Incepe o noua era, azi!

ADEVAR.
Merită citit, merită analizat, merită cântărit...

In urma cu 50 de ani, generalul Charles De Gaulle spunea:
"Nu trebuie să ne ferim de cuvinte. Este foarte bine că există francezi galbeni, francezi negri, francezi mulatri. Ei sunt dovada că Franţa, conform vocaţiei sale universale, este deschisă tuturor raselor. Cu condiţia ca ei să rămână o minoritate.
Dacă nu, Franţa nu va mai fi Franţa. Noi suntem înainte de toate un popor de rasă albă, de cultură greacă şi latină şi de religie creştină. Astea nu sunt poveşti!
Ia-ţi văzut pe musulmani? Le-aţi privit turbanele şi djalabiile? Vedeţi bine că nu sunt francezi! Încercaţi să amestecaţi uleiul cu oţetul, agitaţi sticla şi după un moment veţi vedea că sunt din nou separate. Arabii sunt arabi, francezii sunt francezi!
Credeţi că organismul francez poate să absoarbă zece milioane de musulmani, care mâine vor fi douăzeci de milioane şi poimâine patruzeci?
Daca îi integrăm, dacă toţi arabii şi berberii din Algeria vor fi consideraţi francezi, cum îi vom impiedica să vină în metropolă, atât timp cât nivelul de viaţa de aici este atât de ridicat?
Satul meu natal nu se va mai numi Deux-Eglises - Două Biserici, ci Colombey - Două Moschei!".

N-a mai apucat să vadă cum o mare de steaguri tunisiene, algeriene şi marocane - şi niciun steag francez - îşi tălăzuia bucuria, acoperind Place de la Concorde şi Champs Elysee, în cinstea victoriei în alegeri a unui presedinte ce intra în Palatul Elisee "purtat pe umeri" de musulmanii care l-au votat în proporţie de 93%(!) - clasa politică franceză "călărind" valul uriaş al imigraţiei musulmane asemeni unui surfer iresponsabil ce speră să ajungă pe o plajă luxuriantă, dar care, probabil, îşi va sfârşi cursa dementă, prăbuşit de val, în "raiul" lui Mahomed. N-a mai apucat să vadă cum, "mâine" musulmanii îl vor alege pe unul de-al lor. N-a mai apucat să vadă cum uleiul se transformă, treptat-treptat, în oţet!

Acum aproape 50 de ani, Enoch Powell - văzând cum naţiunea britanică privea liniştită de pe metereze apropierea uriaşului val de musulmani - a spus :
"Este ca şi cum ai privi o întreagă naţiune lucrând de zor la înălţarea propriului rug funerar".
Enoch Powell, unul dintre puţinii care nu a vrut să facă "pasul înapoi", n-a mai apucat să vadă cum lorzii Mohamed Şheikh şi Nazir Ahmed s-au aşezat pe locurile unde altădata au stat lordul George Nathaniel Curzon şi alţii asemenea lui; n-a mai apucat să audă cuvintele ministrului "englez" Şhahid Malik:
"... în 2009 vom avea 8 deputaţi musulmani, iar în 2014 vom avea 16 deputaţi musulmani. În acest ritm întreg parlamentul va fi musulman.
Sunt încrezător că Primul Ministru, cu voia lui Allah, va fi de acum în 30 de ani un prim ministru ce va avea aceeaşi credinţă cu mine."

Cu Ivo Opstelten se încheie lista olandezilor care au fost primarii Rotterdamului în ultimii 200 de ani; cu marocanul Ahmed Aboutaleb începe lista musulmanilor ce vor conduce orasul înfiinţat la 1270 şi în care olandezii de baştină mai reprezintă încă 55% din populaţie.
In 1629 olandezul Jan Pieterszoon Coen, îi înfrângea pe musulmani devenind Guvernatorul General al Indoneziei. Astazi, musulmanul Ahmed Aboutaleb îi conduce pe cetăţenii Rotterdamului!

Dacă în 1989 în parlamentul bruxellez nu era niciun musulman, azi 21,3% din locuri sunt ocupate de musulmani, deputata Mahinur Ozedemir fiind şi prima politiciană din Europa purtătoare a vălului islamic.
Şi guvernul bruxellez se poate mândri că şi-a deschis porţile în faţa musulmanilor, Fadila Laanan şi Emir Kir fiind deja membri ai executivului.

Rusia nu se mândreşte (ca Norvegia) că o musulmană a ocupat funcţia de ministru al culturii şi nici că Duma este împănată de musulmani, asemeni Bundestagului sau parlamentului suedez.
Vice-premierul rus Dimitri Rogozin îşi atenţionează critic vecinii:
"Spaţiul cultural european este pe cale să fie redus de culturile venite din sud. Berlinul nu a ajuns oare al treilea oraş turc din lume? Dacă vrem să integrăm alte culturi nu trebuie să ne pierdem propriile valori culturale".

