulian Sîvulescu, găseşti articolul aici: http://www.telegraph.co.uk/health/healthnews/9113394/Killing-babies-no-different-from-abortion-experts-say.html
e în engleză.
poate am înţeles eu greşit. citeşte-l şi îmi spui ce crezi.

Am citit articolul în The Telegraph si după parcurgerea titlului am crezut că e scris ca un protest (cum speram) dar după terminarea mesajului, am realizat că este asa cum spui tu, Andrei. Ce păcat că mai sunt si astfel de oameni care să gândească în modul acela!
Ce pot să zic? Dezamăgit de faptul că astfel de articole sunt acceptate spre publicare fără ca acei ce se fac vinovati să fie trasi la răspundere.

Prof Julian Savulescu, director of the Oxford Uehiro Centre for Practical Ethics încearcă să ne predea Etică în modul acela?

Parintii ar trebui sa aiba dreptul sa puna capat vietii nou-nascutilor pentru ca sunt "irelevanti din punct de vedere moral", nefiind "persoane propriu-zise" astfel ca, din punct de vedere etic, acest lucru nu ar fi diferit de un avort, se precizeaza in articolul publicat in Journal of Medical Ethics, revista editata de profesorul roman Julian Savulescu, director al centrului de etica aplicata Uheiro de la Oxford.

Potrivit Daily Telegraph, autorii articolului sustin ca nou-nascuti nu au "dreptul moral la viata", iar parintii ar trebui sa poata sa le puna capat vietii daca atunci cand se nasc se descopera ca au dizabilitati grave, insa si in celalalte cazuri, mai precis in toate in care este permis avortul.

Savulescu, redactorul-sef al revistei, a declarat ca academicienii au primit amenintari cu moartea dupa publicarea articolului. Potrivit acestuia, cei care au facut aceste amenintari sunt "fanatici care se opun chiar valorilor unei societati liberale".

Intitulat "Avort post-nastere: De ce ar trebui nou-nascutul sa traiasca?", articolul a fost scris de doi fosti asociati ai lui Savulescu, Alberto Giublini si Francesca Minerva.

Dintre argumente:

 "Statutul moral al unui bebelus este echivalent cu cel al fetusului, in sensul ca ambilor le lipsesc acele proprietati care justifica acordarea unui drept la viata unui individ".
 "Atat fetusul cat si nou-nascutul sunt fiinte umane si potentiale persoane, dar niciunul nu este o 'persoana' in sensul de 'drept moral la viata'".
 "Consideram ca 'persoana' inseamna un individ care este capabil sa isi atribuie propriei existente (cel putin) cateva valori de baza, asa incat, lipsa acestei existente sa reprezinte o pierdere pentru ea".
 "Nu este posibil sa faci rau unui nou-nascut prevenind ca acesta sa isi dezvolte potentialul de a deveni o persoana intr-un sens moral relevant".
 "Ceea ce numim 'avort post-nastere' ar trebui sa fie permis in toate cazurile in care este permis avortul, inclusiv in cazul in care nou-nascutul nu are dizabilitati".
 "doar 64% dintre cazurile de sindrom Down" din Europa sunt diagnosticate inainte de nastere
 Odata ce astfel de copii sunt nascuti, "parintii nu au nicio optiune decat sa pastreze copilul"
 "Sa cresti astfel de copii ar putea fi o povara de nesuportat pe familie si pe societate, cand statul se ocupa de ei"
 Savulescu a declarat, in apararea celor doi profesori, ca argumentele lor nu sunt "in mare parte noi".
 "Scopul revistei nu este sa prezinte Adevarul sau sa promoveze anumite perspective morale. Ci este de a prezenta argumente rationalizate, bazate pe premize acceptate la scara larga".
Cine sunt cei doi autori

Minerva a fost cercetator asociat la Centrul de Etica Aplicata Uehiro de la Oxford pana in iunie anul trecut, cand s-a mutat la Centrul pentru Filosofie Aplicata de la Universitatea din Melbourne.

Giublini, student invitat la Universitatea Cambridge, a tinut un discurs la Scoala Martin de la Oxford, unde Savulescu este de asemenea director. Si el a fost la Melbourne, la alta universitate.

Savulescu a lucrat la ambele universitati din Melbourne inainte sa ajunga la Oxford in 2002.

Nu stiu unde să postez acest link, asa că am ales topicul de fată.

http://adevarul.ro/locale/oradea/la-doar-10-ani-estera-reusit-sa-i-uimeasca-profesori-s-a-nascut-ureche-muzicala-absoluta-canta-noua-instrumente-1_52f614d4c7b855ff562c889e/index.html

CONSTITUTIA ROMANIEI

   CAPITOLUL II Drepturile şi libertăţile fundamentale
   Libertatea de exprimare

   ARTICOLUL 30(1)

   Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.

