STIRI SOCIALE (I)

Un articol de exceptie al jurnalistului Andrei Cornea

„Depinde“ cu dedicaţie

Dedic acest mai vechi articol, republicat după 16 ani, lui Andrei Gheorghe, consilier de imagine al ministrului Finanţelor Publice şi recidivist în felurite scandaluri, care, recent, după ce a comis un accident de maşină şi a refuzat să accepte prelevarea de sânge, a declarat că legea „există pentru a fi discutată“ şi că poliţiştii nu au „dreptul etic şi moral de a-mi lua sângele“.

Desigur că d-l Gheorghe ştie mai bine decât oricine că legea nu se aplică în funcţie de morala şi etica făptaşului şi sper că ştie, de asemenea, că după unele morale şi etici – desigur dezgustătoare pentru dânsul –, poliţiştii au toate drepturile să-i colecteze preţiosul sânge, nu pentru a-l savura precum Dracula, ci pentru a-l supune analizelor, spre a constata dacă respectivul a consumat sau nu droguri. De asemenea, dedic articolul şefului său, ministrul Finanţelor, d-l Sebastian Vlădescu, care nu şi-a concediat consilierul de imagine a doua zi, probabil deoarece era convins că ministerul său are oricum o reputaţie atât de rea, încât o lovitură de imagine în plus nu mai contează. La urmă, îl dedic poliţiştilor şi anchetatorilor cazului, în speranţa că, în pofida „obiceiului pământului“, nu se vor lăsa influenţaţi de nicio etică, de nicio morală locală, de nicio imagine mediatică şi cel mai puţin de persoanele sus-puse din dosul imaginii, ci numai şi numai de „discutabila“ lege.

Se spune, mai în glumă, mai în serios, că în Anglia e permis ceea ce nu este interzis, în Franţa e permis şi ceea ce e interzis, în timp ce în Rusia e interzis tocmai ceea ce e permis. Dar în România? Originalitatea noastră se afirmă aici imbatabil: cel mai adesea, la noi, nu se prea ştie nici ce este interzis, nici ce nu este. Puzderie de legi, hotărâri de guvern, ordonanţe şi reveniri la ordonanţe – toate creează o dezordine legislativă care face nu o dată ca limita dintre interzis şi admis, dintre legal şi ilegal să se şteargă. Pe aici, nimic nu e nici cu totul permis, nici cu desăvârşire interzis, fiind, în chip mioritic, mai curând deal-vale, ba se poate, ba nu se poate, în sfârşit e... „depinde“! Depinde de ce?

Depinde, mai întâi, de cine eşti şi cu cine ai de-a face. La noi, legea nu e inflexibilă, universală, precum la cei cu mentalitate protestantă ori catolică. Aici legile sunt „stihii“ vii, organisme asemenea omului, şi nu formule abstracte, reci, impersonale. Trăind într-un regn al organicului, ele se adaptează pe nerăsuflate la împrejurări, conform unui fel de principiu al compensaţiei: spre pildă, cei mari şi puternici, cei bogaţi în relaţii şi în bani au parte de o lege brusc timidă, feminizată, înfricoşată. Înaintea celor mici şi slabi, în schimb, legea devine bărbătoasă, solemnă şi inflexibilă.

„Depinde“ stă apoi după situaţiune şi împrejurări: în tradiţia noastră strămoşească, fiind vie, legea refuză uniformitatea cu care e învestită în alte părţi. Important mi se pare de subliniat omenescul profund, care, la noi, caracterizează fiinţa legilor: aceasta creşte şi scade aidoma omului şi împreună cu omul.

Aşa stând lucrurile şi fiind „ca omu’“, legea, la noi, are nevoie de sprijin. Ei nu-i place să stea singură şi izolată într-o independenţă frigidă. Oamenii se bizuie la nevoie pe prieteni, neveste, cumnaţi, veri, fini, naşi şi alte rubedenii, legile – pe instrucţiuni, circulare, regulamente de ordine internă, normative, dispoziţii de aplicare şi alte scripte. Oamenii nu izbutesc nimic fără ajutorul familiei şi al amicilor. Asemănător, legile, la noi, nu au putere fără completările amicale ale normativelor. Pe alte meleaguri domneşte o ordine ierarhică, rigidă, am zice, aproape despotică: Constituţia are precedenţă asupra legilor obişnuite, acestea au precedenţă asupra hotărârilor de guvern şi aşa mai departe. Iar scrisul, adică ceea ce este mort, îngheţat, are la ei precedenţă asupra vorbei. La noi, dimpotrivă, domină organicul, imediatitatea, viaţa în ce are ea spontan, ceea ce în cazul în speţă înseamnă telefonul şefului. (Când acesta este însoţit de răcnete, elementul spontan-vital este, desigur, intensificat.) Şi, în general, pe aici instrucţiunea bate hotărârea de guvern, aceasta bate legea, iar Constituţia vine abia la urmă de tot, bine bătută. Aţi văzut vreun funcţionar public, de la amploaiat la ministru, ajuns fără somn şi încercănat fiindcă înaintea ordinului şefului ar voi să pună Constituţia, ca să nu mai vorbim despre convenţiile internaţionale, străine – zic unii patrioţi – de spiritul acestui popor? Legea, la noi, asemenea unui copac falnic, stă cu rădăcinile adânc înfipte în pământul udat de sângele strămoşilor. Ca dovadă – legea fără „obiceiul pământului“ (ce se exprimă, tot mioritic, prin darurile generoase ale pământului – damigeană cu vin, mioară, orătanie etc.) n-are mare trecere.