Si totusi, dacă Berlinul este al treilea oraş turc din lume, atunci Moscova cu ai săi cca. 5 milioane musulmani (Rogozin n-o mai spune), al catelea o fi ?!

Si in Rusia musulmanii îşi urmează drumul încercând să umple golul lăsat de prăbuşirea demografică de nestăvilit, studiile ONU arătând că în 2050 Rusia va avea cca. 108 milioane de locuitori (140 milioane azi), dintre care mai mult de 40% vor fi musulmani - iar conducatorii rusi sunt mult mai puţin vocali în interior, decât sunt în exteriorul Rusiei.

Si pentru ca totul sa fie clar :
"Noi credem că aici suntem la noi acasă. Poate voi sunteţi străinii. Suntem la noi acasă şi vom instaura regulile (Şharia) care ne convin, fie că vă place sau nu.Toate încercările de a ne impiedica vor atrage după ele o ripostă sângeroasă.Vom îneca Moscova în sânge".
Astfel şi-a încheiat avocatul musulman Daguir Khassavov interviul acordat, la oră de maximă audienţă, televiziunii moscovite REN TV.

Pavel Odintsov, purtătorul de cuvânt al Curţii Supreme a Rusiei, l-a sfătuit pe avocat "să-şi cântărească mai bine declaraţiile publice", în timp ce Vsevolod Tchaplin - preşedintele Departamentului Sinodal pentru Relaţiile Bisericii cu Societatea - n-a exclus ipoteza unei legalizări a tribunalelor islamice: "Nu trebuie să împiedicăm comunitatea musulmană să trăiască după propriile sale reguli".

Prin urmare, nici rusii nu sunt cu nimic mai vrednici decat occidentalii. Cu totii isi sapa de zor groapa.

Neagu Djuvara

Anahoret a scris:

Anahoret a scris:

Discursul prim ministrului Australiei, Kevin Rudd.
Mi se pare ceva de bun simţ ce au declarat Putin şi Rudd pentru că atunci când mă duc la cineva în casă îi respect obiceiurile: n-o să intru încălţat şi nici n-o să stau cu picioarele pe masă, că aşa fac la mine...

Din postura de (fost emigrant - zic „fost” pentru că acum sunt 100% canadian), pot reda ceea ce mereu am gândit chiar de la venirea mea aici: odată ce o tară, un popor ti-a întins o mână prietenească în momentele când aveai nevoie de ajutor, ti-a oferit un loc călduț și liniștit în mijlocul lor, obligatia ta este să respecti regulile după care ei se ghidează, limba pe care o vorbesc, sărbătorile nationale, altfel nu meriti altceva decât expulzarea în tara de origine..Deci, în ce mă priveste, sunt în totalitate de acord cu declaratiile lui Rudd si Putin în privinta emigrantilor. Chiar dacă nu sunt un simpatizant al politicii dusă de Putin, în acest subiect atinge adevărul. Dacă vii în tara mea, nu o faci pentru că eu te forțez, ci din proprie intiativă, prin urmare, respectă gazda. Dacă nu o faci, esti liber să dispari!

Discurs rostit în New York de către Geert Wilders, preşedintele Partidului Libertăţii din Olanda, membru al Parlamentului olandez

Dragi prieteni,

Vă mulţumesc foarte mult pentru că m-aţi invitat.
Vin în America cu o misiune.
Nu este totul bine în lumea veche.
Se conturează un imens pericol şi este foarte greu să fii optimist.
S-ar putea să ne aflăm în faza finală a islamizării Europei.
Acesta nu este numai un pericol actual şi transparent pentru însuşi viitorul Europei, ci un pericol pentru America şi pentru întreaga supravieţuire a Vestului.
Statele Unite constituie ultimul bastion al civilizaţiei apusene care ar înfrunta o Europă islamică.
Mai întâi, voi descrie situaţia existentă pe teritoriul Europei, iar apoi voi spune câteva cuvinte despre Islam.

