CAMERA DE WHISKY (II)

yzzy a scris:

Cristina a scris:

Eu sa fiu in locul clientului i-as da in judecata si le-as cere despagubiri sa ma tina minte.

La 92 de ani, când abia te mai mişti, nu poţi umbla să dai în judecată pe nimeni.

Ei, banuiesc ca daca s-a putut misca pin'la banca, se (mai) poate...In plus, exista Protectia Consumatorului, exista avocati (ce lucreaza inclusiv pro-bono, pentru nevoiasi), exista inclusiv un sef al celui ce abuzeaza de tine. Totul e sa nu te lasi calcat in picioare - eu personal, cred ca si la 100 de ani o sa "mor de git" cu astfel de specimene.

yzzy a scris:

Cristina a scris:

Bancile functioneaza pe baza legilor date de parlament dar -mai ales- pe baza regulamentelor emise de banca centrala a tarii respective. Inainte de a ma pronunta daca sunt sau nu fara logica, ar fi interesant de vazut legea/regulamentul in sine.

Corect, dar legile în ţara asta nu prea sunt cum trebuie. În general zic. Şi lasă loc de interpretări, care în multe cazuri sunt în defavoarea cui nu trebuie.

Asa este, Yzzy, insa sunt convinsa ca si in cazul in care ar exista legi bune, sunt multi incompetenti care le aplica prost. Si nici nu vor sa-nvete...in schimb tipa-n gura mare ca ei vor salarii mari !

CTP-ul aşa cum îl ştiam eu din "Anticipaţia". "Phalanx" – o povestire SF pe care a scris-o în 1986.



PHALANX
de Cristian Tudor POPESCU

Pe aleile multicolore şi liniştite, printre copacii pufoşi, aurii în lumina filtrată a răsăritului lui Virtrud, Mauldronn se întorcea acasă şi era aproape fericit. Nu exista nici un motiv bine definit care să justifice această fericire; aşa se întâmplaseră lucrurile întotdeauna: în loc să apară atunci când ar fi trebuit să nu-şi mai încapă în piele, fericirea venea aiurea, în clipe şi locuri neaşteptate, ca loviturile unui adversar năuc sau sărutările unei iubite frenetice. Puţinii Phalanx întâlniţi îi răspundeau la salut fie circumspect, fie glacial, fie deloc. Inga te, inga te barva, Mauldronn. Să nu cobori, să nu cobori niciodată, Mauldronn. Sau poate că de fiecare dată era doar o impresie a lui, vopselele şi fardul feţelor glasate puteau uşor să înşele; oricum, era fericit, dacă fericire se poate numi starea de plin şi încredere în sine care aproape că îi aducea lacrimi în ochi. Sunt tare, vuiau gândurile scăpate de sub control, sunt periculos, sunt un tip tenace şi implacabil. Casele roşii şi verzi, nu prea mari, răspândite la întâmplare în peisaj, îi aminteau mereu megaliţii rectangulari, cu sute de etaje, ai Monn-ului. Nopţile fără stele de după zilele fără soare. Coloana de butoane negre a subnivelelor, întreruptă la intervale echidistante de butoanele aurii, ceva mai mari. Sunt un om de oţel, sunt periculos, nu e bine să te pui cu mine. Inga te, inga te barva, Mauldronn.

Toată povestirea la adresa de mai jos:
http://www.gandul.info/opinii/phalanx-5408731

Anahoret a scris:

Astăzi mi s-a întâmplat ceva interesant.

Mă urcasem de la Universitate în troleul 85 ca să ajung la gară. În zona uşilor de la mijloc, şedea pe scaun o bătrânică gârbovită, încovoiată ca o seceră. Capul nu-i depăşea cu mai mult de-o palmă spătarul scaunului.

N-aş fi remarcat-o dacă două tinere nu i-ar fi dat punga de pufuleţi din care mâncau. Era ceva atipic: fetele insistau să-i ofere punga pe jumătate plină iar bătrânica era rezistentă în faţa gestului. Eram prea departe ca să aud ce discutau, dar cred că una dintre fete i-o fi spus că este de pomană pentru bunica (sau cine ştie pentru ce strămoş) şi să primească cu "bogdaproste".

Atunci am văzut ceva ce nu mi-a mai fost dat să văd nici în filme. Bătrâna a acceptat punga cu pufuleţi, şi-a făcut trei cruci mari, a luat câteva bucăţi – câte-au încăput între degete – şi le-a dus la gură. Le-a mâncat, apoi şi-a mai făcut o cruce mare şi a mai luat încă o dată din pungă. De trei ori a făcut gestul ăsta. Să fie pentru morţi.