Emil Condor a scris:

Nu stiu unde să postez acest link, asa că am ales topicul de fată.

http://adevarul.ro/locale/oradea/la-doar-10-ani-estera-reusit-sa-i-uimeasca-profesori-s-a-nascut-ureche-muzicala-absoluta-canta-noua-instrumente-1_52f614d4c7b855ff562c889e/index.html

Ar fi păcat ca talentul micuţei să se piardă.
Părinţii vor avea mult de luptat, mai ales pe plan financiar. Apoi vor trebui să o treacă prin malaxoarele profesorilor şi a birocraţiei româneşti. Iar când Estera va ajunge cunoscută (ceea ce-i doresc din toată inima) se vor găsi o mulţime de lipitori să se mândrească cu ea că-i româncă. Dar n-au mişcat un deget pentru a o ajuta în carieră. A se vedea Simona Halep.

O imigrantă româncă a pus la punct o europarlamentară britanică din partidul antiimigraţie UKIP, al lui Nigel Farage, într-o dezbatere organizată la celebra Universitate Oxford.
Politiciana britanică, Margot Parker, a fost întrebată când se va opri formaţiunea sa din a discrimina românii. Eurodeputata a bălmăjit nişte răspunsuri, multe dintre ele contradictorii SAU aberante, în timp ce publicul se amuza.

Citeste mai mult la: 
http://www.romaniatv.net/o-imigranta-romanca-a-umilit-o-europarlamentara-britanica-pe-tema-imigratiei_190515.html#ixzz3MTdpBpea

E timpul să-i vedem si pe britanici pusi la punct de români, nu doar invers!

Cum recunoaştem un prost
Mihnea Rudoiu

Astăzi, mai mult ca oricînd, prostul poartă amprenta unei nevoi viscerale de exhibare a esenţei sale. Motivul e simplu: un ego supraîncărcat cu detalii plăcute despre sine.

Rareori mai întîlneşti oameni care să se surprindă în vecinătatea prostiei şi să caute a se distanţa de ea. Dar nu fiindcă s-ar fi deşteptat miraculos peste noapte, ci din pricină că au ajuns să vadă în ea un companion atît de plăcut, încît, în loc a o ascunde ruşinaţi, preferă să se afişeze împreună ca un cuplu de succes. Şi nu se înşeală prea tare. Dacă privim cu atenţie, putem uşor constata că, în România, prostia a ajuns un fel de plusvaloare. Se poate trece şi în CV. În unele companii – umblă vorba –, e echivalată cu un MBA. În alte ramuri, cum ar fi politica, cu un post de demnitar.

Exagerare sau nu, prostul autohton a ajuns atît de omniprezent că e suficient să arunci o privire în jur. Imposibil să nu te împiedici de el. Pe de altă parte, dacă socoţi că eşti înconjurat numai de oameni frumoşi şi inteligenţi, să dai de prost e şi mai simplu: uită-te în oglindă! Dacă, în sfîrşit, nici imaginea aceea nu îţi e cunoscută, zăboveşte cîteva minute la comentariile postate pe net, în subsolul unui articol oarecare cu subiect politic. Nu ştiu dacă numai proştii se încumetă să îşi verse oful acolo, sau dacă aşa sînt majoritatea celor care ţin să-şi dea cu părerea, dar, statistic, aşa s-ar părea că stau treburile.

Prostul ştie cum se face politica pe malul Dîmboviţei, cum sînt femeile în ziua de azi şi ce ar trebui să facă Merkel şi Obama în Ucraina, ştie de ce-i ţara pe butuci şi justiţia aservită, de ce românul n-are cojones, prostul ştie orice. Mai puţin – ce să facă cu propria viaţă. Faptul că e doar o moluscă pierdută într-o galaxie, în loc a-l linişti, îl înnebuneşte. Creieru-i de moluscă refuză acest statut insignifiant. E drept, are şi de ce. La televizor, alţi proşti, mai norocoşi, au de toate, fără a fi făcut altceva din ce ar fi fost dispus şi el să facă, dacă i s-ar fi oferit ocazia. Dar lui nu i-a surîs steaua. Aşa că răbufneşte. Alţii i-au furat ce i se cuvenea. Nenorociţii! Bandiţii! Huă! Şi, chiar dacă profită de hibele din sistemul românesc pentru a-şi rezolva micile-i găinării, cînd e confruntat cu magnitudinea coţcăriilor la care se dedau alţii, deplînge ca o vestală deficienţele acestuia, pe care-l numeşte blazat, corupt şi putred pînă-n măduva oaselor.