Europa, pe care dumneavoastră o cunoaşteţi, este în schimbare.
Dvs. aţi văzut, probabil, evenimente importante, anumite semne.
Dar în toate aceste oraşe, uneori la numai câteva case distanţă de destinaţiile dumneavoastră turistice, este o cu totul altă lume.
Este o lume a societăţii paralele create de imigrarea musulmană în masă.
Pretutindeni în Europa se ridică o nouă realitate: întregi cartiere musulmane, unde rezidă sau, măcar, poate fi văzută foarte puţină populaţie indigenă.
Şi dacă este, ajunge s-o regrete.
Şi acest lucru este valabil chiar şi pentru poliţie.
Este o lume a eşarfelor pe cap, o lume în care femeile se preumblă într-o ţinută în care nu li se vede faţa şi cu o droaie de copii după ele, iar soţii lor, sau dacă preferaţi proprietarii lor de sclavi, păşesc cu trei paşi înaintea lor.
Ai moschei la multe colţuri de stradă.
Prăvăliile au semne pe care nici dumneavoastră şi nici eu nu le putem citi.
Cu greu veţi găsi vreo activitate economică.
Există ghetouri musulmane, controlate de fanatici religioşi.
Există cartiere musulmane şi ele cresc ca ciupercile în toate oraşele de-a curmezişul Europei.
Acestea sunt construcţiile de blocuri pentru controlul populaţiei crescânde a Europei, stradă cu stradă, cartier cu cartier, oraş cu oraş.
Există acum mii de moschei în toată Europa.
Cu congregaţii mai largi decât în bisericile creştine.
Şi în fiecare oraş european există planuri de a construi supermoschei care să facă să pară şi mai pitice fiecare biserică în acea regiune.
Semnalul lor este evident: Noi dominăm!
Multe oraşe europene sunt deja pe un sfert musulmanizate: luaţi doar Amsterdamul, Marsilia sau Malmo în Suedia.
În multe oraşe, majoritatea populaţiei sub 18 ani este musulmană.
Parisul este acum înconjurat de un cerc de cartiere musulmane.
Mohamed, este acum cel mai popular nume în rândul băieţilor, în multe oraşe.
În unele şcoli elementare din Amsterdam nu se mai poate vorbi despre ferme, deoarece asta ar însemna să se menţioneze şi porcul, ceea ce ar fi o insultă pentru musulmani.
Multe şcoli din Belgia şi Danemarca servesc elevilor numai "halal food" (adică mâncare acceptată de religia musulmană, fără carne de porc sau carne de animal nesacrificat conform ritualurilor musulmane).
În Amsterdam, cândva un oraş tolerant, gay-ii (adică homosexualii) sunt crunt bătuţi aproape exclusiv de către musulmani.
Femeile ne-musulmane aud regulat strigându-li-se "curvă, curvă".
Antenele de televiziune nu sunt îndreptate spre canalele locale, ci numai spre staţiile din ţările de provenienţă musulmană.
În Franţa, profesorii de şcoală sunt îndrumaţi să evite autorii care sunt consideraţi "ofensivi" musulmanilor, inclusiv Voltaire şi Diderot; acelaşi lucru este valabil şi pentru Darwin.
Istoria Holocaustului nu mai poate fi predată în şcoală din cauaza sensibilităţii musulmane.
În Anglia, tribunalele "Sharia" fac acum parte oficial din sistemul legislativ britanic (tribunalele sharia sunt instanţe judecătoreşti musulmane, care acţionează şi din moschei - n.t.)
Multe cartiere ale orașelor din Franţa sunt astăzi zone de "necirculat" pentru femeile fără capul acoperit cu un şal.
În urmă cu o săptămână, un bărbat aproape a murit după ce a fost bătut de musulmani pe o stradă din Bruxelles, pentru că a fost văzut bând, când la ei era Ramadanul.
Evreii părăsesc Franţa în număr record, fugind de cel mai crunt val de antisemitism de la al doilea război mondial. Franceza este o limbă vorbită astăzi curent pe străzile din Tel Aviv şi Natania, din Israel.

Aş putea continua cu multe povestiri de acest gen, povestiri despre islamizare.

Un total de 54 de milioane de musulmani trăiesc astăzi în Europa.
Într-un calcul recent al Universităţii San Diego , s-a constatat că în numai următorii 12 ani, 25 % din populaţia Europei vor fi musulmani!
Bernatd Lewis a prezis o majoritate musulmană până la sfârşitul acestui secol.
Acestea, desigur, sunt numai cifre.
Şi cifrele n-ar fi ameninţătoare dacă imigranţii musulmani ar manifesta o tendinţă de asimilare.
Însă sunt infime semnele în sensul ăsta.
"Pew Research Center" a raportat că jumătate din musulmanii francezi consideră loialitatea lor faţă de islam mai puternică dacât loialitatea lor faţă de Franţa ( Pew Research Center este o organizaţie americană care oferă opţiuni, atitudini şi tendinţe ale opiniei publice din SUA şi din lume - n.t.)
O treime dintre musulmanii francezi nu se opun deloc atacurilor sinucigaşe.
Iar Centrul Britanic pentru Coeziune Socială a comunicat că o treime din studenţii musulmani britanici se pronunţă pentru un "califat" mondial.
Musulmanii cer să "li se arate respect", iar noi le arătăm acest respect: avem sărbători musulmane oficiale de stat!
Procurorul General creştin-democrat tinde să accepte "sharia" dacă există o majoritate musulmană.
Avem miniştri, membri de cabinet, cu paşapoarte de Maroc şi Turcia.
Cererile musulmane sunt susţinute de comportări nelegale, mergând de la crime mărunte şi violenţe întâmplătoare, de exemplu contra lucrătorilor pe ambulanţe şi şoferi de autobuz, până la răzmeriţe pe scară redusă.
Parisul a văzut asemenea revolte în suburbiile sale.
Eu îi numesc pe aceşti criminali "colonişti".
Pentru că asta sunt.
Ei nu vin să se integreze în societăţile noastre; ei vin să integreze societăţile noastre în Dar-al-Islam - ul lor.
Din cauza asta sunt colonişti (Dar-al-Islam este o secţiune a islamului mondial - n. t.)
Multe din aceste violenţe de stradă, de care am pomenit, sunt îndreptate exclusiv împotriva nemusulmanilor, forţând pe mulţi dintre băştinaşi (localnici) să părăsească propriul lor cartier, propriul oraş, propria ţară.
Mai mult, musulmanii reprezintă astăzi un număr de votanţi care nu se poate ignora...

