SFATUL VOSTRU (pentru prieteni)

Diaporevomenos a scris:

Nu sper in nimic.
Nu mi-e frica de nimic.
Sunt liber.

Frumos!
Frumos si adevărat!
Liber în Hristos.
E un sfat excelent ce merge perfect cu subiectul discutat aici.

Diaporevomenos a scris:

In afara orașului Iraklio se afla mormantul marelui scriitor cretan Nikos Kazantzakis. El este cel care a scris renumita carte "Ultima ispita" iar faimosul regizor Martin Scorsese a transpus pe pelicula filmul cu același nume.

Ce interesant! Şi, totuşi, Kazantzakis este mai cunoscut datorită ecranizării lui "Zorba grecul" în regia lui Michael Cacoyannis, cu Anthony Quinn şi Irene Papas (muzica Mikis Theodorakis) decât cu "Ultima ispită".

Mi-ar plăcea să am ocazia să ajung şi eu în Creta. Printre altele şi pentru Kazantzakis.

Diaporevomenos, a spus:
Uite ca am trăit sa mai vad odată scris aceasta ințelepciune ; Sunt liber.

Nu ai impresia ca depasesti limitele bunei cuviinte? Cu ce te-am deranjat, afirmand ca ma consider un om liber? De obicei nu ma antrenez in polemici, dar insistenta ta de a te lega de mine, ma indreptateste sa-ti atrag in mod serios atentia sa-ti vezi de ciorba ta si sa nu mai emiti pretentii de mare cunoscator.
Din momentul de fata, Diaporevomenos, nu mai exista pentru mine, iar daca continua cu atacurile la adresa mea, voi parasi naintarziat forumul!
Emil, te rog sa iei aminte!

O.K.! Bine ca mai sunt oameni ca tine, Emil, care sunt moderatori inascuti.
Imi cer scuze pentru iesirea mea de mai sus, poate am fost prea suspicios, sau starea sufleteasca a fost de vina. Voi fi mai iertator, asa cum ne cere cel ce e mai presus de nimicnicia noastra!

Dolion, te rog frumos si respectuos sa iei aminte ca scrii aici pe forum pentru NOI,
care te citim cu placere si cu atentie si te pretuim pe tine si ceea ce scrii.


un semn de multumire

Iti multumesc, Aurora! Mai gresim, suntem oameni, daca-am fi sfinti ar alta poveste!

dolion a scris:

Iti multumesc, Aurora! Mai gresim, suntem oameni, daca-am fi sfinti ar alta poveste!

Asa este, si de-aia e bine sa ne ascultam unu pe altul, cu ingaduinta.
Si chiar daca UNUL ne supara si nu ne putem explica si intelege cu el,
sa ne gandim ca este cel putin un altul, dar eu cred ca mai multi,
care ne stimeaza si ne doresc alaturi pe forum.


Si mai zic ceva... fiecare scriem pentru ceilalti, dar scriem si pentru noi insine.
Daca ma supar si plec, imi fac rau in primul rand mie, eu pierd placerea de a fi cu voi.

dolion a scris:

Imi cer scuze

NU AI PENTRU CE!

aurora a scris:

dolion a scris:

Iti multumesc, Aurora! Mai gresim, suntem oameni, daca-am fi sfinti ar alta poveste!

Asa este, si de-aia e bine sa ne ascultam unu pe altul, cu ingaduinta.
Si chiar daca UNUL ne supara si nu ne putem explica si intelege cu el,
sa ne gandim ca este cel putin un altul, dar eu cred ca mai multi,
care ne stimeaza si ne doresc alaturi pe forum.

Si mai zic ceva... fiecare scriem pentru ceilalti, dar scriem si pentru noi insine.
Daca ma supar si plec, imi fac rau in primul rand mie, eu pierd placerea de a fi cu voi.

Vino să te pup pentru mesajul ăsta:

Citat :

Dar acum cautati sa Ma omoriti, pe Mine, un om, care v-am spus adevarul, pe care l-am auzit dela Dumnezeu.