Relatarea de mai sus cred c-ar fi mers postată şi la topicul cu întrebarea privind existenţa României. Se pare că bătrânii ne vor purta mai departe prin veacuri. Încep să cred că atât timp cât vom face pomeni pentru cei dispăruţi (pomană>a pomeni>a-ţi aminti de) cred că vom mai umbri o bună bucată de vreme pământul ăsta.

Iar fetele acelea se poate să fi crescut în suflet, măcar puţin. Doamne ajută de cât mai multe astfel de modele!

Am reţinut scena pentru că este atipică... sunt ţiganii care te agasează cu cerşetoria în toate mijloacele de transport în comun: de la tren la troleu. Ţiganii -- sau creşetorii de profesie -- când primesc ceva de pomană mormăiesc un "Doamne-ajută" sau ceva asemănător şi ascund imediat "prada".

Bătrâna despre care am povestit îşi făcea crucile cu evlavie. Cred că ea era convinsă că dumicatul pe care-l mestecă se duce şi la cel de pe lumea cealaltă...

Simt că o să mă urmărească mult timp imaginea femeii aceleia.


Şi îmi mai aduc aminte de o scenă petrecută acum câţiva ani în Gara de Nord.
Stăteam la rând ca să-mi iau bilet pentru delegaţie şi de noi s-a apropiat un aurolac dintr-ăla micu, până-n 12 ani. Nu cred că avea mai mult. Cerşea. I-am spus că nu-i dau bani -- fiindcă ori o să-şi cumpere prostii pe ei ori or să i-i ia altcineva -- în schimb i-am dat sandvişurile pe care le aveam în geantă. Mi-a mulţumit şi în secunda următoare a început să înfulece... mânca cu atâta poftă că mi-a crescut inima!

Anahoret a scris:

Am reţinut scena pentru că este atipică... sunt ţiganii care te agasează cu cerşetoria în toate mijloacele de transport în comun: de la tren la troleu. Ţiganii -- sau creşetorii de profesie -- când primesc ceva de pomană mormăiesc un "Doamne-ajută" sau ceva asemănător şi ascund imediat "prada".

Bătrâna despre care am povestit îşi făcea crucile cu evlavie. Cred că ea era convinsă că dumicatul pe care-l mestecă se duce şi la cel de pe lumea cealaltă...

Cred că o să mă urmărească mult timp imaginea femeii aceleia.


Şi îmi mai aduc aminte de o scenă petrecută acum câţiva ani în Gara de Nord.
Stăteam la rând ca să-mi iau bilet pentru delegaţie şi de noi s-a apropiat un aurolac dintr-ăla micu, până-n 12 ani. Nu cred că avea mai mult. Cerşea. I-am spus că nu-i dau bani -- fiindcă ori o să-şi cumpere prostii pe ei ori or să i-i ia altcineva -- în schimb i-am dat sandvişurile pe care le aveam în geantă. Mi-a mulţumit şi în secunda următoare a început să înfulece... mânca cu atâta poftă că mi-a crescut inima!

Şi eu am dat mâncare. Unor bătrâni(cu unul eram "prietenă"-îşi avea locul la metrou la Eroilor; stătea acolo pe trepte, alături fiindu-i căţelul-un pechinezuc negru-cu care împărţea totul, inclusiv zilele), unor copii. Aici am vreo doi protejaţi, cu care am relaţii de aproape amiciţie. Acum nişte zile, i-am dus unuia o pereche de mânuşi. Era în faţa hipermarchetului şi curăţa zăpada cu o lopată. Am intrat în vorbă cu el, i-am dat 1 leu. Din vorbă-n vorbă, îmi spune că i-au îngheţat mâinile. Erau goale şi roşii. Am dat o fugă acasă şi i-am adus nişte mânuşi care puteau merge şi pe mâinile lui de copil. Mi-a zis săru' mâna şi bodaproste şi şi le-a pus îndată.

Live a scris:

Aici am vreo doi protejaţi, cu care am relaţii de aproape amiciţie.

Si eu am avut, nu stiu daca mai am, protejata, sa zicem, o tiganca tanara, acum are doi copii. Cand venea pe la mine spunea ca sotul e plecat in Spania. N-a mai fost din toamna pe la mine. Ei ii mai dau una, alta. Mai demult venea si o batrana, de-a noastra (nu tiganca), sa ii dau haine. De cativa ani nu mai vine, o vad pe strada... hainele sunt prea ieftine acum!

zaraza26 a scris:

Si eu am avut, nu stiu daca mai am, protejata, sa zicem, o tiganca tanara, acum are doi copii. Cand venea pe la mine spunea ca sotul e plecat in Spania. N-a mai fost din toamna pe la mine. Ei ii mai dau una, alta. Mai demult venea si o batrana, de-a noastra (nu tiganca), sa ii dau haine. De cativa ani nu mai vine, o vad pe strada... hainele sunt prea ieftine acum!