Al doilea lucru pe care trebuie să-l ştiţi este importanţa profetului Mohamed.
Conduita lui este un exemplu pentru toţi musulmanii şi nu poate fi criticată.
Acum, dacă Mohamed ar fi fost un om al păcii, cum ar fi, să spunem, Gandhi sau Maica Tereza, n-ar fi fost nici o problemă.
Dar Mahomed a fost un şef de bandă, un asasin, un pedofil şi a avut mai multe căsătorii în acelaşi timp!
Tradiţia islamică ne povesteşte cum s-a luptat el în bătălii, cum şi-a omorît duşmanii şi chiar cum executa prizonieri de război.
Mohamed însuşi a masacrat tribul iudeu al lui Banu Qurayzah.
Dacă ceva este bine pentru Islam, e bine; dacă este rău pentru Islam, este rău.
Să nu încerce nimeni să vă păcălească cu faptul că islamul ar fi o religie.
Desigur, are un Dumnezeu, o lume de apoi şi cele 72 de fecioare.
Dar, în esenţă, Islamul este o ideologie politică.
Este un sistem care stabileşte reguli precise pentru societate şi pentru viaţa fiecărei persoane.
Islamul vrea să dicteze fiecare aspect al vieţii.
Islamul înseamnă "resemnare" sau supunere.
Islamul nu este compatibil cu libertatea sau cu democraţia, pentru că se străduieşte să obţină "sharia", in dorința de a deveni o religie totalitară.
Acum ştiţi de ce Winston Churchill a numit Islamul "cea mai retrogradă forţă din lume" şi de ce a comparat "Mein Kampf" cu Coranul!
Publicul a acceptat sincer povestea palestiniană şi vede Israelul ca agresor.
Dar eu am trăit în ţara aceea şi am vizitat-o de o mulţime de ori.
Eu susţin Israelul.
Întâi, pentru că este patria evreească după două mii de ani de exil, incluzând Auschwitz-ul, în al doilea rând pentru că este o democraţie şi în al treilea rând pentru că Israelul este prima noastră linie de apărare.
Această micuţă ţară este situată pe linia de luptă contra jihadului, împiedicând avansarea teritorială a Islamului.
Israelul înfruntă linia de luptă a jihadului la fel ca şi Kaşmirul, Kosovo, Filipinele, Sudul Tailandei, Darfur în Sudan sau Libanul.
Israelul este pur şi simplu în cale.
Aşa cum a fost şi Berlinul de Vest în timpul războiului rece.
În ţara mea, în Olanda, 60% din populaţie consideră imigrarea în masă a musulmanilor, drept greşeala politică numărul unu de la al doilea război mondial încoace.
Şi tot 60% consideră Islamul ca cel mai mare pericol.
Luminile se pot stinge în Europa mai repede decât vă puteţi imagina.
O Europă islamică înseamnă o Europă fără libertate şi democraţie, un deşert economic, un coşmar intelectual şi o pierdere de putere militară pentru America, deoarece aliaţii săi se vor transforma în duşmani, duşmani cu bombe atomice!
Cu o Europă islamică, America va trebui singură să apere moştenirea Romei, a Atenei şi a Ierusalimului.

Dragi prieteni, libertatea este cel mai preţios cadou.
Generaţia mea niciodată n-a trebuit să lupte pentru această libertate, ea ne-a fost oferită pe o tavă de argint, de către oamenii care au luptat pentru ea cu viaţa lor.
Pe tot cuprinsul Europei, cimitirele americane ne amintesc de băieţi tineri care niciodată n-au ajuns acasă şi a căror amintire noi o preţuim.
Generaţia mea nu este proprietara acestei libertăţi; noi suntem numai păstrătorii, paznicii ei.
Noi putem doar preda această libertate greu obţinută, copiilor Europei, în aceeaşi stare în care ne-a fost oferită nouă.
Noi nu putem ajunge la nici o înţelegere cu mulahii şi imamii (conducători religioşi musulmani - nota mea).
Generaţiile viitoare nu ne vor ierta niciodată.
Noi nu ne putem risipi libertăţile.
Pur şi simplu nu avem dreptul să facem asta.
Trebuie să facem tot ce este posibil acum pentru a opri această stupiditate islamică, pentru ca să nu poată distruge lumea aceasta liberă pe care noi o cunoaştem.

