Fragmente din caietele Radei
Am tot vorbit cu băieţii, ascultându-le poveştile despre oraş, copii, pedagogi, film, teatru... în mine s-a trezit dorinţa de-a cunoaşte, trăi acele lucruri. După plecarea lor am rămas mai singură parcă decât înainte. Tata şi-a reluat obiceiul de-a lipsi cu zilele fără să-mi spună când pleacă ori vine. Bănuiesc că-şi petrece vremea cu acea Călina, astept să-mi spună că ne mutăm la ea. Ştiu că nu vreau să trăiesc alături de femeia aceea şi mai ştiu că tata nu m-ar lăsa singură acasă.
M-am întalnit pe drum cu mătuşa, sora mamei.
- Rada, Răduuuca ce mai faci?! Of, of... de te-ar vedea biata Ana, maică-ta... ai crescut, te faci frumoasă Rado! Câţi ani ai acum? Mâine, poimâine or veni peţitorii.
- Săru’ mâna... am trecut de treisprezece ani mătuşă...
- De ce nu vii pe la noi niciodată?!!! Am auzit că au fost acasă Viorel şi Teo... ce zic? Cum e la orfelinat?... de ce n-aţi venit? Nu v-a lăsat taică-tu?
- ... au fost acasă, suntem bine... tata?! N-a zis nimic... nu ştiu, n-am vrut să deranjăm...
- Da’-i adevărat, vrea să se însoare? Vorbeşte lumea că a adus pe nu ştiu cine, o femeie din sat de la el... Eu nu mă amestec, da’ sunt văduve şi aici în sat... o cunoşti pe Rodica ce stă lângă şcoală... în casa aia plină de flori, de-a rămas cu doi copii şi ea, vorbeşte peltic... da’-i harnică şi gospodină. Au fost prietene, ea cu Ana, maică-ta... poate ar fi bine să vină să vă facă de mâncare, să spele... v-aţi obişnui cu ea prin preajmă. Dacă ar vrea taică-tu s-ar putea muta la voi...
- !!!???
- Trebuie să întelegi Rada, de-acum eşti mare... bărbatul fără o femeie-n casă-i pierdut, se duce totul pe apa sâmbetei... taică-tu e încă în putere, mai bine să se adune cu cineva din sat decât cu nu ştiu ce venetică...
- Mătuşă, nu ştiu... nu-i treaba mea ce face tata. A fost pe la noi o femeie, una Călina, dar a plecat cum a venit. Tata nu-mi spune şi eu nu-l întreb.
- Ba da Rada, este şi treaba ta... cu o femeie în casă ai putea să înveţi, să citeşti, îmi spunea Ana când traia, că toată ziua eşti cu nasu-n cărţi şi n-o prea ajuţi... Dumnezeu să o ierte! S-a dus cu zile, cine-ar fi crezut!!!? Acum tu le faci pe toate şi esti încă o copilă. Ai ochii trişti Rada, ce-o fi în sufletul tău doar Dumnezeu ştie. Vorbeşte lumea că te porti ciudat... prea ştii şi faci multe pentru anii tăi... am auzit că rămâi mai mult singură acasă... ar putea fi altfel. Nu trebuie să-i spui nimic din ce-am vorbit...
Hai într-o zi pe la noi şi mergem la Rodica... apoi ea ar putea veni cu tine să-ţi ajute una, alta... Parca văd cum arată casa... nu zic că tu nu faci... dar o mână de femeie nu-i tot una cu una de copil.
- N-am să vin mătuşă... nu mă amestec în viaţa tatei. De învăţat, învăţ... nu mă opreşte nimeni. Acum Maria nu-i, mă descurc singură. Mulţumesc că te preocupă ce-i cu noi.
- Mai gândeşte-te la ce-am vorbit... nu fi repezită! Cu cine-i fi semănând oare tu fată?!... M-am luat cu vorba şi nu te-am întrebat unde mergi... eu veneam la voi, da’ dacă ne-am întâlnit mă întorc acasă. Am să vin altădată...
- Mă duc până la primărie.
- Ce treabă ai tu acolo? De ce nu merge taică-tu?
- A! Tata nu ştie, nu-i acasă.
- Rada, vin cu tine, spune-mi despre ce-i vorba. Cine crezi că stă să discute cu tine, o copilă, la primarie?!
- Nu trebuie mătusă, nu-i nimic ce-aş putea să-ţi spun. Primarul stă de vorba cu mine, m-am întâlnit cu el într-o zi pe drum şi l-am rugat să facă ceva... el a spus să-l caut astăzi.