Ce frumos,ce clar ,ce adevarat

Karima a scris:

Citat :

Dar acum cautati sa Ma omoriti, pe Mine, un om, care v-am spus adevarul, pe care l-am auzit dela Dumnezeu.

Ce frumos,ce clar ,ce adevarat

La remarca ta am răspuns AICI

aurora a scris:

...problema mi se pare complicata.

În ultima perioadă cei doi prieteni crează impresia că sunt în revenire la relatiile vechi, bune si stabile.
Zic "crează impresia", doar în ceea ce mă priveste: văd o schimbare la ei dar în acelasi timp simt tensiune, parcă ar fi undeva, invizibil, o bombă gata să explodeze. Poate mă însel eu dar... nu de multe ori m-am înselat în viată în astfel de analize. Totusi, cu adevărat sper să mă însel...

Emil Condor a scris:

...
În ultima perioadă cei doi prieteni crează impresia că sunt în revenire la relatiile vechi, bune si stabile.
....

Nu m-am băgat în această discuţie până acum, cu toate că provin dintr-o familie divorţată şi am trecut la rândul meu printr-un divorţ.
Problema e foarte complicată şi cred că trebuie să-i cunoşti foarte bine pe cei doi pentru a ştii cum este mai bine pentru amândoi.
Mai cred că dacă vor să treacă peste acest impas, trebuie să vrea amândoi în aceeaşi măsură şi trebuie să stea foarte mult de vorbă, unul cu altul, să se asculte, să-şi spună dorinţele şi nevoile. Pentru familile care divorţează din motive subiective, şi nu acela al infidelităţii, alcoolului, violenţei, cred că de vină că se ajunge la divorţ e lipsa de comunicare.
Oricum, părerea mea e că o ulcică spartă şi lipită, nu va mai arăta ca nouă niciodată.

yzzy a scris:

Oricum, părerea mea e că o ulcică spartă şi lipită, nu va mai arăta ca nouă niciodată.

Este un adevăr probat de-a lungul timpului.
Dar mereu sperăm la exceptii de la regulă.

Da, Yzzy, îi cunosc pe cei doi, poate chiar mai bine decât se cunosc ei însisi. Si amândoi îmi sunt foarte dragi.

Acum pun şi eu o întrebare à la doctorul Andrei:
Nu cumva este dorinţa ta exclusivă (un pic egoistă) de a-i vedea împreună? Adică, reducând la esenţă, tendinţa către confortul psihic pe care ţi-l oferă cuplul respectiv şi mai puţin faptul că ei divorţează? Te-ai gândit puţin la asta?

Hmmm! Cu adevărat m-am gândit si eu la asta, Anahoret. Chiar si acum îmi pun întrebarea: cât este pentru mine si cât este pentru ei. Răspunsul este undeva pe la mijloc: doresc asta pentru toti, inclusiv (mai ales) pentru copiii aceia.

Să vă țin la curent cu mersul lucrurilor în sânul familiei ce a născut acest topic?

Cei doi sunt încă împreună după unele ajustări făcute în viața lor.
Cât o să fie bine, nu știu...

Este de apreciat ca au bunavointa si incearca ! Inclusiv sa nu dea cu piciorul (asa) usor la anii petrecuti impreuna, si la bine si la greu...

E normal sa-ti para rau ca o familie se desparte, cu atat mai mult cu cat ei iti sunt buni prieteni! Am trecut prin asa ceva; un cuplu ce starnea invidia prin felul in care se completau, prin cunostintele vaste ce le aveau, prin iubirea, respectul, spiritul de sacrificiu si multe calitati ce nu le mai enumar, buni prieteni de familie (fara ei nu concepeam petrecerea timpului liber), au divortat. Nici nu va inchipuiti ce repercursiuni a avut decizia lor in viata noastra! Ne-a bulversat total, multa vreme am fost debusolati, cu atat mai mult cu cat eram neputinciosi in a indrepta ceva. Acum, au ramas numai regretele in amintire! Ne pare rau ca am fost orbi si nu am intervenit atunci cand se putea indrepta ceva.