Vă mulţumesc,

Geert Wilders, preşedintele Partidului Libertăţii din Olanda, membru al Parlamentului olandez

Cititi si transmiteti mai departe, ca nimeni sa nu spuna ca n-a stiut!

Da, asa-i cum spune olandezul acela, dar ce este de făcut?
Cum putem evita viitorul sumbru ce se întrezăreste pentru Europa si nu numai?
Căi de rezolvare există, dar suntem dispusi a aplica orice pentru eliminarea problemelor?

Sfârșitul Ordinii Mondiale postbelice


Global Sheriff

N-am dat mari șanse acordului de încetare a focului în Estul Ucrainei. Pentru că nimeni nu poate opri mașinăria americană de făcut morți, odată pornită. Pentru Ucraina mașinăria era pornită încă din momentul destrămării URSS. Mașinăria asta ne-a lovit și pe noi în trecere, în 90-91, pe iugoslavi i-a nenorocit, a făcut victime și în Moldova și în Caucaz. Poate nu ar strica să revedem felul în care au apărut și au evoluat așa-numitele ”conflicte înghețate” și de ce nu pot fi ele rezolvate.

Cât privește Ucraina, era evident că Poroșenko era strâns cu ușa atât de nemți, cât și de americani. Cum grosul banilor pentru a ține Ucraina pe linia de plutire ar trebui să vină dinspre UE, adică dinspre Germania, de ochii lumii a acceptat propunerile de la Minsk. Iar încălcarea Acordului a fost lăsată în grija acelor armate private, finanțate de oligarhi locali, pline de mercenari și de instructori străini, antrenate și echipate în principal de americani, care au declarat că ele nu recunosc Acordul, dar nici autoritatea Kievului.

Nu știu dacă așa vor reuși sau nu să-i scoată pe amărâții ăia din încercuirea pro-rușilor. Mai degrabă nu. Și când le-a păsat americanilor de viața proștilor care luptă în locul lor? Este greu să accepte că este un război pe care nu au cum să-l câștige? De la WW II nu au mai câștigat niciun război semnificativ: nici în Coreea, nici în Vietnam (aici măcar ar exista scuza faptului că exista URSS, care îi sprijinea pe nord-coreeni și pe nord-vietnamezi), dar nici în Irak și în Afganistan, de unde au plecat cu coada între picioare. Or fi câștigat niște lupte, dar nu războaie. În fosta Iugoslavie au făcut prăpăd, în Somalia, la fel. Libia s-a dus dracului, Siria si ea, Yemenul e zob. În Egipt a existat o armată articulată, disciplinată, laică și încă nealterată de islamism, altminteri o lua grav la vale. Dar Egiptul încă n-a scăpat.

Acum ce vor să facă în inima Europei, cu Ucraina? Propaganda este un anestezic de moment. Durerea începe să-i trezească pe mulți, care încep să-și pună întrebări despre natura conflictului. Dar mai ales despre natura intereselor reale ale Washingtonului.

Să ne înțelegem bine: europenii nu s-au ramolit din cauza bunăstării și nu mai pot purta un război. Au fost al dracului de vioi în precedentele două războaie. Doar că nu văd rostul unui nou război. Atât. Lucrurile se pot rezolva și prin negocieri.

Nici rușii nu dau în clocot de dragul unui nou război în Europa. Nici ei nu-i văd rostul. Vor doar să-și asigure un spațiu suficient de apărare. Pentru că au fost tratați mizerabil după încheierea Războiului Rece și se tem. Americanii, în marea lor imbecilitate arogantă, au făcut tot ce se putea pentru a le confirma temerile.

Încă se mai pot liniști lucrurile în Ucraina. Nu e simplu, dar se poate. Cu o condiție: să vrea și SUA, care, parte a problemei, trebuie să vrea să fie și parte a soluției. Și nu vrea. Nu înțelege consecințele refuzului său. De fapt, pare că Washingtonul nu prea mai înțelege nimic din ceea ce se întâmplă în jurul lui.

E greu de admis faptul că Ucraina, așa cum a fost până la lovitura de stat din februarie 2014, mai poate să existe. Dar ea poate să rămână în continuare întreagă, cu o concesie simplă: reamenajarea puterii. Mai pe românește, prin federalizare. Ceea ce propune și Conferința de la Minsk. Acest refuz spune multe despre un lucru fundamental: cum se construiește identitatea ucraineană: prin raportare conflictuală la minorități. Și cum este un stat făcut din petice de teritoriu care au aparținut altor state - Polonia, Rusia, România, Ungaria, Cehoslovacia - pretenția de a se considera omogen etnic este o nebunie în stare pură.

