Trecut versus prezent

Cristina a scris:

ostrovna a scris:

si cine plateste banii aia 5 mil. nimeni si vb. de pensii care au fost muncite din greu ,

cine-i plateste? exact cei care fraudeaza statul, iubito. Dar de ce le-ai lua tu apararea acestor infractori, draga mea?

ostrovna a scris:

vai si amar tu nu ai mama sau tata?care au o pensie ciuntita sau nu au lucrat?

daca chiar te roade grija parintilor mei, afla ca au muncit din greu, de la virsta de 18 ani, si ca au vechime integrala in munca, nu s-a pensionat niciunul anticipat ca tine, de exemplu.

ostrovna a scris:

intreb si io ca vad ca te iei doar de amariti

vrei sa spui ca criminalul iliescu +ce sta in vila din primaverii, cu o chirie de 2 bani+ este un amarit? sau tradatorul care a dat gratis rezervele tarii, nastase sapte case, este un amarit? sau crinutza care si-a pus amanta pe lista de partid sa ia zeci de mii de euro de la Bruxelles?

ostrovna a scris:

Asa si???

asa si ce?

ostrovna a scris:

De blejnar nu zici nimic ca banii de pe marfa tot in buzunarele portocalii merg asa ca....

ai dovezi, du-te si prezinta-le, implica-te ca asa, doar din gura e usor...

ostrovna a scris:

Ce ma stii de cei luati in forta de la vami ,nimic le a dat drumul asta e regina e prea puternica si minjita

dar rau te mai doare Ostrovno de cei din vama, ai blatul pe-acolo sau care-i de fapt durerea ta?

Eu nu s pensionata anticipat si lucrez de la 18 ani nu stau la laba portocaliilor daca vrei sa stii.
Nu inteleg de ce le ti partea inseamna ca ai interese aprige si de acolo iti cistigi existenta.

Deci sa fim intelese am lucrat in grupa si am aproape 38 de ani vechime si daca as vrea nu pot sa ma pensionez ca inca sunt tinara si nelinistita.

Mai am 4 ani pina la pensie ca dobitocii au modificat legea asa ca ... degeaba arunci cu venin in mine .
Acum imi dau seama ca ziceai de asistati etc.... cum de udrea nu zici nimic care are banii mei pe contributia de sanatate pensie pe mina ei si ii toaca.

Cum sa ma implic eu daca ani nu ia nici o masura cu blejnar cind presa a anuntat pe post si nimic

ce e aia blat?

vreun jargon ceva de bucuresti?

nu stiu pe bune!

pai tu ai spus-o draga, chiar pe acest forum ca esti pensionata anticipat, acum o-ntorci ca la Ploiesti, sau cum?


cit despre blaturi, unii doar vorbesc despre el - poate chiar in jargon- dar altii sunt cei care-l practica pe scara larga si se dau inocenti de te pufneste risul...

Cristina a scris:

pai tu ai spus-o draga, chiar pe acest forum ca esti pensionata anticipat, acum o-ntorci ca la Ploiesti, sau cum?


cit despre blaturi, unii doar vorbesc despre el - poate chiar in jargon- dar altii sunt cei care-l practica pe scara larga si se dau inocenti de te pufneste risul...

Io pensionata anticipat????


Cred ca ma confunzi,doar am scris ca lucrez in avocatura si ca am fost cu sefii mei la munte acum trei saptamini cind portocalii furau lemne!

Asta-i buna,nu pricepi ca nici daca as vrea nu pot, oricum tre sa fii nebun sa te pensionezi si sa-i idolatrizezi pe basescu ca altii!

probabil ca am inteles eu gresit, sorry ...

in rest, de acord -partial- cu tine , niciun politruc nu merita adulat! Ori Basescu este politician adevarat, nu este nici politruc si nici tradator ca altii! Ce-i drept nimeni nu merita a fi idolatrizat, nici macar ... idolii ...

Pentru cei interesati, sau pentru aducere aminte:

Miniștri de externe ai României

Principatele Unite Române
Arsache · Cantacuzino · Grigore Ghica · Rosetti-Bălănescu · Papadopol-Calimah · Ghica · Mavrogheni · Barbu Știrbei · Golescu · Teriachiu · Golescu · Golescu · Ghica · Calimachi-Catargiu · G. Golescu · Carp · Calimachi-Catargiu · Costa-Foru · Boerescu · Bălăceanu · Cornea · Kogălniceanu · Ionescu · Kogălniceanu · Câmpineanu · Boerescu

Regatul României
Brătianu · Stătescu · Sturdza · Câmpineanu · Ion C. Brătianu · Pherekyde · Carp · Lahovari · Esărescu · Lahovari · Sturdza · Stoicescu · Sturdza · Lahovari · Marghiloman · Sturdza · Ion I. C. Brătianu · Sturdza · Lahovari · Lahovari · Sturdza · Ion I. C. Brătianu · Djuvara · Maiorescu · Porumbaru · Ion I. C. Brătianu · Averescu · Arion · Coandă · Ion I. C. Brătianu · Văitoianu · Mișu · Vaida Voievod · Cicio Pop · Zamfirescu · Take Ionescu · Derussi · Gh. Duca · Mitilineu · Știrbei · Ion I. C. Brătianu · Titulescu · Mironescu · Mihalache · Argetoianu · I. Ghica · Vaida Voievod · Titulescu · Tătărescu · Titulescu · Antonescu · Micescu · Tătărescu · Petrescu-Comnen · Gafencu · Manoilescu · Sturdza · Antonescu · Mihai A. Antonescu · Niculescu-Buzești · Vișoianu · Tătărescu

Republica Populară Română
Pauker · Bughici · Preoteasa · Maurer

Republica Socialistă România
Maurer · Bunaciu · Mănescu · Macovescu · Andrei · Văduva · Totu · Stoian

România după 1989
Celac · Năstase · Meleșcanu · Severin · Pleșu · Roman · Geoană · Ungureanu · Tăriceanu · Cioroianu · Comănescu · Diaconescu · Predoiu · Baconschi

Se poate observa cu usurinta aportul Monarhiei si Principatelor Unite, la istoria Romaniei! Nu are rost comparatia cu cei de dupa 1947.

No comment !





Vânzarea TRĂDĂTORULUI


De trimis oricarui ROMÂN, de oriunde !!!
Iata, in sfarsit, un articol semnat!