Soacra mea a suferit cumplit, la un moment dat. Fuseseră nişte inundaţii în ţară. În aceste condiţii, au prins ţiganii ideea că ar putea să se dea drept sinistraţi. Au năvălit în oraş, cerând pe stradă, la porţi, la uşi de apartamente. Soacra mea, miloasă din fire, a dat uneia mâncare: brânză, pâine şi...ce-o mai fi avut. Când a coborât soţul meu, a găsit pe scară, aruncate, alimentele.

Să mă ierte Dumnezeu, dar la ţigani nu dau de pomană niciodată.

Anahoret a scris:

Să mă ierte Dumnezeu, dar la ţigani nu dau de pomană niciodată.

La fel simt si eu, Anahoret iar asta datorită unor lucruri de genul celor descrise de Live: cersesc si retin doar banii, orice altceva aruncă.

o melodie de suflet, care-mi este foarte draga.
Asa e, pe pamant avem de toate, si mai bune si mai rele.
As vrea sa nu-mi fie frica de nimic, dar mi-e teama de mult prea multe, si mici, si mai mari.

Mircea Vintila - pe pamant avem de toate

https://www.youtube.com/watch?v=Efmk5MQMEdw

Vintilă cântă pe versurile lui Păunescu, nu? Admit: nu am deschis linkul de mai sus.

Stiu doar că sunt printre cele mai reusite versuri ale marelui poet Păunescu Adrian:
pe pământ avem de toate
si mai bune si mai rele,
bune rele
si-nchisori, si libertate,
si noroi si stele

timpul vietii ni-i scurt
hai să-l facem curat
... ... ... ... ... ... ...

Live a scris:

zaraza26 a scris:

Si eu am avut, nu stiu daca mai am, protejata, sa zicem, o tiganca tanara, acum are doi copii. Cand venea pe la mine spunea ca sotul e plecat in Spania. N-a mai fost din toamna pe la mine. Ei ii mai dau una, alta. Mai demult venea si o batrana, de-a noastra (nu tiganca), sa ii dau haine. De cativa ani nu mai vine, o vad pe strada... hainele sunt prea ieftine acum!

Soacra mea a suferit cumplit, la un moment dat. Fuseseră nişte inundaţii în ţară. În aceste condiţii, au prins ţiganii ideea că ar putea să se dea drept sinistraţi. Au năvălit în oraş, cerând pe stradă, la porţi, la uşi de apartamente. Soacra mea, miloasă din fire, a dat uneia mâncare: brânză, pâine şi...ce-o mai fi avut. Când a coborât soţul meu, a găsit pe scară, aruncate, alimentele.

Stiu, am vazut si eu in poarta oameni care pomeneau de incendii, inundatii... Dar de vreo doi ani nu au mai fost. Sunt foarte circumspecta, in sensul ca nu ma grabesc sa le dau. Daca pot, le dau ce vor. Daca nu, nu. Ei intind o hartie, uneori o citesc, alteori nu. Depinde daca am chef. Daca vreau sa le dau, le dau oricum. Ma astept la orice de la ei.

Emil Condor a scris:

Anahoret a scris:

Să mă ierte Dumnezeu, dar la ţigani nu dau de pomană niciodată.

La fel simt si eu, Anahoret iar asta datorită unor lucruri de genul celor descrise de Live: cersesc si retin doar banii, orice altceva aruncă.

La tigancusa mea i-am dat un covor vechi, dar relativ bun, ca il tinusem undeva intr-o camera pana am schimbat in alta camera covorul si pe ala l-am dus dincolo. Ea imi ceruse si intamplator aveam. Si i-am mai dat o patura de lana, tot veche, dar in stare foarte buna. Ceruse din nou covor, dar i-am propus patura asta... cred. Ca avea copil mic si umbla pe jos in patru labe. In rest, alimente.

Emil Condor a scris:

Vintilă cântă pe versurile lui Păunescu, nu? Admit: nu am deschis linkul de mai sus.

Stiu doar că sunt printre cele mai reusite versuri ale marelui poet Păunescu Adrian:
pe pământ avem de toate
si mai bune si mai rele,
bune rele
si-nchisori, si libertate,
si noroi si stele

timpul vietii ni-i scurt
hai să-l facem curat
... ... ... ... ... ... ...