Mă tem că lucrurile nu doar vor rămâne așa cum erau înainte de Minsk, ci vor degenera grav. Și americanii, urmați de niște lachei precum România și Polonia, vor continua să introducă armament și oameni în Ucraina, dar și rușii. Văd că începe să se repete schema războiului civil din Spania, din anii 30, în care neo-fasciștii și alți extremiști de dreapta sprijină Kievul, iar alții, cu vederi dintre cele mai diverse, greu de numit de stânga, deși sunt și de stânga printre ei, sprijină Noua Rusie. Asta mai lipsea: internaționalizarea conflictului. Al Qaeda și ISIS lipsesc din ciorba asta. Dar apar ei cât de curând.

Sistemul mondial rezultat după WW II s-a prăbușit definitiv pe caldarâmul Euro-Maidanului de la Kiev. ONU nu mai există decât ca un soi de club de mondenități, în rest e paralizat de neputință.
OSCE e și ea moartă, nu mai ține cont de ea nimeni.
Uniunea Europeană este și ea practic invizibilă în cazul acestei crize, deși cică are și un ministru de externe.
În schimb apar noi structuri: BRICS, Organizația de la Shanghai, Comunitatea Economică Eurasiatică. Vrem sau nu să ținem cont de apariția și evoluția lor, e treaba noastră. Ele există și încep să structureze noua ordine mondială. Care se va naște, fie că vor, fie că nu vor americanii.

Să vă mai spun că noi nu suntem decât ca și alții în tot acest balet din jurul crizei ucrainene? Lipsa de viziune a politicului și slugărnicia lui ne lasă, ca de obicei, fără nicio alternativă. Dar cui îi pasă? Noi suntem fericiți să vedem blonde inepte la mititica...

Autorul articolului: Constantin Gheorghe
Sursa articolului: http://constantingheorghe.blogspot.ro/2015/02/sfarsitul-ordinii-mondiale-postbelice.html

Rupe Constantin Gheorghe! Recunosc, în ignoranța mea, nu știu cine e Constantin Gheorghe. Prin urmare, mă uit cum se prezintă el, pe sine, liberalul de stânga, pe blogul său: "sunt un om de stânga", zice el. Și ca orice stângaci, și el, ca să nu se dezmintă, este ignorant de realitățile istorice, fie ele îndepărtate, precum în cazul Ucrainei, Iugoslaviei, Egiptului, dar și ale istoriei recente, precum în cazul Iracului și/ sau Afganistanului (care și ele pot să fie, la drept vorbind, trecute în prima categorie). Constantin Gheorge mestecă și-i scuipă din gură pe americani, descriindu-i impotenți pe plan extern, ca pe o "mașinărie de făcut morți'. Ce nu cunoaște sau nu vrea să recunoască dânsul însă  -ceea ce-l face fie ignorant, fie fariseu, ori amândouă. Pardon, am uitat că avem de a face cu "un om de stânga!" - e că el descrie nu pe americani, ci pe "oameni de stânga, nonconformiști, radicali cu  măsură (ha!)" AMERICANI! Adică tocmai pe tovarășii lui!

Îmi dai voie să semnez și eu mesajul postat de tine mai sus, Ciprian?