Cum stăm totuşi cu raportul dintre ceea ce e interzis şi ceea ce e permis? Ceea ce nu e explicit pus sub interdicţie legală e admis ori nu? În Vest, o uşă e ori închisă, ori deschisă. Da sau nu. Pe aici, cum observa Constantin Noica, îl avem nu doar pe „da“ sau „nu“, ca restul neamurilor, ci şi pe „ba“. De fapt, îl avem şi pe „deh“, pe „îhî“, pe „mda“ şi, de bună seamă, avem şi ridicarea din umeri, sughiţul, scărpinatul în creştet, pauza de masă prelungită, răspunsurile în doi peri şi patru ceasuri, toate menite să ne smulgă de sub odioasa tiranie aristotelică a logicii binare. Dar cel mai preţios conector logic al organicei noastre civilizaţii a statului de drept rămâne „depinde“. Şi un „depinde“ subcontextual, pronunţat scăzut, cu degetul ţintind cerul, însoţit de o căutătură complice, parodic-postmodernă. Depinde...


http://www.revista22.ro/articol-7621.html

aurora a scris:

Tanara in varsta de 25 de ani spune ca si-a dorit foarte mult sa aiba un copil,
si a facut eforturi pentru a duce sarcina la termen.

Am vazut la tv, sufera cu tiroida. Cineva spunea la topicul "Femei, femei", ca in Romania nu a vazut supraponderale. Are ocazia!

Articolul din revista "22" mă trimite la un titlu shakespearerian "Mult zgomot pentru [un] nimic". Stimatul consilier este exemplul tipic pentru un viermuş care, printr-o ironie a sorţii, ajunge într-o foncţie şi de acolo se dă ditai pitonul.

Păcat de articol, că este bun. Dar... câinii latră ursul merge. Lui Gheorghe i s-a reţinut permisul şi i s-a întocmit dosar penal.
ŞI? CARE VA FI URMĂTOAREA MIŞCARE?

Anahoret a scris:

Articolul din revista "22" mă trimite la un titlu shakespearerian "Mult zgomot pentru [un] nimic". Stimatul consilier este exemplul tipic pentru un viermuş care, printr-o ironie a sorţii, ajunge într-o foncţie şi de acolo se dă ditai pitonul.

Păcat de articol, că este bun. Dar... câinii latră ursul merge. Lui Gheorghe i s-a reţinut permisul şi i s-a întocmit dosar penal.
ŞI? CARE VA FI URMĂTOAREA MIŞCARE?

Depinde!
ps: dar un „depinde“ necontextual, pronunţat ferm, cu degetul ţintind cerul dar fara a ascunde vreo complicitate imorala, neînsoţit de o căutătură complice.

Homeschooling
INTERVIU cu deputatul Carmen Axenie despre invatamantul la domiciliu (homeschooling):
Statul economiseste niste bani iar unii parinti vor fi multumiti ca li s-a ascultat o cerinta

Citat :

Deputata PD-L, Carmen Axenie, a citit azi in parlament o declaratie privind
oportunitatea (re)introducerii in sistemul de invatamant romanesc a homeschooling-ului sau a invatamantului la domiciliu.
"Marea hiba a invatamantului nostru este ca nu are sau nu mai are viziune sociala, nu pune familia in centru.
Avem nevoie de o reforma profunda a invatamantului romanesc
si homeschooling-ul reprezinta o oportunitate"
declara Carmen Axenie intr-un interviu acordat pentru HotNews.ro.

Inafara de faptul ca statul ar economisi bani, interviul nu prezizeaza nimic.

"homeschooling" suna "ca dracu" in Parlamentul Romaniei.
Nu mai bine ii spunea " invatamant / educatie la domiciliu " si venea cu o idee/ceva despre ce inseamna si cum s-ar putea aplica in Romania.
Sau e doar o "idee" prinsa din zbor cum ar mai putea aduce ceva bani la buget si atat?

aurora a scris:

Inafara de faptul ca statul ar economisi bani, interviul nu precizeaza nimic.