În mare, argumentaţia lui nu transcende gama emoţiilor, logica sa e înnămolită în incriminări ce-l plasează în afara oricăror reproşuri, iar conul de autosuficienţă care-i înveleşte carcasa gîndurilor îl face imbatabil. Ca să fim corecţi, o asemenea filozofie rudimentară, capabilă să transforme realitatea habitatului în care locuieşte, impune un anumit respect pervers faţă de prost. La fel, atitudinea de grosolană încredere în sine. N-are cum să nu te impresioneze.

Capitolul la care dă mereu rateu e impresia artistică. Acest îndîrjit reformator al statului, care acuză, critică şi împarte verdicte, este, asemenea împăratului Charlemagne, analfabet. Pur şi simplu, nu ştie să scrie. Din trei cuvinte, două-s greşite, iar al patrulea conţine un dezacord.

Drept care, am putea întreba: oare cum ar întîmpina propunerea de a se retrage semianalfabeţilor dreptul la vot? Ce ar zice dacă votul ar reveni exclusiv celor care reuşesc să scrie, după dictare, un text simplu, din trei fraze? Dar dacă celor cu bacalaureat şi cu vîrsta pînă-n 40 de ani li s-ar cere, suplimentar, să extragă un radical de ordinul doi? Cum i se va părea iniţiativa? Draconică? Revoluţionară? Poftim? Ar mai rămîne o mînă de votanţi? Şi? Nu ni se tot repetă că absenteismul la vot e îngrijorător? Că oamenii nu mai au încredere în politicieni? Şi că, atunci cînd votează, pun ştampila pe cele mai puţin înzestrate persoane, să le reprezinte interesele?

De ce se întîmplă asta? Să nu ne ascundem după deget: pentru că-s proşti. Nu mai bine începem demersurile să scăpăm de ei, ca să putem vota, în sfîrşit, nişte politicieni oneşti, integri şi iubitori de glie?

Aşadar, dacă tot se dă prostul de ceasul morţii să-i fie bine patriei, n-ar fi drăguţ din partea lui ca, în calitate de cetăţean responsabil, să îşi redacteze corect gramatical observaţiile, cînd se lasă purtat de simţul autorităţii sale morale?

De unde răsar proştii?

Nu susţin că şcoala te fereşte de prostie, dar sînt ferm convins că, cine trece prin ea ca prin brînză, are şanse sporite să ajungă mult mai prost decît era.

În caz că nu aţi constatat până acum, singura piedică serioasă în ziua de azi pentru o facultate e bacalaureatul. Deşi, în mod firesc, ar fi ca facultatea să fie mult mai dificilă decât examenul de bacalaureat, practic, dacă ai luat bacul, doar dacă eşti excentric nu îţi închei studiile glorioase cu o diplomă universitară în orice domeniu îţi pofteşte inima.

Dacă îi atragi atenţia asupra acestui fapt, un ”Hai, sictir!” va fi mai mult decât sigur inclus în lista standard de replici. Nu de alta, dar prostul autohton e impermeabil la critici, iar datele pe care le posedă sînt măsluite astfel încît să aibă mereu dreptate, orice i-ai zice.

Tot ce gîndeşte şi spune îi reconfirmă poziţiile şi certitudinile. Opiniile sale sînt adevăruri universale, asediile menite să-i sădească îndoiala sau să extindă limitele percepţiei sînt atacuri de lezmajestate. De aceea, sistemul său de referinţă joacă un rol important. Pe de o parte, ca român, moare de ruşine cînd se compară cu nemţii sau englezii. Pe de alta, cînd vine vorba de eul individual, face un pas înapoi şi, în loc a se mai compara cu aceştia, priveşte spre românii din jur, la care descoperă, scîrbit, că sînt săraci, inculţi, indolenţi, superstiţioşi, hoţi şi nespălaţi. Din cauza lor, de fapt, şi moare prostul de ruşine. De teamă că, atunci cînd merge afară, poate e comparat cu unul din ei.

Altminteri, îşi iubeşte ţara. Cu fluctuaţii, dar o iubeşte. Prostul e mîndru că-i român cînd olimpicii iau aur la matematică şi îşi reevaluează mîndria cînd confraţi de-ai săi pun de-un viol ghiduş în Italia.

Cine e prostul?

Prostul e cel care, mergînd la teatru şi operă, crede că e diferit de plebe; croind fuste, crede că e designer; turnîndu-şi cărţi şi apă în cap, crede că e mai mult decît unul care-şi toarnă cărţi şi apă în cap; discutând politică, crede că are habar de ea; scriind cărţi, crede că e scriitor; predînd, crede că e profesor; absolvind politehnica, crede că e inginer; avînd copii, crede că-i părinte; fiind religios, crede că-i credincios… Prost e, de asemenea, cel care ia de bun ceea ce crede prostul de mai sus despre sine, dar şi cel care, citind articolul acesta, va spune: bine că eşti tu deştept!