PRESEDINTELE PARTIDULUI DEMOCRAT OLANDEZ, IN FATA SENATULUI AMERICAN

Dragi prieteni,

Vă mulţumesc foarte mult pentru că m-aţi invitat.
Vin în America cu o misiune. Nu este totul bine în lumea veche. Se conturează un imens pericol şi este foarte greu să fii optimist.
S-ar putea să ne aflăm în faza finală a islamizării Europei.
Acesta nu este numai un pericol actual şi transparent pentru însuşi viitorul Europei, ci un pericol pentru America şi pentru întreaga supravieţuire a Vestului.
Statele Unite constituie ultimul bastion al civilizaţiei apusene care ar înfrunta o Europă islamică.
Mai întâi, voi descrie situaţia existentă pe teritoriul Europei, iar apoi voi spune câteva cuvinte despre Islam.
Europa, pe care dumneavoastră o cunoaşteţi, este în schimbare.
Dvs. aţi văzut, probabil, evenimente importante, anumite semne.
Dar în toate aceste oraşe, uneori la numai câteva case distanţă de destinaţiile dumneavoastră turistice, este o cu totul altă lume.
Este o lume a societăţii paralele create de imigrarea musulmană în masă.
Pretutindeni în Europa se ridică o nouă realitate: întregi cartiere musulmane, unde rezidă sau, măcar, poate fi văzută foarte puţină populaţie indigenă.
Şi dacă este, ajunge s-o regrete. Şi acest lucru este valabil chiar şi pentru poliţie. Este o lume a eşarfelor pe cap, o lume în care femeile se preumblă într-o ţinută în care nu li se vede faţa şi cu o droaie de copii după ele, iar soţii lor, sau dacă preferaţi proprietarii lor de sclavi, păşesc cu trei paşi înaintea lor.
Ai moschei la multe colţuri de stradă. Prăvăliile au semne pe care nici dumneavoastră şi nici eu nu le putem citi.
Cu greu veţi găsi vreo activitate economică. Există ghetouri musulmane, controlate de fanatici religioşi.
Există cartiere musulmane şi ele cresc ca ciupercile în toate oraşele de-a curmezişul Europei.
Acestea sunt construcţiile de blocuri pentru controlul populaţiei crescânde a Europei, stradă cu stradă, cartier cu cartier, oraş cu oraş.
Există acum mii de moschei în toată Europa.
Cu congregaţii mai largi decât în bisericile creştine.
Şi în fiecare oraş european există planuri de a construi supermoschei care să facă să pară şi mai pitice fiecare biserică în acea regiune.
Semnalul este evident: Noi dominăm!
Multe oraşe europene sunt deja pe un sfert musulmanizate: luaţi doar Amsterdamul, Marsilia sau Malmo în Suedia.
În multe oraşe, majoritatea populaţiei sub 18 ani este musulmană.
Parisul este acum înconjurat de un cerc de cartiere musulmane.
Mohamed, este acum cel mai popular nume în rândul băieţilor, în multe oraşe.
În unele şcoli elementare din Amsterdam nu se mai poate vorbi despre ferme, deoarece asta ar însemna să se menţioneze şi porcul, ceea ce ar fi o insultă pentru musulmani.
Multe şcoli din Belgia şi Danemarca servesc elevilor numai „halal food” (adică mâncare acceptată de religia musulmană, fără carne de porc sau carne de animal nesacrificat conform ritualurilor musulmane).
În Amsterdam, cândva un oraş tolerant, gay-ii (adică homosexualii) sunt crunt bătuţi aproape exclusiv de către musulmani.
Femeile nemusulmane aud regulat strigându-li-se „curvă, curvă”.
Antenele de televiziune nu sunt îndreptate spre canalele locale, ci numai spre staţiile din ţările de provenienţă musulmană.
În Franţa, profesorii de şcoală sunt îndrumaţi să evite autorii care sunt consideraţi „ofensivi” musulmanilor, inclusiv Voltaire şi Diderot; acelaşi lucru este valabil şi pentru Darwin.
Istoria Holocaustului nu mai poate fi predată în şcoală din cauza sensibilităţii musulmane.
În Anglia, tribunalele „Sharia” fac acum parte oficial din sistemul legislativ britanic (tribunalele sharia sunt instanţe judecătoreşti musulmane, care acţionează şi din moschei – n.t.)
Multe cartiere ale orașelor din Franţa sunt astăzi zone de „necirculat” pentru femeile fără capul acoperit cu un şal.
În urmă cu o săptămână, un bărbat aproape a murit după ce a fost bătut de musulmani pe o stradă din Bruxelles, pentru că a fost văzut bând, când la ei era Ramadanul. Evreii părăsesc Franţa în număr record, fugind de cel mai crunt val de antisemitism de la al doilea război mondial. Franceza este o limbă vorbită astăzi curent pe străzile din Tel Aviv şi Natania, din Israel.
Aş putea continua cu multe povestiri de acest gen, povestiri despre islamizare.
Un total de 54 de milioane de musulmani trăiesc astăzi în Europa. Într-un calcul recent al Universităţii San Diego, s-a constatat că în numai următorii 12 ani, 25 % din populaţia Europei vor fi musulmani. Bernatd Lewis a prezis o majoritate musulmană până la sfârşitul acestui secol.
Acestea, desigur, sunt numai cifre.
Şi cifrele n-ar fi ameninţătoare dacă imigranţii musulmani ar manifesta o tendinţă de asimilare. Însă sunt infime semnele în sensul ăsta.
„Pew Research Center” a raportat că jumătate din musulmanii francezi consideră loialitatea lor faţă de islam mai puternică dacât loialitatea lor faţă de Franţa (Pew Research Center este o organizaţie americană care oferă opţiuni, atitudini şi tendinţe ale opiniei publice din SUA şi din lume – n.t.)