"homeschooling" suna "ca dracu" in Parlamentul Romaniei.
Nu mai bine ii spunea " invatamant / educatie la domiciliu " si venea cu o idee/ceva despre ce inseamna si cum s-ar putea aplica in Romania.
Sau e doar o "idee" prinsa din zbor cum ar mai putea aduce ceva bani la buget si atat?

Chiar ieri ma gandeam la denumirile astea preluate automat. Nu mai stiu peste care dadusem. Nu le suna bine in romaneste, dar adevarul e ca daca am repeta ne-am obisnui. Ma gandeam ca nici in engleza nu le-o fi sunat bine la inceput (in cazul la care ma gandeam eu, te puteai gandi si la varianta asta), dar s-au obisnuit, pe motiv ca "noua nu ne suna bine, dar dupa ce toate natiile il vor prelua fericite, o sa ni se para si noua ca suna bine".

Eu nu inteleg, de ce "sa ne obisnuim" noi? Daca avem termeni echivalenti in limba romana.

Desigur, ne putem obisnui si cu engleza in totalitate, nu?
Dar de ce engleza, si nu franceza? sau maghiara? sau germana?

La ce ne mai foloseste limba romana, daca ne putem obisnui cu alta?

aurora a scris:

Eu nu inteleg, de ce "sa ne obisnuim" noi? Daca avem termeni echivalenti in limba romana.

Desigur, ne putem obisnui si cu engleza in totalitate, nu?
Dar de ce engleza, si nu franceza? sau maghiara? sau germana?

La ce ne mai foloseste limba romana, daca ne putem obisnui cu alta?

Eu voiam sa zic altceva. Ca in engleza ne suna bine, dar prin uzul denumirii romanesti, ne vom obisnui si cu denumiri neaoşe. Aveam un exemplu in minte, dar nu e cel mai bun. Şcoala "Step by step" numita asa si la noi. Ii puteam spune "Pas cu pas".

Se deschide cel mai mare mall din România (GALERIE FOTO din interior)

Sun Plaza, cel mai mare mall din tara, va fi deschis publicului maine, dupa o serie de mai multe amanari.
Nu toate magazinele vor fi insa deschise la inaugurarea oficiala a proiectului.

"Maine vor fi deschise 80% din magazine, in functie de suprafata. Totul depinde de retaileri",
a declarat Michael Richard, general manager EMCT Romania, dezvoltatorul Sun Plaza.
Proiectul are o suprafata inchiriabila de 80.000 de metri patrati si este amplasat in partea de sud a Capitalei, in zona Piata Sudului.
Potrivit declaratiilor managerilor EMCT, 97% din suprafata centrului comercial este inchiriata.

Cristi Vatau, unul dintre cei care sustin ca a fost pagubit de sportivul Catalin Zmarandescu, a explicat in cadrul emisiunii "Happy Hour" de la PRO TV, cum a reusit luptatorul sa-l pacaleasca.

"Ne-a pacalit pe baza de prietenie. Sa-i fie rusine pentru asta, ne stim de 10 ani. M-a sunat la 12 noaptea si mi-a spus ca e sotia lui internata in spital, ca are leucemie, ca moare si ca ii trebuie 10.000 de euro sa dea la doctor. Fiind prieteni, l-am crezut. Peste 3-4 zile din nou, ca au venit echipamentele noi si are nevoie iar de 10.000 de euro. I-am dat fara acte, n-am nicio dovada. O sa dea socoteala pentru tot raul pe care l-a facut. Asa a luat de la multi oameni, cate 10.000, 20.000, 30.000 de euro, in functie de posibilitatile fiecaruia", a povestit Vatau la "Happy Hour".
Sursa: Libertatea - (Redactia Libertatea)

Interesante si comentariile.

Despre aerodina lenticulară ştiam... eram prin liceu când a apărut un articol în revista "Ştiinţă şi tehnică". Cel care a scris comentariul are dreptate, sunt multe inadvertenţe.

Melodia "Playing With Fire", interpretata de Paula Seling si Ovi, va reprezenta Romania la finala Eurovision, organizata la Oslo, in luna mai. Piesa, compusa de Ovidiu Cernauteanu, a fost desemnata castigatoare prin votul juriului (50%) si cel al telespectatorilor (televoting - 50%). "Playing with Fire" a obtinut majoritate de puncte din partea publiclui si a juriului (12 puncte), fiind urmata in clasament de "Save Their Lives", interpretata de Luminita Anghel & Tony Tomas & Adrian Piper (10 puncte) si de piesa "Around Around", intepretata de Catalin Josan (8 puncte). Deoarece anul trecut, in Rusia, piesa "The balkan girls", interpretata de Elena Gheorghe, nu s-a clasat in primele zece (locul 19), tara noastra va trebui sa treaca si de preselectia organizata pe 27 mai pentru a putea participa la marea finala.