Veti plati !
(TEODOR DUNGACIU)
Trebuie să înţelegeţi, o dată pentru totdeauna, că Istoria nu iartă. Aşadar, veţi plăti toţi, pînă la ultimul, cu vârf şi îndesat. Voi toţi, cei din actuala infamă coaliţie, care a aruncat România în prăpastie. Voi, autorii celui mai nesăbuit act din întreaga Istorie a românilor: trădarea pe faţă a Ţării. Tot ceea ce s-a clădit cu jertfă şi diplomaţie în decursul a două milenii - adică Statul Român Suveran Naţional şi Independent, Unitar şi Indivizibil - este astăzi distrus de o şleahtă bezmetică de troglodiţi vînzători de Neam şi Ţară. Voi toţi, cei din arcul guvernamental, aţi pus la cale şi, în parte, aţi şi înfăptuit distrugerea României. Vei plăti, Traian Băsescu, fară nici o îndoială! Să nu-ţi închipui că vei scăpa de judecata implacabilă a Istoriei. Ai venit la Putere pe un Val de speranţă naţională, spre a te defini, mai apoi, drept un detonator primejdios al Statului constituţional. Ca să te cocoţi confortabil pe tronul de dictator, Ai adus la guvernare fascista grupare udemeristă. Ştiai exact ce reprezintă această formaţiune iredentistă, şovină, antinaţională ("soluţie imorală", DA?). Şi, totuşi, nu ţi-a tremurat o clipă mâna duplicitară când Ai semnat pactul cu diavolul. Ai aruncat iraţional Naţiunea Română în ghearele acestei cohorte revizioniste, prin susţinerea la fel de necugetată a unei adunături de derbedei şi mistificatori politici din partidul personal PDL şi din pramatiile traseise din UNPR. Act samavolnic şi ignobil, pe care Istoria îl va taxa ca atare, trebuie să ştii! A căuta o logică naţională şi raţională în această acţiune stupefiantă de zdrobire a românismului este inutil. Acum stai şi rînjeşti cinic când vezi cum românii sunt loviţi în ceea ce au mai sfânt: Patria lor; cum haita minoritară maghiară îi batjocoreşte cu orice prilej, îi dispreţuieşte şi îi acuză - tocmai pe ei! - de discriminare etnică. Ai acceptat iresponsabil ca udemeriştii să facă legea în România. Dar cine ţi-a oferit această îndreptăţire? That is a question. Cine ţi-a spus că ai dreptul să le oficializezi limba? De ce Le-Ai dat pe mână Istoria sfântă şi geografia mirabilă ale României, spre a fi falsificate şi pângărite? Pentru ce Ai segregat învăţămîntul naţional pe criterii etnice? De ce, umăr la umăr cu ei, pui la cale modificarea absurdă a Constituţiei, prin abolirea - între altele - a Articolului 1, care consfinţeşte România drept Stat Naţional? Căci proiectul de schimbare a Constituţiei e în conformitate cu pretenţiile udemeriste: descompunerea Ţării în regiuni, deci şi a Transilvaniei. Dar cum? Cică, pe etape: mai întâi, câteva judeţe (ungurii cu ale lor!), iar apoi constituirea de hălci mai mari, una chemându-se chiar Transilvania, ce va fi făcută plocon Ungariei. Vei plăti pentru toate acestea, Traian Băsescu! Nu singur, fireşte, ci împreună cu cea mai incompetentă şi mafiotă guvernare postdecembristă. Să n-ai nici o iluzie că nu va sosi vremea când lucrurile se vor aşeza în albia lor firească. Şi atunci, în aceeaşi firidă a nevolnicilor Istoriei, în aceeaşi bolgie a nemernicilor trădători de Ţară, veţi intra toţi, în vrac, condamnaţi de implacabilul tribunal al timpului. Toţi: Boc şi ţaţa mahalagiilor cotrocenişti (ministreasa Dezvoltării Regionale, care are în subordine "judeţul Timişoara"), hoţoaica Roberta Anastase şi cinicul rânjitor Mircea Toader, broscoiul Oltean şi Blaga, zdreanţa Tabără (parcă mai ieri era preşedinte al unui partid "al Unităţii Naţionale"!), Berceanu şi Stolojan, Sulfina Barbu şi Cristian Rădulescu, Stoica şi Boureanu, Flutur şi soţii Turcan, Funeriu şi Boagiu, Cezar şi Cristian Preda, Lăzăroiu şi Canacheu, Oprea şi Berea, Gheorghe Tinel şi Vişan, Oajdea şi Popoviciu, Baconschi şi Cristian Diaconescu, Nicolicea şi Marian Sârbu, Ialomiţianu şi Blejnar, Frunzăverde şi Macovei, Voinescu şi Buda, Ariton şi Cinteză, Brînză şi Poteraş, Negoiţă şi Paleologu, Duţă şi Avramescu, Fota şi Kövesi, Morar şi Ungurenii ejusdem farinae. Un fariseu printre ei este si fostul Sef al Statului Major General general Badalan Eugen.Toţi - membri şi susţinători ai celui mai josnic, incompetent şi dezonorant guvern de violatori ai intereselor Poporului Român. Vei plăti, Traian Băsescu! Vei plăti pentru genocidul social, cultural şi economic, pentru dezastrul din sănătate şi învăţămînt, din sistemul de pensii şi salarii, programat şi executat împreună cu oastea udemeristă! O clică instalată cu propria-ţi mână la vârfurile de decizie vitale ale Puterii: literatul ratat Marko - vicepremier; veterinarul Kelemen - la Cultură; juristul mengelian Cseke - la Sănătate; Andreea Vass - mâna dreaptă a lui Boc la Guvern etc., etc. I-ai proţăpit pe udemerişti în funcţii de însemnătate naţională, de la secretari de Stat şi şefi de Agenţii pînă la prefecţi şi înalţi demnitari, pentru a se căpătui, Dar şi pentru a submina din interior aceste instituţii. Impardonabilă decizie! Mai mult, ai căftănit unguri la şefia unor judeţe unde n-a călcat picior de strănepot al lui Attila. Dar, mai cu seamă, i-ai plasat în Transilvania, pe care ai lăsat-o la cheremul lor. N-ai suflat o vorbă despre prigoana românilor din HarCov. Le-ai dat voie udemeriştilor să-şi facă o lege a lor, poreclită a minorităţilor, care consfinţeşte, în esenţă, crearea unui stat maghiar în România. Pe care, mintenaş, să-1 alipească la Ungaria, cu prima ocazie prielnică. Prilej, în genere, creat tot de Cotroceni. Un stat în stat, cu guvern, parlament, armată, drapel, procuratură, securitate, justiţie şi alte instituţii proprii. I-ai cultivat într-atât, încât le-ai dat liber să umble cu foarfeca, după bunul lor plac, pe harta Ţării, dar numai în interesul lor propriu şi, fireşte, al Ungariei. Toate acestea - dar şi câte altele! - le-ai conceput fară a cere acordul Poporului Român. În numele căruia zici că domneşti. De ce nu te mai consulţi acum cu acesta? De ce nu mai faci băi de mulţime? Ţi-e frică de reacţia românilor? Păi, nu strigai cît te ţineau bojocii că nu ieşi niciodată din vorba acestui popor? Sau nu-1 mai recunoşti? Nu mai e bun pentru un dictator ca tine? Nu te mai suportă? Atunci, de ce nu-l abandonezi? Ştii de ce: nu vrei. Puterea te-a acaparat definitiv. Cloceşti - ascuns la Cotroceni, ori la Vila Lac 2 sau în Covasna - împreună cu udemeriştii legi antiromâneşti, pe care le transmiţi trompetei Boc şi trombonistei Udrea. Ei sînt, aşadar, poporul. Ei şi strânsura de cioloveci mancurţi şi ketmani din juru-ţi. Ai împins cârdăşia cu minoritarii maghiari până la subminarea statalităţii. Să nu te mai prefaci că nu ştiai de acţiunea cu reprezentanţa "Ţinutului Secuiesc" de la Bruxelles, încuibată şi înfăptuită de cei mai îndârjiţi adversari ai Tratatului de la Trianon: revizioniştii udemerişti şi europarlamentarii lor (Laszlo Tökes, Sogor Csaba şi Gyula Winkler), ocrotiţi sub pulpana prezidenţială. De ce n-ai condamnat ferm acest act profund iredentist? Fiindcă eşti, ca şi ei, trădător. N-ai scos un scâncet măcar când martirul naţional Avram Iancu a fost spânzurat simbolic în inima Transilvaniei, sub forma blasfemiatoare a unei