Asa e Dolion... si partea foarte nasoala, pentru noi prietenii dinafara,
e ca ... nu poti ramane cu amandoi, asta e foarte foarte greu,
cum sa te intalnesti separat cand cu unul, cand cu altul?
cum sa dai dreptate, unuia sau altuia?

dolion a scris:

E normal sa-ti para rau ca o familie se desparte, cu atat mai mult cu cat ei iti sunt buni prieteni! Am trecut prin asa ceva; un cuplu ce starnea invidia prin felul in care se completau, prin cunostintele vaste ce le aveau, prin iubirea, respectul, spiritul de sacrificiu si multe calitati ce nu le mai enumar, buni prieteni de familie (fara ei nu concepeam petrecerea timpului liber), au divortat. Nici nu va inchipuiti ce repercursiuni a avut decizia lor in viata noastra! Ne-a bulversat total, multa vreme am fost debusolati, cu atat mai mult cu cat eram neputinciosi in a indrepta ceva. Acum, au ramas numai regretele in amintire! Ne pare rau ca am fost orbi si nu am intervenit atunci cand se putea indrepta ceva.

aurora a scris:

Asa e Dolion... si partea foarte nasoala, pentru noi prietenii dinafara,
e ca ... nu poti ramane cu amandoi, asta e foarte foarte greu,
cum sa te intalnesti separat cand cu unul, cand cu altul?
cum sa dai dreptate, unuia sau altuia?

Am avut o experienta asemanatoare. Ei locuiau insa la distanta de 300 km de noi si n-am stiut nimic pana cand nu i-am invitat la noi de sarbatorile de iarna. Atunci am aflat ca sunt separati si urmeaza procedura de divort. Si ne intelegeam atat de bine cu fiecare... Acum tinem legatura cu doamna. De el nu mai stim nimic, desi el si sotul meu au fost colegi de clasa. Legatura dintre barbati s-a rupt dupa divortul lor, cand domnul nu i-a mai raspuns la telefon sotului meu. Asta e viata... Aceasta ruptura nu are legatura cu divortul lor, pur si simplu domnul are impresia ca sotul meu vorbeste prea mult despre bani. Am aflat printr-o terta cunostinta. Si cand te gandesti ca sotul meu scria texte literare si in cea mai mare parte a timpului ei discutau despre finisarea lor si trimiterea spre tipar...

Am observat că societatea în care trăim astăzi este foarte permisivă şi încurajează divorţul prin pârghiile şi concepţiile ei. Divorţul nu este o opţiune, divorţul nu e “asul din mânecă” când apar probleme în familie, nu! Doamne fereşte! Se vorbeşte prea simplu de divorţ, se aduce aminte de el prea uşor. Divorţul în foarte multe cazuri nu e o soluţie.

Dacă te-ai certat o dată – de două ori cu cel iubit, asta nu înseamnă că gata! s-a terminat. Dacă soţia te-a supărat şi nu face ce crezi tu că e bine, asta nu înseamnă că trebuie să divorţezi. Dacă soţul nu spală vasele sau se uită prea mult la televizor, sau iese prea des cu prietenii în oraş, soluţia nu e ruperea căsniciei. Dacă relaţia dintre voi doi a devenit monotonă asta nu înseamnă că totul s-a terminat, sau că de acum lucrurile vor sta şi mai rău.

Ce frumoasă e această unire dintre bărbat şi femeie. Chiar şi marele Apostol Pavel se miră zicând: “Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică.” Cine poate şti ce e în sufletele a doi tineri îndragostiţi care se gândesc zi şi noapte unul la celălalt şi care-şi doresc să rămână împreună mereu, pe veşnicie? Numai Dumnezeu ştie şi numai El îi uneşte cu harul Său.