- Hi, hi, hi... Rada vezi-ţi de drum... o fi spus aşa de ochii lumii. Du-te dacă te-a chemat. Da’ ce l-ai rugat să facă? Hi,hi,hi... Rada, Rada, îţi pierzi timpul. Mai bine hai până la noi.
Mă despart de mătuşa şi cotesc spre primărie. Bat la o usă pe care scrie „secretariat”, nu aştept, apăs mânerul, intru în încăpere sigură pe mine. Discuţia cu mătuşa mi-a întărit şi mai mult convingerea că trebuie să fac orice.
- Bună ziua. Mă numesc Roman Rada... tovarăşul primar a spus că pot să-l caut astăzi.
- Bună ziua. Ştiu cine esti, te cunosc Rada. Ce treabă ai tu cu tovarăşul primar? Spune-mi mie poate te ajut... este ocupat acum.
- Dânsul m-a chemat, vă rog să-l întrebaţi... dacă-i cu cineva pot să aştept.
- Bine, Rada... dacă nu vrei să-mi spui, nu-mi spune. Aşteaptă puţin să văd dacă te poate primi.
- Mulţumesc tovarăşa secretară, ştiu că-s doar un copil dar pentru mine este important, tata nu ştie că am venit... ce trebuie să fac să merg la casa de copii?
- !!!? ...Rada, nu cred că se poate, nu ştiu... mai ai doi fraţi în grija statului... taică-tu este în pensie... nu-i chiar aşa bătrân, poate avea grijă de tine, nu sunteţi săraci şi tu esti destul de mare. Ce te-a apucat? De unde ţi-a venit gândul acesta? ... dar dacă spui că tovarăşul primar te-a chemat... aşteaptă, vin imediat.
- Rada, ştiu, trebuia să-ţi spun... vezi, eu lipsesc mai tot timpul... aşa nu mai merge, începi şcoala-n curând, nu te pot lăsa singură, eu... cum să-ţi spun... îţi aminteşti de Călina? ... m-am tot gândit, ne mutăm la ea...
- Tată, tot e bine că-mi spui, de mutat, te-ai mutat deja... De când n-ai mai fost pe-acasă? Nu te-ai gandit că nu merg cu tine?!!! Eu rămân, m-am obişnuit, în septembrie vom mai vedea.
- Nu avem ce să vedem, trebuie să întelegi că nu te las singură! Nu şi după ce începe şcoala, deja te-am înscris acolo. De data asta vei face cum spun eu!!! ... dacă n-o să te întelegi cu Călina şi-ţi va părea drumul prea lung până la şcoală, am vorbit cu matusă- ta Reghina, poti să stai la ea, ori dacă crezi că-ţi va fi mai bine, vorbesc cu unchiu’- tău Vasile, este administrator la internatul şcolii, chiar m-a întrebat dacă nu m-am gândit să stai la internat pentru început... ai veni acasă de vineri pană luni, te-ai acomoda cu situaţia ... cu Călina .
- Ai hotărât deja tată fără să te gândeşti şi la mine... ce-aş mai putea face?! Spune-i unchiului că voi sta în internat, mai bine acolo decât cu femeia aceea... acasă este aici tată! ... a spus clar că nu ne vrea pe noi copiii, ...ce să caut eu în casa ei?!
- N-ai uitat Rada ce-a spus atunci, în noaptea aceea! A fost o vorbă aruncată, fară să gândească, îi pare rău...
- Şi mie tată! Mai bine lasă, până atunci mai este şi poate nici nu va fi nevoie să vin acolo...
Mai este o săptămână şi începe şcoala, n-am primit încă nici un răspuns... va trebui să-l ascult pe tata. Mă întreb cum o fi la internat, cum o fi oare şcoala, copiii ... totuşi poate, poate mâine poştaşul o să aducă scrisoarea ce conţine vestea... Fă Doamne să se întâmple!
Au trecut două luni de când sunt aici, m-am obişnuit cu colegii noi şi viaţa la internat. Este bine, este aşa cum spunea Teo... bine doar, nu-i ca acasă... pe tata îl văd rar, s-a supărat fiindcă nu vreau să merg la el acasă, cea deacum, casa Călinei, casă în care am jurat să nu pun piciorul niciodată... Mă crede încă copil, spune că am toane... şi nu doar el. Bietul tata! Nu stie, nu vede că am crescut înainte de vreme, nu mai sunt. Am învăţat să ascult dincolo de cuvinte, să văd dincolo de zâmbete şi tăceri. Este atât de uşor, cum de nu-şi dau seama?!
Dum 24 Aug 2008, 20:37 Scris de Administrator
Calendar
.......