Prostul e, totodată, cel care scrie RIP pe Facebook cînd mor Mandela, Walker Paul, Williams Robin sau Cocker Joe şi cel care face spume cînd refuzi să crezi că masonii s-au înţeles cu marţienii să colonizeze Terra…

Şi lista poate continua…

O Stupid, Where Art Thou?

„A light here requires a shadow there“, spune Virginia Woolf. „And a fool here requires a greater fool there, to make the former feel smarter “, spune Je.

Dacă a şti că nu ştii nimic e, în sens socratic, primul pas spre autocunoaştere, să admiţi că eşti prost e primul pas spre inteligenţă. Nu-i o ruşine să recunoşti că eşti prost, însă e stupid să negi doar pentru că există alţii mult mai proşti. Şi care, să fim sinceri, de-ar fi chestionaţi, ar fi de părere că treaba stă fix pe dos. Aşa că, la ce bun? De ce să te chinui să pretinzi că eşti inteligent, cînd mult mai profitabil ar fi să accepţi, o dată pentru totdeauna, că eşti prost? Nu mereu şi nu tot timpul şi nici pe departe cel mai prost dintre proşti, dar, oricum, prost. Unul inconfundabil. Gîndeşte-te la avantaje! În această postură, vei putea afirma tot ce îţi trece prin cap, în legătură cu orice… fără a dovedi nimic. De ce? Simplu: în ochii prostului, adevăratul şi unicul prost este cel care NU vede lumea cum ţi-o descrie el.

Fireşte, a avea decenţa să recunoşti că eşti prost nu te va face mai puţin prost. Cel mult, vei căpăta un uşor avantaj faţă de cei care se încăpăţînează să susţină contrariul. Un pont: gîndeşte-te la prostie ca la un surplus de grăsime! A conştientiza că o ai e mai bine decît a o ignora! Dar nu şi suficient ca să scapi de ea. Şi e recomandat să o elimini. La urma urmei, excedentul de grăsime nu e estetic. De ce ar fi prostia sexy?

Un dezavantaj al recomandării de mai sus e că prostul, fiind prea prost să-şi intuiască prostia, nu va fi deloc deranjat să rămînă astfel. Un alt dezavantaj ar fi că asumarea prostiei nu aduce cine ştie ce satisfacţii: nu garantează o carieră strălucită, mai mult respect sau mai multă fericire. Ce oferă e doar o disonanţă mai puţin frapantă între percepţia personală a sinelui şi reflexia lui în mediul înconjurător.

Una peste alta, aceste aspecte fac din el un exemplar greu, dacă nu imposibil, de scos din găoacea-i de stupiditate.

Unde ne situăm cu proştii?

Majoritatea românilor, mai degrabă ca răspuns la presiunea socială decît dintr-o pornire lăuntrică, caută să se depărteze de cota de avarie a prostiei şi evoluează pînă la nivelul pe care cei de la Pink Floyd l-au numit comfortably numb. Avem aici de-a face cu categoria proştilor relativ frecventabili, acei indivizi căldicei care, spre deosebire de proştii irecuperabili, sînt capabili să facă alegeri corecte în situaţii de bun-simţ. Spre exemplu, pricep că X, odată condamnat şi băgat la zdup, merită să se afle acolo şi preferă să iasă în club decît să fabuleze în contradictoriu despre viitorul relaţiilor UE cu Rusia.

Pentru asta, sînt de admirat. Comfortably numb e cetăţeanul pe care şi-l doreşte orice ţară. Stă în banca lui, iar gîndurile nu-i ţopăie dincolo de biologic. Preocupările sale au în centru familia şi propria persoană. N-o să-l zăreşti prăbuşindu-se în adîncurile unei convulsii din pricina crizei din Siria. Ştie că ţara e coruptă, dar nu turbează de indignare pe Facebook. Iar cît timp instituţiile publice nu degenerează pînă la un punct critic, nu prea-l interesează ce se întîmplă în agora.

Ortega y Gasset zicea despre prost că „e prost pe viaţă şi de neclintit, fără pori“. De acord. Dar n-ar fi mai plăcut, totuşi, să avanseze pînă la nivelul descris adineauri?