O, da, desigur, sunt versuri de Paunescu. In caietul cu cantece de la cenaclu, am si o sectiune mica unde am transcris poezii de Paunescu!

prea-sfinte , asta o sa-ti placa; enjoy it

http://www.lascaux.culture.fr/#/en/00.xml

Dacă bărbaţii ar creşte copiii

http://www.4shared.com/file/206816845/778e299e/Daca-Barbatii-Ar-Creste-Copiii.html

... şi continuarea

De ce sunt bărbaţii aşa cum sunt

http://www.4shared.com/file/206817971/e2b0b316/De-Ce-Sunt-Barbatii-Asa-Cum-Su.html

cactus a scris:

http://www.lascaux.culture.fr/#/en/00.xml

ceva deosebit, intr-adevar !

Anahoret a scris:

Măi, din câte povestea, sunt foarte stricte normele acolo fiindcă este un domeniu sensibil şi oricine poate fi dat în judecată oricând. Respectivul spunea că, înainte de şedinţa foto, protagonistei i se dădea să studieze un contract destul de stufos. Apoi, după şedinţă, fiecare fotografie era evaluată de împricinată împreună cu reprezentanţii revistei iar cele alese pentru publicare erau semnate de respectiva în cauză. Nu am înţeles ce făceau cu restul fotografiilor. Bănuiesc că erau distruse împreună cu negativele. Sau, cel puţin, aşa ar fi normal să se întâmple.

A dat ProCinema un serial de la Playboy... Despre cum se fac pictorialele.
Mi s-au părut extrem de profesionişti. Interesant mi s-a părut că nu era nimic vulgar şi conta fiecare detaliu, de la lumină până la cafeaua sau sucul care i se servea temporarei vedete.

Emil Condor a scris:

Vintilă cântă pe versurile lui Păunescu, nu? Admit: nu am deschis linkul de mai sus.

Stiu doar că sunt printre cele mai reusite versuri ale marelui poet Păunescu Adrian:
pe pământ avem de toate
si mai bune si mai rele,
bune rele
si-nchisori, si libertate,
si noroi si stele

timpul vietii ni-i scurt
hai să-l facem curat
... ... ... ... ... ... ...

"Eu n-am sa ma fac bine niciodata
Mereu voi suferi de-o boala grea
Simtindu-mi constiinta vinovata
Ca nu e totul gata-n tara mea.
[...]
Puteam sa fac in alte parti avere
Puteam sa fiu un bun european
Puteam sa ma inscriu la mamifere
Ins metabolic de la an la an."
[...]
(Pacient)


[...]
"Mai stai, ii spune A lui E
Nu ai de ce, nu ai de ce
Mai stai, ii spune E lui A
Ma duc, ca se va-ntuneca.

Si jos, intr-un absurd spital
Consoanele au astazi bal.
Iubita mea cu E major
Acum, nici nu te mai implor.

Iubitul meu cu A de mână
Nimic din noi n-o sa ramana
Si ne vom stinge-ncet, incet
In insectar si alfabet.

Adio E, frumoasa mea
Ii plange departarea A
Si de la A pana la E
Un pod cetos de turturi e."
[...]
(A catre E)


"V-am spus ca sunt un om periculos
Si nu mi-ati luat avertismentu-n seama
V-am spus s-aveti, pentru persoana mea
Un plus de-ngrijorare si de teama.

V-am spus ca fac teribil de urat
De sunt calcat putin pe libertate
V-am spus ca sunt osteanul credincios
Dar care, numai, cu inamici se bate.
[...]
(Agramatii)

cE ziceti?

aurora a scris:

cE ziceti?

Intariti-va sufletul prin credinta in Dumnezeu. Ei nu pot decat sa fie Dumnezei, dar nu si Dumnezeu. Vointa unui om care si-a cultivat-o este mai mare decat mesajele electrice ale lor. Nu lupta, impotrivirea, este solutia. Ci credinta in Dumnezeu si in Bine. Violenta aduce violenta. Si omul are impulsurile lui electrice proprii, emise de el. Unirea face puterea.

aurora a scris:

cE ziceti?

Io zic că-i bag undeva pe dobitocii care vor să ne controleze total, aia zic!
PS: Bine că-s în relaţii bune cu Anahoret! D-aia îmi permit să vorbesc şi mai puţin academic. Dar extrem, extrem de sincer!

Live a scris:

aurora a scris:

cE ziceti?

Io zic că-i bag undeva pe dobitocii care vor să ne controleze total, aia zic!
PS: Bine că-s în relaţii bune cu Anahoret! D-aia îmi permit să vorbesc şi mai puţin academic. Dar extrem, extrem de sincer!

Live a scris:

Io zic că-i bag undeva pe dobitocii care vor să ne controleze total, aia zic!
PS: Bine că-s în relaţii bune cu Anahoret! D-aia îmi permit să vorbesc şi mai puţin academic. Dar extrem, extrem de sincer!

Nu cred că trebuie să fii în relaţii bune cu cineva. Cred că majoritatea forumiştilor zicem la fel.