marionete. Ca în nici o ţară suverană din lume, laşi capii oficiali de la Budapesta să se plimbe în voie prin Ardeal, ca vodă prin lobodă, făcând propagandă antiromânească şi pledând pentru autonomia inventatului "Ţinut Secuiesc". Care este o diviziune administrativă neconstituţională, în care trăiesc doar 260 de secui, înregistraţi ca atare la ultimul Recensământ. Bagi capul în nisip ca struţul, fiindcă ai făcut înţelegere cu Viktor Orban, liderul celui mai şovin, iredentist şi antieuropean partid de la Budapesta. Şi cu care ai ticluit alegerea ta ca preşedinte al României şi a antiromânului Tökes Laszlo (decorat cu Steaua României chiar de tine!) ca vicepreşedinte al Parlamentului European. Din care post trage din toate poziţiile în Ţara noastră, terfelind-o şi acuzând-o de toate fărădelegile. De câte ori ai fost în HarCov, ai stat la taclale numai cu maghiarii şovini, pentru a le satisface toate deşănţatele pofte de autonomie. O clipă n-ai plecat urechea la doleanţele românilor din acele judeţe. Şi cunoşti foarte bine că ei, acolo, atâţia câţi n-au fost alungaţi, îşi duc existenţa ca într-o ţară străină, sub ocupaţie. Toate acestea le ştii, Traian Băsescu! De aceea ai şi permis, dirijat şi realizat distrugerea sistemului educaţional naţional. L-ai segregat pe criterii etnice. În loc de reunificarea procesului de predare, ai iniţiat şi patronat continuarea separării acestuia. Dacă ai fi coborât în stradă, în localităţile din Covasna şi Harghita, ai fi băgat de seamă că limba română abia dacă se mai vorbeşte. Şi asta tot din cauza frăţiei cu iredentiştii udemerişti, prin care ai subminat şi capacitatea de apărare a Ţării. Ai acceptat, într-o veselie aiuritoare, cererile ungureşti de a desfiinţa şi a dizloca unităţile militare din cele două judeţe amintite. Aşa după cum tolerezi în continuare statuia de la Arad a celor 13 generali unguri, care au comis grave crime şi atrocităţi împotriva românilor. Şi apropo de asta: de ce nu sufli o vorbă despre ceea ce au făcut udemeriştii, având susţinerea ministrului Culturii, Kelemen, la restaurarea statuii lui Matei Corvin de la Cluj-Napoca? Dar despre faptul că au smuls de pe soclu plăcuţa cu textul lui Iorga, care era o minimă reparaţie a grosolanului fals istoric executat de unguri (steagul Moldovei pus la picioarele lui Matei Corvin, când se ştie că acesta a fost bătut măr şi pus pe fugă de Ştefan cel Mare)? De ce defilează ţanţoş unguri din toată lumea prin România, la Şumuleu-Ciuc şi Ghimeş-Făget-Bacău, cu steagurile Ungariei Mari şi ale Ţinutului Secuiesc? Cumva să vadă graniţele fostului Imperiu Austro-Ungar? A cui e Ţara asta, Traian Băsescu? Statul Român nu mai are nici o autoritate? De ce nu iei nici o poziţie? În care ţară din lume se mai întîmplă aşa ceva? Ar permite asta, de exemplu, Slovacia şi Serbia? Nu-ţi dai seama, prin această toleranţă de nedescris, că jigneşti, în demnitatea lui naţională, întregul Popor Român? Vei plăti şi pentru asta, Traian Băsescu! Te prefaci a nu observa că, zilnic, fasciştii unguri provoacă, instigă, se zvârcolesc, împroaşcă, scuipă pe ţară, şi-au creat organizaţii paramilitare, sapă adânc la temelia Statului Român. Au invadat ţara cu simboluri revanşarde, horthyste, organizează manifestări antinaţionale, incită la ură interetnică, defăimează tot ceea ce este românesc. Ai făcut prieteşug antistatal cu un lider de la Budapesta, al cărui ţel ultim este revendicarea Transilvaniei şi alipirea ei la Ungaria. Ştii foarte precis că unul dintre paşii importanţi pentru realizarea acestui scop este acordarea cetăţeniei de maghiar al statului revizionist maghiar tuturor liderilor UDMR din conducerea Consiliilor Judeţene Covasna, Harghita şi Mureş, precum şi primarilor UDMR-PCM din localităţile din zonă. Şi taci, taci, taci. Stai ascuns în păpuşoi, fiindcă, fără unguri, fără Boc et alii, n-ai mai fi la Putere. Ai încurajat terorismul politic practicat de udemerişti, obrăznicia şi dispreţul lor fascist. Te-ai făcut luntre şi punte, susţinut de toată clica personală din Parlament şi Guvern, de a nu pune la zid extremismul unguresc. Nici măcar atunci când, prin declaraţiile iredentiste ale preşedintelui Parlamentului ungar, venit intempestiv la Tg. Mureş, a vorbit despre - auzi! - legitimitatea autonomiei teritoriale pe bază etnică a "Ţinutului Secuiesc". Ai făcut pe dracul în zece ca nu care cumva Parlamentul român să dea, acolo, o mică-micuţă declaraţie de condamnare a acestei intervenţii în treburile interne ale României. Ai dovedit - a câta oară? - că eşti un trădător, un capitulard, un preşedinte anticonstituţional. De aceea, nu mai miră pe nimeni că nu te-a deranjat în nici un chip înfiinţarea Consiliului Administrativ "Ţinutul Secuiesc". Desigur, nu-ţi creează insomnii nici inscripţiile cu "Ţinutul Secuiesc nu e România". Ce ar trebui să se mai întâmple ca să te trezeşti şi să observi că ţara e în primejdie? Când unitatea naţională este destrămată fir cu fir, pas cu pas, de către aliaţii unguri de la guvernare, tăcerea prezidenţială e de rău augur: înseamnă inconştienţă sau trădare. Eşti la curent, fireşte, că noua stemă a judeţului Covasna este cea a fostului Haromszek (Trei Scaune) din perioada Imperiului Austro-Ungar. Aşa cum ştii că toată Transilvania, dar şi restul României sînt înţesate nu doar cu organizaţii antiromâneşti, ci şi cu broşuri propagandistice, studii, cărţi, filme, spectacole teatrale, concerte, emisiuni TV, presă, statui ale extremiştilor unguri, ediţii ale cărţilor criminalului de război, antiromânul condamnat la moarte în contumacie Wass Albert. Toate acestea îţi sînt binecunoscute, Traian Băsescu! Dar le tolerezi cu o iresponsabilitate strigătoare la cer. Nici o clipă n-ai luat poziţie fermă împotriva acestor acţiuni antistatale. N-ai avut nici o reacţie din funcţia de preşedinte al României. Întrebarea e: de ce? Pentru ce taci? Astfel că vei plăti, Traian Băsescu! Toţi veţi plăti! Întreaga liotă de care te-ai înconjurat va plăti! Nici o scăpare nu va exista din perspectiva preabunei şi dreptei Istorii. Toţi veţi fi puşi la stîlpul infamiei. Cîţi români vor mai rămîne după ce aţi pustiit şi nimicit această Ţară vă vor blestema. O palmă de pămînt dacă va mai exista din România de azi nu va fi dispusă să vă primească osemintele sau cenuşa. Conştiinţa voastră pătată, trădătoare, exclude comuniunea cu duhul românesc. Fiindcă n-aveţi nimic românesc în voi, nimic sfânt! Apărarea identităţii naţionale era datoria voastră esenţială, ca administratori ai Statului Român. Dar Guvernul Băsescu-Boc-Udrea a capitulat în faţa iredentismului unguresc. Acesta a învins România, prin cozile de topor de la Cotroceni, Palatul Victoria şi Palatul Parlamentului. România e o ţară eşuată, pentru că a încăput pe mîna unor impostori politici. A unor trădători incorigibili. Veţi plăti, aşadar, cu toţii! Dacă va fi să piară vreodată seminţia românească, atunci ultimul patriot român chemat la Domnul va fî cel de pe urmă care va scuipa cu năduf pe toxica voastră amintire de vînzători de Neam. Şi vom fi, astfel, răzbunaţi, măcar în eternitate!