N-ar trebui să se teamă, va rămîne tot prost. Dar unul mai benefic naţiei. Şi, nu în ultimul rînd, sieşi.

http://www.contributors.ro/editorial/cum-recunoastem-un-prost/

Mi-e dor de-un pic de demnitate

Dupa ce am citit cateva mii de comentarii atat de pe blog, cat si de pe Facebook, am constatat ca foarte multi dintre voi se raporteaza la un set minimal de valori si aici ma refer de la cei cu un nivel cat de cat de instructie pana la cei cu un nivel ridicat de educatie.

In cei 25 de ani de democratie, elitele acestei tari nu au fost capabile sa construiasca si apoi sa implementeze o tabela axiologica. In aceasta stare de confuzie generalizata, tot felul de indivizi oplositi pe la televiziunile de stiri au devenit lideri de opinie. Multi dintre acestia au capul mai gol decat al vostru, caracterul mult mai volatil si pantalonii mai bine calcati. Luna dupa luna, an dupa an, acesti indivizi v-au transferat toata ura, toata frustrarea si tot jegul pe care il carau dupa ei. Aceasta ura, frustrare si jeg le regasim in refugiul creat de retelele de socializare. De aceea mania mea nu este indreptata impotriva voastra, ci impotriva celor care v-au pervertit, impotriva celor care n-au fost capabili sa va arate si frumusetile care va inconjoara, impotriva celor care n-au stiut sa va ofere o cauza generoasa pentru care sa luptati. Dincolo de negocierile din cimitire, dincolo de tupeul de curtezana al Elenei Udrea, dincolo de definitiile abracadabrante date termenului de delator de Traian Basescu sau de furturile imense ale unui Ghita sprijinit atat de Coldea, cat si de Ponta, mai exista dragostea, respectul, marile lucrari literare, monumente laice sau religioase, demnitatea nationala sau individuala. Nu demnitatea de parada a unui Valcov, Hrebenciuc sau Voiculescu, ci demnitatea unui Brancoveanu, Ferdinand sau Coposu.

Exista atatea valori spirituale, morale si chiar materiale, exista atatea frumuseti in jurul vostru, incepand de la femei si incheind cu Delta Dunarii, exista atatea cauze carora merita sa va dedicati, incepand cu grija pentru parintii vostri si incheind cu salvarea cainilor vagabonzi, incat merita sa faceti efortul de a va construi voi singuri tabela de valori care sa va reprezinte si o cauza pentru care sa luptati.

Dupa cum vedeti, nimeni nu si-a propus asta, nimeni nu s-a obosit sa va acorde o minima atentie, eforturile pe care parintii vostri le-au depus pentru voi s-au izbit de contraofensiva gunoaielor care va bombardeaza zilnic de pe micile ecrane cu micimea sufletului si a gandirii lor malformate.

Ati facut deja un prim pas intru viitoarea voastra devenire, v-ati creat propriile comunitati in spatiul virtual. Acest pas trebuie consolidat prin crearea unor reguli minimale de comunicare. Excludeti exprimarile triviale, marginalizandu-i pe toti purtatorii de dejectii urbane.

Prima forma de respect este controlul limbajului, prima forma de demnitate personala este refuzul promiscuitatii pe care o colporteaza personajele de joasa calitate.

Doamnelor si domnilor, invatati din nou sa admirati barbatii demni si femeile frumoase.

A admira inseamna a aspira, a aspira inseamna a deveni.

Mi-e dor de-un pic de demnitate!

Mi-e dor de demnitatea profesorilor mei, mi-e dor de demnitatea ofiterilor nostri, a magistratilor si a functionarilor, a medicilor, a marilor actori si a studentilor, mi-e dor de demnitatea tarii mele!

Sorin Ovidiu Vantu

dolion a scris:

Mi-e dor de-un pic de demnitate

Sorin Ovidiu Vantu

Ovidiu Vântu nu este personajul cel mai potrivit să ne vorbească despre demnitate, dar și spusele lui ar putea atinge niște realități.

Mda, privești la omenire și realizezi că nu sunt foarte mulți ce cunosc și trăiesc cu demnitate.
Pentru schimbări în bine, îmi imaginez că avem nevoie de schimbări drastice - nu mă întrebați cât de drastice, pentru că răspunsul ar putea șoca pe mulți.

De câte ori merg cu trenul în partea Olteniei, mă bucur foarte mult; se simte cum trenul începe să înmagazineze Oltenia, se schimbă ritmul conversaţiei, totul devine mai hazliu.

Amza Pellea

Emil Condor a scris:

dolion a scris:

Mi-e dor de-un pic de demnitate

Sorin Ovidiu Vantu

Ovidiu Vântu nu este personajul cel mai potrivit să ne vorbească despre demnitate, dar și spusele lui ar putea atinge niște realități.