În cartea “Cântarea Cântărilor” din Vechiul Testament se vorbeşte despre un tânăr şi o tânără şi de dulcea lor poveste de dragoste. Sfinţii Părinţi ne spun că frumoasa tânara e Mireasa lui Dumnezeu: Biserica, iar tânărul minunat este Hristos. Astfel relaţia dintre bărbat şi femeie este folosită pentru a explica relaţia dintre Dumnezeu şi poporul Său (în Vechiul Testament) sau dintre Hristos şi Biserica Sa (în Noul Testament). Oare e puţin lucru? Ce mare minune e iubirea dintre un bărbat şi o femeie încât poate să fie luată ca model pentru legătura dintre Dumnezeu cu Biserica Sa. Ce onoare acordă Domnul căsătoriei şi familiei, iar noi îi dăm aşa repede cu piciorul.

Dacă Hristos Domnul ne spune “Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc” îndemnându-ne să recuperăm chiar relaţia cu duşmanii noştri, sau cu persoanele cu care nu ne înţelegem prea bine, sau cu cele care ne fac rău, cum să nu facem tot posibilul să recuperăm sau să reparăm relaţia cu soţul sau soţia noastră.

Dacă Domnul îmi spune să-mi iubesc vrăjmaşii, cum oare să nu-mi iert soţia (soţul) dacă m-a supărat o dată, de două ori, sau de zece ori? O iert şi comunic cu ea, şi împreună putem trece peste asta. O iert şi apoi mă rog lui Dumnezeu să ne ajute. Fac tot posibilul să fie bine şi-mi cer eu iertare în faţa ei (lui) chiar dacă nu e vina mea, dar îi arăt ca o(îl) iubesc.

Totul se poate rezolva. Mergem împreună la părintele duhovnic, îi spunem că de la un timp nu ne mai înţelegem, ne mărturisim păcatele, cerem ajutor, ne împărtăşim şi mergem înainte. Nu există căsnicie fără greutăţi, fără neînţelegeri, e normal, atata timp cat pacatul ne robeste, dar putem trece peste toate: “În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea“.

Aceasta este familia, să înveţi să nu mai fii egoist, să nu mai faci ce vrei, ci să faci totul împreună cu cel iubit. Şi învăţând în familie să nu mai fii egoist, aplici asta şi-n societate, iubindu-i dezinteresat şi pe ceialalţi oameni.

Pentru un creştin adevărat nu există varianta divorţului, el nu are în minte asta niciodată, ci are doar varianta iertării. A îngăduit Domnul un singur motiv pentru divorţ, adulterul: “Că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârşească adulter şi cine va lua pe cea lăsată, săvârşeşte adulter. “

Sunt multe familii în care soţul îşi bate soţia, sau bea foarte mult, sau stă mult plecat şi nu prea dă pe acasă, sau câte şi mai câte, dar toate acestea nu apar deodată, ci în timp şi ele trebuiesc rezolvate imediat ce au apărut primele simptome ale răului în familie. Maica Domnului este mereu aproape de familia creştină şi a făcut multe minuni, a întors multe inimi, a adus multă pace în familii. Nimic nu-i este cu neputinţă.

“Deci ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu mai despartă”, pentru că are putere Domnul să rezolve toate necazurile şi toate neînţelgerile din familie.

dolion a scris:

Divorţul nu e “asul din mânecă” când apar probleme în familie, nu! Doamne fereşte! Se vorbeşte prea simplu de divorţ, se aduce aminte de el prea uşor. Divorţul în foarte multe cazuri nu e o soluţie.

Divorț= Renunțare la luptă
Așa cred eu.
Probleme mereu vor fi, nu contează cât de mare e dragostea, ele apar, uneori din interior iar alteori din afară.
Acele probleme trebuiesc învinse în unitate - doi (împreună) luptă mai ușor decât ar face-o separați.
Bineînțeles că nu uit nici cazurile în care este aproape imposibil de făcut ceva, dar chiar și acolo s-ar găsi soluții.

Înainte de a muta subiectul acesta la Arhivă, doar să mentionez că relatiile dintre cei doi, în mare parte s-au refăcut.
Sper să se meargă pe calea asta mai departe.
Eu, din pozitia celui ce îi cunoaste extrem de bine, văd o anume fisură în dragostea lor dar speranta mea este ca timpul să vindece...