L-am primit pe internet. Marturisesc ca nu am avut nici timp si nici rabdare sa citesc tot.

Oare ce se(va) intampla in/cu Tara noastra?

E asa de mult de spus referitor la articolul postat de Ion...
Si lipseste o parte foarte importantă, cea din perioada de dinaintea Guvernului actual care a preluat o tară deja distrusă.
Că au contribuit si ei la distrugerea unei tări, nu se contestă.

L-am postat aici, nu pentru ca mi s-a parut mai adecvat titlul "Trecut versus prezent", ci, mai degraba pentru a-l schimba in "Prezent versus prezent", sau versus viitor?

In orice caz, nu e normal ce se intampla in aceasta Tara.
Trecand peste cele spuse de autorul articolului, despre care nu stiu nimic si nici n-am citit altceva, imi ramane in minte mereu aceasta eticheta atasata lui Basescu:
"Dictator". Cum poate un Presedinte ales democratic sa fie etichetat "dictator"?

Am rezerve si despre modul cum pune problema cu ungurii, precum extremistii.
Prea extremist.

E greu sa mergi pe un fir si sa ajungi la capatul lui cu judecata, pentru a gasi vinovatii, atunci cand totul merge prost, sau cand sunt prea multi vinovati.

Nu stiu ce se mai vrea ca, parca v-am mai zis, sambata avem o jumatate de ora de limba romana la tv. Si ne dau din Ceausescu cateva min ute la sfarsit.

Francezii dau filme cu nazisti, imi spunea un prieten din Franta. Tot de la el am primit si articolul de mai sus.

harta pensiilor in Europa....
primita pe net....

Te miri ca nemtii sunt suparati pe greci care au o pensie medie peste cea a elvetienilor (!),
de doua ori mai mare decat a lor,
sau de peste trei ori mai mare decat a britanicilor etc.

si se pensioneaza cu 8 - 10 ani mai repede, si traiesc mai mult fiindca cit timp au fost "activi" nu s-au omorit cu lucrul, productivitatea lor este 40% fata a nemtilor.

Harta pensiilor ĂŽn Europa
Luxemburg (3.000 Euro)
Norvegia (1760)
Grecia (1620) e totusi in GRECIA
Danemarca (1411)
Elvetia (1393)
Italia (1141)
Franta (1108)
Islanda (1046)
Suedia (1060)
Finlanda (1050)
Austria (1026)
Spania (877)
Belgia (847)
Germania (791) ESTE O DIFERENTA FATA DE GRECI?
Malta (615)
Slovenia (604)
M. Britanie (460) E DISTRUGATOR FATA DE GRECI....
Polonia (437)
Cehia (390)
Portugalia (354)
Ungaria (332)
Croatia (321)
Estonia (288)
Letonia (258)
Lituania (220)
ROMANIA (177)
Bosnia (171)
Bulgaria (145)
Albania (55)

Te miri ca nemtii sunt suparati pe greci care au o
pensie medie peste cea a elvetienilor (!),
de doua ori mai mare decat a lor,
sau de peste trei ori mai mare decat a britanicilor etc.

Pactul cu diavolul ne va urmari mult timp...
Un popor are conducatorii pe care ii merita... asa cum au avut si evreii, pe Irod, in vremea Mantuitorului.
Iarta-ne Doamne ca nu am stiut ce facem si primeste in Imparatia Ta, pe cei care nu au stiut pentru ce s-au sacrificat.

SI LA MOSKOVA LA KREMLIN

SI EYGHENIE PLUSHENKO

Moroşenii se numesc astfel şi nu „maramureşeni” (nume care reprezintă doar o formă livrescă impusă de către cărturari, dar inexistentă odinioară). Observaţi sunetul perechii de vecini oşeni-moroşeni, pe acelaşi format precum vlahii-morvlahii ori ruşii-belaruşii. Ei prezintă unele asemănări etnografice, folcorice sau de grai cu oşenii. Dacă în evul de mijloc comunităţile de moroşeni se întindeau până hăt spre nord, sub crestele Carpaţilor de dincolo de Tisa, mulţi s-au slavizat de-a lungul secolelor. Au urmat apoi tratatele de pace de la Paris din anul 1920, atunci când Maramureşul a fost rupt de o graniţă amplasată pripit şi arbitrar pe râul Tisa, la fel cum cum s-a procedat şi cu Ugocea…Azi moroşenii constituie cel mai numeros grup etnic latinofon din Carpaţii nordici, locuind atât la sud de Tisa (în Ţara Maramureşului, unde sunt vreo 150 de mii de suflete) cât şi la nord de râu, în Ucraina (Maramureşul de nord), unde trăiesc cca 40 de mii de moroşeni vorbitori de grai românesc.