Mda, privești la omenire și realizezi că nu sunt foarte mulți ce cunosc și trăiesc cu demnitate.
Pentru schimbări în bine, îmi imaginez că avem nevoie de schimbări drastice - nu mă întrebați cât de drastice, pentru că răspunsul ar putea șoca pe mulți.

Suflă Vântu! Ce articol, dom'le, ce meditații, ce perle, ce oale sparte! Suflă Vântu!

Prejudecatile ne omoara... fiecare are ceva interesant de spus, dar nu avem timp, chef, interes, placere sa-l ascultam! Ne place sa catalogam pe oricine nu intra in sfera noastra de interese... iar imi aduc aminte de anii '90 cand Iliescu a fost votat de toti cei ce nu au ascultat ce aveau de spus contracandidatii lui...

Despre prejudecăți, toți le avem, e parte din natură umană. De "omorât", acuma... Io n-am nimic cu Vântu, doar că articolul e slab. Poate că e scris la repezeală, pe face bucul de care vorbea la început. Citate slabe, fără să le mai comentez:

Vantu a scris:

De aceea mania mea nu este indreptata impotriva voastra, ci impotriva celor care v-au pervertit, impotriva celor care n-au fost capabili sa va arate si frumusetile care va inconjoara, impotriva celor care n-au stiut sa va ofere o cauza generoasa pentru care sa luptati. Dincolo de negocierile din cimitire, dincolo de tupeul de curtezana al Elenei Udrea, dincolo de definitiile abracadabrante date termenului de delator de Traian Basescu sau de furturile imense ale unui Ghita sprijinit atat de Coldea, cat si de Ponta, mai exista dragostea, respectul, marile lucrari literare, monumente laice sau religioase, demnitatea nationala sau individuala. Nu demnitatea de parada a unui Valcov, Hrebenciuc sau Voiculescu, ci demnitatea unui Brancoveanu, Ferdinand sau Coposu.Exista atatea valori spirituale, morale si chiar materiale, exista atatea frumuseti in jurul vostru, incepand de la femei si incheind cu Delta Dunarii, exista atatea cauze carora merita sa va dedicati, incepand cu grija pentru parintii vostri si incheind cu salvarea cainilor vagabonzi, incat merita sa faceti efortul de a va construi voi singuri tabela de valori care sa va reprezinte si o cauza pentru care sa luptati.

Dupa cum vedeti, nimeni nu si-a propus asta, nimeni nu s-a obosit sa va acorde o minima atentie, eforturile pe care parintii vostri le-au depus pentru voi s-au izbit de contraofensiva gunoaielor care va bombardeaza zilnic de pe micile ecrane cu micimea sufletului si a gandirii lor malformate.Prima forma de respect este controlul limbajului, prima forma de demnitate personala este refuzul promiscuitatii pe care o colporteaza personajele de joasa calitate.

Doamnelor si domnilor, invatati din nou sa admirati barbatii demni si femeile frumoase.

Cât despre Iliescu și Coposu: Nu am votat în viața mea cu comuniștii, nici pe vremea odiosului (da, sunt de anii când am "votat" prima data în comunism), și nici după. De fapt, am votat cu Coposu.

Alexandru Arșinel și-a tras și pensie de revoluționar!

Fost secretar în Partidul Comunist, actorul a ajuns să câștige mii de euro pe lună!
În decembrie '89, el i-a cedat biroul generalului Voinea.

Nu știu de ce, dar nu l-am putut suferi pe acest individ niciodată!... Nici de mult, în tinerețe și cu atât mai puțin acum, la bătrânețe, când se dovedește la fiecare pas că a trăit și a îmbătrânit ca un ticălos!...
Mi-a fost silă de el și când s-a luat la luptă cu un tânăr pentru un rinichi și îmi este silă de fiecare dată când îmi inundă intimitatea casei mele apărând în reclamele de la televizor în cele mai nebănuite momente!... Nu s-a săturat niciodată și nu se va sătura vreodată de bani!... Lăcomia de bani îl face să arate hâd și dizgrațios, indiferent câte eforturi fac, el sau partenerii lui de ocazie, să arate bine!...
Fost secretar de partid pe timpul PCR-ului, a trăit și a mâncat bine, sugând de la „cantina” partidului, iar când a simțit că corabia se scufundă, șobolanul a părăsit-o imediat și și-a oferit serviciile noilor „eroi”, devenind el însuși un astfel de revoluționar! Păi să nu te apuce greața și să vomiți până uiți de el?!?...
Acum s-a învârtit de o pensie totală de 29.000 Lei noi!... Păi la ce-i trebuie gunoiului ăsta atâția bani?!?... Este clar că gușa lui de secretar PCR este învățată cu finețuri de tot felul, dar oricum am lua-o 29.000 Lei sunt tot 29.000 Lei, iar dacă comparăm ce dimensiune au pensiile actuale din România post-decembristă, tot îți vine să te întrebi: ce are în mațe acest ticălos?!?...
Dar pentru că mie îmi este silă să mai discut despre el, pentru cei care doresc să afle detalii suplimentare, pot citi aici:

http://www.wowbiz.ro/alexandru-arsinel-si-a-tras-si-pensie-de-revolutionar-fost-secretar-in-partidul-comunist--actorul-a-ajuns-sa-castige-aproape-30-000-de-lei-pe-luna-in-_153044.html