O treime dintre musulmanii francezi nu se opun deloc atacurilor sinucigaşe. Iar Centrul Britanic pentru Coeziune Socială a comunicat că o treime din studenţii musulmani britanici se pronunţă pentru un „califat” mondial.
Musulmanii cer să „li se arate respect”, iar noi le arătăm acest respect: avem sărbători musulmane oficiale de stat.
Procurorul General creştin-democrat tinde să accepte „sharia” dacă există o majoritate musulmană.
Avem miniştri, membri de cabinet, cu paşapoarte de Maroc şi Turcia. Cererile musulmane sunt susţinute de comportări nelegale, mergând de la crime mărunte şi violenţe întâmplătoare, de exemplu contra lucrătorilor pe ambulanţe şi şoferi de autobuz, până la răzmeriţe pe scară redusă.
Parisul a văzut asemenea revolte în suburbiile sale. Eu îi numesc pe aceşti criminali „colonişti”. Pentru că asta sunt.
Ei nu vin să se integreze în societăţile noastre; ei vin să integreze societăţile noastre în Dar-al-Islam –ul lor.
Din cauza asta sunt colonişti (Dar-al-Islam este o secţiune a islamului mondial – n. t.)
Multe din aceste violenţe de stradă, de care am pomenit, sunt îndreptate exclusiv împotriva nemusulmanilor, forţând pe mulţi dintre băştinaşi (localnici) să părăsească propriul lor cartier, propriul oraş, propria ţară.
Mai mult, musulmanii reprezintă astăzi un număr de votanţi care nu se poate ignora.
Al doilea lucru pe care trebuie să-l ştiţi este importanţa profetului Mohamed. Conduita lui este un exemplu pentru toţi musulmanii şi nu poate fi criticată.
Acum, dacă Mohamed ar fi fost un om al păcii, cum ar fi, să spunem, Gandhi sau Maica Tereza, n-ar fi fost nici o problemă. Dar Mahomed a fost un şef de bandă, un asasin, un pedofil şi a avut mai multe căsătorii în acelaşi timp. Tradiţia islamică ne povesteşte cum s-a luptat el în bătălii, cum şi-a omorît duşmanii şi chiar cum executa prizonieri de război.
Mohamed însuşi a masacrat tribul iudeu al lui Banu Qurayzah. Dacă ceva este bine pentru Islam, e bine; dacă este rău pentru Islam, este rău
Să nu încerce nimeni să vă păcălească cu faptul că islamul ar fi o religie. Desigur, are un Dumnezeu, o lume de apoi şi cele 72 de fecioare. Dar, în esenţă, Islamul este o ideologie politică. Este un sistem care stabileşte reguli precise pentru societate şi pentru viaţa fiecărei persoane.
Islamul vrea să dicteze fiecare aspect al vieţii.
Islamul înseamnă „resemnare” sau supunere.
Islamul nu este compatibil cu libertatea sau cu democraţia, pentru că se străduieşte să obţină „sharia”, in dorința de a deveni o religie totalitară.
Acum ştiţi de ce Winston Churchill a numit Islamul „cea mai retrogradă forţă din lume” şi de ce a comparat „Mein Kampf” cu Coranul.
Publicul a acceptat sincer povestea palestiniană şi vede Israelul ca agresor. Dar eu am trăit în ţara aceea şi am vizitat-o de o mulţime de ori.
Eu susţin Israelul. Întâi, pentru că este patria evreească după două mii de ani de exil, incluzând Auschwitz-ul... în al doilea rând pentru că este o democraţie şi în al treilea rând pentru că Israelul este prima noastră linie de apărare. Această micuţă ţară este situată pe linia de luptă contra jihadului, împiedicând avansarea teritorială a Islamului. Israelul înfruntă linia de luptă a jihadului la fel ca şi Kaşmirul, Kosovo, Filipinele, Sudul Tailandei, Darfur în Sudan sau Libanul. Israelul este pur şi simplu în cale. Aşa cum a fost şi Berlinul de Vest în timpul războiului rece.
În ţara mea, în Olanda, 60% din populaţie consideră imigrarea în masă a musulmanilor, drept greşeala politică numărul unu de la al doilea război mondial încoace. Şi alţi 60% consideră Islamul ca cel mai mare pericol. Luminile se pot stinge în Europa mai repede decât vă puteţi imagina. O Europă islamică înseamnă o Europă fără libertate şi democraţie, un deşert economic, un coşmar intelectual şi o pierdere de putere militară pentru America, deoarece aliaţii săi se vor transforma în duşmani, duşmani cu bombe atomice.
Cu o Europă islamică, America va trebui singură să apere moştenirea Romei, a Atenei şi a Ierusalimului.
Dragi prieteni, libertatea este cel mai preţios cadou. Generaţia mea niciodată n-a trebuit să lupte pentru această libertate, ea ne-a fost oferită pe o tavă de argint, de către oamenii care au luptat pentru ea cu viaţa lor. Pe tot cuprinsul Europei, cimitirele americane ne amintesc de băieţi tineri care niciodată n-au ajuns acasă şi a căror amintire noi o preţuim. Generaţia mea nu este proprietara acestei libertăţi; noi suntem numai păstrătorii, paznicii ei. Noi putem doar preda această libertate greu obţinută, copiilor Europei, în aceeaşi stare în care ne-a fost oferită nouă. Noi nu putem ajunge la nici o înţelegere cu mulahii şi imamii (conducători religioşi musulmani – nota mea).
Generaţiile viitoare nu ne vor ierta niciodată. Noi nu ne putem risipi libertăţile. Pur şi simplu nu avem dreptul să facem asta. Trebuie să facem tot ce este posibil acum pentru a opri această stupiditate islamică, pentru ca să nu poată distruge lumea aceasta liberă pe care noi o cunoaştem.
Vă mulţumesc,
Geert Wilders, preşedintele Partidului Libertăţii din Olanda, membru al Parlamentului olandez.

https://www.facebook.com/profile.php?id=100010090184668