Lucian Blaga - Elogiul satului romanesc

" Satul, situat în inima unei lumi îşi e oarecum sieşi suficient. El n-are nevoie de altceva decît de pămîntul şi de sufletul său şi de un pic de ajutor de sus, pentru a-şi suporta cu răbdare destinul. Această naivă suficienţă a făcut bunăoară ca satul românesc să nu se lase impresionat, tulburat sau antrenat de marile procese ale „istoriei”. Satul e atemporal. Conştiinţa surdă, mocnind sub spuza grijilor şi a încercărilor de tot soiul, conştiinţa de a fi o lume pentru sine, a dat satului românesc, în cursul multelor secole foarte mişcate acea tărie fără pereche de a boicota istoria, dacă nu altfel, cel puţin cu imperturbabila sa indiferenţă. Boicotul instinctiv se ridica împotriva istoriei, ce se făcea din partea străinilor în preajma noastră. Mîndria satului de la se găsi în centrul lumii şi al unui destin, ne-a menţinut şi ne-a salvat ca popor peste veacurile de nenoroc. Satul nu s-a lăsat ispitit şi atras în „istoria” făcută de alţii peste capul nostru. El s-a păstrat feciorelnic neatins în autonomia sărăciei şi a mitologiei sale, pentru vremuri cînd va putea să devină temelie sigură a unei autentice istorii româneşti. Fac elogiul satului românesc, creatorul şi păstrătorul culturii populare, purtătorul matricei noastre stilistică. Să nu se creadă însă că dînd grai unei încîntări, aş dori să rostesc, cu ocoluri, dorinţa de a ne menţine pentru întotdeauna în cadrul realizărilor săteşti, îmi refuz asemenea sugestii sau îndemnuri."

Goralii (gorale), grup etnic de origine română, azi pierdut în marea slavă, trăiesc la sud de Cracovia, în munţii Tatra, ramificându-se până prin Slovacia (unde sunt semnalaţi în 43 de sate). Dialectul acestora (ei şi dolinienii sunt cei mai numeroşi dintre muntenii de limbă slavă) aparţine limbii poloneze şi conţine termeni slovaci şi româneşti.
În Zakopane, o celebră staţiune din Polonia, trăiesc români care au emigrat acolo în urmă cu sute de ani. În pofida trecerii timpului, goralii, una dintre cele mai puţin cunoscute grupări româneşti, nu şi-au uitat obiceiurile. Goralii din Polonia trăiesc azi în jurul oraşelor Zywiec (cu celebra bere omonimă), Zakopane şi Nowy Sacz. Obiceiurile, îmbrăcămintea, casele, înfăţişarea şi firea lor îi dau de gol: nu sunt slavi, ci români! În fapt, goralii sunt urmaşii păstorilor valahi emigraţi din nordul Transilvaniei (Sătmar, Maramureş, Bihor, Bereg şi Ung) încă din secolul al XII-lea.

Urmaşii lui Dragoş

Pe la 1600, actele poloneze aminteau existenţa a peste 500 de sate româneşti, parte a acestora fiind locuite de urmaşii lui Dragoş Vodă prin nepoţii săi, Drag şi Sas. Emigranţii români au populat în Polonia culmile munţilor, aducând cu ei civilizaţia Carpaţilor şi învăţându-i pe polonezi să traiască la munte. Azi, tot ce se păstrează în Polonia drept tradiţie a muntelui, păstoritul, lemnăritul sau plutăritul, este o moştenire româno-valahă. Spre deosebire de muntenii noştri, goralii polonezi de azi îşi păstrează tradiţiile cu sfinţenie. În curtea fiecărei pensiuni turistice luxoase (zona este de prim rang în domeniu), se păstrează şi vechea căsuţă de lemn moştenită din bătrâni, utilată complet într-un stil ancestral şi uluitor de apropiat de ceea ce numim tipul tradiţional maramureşean: totul, începând de la „lăiţi” şi până la „ţoluri”, cuptor sau „cofe”, aduc aminte de Maramureşul de odinioară.
Goralii ştiu că sunt români, se proclamă ca atare (cu mândrie), iar cel mai celebru grup folcloric din acei munţi se numeşte, în traducere, „Capela Valahă” şi e condus de violonistul Zbyszec Walach. Unele mâncăruri sunt „ca pe la noi”, brânza e identică cu cea din Transilvania, iar ţuica (la gust şi ca metodă de preparare) este aceeaşi cu „horinca” noastră.

Maramureşenii polonezi

Goralii s-au stabilit în zona unde trăiesc azi între veacurile XII-XVI, ultimul sat românesc (maramureşean chiar!), fiind întemeiat în anul 1509. Cauzele primelor veniri ar fi fost condiţiile grele din Ardeal şi faptul că românii erau luptători de elită, prietenii polonezilor. Fără a avea mentalitate de mercenari, dovedeau un curaj nemaipomenit în lupte, fapt pentru care erau răsplătiţi cu drepturi şi pământuri. Azi, valahii din Carpaţii polonezi sunt în întregime slavizaţi şi mai păstrează în vocabular doar câteva cuvinte păstoreşti sau nume de munţi, ape şi sate. În cărţile de telefon poţi găsi nume gen Valach sau Basarab. Multe vechi biserici, deşi catolice azi, încă mai păstrează decorul mural tipic ortodox, iar casele şi mobilierul acestora sunt tipic româneşti.
Ultima „infuzie” cu iz românesc a pătruns în sudul Poloniei după cel de-al doilea război mondial, când o mare parte a comunităţilor poloneze din Maramureş şi Bucovina s-au repatriat. Aceştia au dus cu ei în zona Zakopane limba română sau obiceiurile din zonele amintite, inclusiv celebra pălincă de Maramureş.
Azi, goralii polonezi sunt asimilaţi perfect în ţara gazdă dar, deşi n-au uitat de originea românească de care sunt mândri, sunt nebăgaţi în seamă de autorităţile de la Bucureşti, de ambasada noastră de la Varşovia ori de Institutul Cultural Român.
Datorită faptului că îşi păstrează cu sfinţenie tradiţiile, goralii constituie o puternică concurenţă pe piaţa agroturismului montan pentru maramureşeni şi bucovineni. Nu rareori, românilor le-a fost dat să audă de la turiştii străini: „păi astea le-am văzut şi în Polonia, şi încă mai bine păstrate!” Aşa că, ar fi bine ca ai noştri să înveţe să preţuiască tradiţia la adevărata ei valoare.

coment: Teofil Ivanciuc

Morlacii, numele Românilor slavizaţi din Istria şi Dalmaţia, foarte numeroşi odinioară, dar al căror număr nu trece azi de câteva zeci de membri.
O ramură a poporului român de care manualele de istorie s-au sfiit să spună a fost cea a morlacilor, o ramură care din păcate în prezent nu mai numără decât câteva zeci de membri de la câteva zeci de mii !
Morlacii au fost o populaţie de păstori, nativi din zona Alpilor Dinarici şi a Coastei Dalmate. Din punct de vedere etimologic morlac înseamnă valah negru ( adică român sudic ).
Prima oară se vorbeşte de morlaci în secolul X ca despre locuitorii regiunii Muntenegru şi a Bosniei, denumită la vremea aceea Valahia Bătrână ( Starii Valahii, în limba slavă ). Încercările lorzilor feudali au fost în zadar deoarece străşnicia şi dorinţa de lupta a acestor români uitaţi a fost atât de mare încât nu au putut fi supuşi. Datorită libertăţii lor, morlacii au devenit atracitivi pentru serbii de origine slavă, deoarece pe teritoriul morlacilor puteau găsi libertatea care nu era oferită de către stăpânii lor,această perioada reprezintă una de etnogeneza deoarece morlacii ( română ) slavizaţi au dat naştere poporului bosniac . În secolul XIV morlacii joacă rolul de grăniceri la graniţa dintre Imperiul Otoman şi cel Habsburgic.
Slavii din zona îi denumeau pe morlaci şi vlaski şi rumanski . În secolul XVIII naturalistul italian Albeisrto Fortis a descoperit obiceiul lor de a cânta nişte frumoase poeme de dragoste. Instrumentul de cântat folosit de către morlaci a fost denumit guslă.Ţinând cont de recensământul din anul 1991 din Croaţia, doar 22 de oameni s-au declarat morlaci, în prezent numărul lor este de câteva zeci.
Această ramură a neamului românesc este aproape pierdută.