Faţa nevăzută a autostrăzii

Autostrada spre Occident nu aduce doar beneficii! Mulţi dintre locuitorii celui mai vestic oraş al ţării se tem că îşi vor pier­de locurile de muncă sau afacerile. Nădlacul devine de sâmbătă un micuţ orăşel banal care se va baza economic doar pe locuitorii săi.
Pentru majoritatea româ­nilor deschiderea noului punct de trecere a frontierei cu Un­ga­ria pe autostradă reprezintă o veste excelentă. Visul multor cetăţeni se împlineşte în sfârşit: se urcă pe autostradă la Timi­şoa­ra sau Arad şi nu se mai dau jos decât la Budapesta, Viena sau oricare mare oraş Occi­den­tal. În spatele visului sclipitor se ascund însă aspecte mai pu­ţin plăcute: pentru comunită­ţi­le aflate în imediata apropiere a Drumului Naţional 7 autostrada aduce teamă pentru ziua de mâine. Spre exemplu la Nădlac acolo unde zeci de afaceri dezvoltate în preajma punctului va­mal vor dispărea sau se vor re­strânge. Parcările restaurante­lor se vor goli, iar afluxul perma­nent la casele de schimb va­lu­tar va deveni istorie. Cei care lucrează în aceste puncte n-au dorit să ne spună ce vor face de acum încolo. Sunt angajaţi, iar patronii îi ţin deocamdată în ceaţă, nu ştiu ce se va alege de lo­curile lor de muncă. Pe feţele lor se citeşte însă îngrijorarea. De sâmbătă încolo imensa co­loană de tiruri care se aşterne ki­lo­metri în jos în faţa lor va dis­părea… şi odată cu ea şi clienţii care le asigurau salariile.
În oraş teama nu se simte în­că la fel de pregnant. Aparent nădlacanii îşi duc viaţa mai de­parte, netulburaţi de evenimentul care peste 48 de ore le va schim­ba viaţa. Unora în bine, altora în rău.
Întreprinzătorii particulari din Nădlac nu sunt direct afectaţi pentru că tiriştii nu erau nea­părat clienţii de bază ai afa­ce­rilor lor. Indirect însă vor avea de suferit. „Am clienţi printre cei care trec prin Nădlac în drum spre Ungaria dar nu foarte mulţi. Însă dacă oamenii din localitate vor rămâne fără loc de muncă vom avea şi noi de suferit. Poa­te că ei, copiii lor, familiile lor nu-şi vor mai permite să vină să mănânce o prăjitură în fiecare săptămână, poate o vor face doar o dată pe lună sau deloc”, ne mărturiseşte Cristina Pop Ma­tuş, patroana unei cofetării din centrul oraşului.
Nu este prima dată când Năd­lacul încasează o asemenea lo­vitură. În 2007 odată cu in­tra­rea României în Schengean, zeci de dutyfree-uri şi-au pus la­cătele pe uşi. A fost o experi­en­ţă traumatizantă dar din care comunitatea a putut învăţa iar acum să resimtă mai uşor şocul „În 2007 am avut în jur de 250 de persoane care şi-au pierdut lo­curile de muncă. Nu ştiu dacă numărul va fi comparabil dar cu siguranţă numeroşi oameni îşi vor pierde locurile de mun­că. Din păcate acestora nu le ră­­mâne altceva de făcut decât să intre în agricultură. Oricum năd­lăcanii sunt oameni harnici care nu se feresc de muncă. Fie­care dintre cei care îşi vor pierde slujba se va angaja la pri­ma ofertă. Dar va fi greu şi pentru oameni şi pentru noi ca ad­mi­nistraţie pentru că pierdem bani la buget, sume din taxe care nu vor mai veni şi chiar acum în condiţiile în care avem o situaţie de criză la bugetul lo­cal, nu aveam nevoie de o ase­me­nea lovitură” se plânge primarul oraşului Nădlac, Vasile Ciceac.
O altă localitate aflată în ace­eaşi situaţie cu Nădlacul este Pecica. De aici însă lucru­ri­le se văd ceva mai optimist. De la kilometrul 0 al oraşului me­sa­jul transmis este unul care în­deamnă mai puţin la lamentări ci mai mult la căutarea de so­lu­ţii. „Am stat de vorbă cu comer­cianţii, vânzările au scăzut deja din decembrie de când s-a des­chis primul tronson de auto­stra­dă, probabil acum vor scă­dea şi mai mult. Nu-mi fac însă probleme, cei care îşi vor pier­de locul de muncă aici îşi vor gă­si cu siguranţă de lucru pe noua autostradă pentru că ştiţi că aici se vor deschide benzi­nă­rii şi alte servicii. De asemenea am încredere în spiritul întreprinzător al comercianţilor noş­tri care îşi vor schimba obiectul de activitate al firmelor astfel ca afacerile lor să reziste. Eu mă bu­cur că scăpăm de trafic, scă­păm de poluarea fonică şi de me­diu care ne-a afectat în ul­ti­mii 20 de ani. Gândiţi-vă nu­mai că în perioadele de vârf, în­tr-o zi treceau prin localitatea Pecica până la zece mii de maşini” ne-a declarat primarul oraşului Pecica, Petru Antal.
Pregătiţi sau nepregătiţi mi­i­le de cetăţeni din cele două lo­ca­lităţi vor trebui ca de săptă­mâ­na viitoare să înfrunte realitatea. Una din care vor învăţa că dezvoltarea are şi efecte se­cundare şi că viaţa modernă pre­supune regândirea permanentă a opţiunilor. O concluzie care a tras-o până la urmă chiar edilul Nădlacului: „Nu avem ce face, noi am vrut Uniunea Eu­ro­peană, noi am vrut dezvolta­re, noi am vrut autostrăzi care să ne ducă direct spre vest. Este alegerea noastră şi acum trebu­ie să ne adaptăm”.