În urmă cu 15 ani, Ion Rațiu se stingea la Londra, departe de țara sa mult iubită. Conform dorinței sale, trupul neînsuflețit a fost adus la Turda, spre a fi înmormântat în orașul natal. Fiul său, Nicolae Rațiu a scris un emoționant elogiu pentru înmormântare, pe care vă invităm să-l citiți.

Turda, România, 23.01.2000

Există o vorbă pe care nu pot să mi-o scot din cap, când mă gândesc la cariera politică a tatălui meu, Ion Rațiu, în România: ”Dumnezeu să mă ferească de prieteni, că de dușmani mă apăr singur”. Admirat și respectat de vrăjmași, el a fost temut, din păcate, chiar de către prieteni. Și asta pentru un singur motiv – nu putea fi controlat. Gelozia față de această independență i-a orbit pe prietenii lui. Vorbesc despre asta acum, pentru că în timpul vieții sale el nu ar fi făcut-o niciodată.
Am fost mândru de el când, în 1991, i-a făcut pe mineri să plece din Camera Deputaților, spunându-le să se întoarcă la cabinele de vot. În acel moment cred că a salvat democrația în România. Oamenii au realizat acest lucru – prietenii lui s-au simțit ofensați. Inima mea a sângerat pentru el în 1996, când, după o viață dedicată luptei pentru democrație, prietenii săi i-au refuzat orice post ministerial, oferind în schimb aceste poziții unor oameni care și-au petrecut viața sprijinind exact opusul democrației: comunismul. "Se întâmplă măcar un singur lucru drept în România?", l-am întrebat atunci. "Vor învăța", a răspuns el. Nu au reușit însă să învețe că Ion Rațiu este motivat de o dorință imensă de a-și servi țara și nu propriile interese. Regulile sale nu erau regulile lor.
Relația noastră a fost binecuvântată cu mult umor. "Cum poți face o mică avere în România?”, m-a întrebat el odată. "Nu am nicio idee”, i-am răspuns. "Dacă investești in una mare". Acest lucru a fost perfect valabil în cazul său, dar nu i-a păsat, pentru că a făcut ceea ce a vrut să facă – iar pe un spirit independent cu o asemenea dragoste de țară nimic nu-l poate descuraja. Se spune că politicienii trebuie să înghită o broască râioasă pe stomacul gol dimineața. Și mulți dintre voi vor spune: "Dar și el a fost politician”. A fost, dar unul cu față umană. Ca fiu, m-am gândit la el ca la un adevărat om de stat. Ceea ce vedeai era ceea ce primeai. I-am spus de mai multe ori în momente de profundă dezamăgire - și nu au fost puține: "Nu te plânge. Dacă ești în politică și vrei să câștigi, trebuie să joci după regulile celorlalți”. El a refuzat. Regulile lor nu erau regulile lui.
În 1992, când s-a votat pentru alegerea candidatului CDR în vederea alegerilor prezidențiale, susținătorii i-au spus că ar putea să-și cumpere nominalizarea. Propriul său partid, manevrat de Coposu, a votat împotriva lui. La numărătoarea finală a pierdut la diferență de un singur vot. Și nici măcar pe acela nu a considerat că ar trebui să-l cumpere, chiar dacă își dorea foarte mult să candideze. Mai târziu, la alegeri, un necunoscut venind de nicăieri a obținut 35% din voturi. Cred că tatăl meu ar fi câștigat scrutinul. Mulți l-au îndemnat să-l conteste pe Coposu. Nu a făcut-o niciodată - ruperea partidului strămoșilor săi era pentru el o anatemă.
Ion Ratiu credea cu tărie că ar fi fost cel mai bun președinte pentru țară. Din momentul în care, în ianuarie 1990, a fost ales candidat al PNȚ și până în ziua în care a murit, el a fost convins de asta. Ego-ul său a fost enorm – în asta a stat puterea, dar și slăbiciunea lui. De multe ori era greu să trăiești și să lucrezi cu el, dar întotdeauna te inspira. A fost iubit de oameni, dar putea trezi și sentimente de ură. Caracterul său cerea întotdeauna o reacție.
În ciuda manierelor sale calme și controlate, avea o determinare de fier. Chiar și în anii 1950, '60 și '70, când niciunul dintre noi nu mai credea în căderea comunismului, el și-a păstrat credința. "Dacă românii văd că în Occident încă arde o mică luminiță pentru libertatea lor, își vor păstra și ei vii speranțele”, spunea el. Uneori părea că doar el a mai rămas să păstreze această speranță. În familie obișnuiam să asemănăm lupta lui pentru România cu morcovul atârnat de bățul cu care momești măgarul să meargă înainte.
Săptămâna viitoare se împlinesc 10 ani de când visul său a devenit realitate, iar el s-a reîntors în mult iubita sa țară, aici, la Turda. În urmă cu zece ani am intrat cu toții în casa familiei, în biserica ctitorită de familie, la cimitirul familiei. Acum facem același lucru. Este greu, dar ar trebui să fim veseli și acum, ca și atunci, pentru că el a apucat să-și împlinească visul. A fost bonusul care a făcut ca bătălia sa de-o viață să merite. Câți oameni pot spune că viața începe la 72 de ani? El a făcut-o.
Nu a avut suficient timp pentru a face toate lucrurile pe care ar fi vrut să le facă. Energia lui nu se termina niciodată. Obișnuia să spună că atunci când îi va veni sorocul ar vrea să se întâmple repede. A plecat mai repede chiar și de cât se aștepta el, cu marele regret că România nu a ajuns țara la care visase. Celălalt mare regret al său a fost că partidul pe care-l iubise, partidul strămoșilor săi, nu a devenit ceea ce sperase el că va fi și că nu i s-a dat o șansă reală de a contribui. Însă nici chiar asta nu l-a amărât – nu și-a făcut prea multe iluzii legate de semenii săi. Îmi amintesc cum l-am găsit într-o zi cufundat în disperare, pentru că primise o scrisoare de la cineva care-l ataca foarte dur. A făcut atunci o remarcă pe care n-am uitat-o: "De ce mă urăște atât de tare? Pentru că nu l-am ajutat niciodată”.
Îl întrista profund să vadă condițiile precare în care trăiau majoritatea românilor. Privat și fără niciun fel de publicitate a ajutat multe persoane. Organizația pe care a fondat-o a continuat să facă asta. Dacă există nemurire pe pământ, în cazul său aceasta se datorează exemplului public pe care l-a dat servindu-și țara, lucru care se vede din cărțile sale, din jurnalele sale, din ziarul său, din inițiativele de până acum și cele ce vor urma ale Fundației Rațiu. La un moment dat în viitor, când se va uita în jos – sau în sus, cum glumea de multe ori că se va întâmpla mai degrabă – ne va trage de urechi dacă nu vom fi în stare să-i îndeplinim dorințele și visele.
Ultima glumă a făcut-o cu doar câteva ore înainte de a muri, când, într-un scurt moment de luciditate, a spus: "Știi, este un lucru extraordinar să poți învăța în fiecare zi ceva nou”. ”La ce te referi?”, l-am întrebat, oarecum surprins. "Astăzi învăț cum să mor”, a răspuns el zâmbind.
Până în ultimul moment, viața a fost pentru el o extraordinară și incredibilă aventură. A trăit bine și a fost conștient de asta. A avut o viață care pe mine, ca fiu al lui, m-a făcut mândru și cred că și pe el l-a făcut să se simtă la fel. Amintirea lui se va estompa, dar nu va dispărea niciodată. A crezut în ceva foarte special din inimile oamenilor. Era uşor să îl iubeşti. A fost un om tolerant... un om care a atins sufletele românilor pentru totdeauna... a fost un bun român.

SCRISOAREA MAREŞALULUI ION ANTONESCU CĂTRE WILHELM FILDERMAN, PREŞEDINTELE FEDERAŢIEI COMUNITĂŢILOR EVREIEŞTI DIN ROMÂNIA

DOMNULE FILDERMAN,

În două petiţii succesive îmi scriţi „de tragedia zguduitoare“ şi mă „imploraţi“ în cuvinte impresionante, reamintind de „conştiinţă“ şi de „omenie“ şi subliniind că sînteţi „dator“ să apelaţi „la mine“ şi „numai“ la mine, pentru evreii din România, care sînt trecuţi în ghetouri pregătite pentru ei pe Bug.
Pentru a amesteca tragicul în intervenţia Dvs., subliniaţi că această măsură „este moartea, moartea, moartea fără vină, fără altă vină, decît aceea de a fi evrei“.
Domnule Filderman, nimeni nu poate să fie mai sensibil ca mine la suferinţa celor umili şi fără apărare. Înţeleg durerea Dvs., dar trebuie, mai ales trebuia să înţelegeţi şi Dvs., toţi, la timp, pe a mea, care era aceea a unui neam întreg.
Vă gîndiţi, v-aţi gîndit ce s-a petrecut în sufletele noastre anul trecut la evacuarea Basarabiei şi ce se petrece astăzi, cînd zi de zi şi ceas de ceas plătim cu mărinimie şi în sînge, cu foarte mult sînge, ura cu care coreligionarii Dvs. din Basarabia ne-au tratat la retragerea din Basarabia, cum ne-au primit la reîntoarcere şi ne-au tratat de la Nistru pînă la Odessa şi pe meleagurile Mării de Azov?
Dar potrivit unei tradiţii, voiţi să vă transformaţi şi de astă dată din acuzaţi în acuzatori, făcîndu-vă că uitaţi pricinile care au determinat situaţiile pe care le plîngeţi. Să-mi daţi voie să vă întreb şi prin Dvs. să întreb pe toţi coreligionarii Dvs. care au aplaudat cu atît mai frenetic cu cît suferinţele şi loviturile primite de noi erau mai mari.
Ce-aţi făcut Dvs., anul trecut cînd aţi auzit cum s-au purtat evreii din Basarabia şi Bucovina, au scuipat ofiţerii noştri, le-au smuls epoleţii, le-au rupt uniformele şi cînd au putut au omorît mişeleşte soldaţii cu bîte? Avem dovezi.
Aceiaşi ticăloşi au întîmpinat venirea trupelor sovietice cu flori şi au sărbătorit-o cu exces de bucurie. Avem fotografii doveditoare.
În timpul ocupaţiei bolşevice, aceia pentru care vă înduioşaţi astăzi au trădat pe bunii români, i-au denunţat urgiei comuniste şi au adus jalea şi doliul în multe familii româneşti.
Din pivniţele Chişinăului se scot zilnic, oribil mutilate, cadavrele martirilor noştri, care au fost astfel răsplătiţi fiindcă 20 de ani au întins o mînă prietenească acestor fiare ingrate.
Sînt fapte ce se cunosc, pe care le cunoaşteţi desigur şi Dvs. şi pe care le puteţi afla în amănunt.
V-aţi întrebat Dvs. de ce şi-au incendiat evreii casele înainte de a se retrage? Vă puteţi explica de ce în înaintarea noastră am găsit copii evrei de 14-15 ani, cu buzunarele pline de grenade?
V-aţi întrebat cîţi din ai noştri au căzut omorîţi mişeleşte de coreligionarii Dvs., cîţi din ei au fost îngropaţi înainte de a fi morţi? Voiţi şi în această privinţă dovezi, le veţi avea.
Sînt acte de ură, împinsă pînă la nebunie, pe care evreii Dvs. au afişat-o împotriva poporului nostru tolerant şi ospitalier, dar astăzi demn şi conştient de drepturile lui.
Drept răspuns la mărinimia cu care au fost primiţi în mijlocul nostru şi trataţi, evreii Dvs., ajunşi comisari sovietici, împing trupele sovietice în regiunea Odessei printr-o teroare fără seamăn, mărturisită de prizonierii ruşi, la un masacru inutil, numai pentru a ne provoca nouă pierderi.
În regiunea Mării de Azov, trupele noastre retrăgîndu-se temporar şi-au lăsat cîţiva ofiţeri şi soldaţi răniţi pe loc. Cînd au reluat înaintarea şi-au regăsit răniţii mutilaţi îngrozitor.
Oamenii care puteau fi salvaţi şi-au dat ultimul suspin în chinuri groaznice.
Li s-au scos ochii, li s-au tăiat limba, nasul şi urechile.
Îţi dai, Domnule Filderman, seama de spectacol?
Te îngrozeşti? Te înduioşezi?
Te întrebi, de ce atîta ură, din partea unor evrei ruşi cu care nu am avut niciodată nimic de împărţit.
Dar ura lor este a tuturor, este ura Dvs.
Nu vă înduioşaţi, dacă aveţi cu adevărat suflete, de ceea ce nu merită, înduioşaţi-vă de ceea ce merită.
Plîngeţi cu mamele care şi-au pierdut în astfel de chinuri copiii sau cu aceia care şi-au făcut şi lor şi vă face şi Dvs. atîta rău.

MAREŞAL ANTONESCU
19.X.1941

P.S. Un soldat rănit din P. Neamţ a fost îngropat de viu din ordinul şi sub ochii comisarilor sovietici jidani, deşi nenorocitul implora să nu-l îngroape, arătîndu-le că are 4 copii.

PROTOCOALELE KOGAIONULUI de Ion Coja, editura Țara Noastră, 2004

Intrebam, intrebandu-ma in acelasi timp, pe un prieten din Canada, de
ce atata ura impotriva evreilor?

Cert este ca au si ei o parte de vina.
Altfel nu se ia nimeni de tine, asa din senin.

Cauzele, insa, asa cred eu, sunt mult mai profunde, mai ascunse.