http://www.vestic.ro/articol_45483/fata-nevazuta-a-autostrazii-progresul-aduce-la-nadlac-teama-si-incertitudine.html

Camping-uri, moteluri care sa atraga tiristii si turistii pentru a se odihni inainte de un drum lung.
Iata alte oportunitati pentru nadlacani. Cu conditia sa fie atractive. Si ca pret si ca nivel calitativ.

Zgomotul se indeparteaza de localitati, dar nu dispare. Ci se amplifica. Iar poluarea va fi si mai mare.

Viteza mare, poluare mare. In unele zone, in Germania, pe autostrada, nu poti respira din cauza traficului intens de tiruri...
Asa ca civilizatia vitezei are si efecte perverse.

http://www.b1.ro/stiri/externe/perle-de-la-bacalaureatul-din-franta-mercurul-este-atat-de-greu-incat-o-tona-de-mercur-ar-putea-fi-egala-cu-100-de-kilograme-ne-intrebam-uneori-daca-scriitorii-inteleg-ce-scriu-117547.html

Pana si Franta are falitii ei!....

Ion a scris:

Camping-uri, moteluri care sa atraga tiristii si turistii pentru a se odihni inainte de un drum lung.

Problema este ca nicio masina nu mai trebuie sa iasa de pe autostrada la Nadlac, pentru ca punctul de trecere al frontierei e direct pa autostrada! Tot acolo sunt si locuri de parcare...

http://www.mediafax.ro/economic/analiza-primul-punct-de-frontiera-pe-o-autostrada-din-tara-cu-20-de-benzi-se-deschide-la-nadlac-galerie-foto-14562503

Trebuie sa fie o iesire inainte de a intra in punctul de frontiera.
Pana la 10-15 km nu e departe. De obicei, iesirile din autostrada sunt din 30 in 30 de km.
Apoi, intri pe autostrada si ii parcurgi rapid...
Altfel se opresc la Mako, in Ungaria...
Daca e mai bine si mai ieftin....

Toata problema este de organizare. Dar si de bani, nu?
Dar, asa cum se zice, toate pana la bani...

Asta e franceza cu care se lauda Ponta?

http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/ziua-nationala-a-frantei-sarbatorita-si-la-ambasada-din-bucuresti-ce-mesaj-a-transmis-victor-ponta.html

Mare e gradina Ta, Doamne!

Pe mine ce ma deranjeaza nu e limba franceza vorbita de Ponta , ci faptul ca
societatea romaneasca nu stie sa aprecieze valorile ei.
I-am vazut pe cei de la B1tv si pe multi fani de-ai lui Ponta pe FB care apreciau cum vorbeste Ponta
frantuzeste, si nu numai.

Imi aduc aminte ce au ras de pronuntia lui Crin in engleza.
Pai, Ponta asta nu stie ce spune, oameni buni.