Cert este ca, in limba romana, exista cuvantul "venetic".
Cuvantul exprima exact ura impotriva celor ce vin din alta parte.
Ura localnicilor creste proportional cu cresterea tendintei veneticilor de a lua locul localnicilor si de a-i conduce pe localnici.

O vina ar fi, asadar, ca ei sunt cei care au venit. Si nu ca ar fi evrei. In locul lor putau fi
hotentoti, bosimani, etc...In plus, ei nu s-au multumit cu putin.
Cerand si vrand din ce in ce mai mult, normal s-a declansat invidia celorlalti.

Rezolvarea problemelor de acest fel nu e usoara. Mai cu seama ca nu mai poti spune, dupa un timp, cine a dat primul.
Fiecare parte dand vina pe celalalta, dupa zicala "ba tu- ba tu"...

Cert este ca "amestecul uman" nu e usor de facut.

Nicolae Ceauşescu: Vrem să ne aşezăm în fruntea ţărilor care luptă pentru o lume mai dreaptă şi mai bună.
H. Kissinger: Ne includeţi şi pe noi?
Nicolae Ceauşescu: Mergem împreună.

Circulă de câteva zile pe internet stenograma discuțiilor dintre Ceaușescu și Kissinger, din 1974. Uluitoare! Din toate punctele de vedere și pentru orice român cu ceva minte și bun simț!
Momentul culminant al discuției, după părerea mea, este atins în schimbul de cuvinte pus în fruntea acestor rânduri!… Cuvinte tulburătoare, de care, din păcate, la vremea aceea și mai târziu, mai nimeni n-a știut de ele: „Vrem să ne așezăm în fruntea țărilor care luptă pentru o lume mai dreaptă și mai bună!”
Cuvinte rostite în fața emisarului venit la București din partea celei mai puternice țări. Iar acesta, aflat pentru prima oară în fața unei asemene declarații, reacționează cu oarece umilință: „Ne luați și pe noi?!… Ne primiți și pe noi?!”
Generos și categoric, Ceaușescu răspunde condescendent și amabil, ca o bună gazdă: „Mergem împreună!”

Vă propun un mic exercițiu de imaginație: oricare dintre prăpădiții de președinți de care am avut parte după 1990, într-o discuție cu un secretar de stat american… Vi-l puteți închipui rostind cuvintele pe care Ceaușescu nu s-a sfiit să le spună în fața lui Kissinger?!…
Și o întrebare mai serioasă: este vreo legătură între dorul lui Ceaușescu după „o lume mai dreaptă și mai bună” și soarta de care a avut parte?…

Să mai citim o dată teribilul schimb de cuvinte. Nu avem voie să-l uităm, să nu-i acordăm importanța extraordinară pe care o merită. Este un moment de culminație în istoria Neamului, efectiv fără pereche:
Nicolae Ceauşescu: Ne gândim şi noi la unele propuneri. Vrem să ne aşezăm în fruntea ţărilor care luptă pentru o lume mai dreaptă şi mai bună.
H. Kissinger: Ne includeţi şi pe noi?
Nicolae Ceauşescu: Mergem împreună.

Dumnezeu să-l odihnească…

Ion Coja

Sursa articolului: http://ioncoja.ro/doctrina-nationalista/nicolae-ceausescu-vrem-sa-ne-asezam-in-fruntea-tarilor-care-lupta-pentru-o-lume-mai-dreapta-si-mai-buna-h-kissinger-ne-includeti-si-pe-noi-nicolae-ceausescu-mergem-impreuna/

Pe cine trebuie sa judecam inainte de Iliescu

In evolutia istorica, diferenta dintre Romania si statele din Vestul Europei a fost data de nivelul de constructie democratica deja existent. Ce vreau sa spun cu asta? Foarte simplu: in 1989, Ungaria avea deja reforme economice si o proto-economie de piata. Cehia avea un dizident celebru (Havel) si miscari de opozitie capabile sa preia puterea repede. Polonia avea chiar un guvern alternativ, al Sindicatului Solidaritatea, care a ajuns la putere imediat. Cetatenii nu doar voiau schimbare: AVEAU SI O IDEE DE CUM S-O FACA.

Romania a avut ghinion. Pentru ca Ceausescu n-a vrut sa raspunda la telefonul lui Gorbaciov. Si pentru ca noua ne-a fost mai mereu frica de represiune. Ambii factori s-au coalizat in a livra, in decembrie 1989, o Romanie desertica din punct de vedere al vocilor critice si chiar al intelectualilor cu o alta formatie economica decat cea marxista. Noi nu doar ca n-am avut dizidenti. Mai grav, n-am avut nici specialisti care sa poata imagina, repede, reforme de piata corecte. N-am avut decat directori de fabrici mincinosi, care faceau statistici masluite pentru Tovarasul. Atat. Nici tu Havel-escu, nici tu Adam Smith-ulescu.
In lipsa acestor categorii de oameni, e limpede ca puterea a fost preluata la varf de oamenii care gandeau diferit de Ceausescu si care pana atunci fusesera protejati de rusi. Ca astia erau agenti KGB sau democrati veritabili, e extrem de discutabil. Eu unul nu-l cred pe Iliescu tradator. Dar cred ca structura lui interioara, aceea de om de stanga, a contribuit enorm la incetinirea reformelor economice si la faptul ca noi n-am prins primul val de investitii din Vest, acela de pana in 1995.
Nici nu avea cum sa fie altfel. Sa incetam sa mai dam vina mereu pe altii si mai ales pe sefi. In mai 1990, romanii au avut de ales intre capitalism, cu toate riscurile asumate de fiecare individ si o corcitura de libertate cu monopol de stat, care avea marele avantaj ca nu ne cerea nici mai multa munca, nici mai multa invatatura.
Eu am votat atunci cu taranistii. La fel si cei mai multi din generatia mea, decreteii. Insa Romania profunda, Romania care i-a aplaudat pe mineri si n-a vrut sa auda de mortii lasati in urma de Cozma si ortacii lui, a ales diferit. Romania asta l-a pus sef pe Iliescu, a ales stagnarea si a ales sa ne dea cu tifla, in vreme ce noi am facut la fel, de pe scara avionului.
Acum cativa ani n-am putut sa facem reuniunea clasei de la Mihai Viteazu, pentru ca nu prea ne mai gaseam. Cei mai multi erau plecati inca din 90 din tara, grabiti sa traiasca libertatea pe care tara lor si-o refuza, de frica. Cei mai multi nu se mai intorc in Romania: asta e emigratia lui ’90, emigratia anilor de FSN-ism: nu una a disperarii economice, ci a scarbei de propriul popor.
Tocmai de aceea si in numele acelei generatii, am o mare rugaminte la Parchetul General: daca e sa deschida vreo ancheta privind mineriada, as dori sa puna sub acuzare nu unul, ci 9.300.000 de cetateni. Alegatorii FSN din 1990.
Da. Ati citit bine. Vorbim de 9 milioane de complici.
Pentru ca nu cred ca intre unul care a votat Iliescu in 1990 si Iliescu insusi mai poate fi acum, in perspectiva istorica, vreo diferenta de vinovatie.

http://lucianmindruta.com/2015/03/11/pe-cine-trebuie-sa-judecam-inainte-de-iliescu/