O data, nu foarte de mult, cei numiti street artists erau urgisiti de lege si de lume in Grecia. Zidurile orasului au reprezentat o pinza ideala pentru artistii urbani-de cele mai multe ori anonimi- care au deschis drumul: pentru unii lucrarile lor erau ,,mizgaleala zidurilor”, pentru citiva insa erau infrumusetari ale orasului din beton si ciment. Motivatiile artistilor drumurilor sint variate, ca si tematica lor. Revolta personala, dorinta de a comunica cu publicul care nu viziteaza galeriile, riscul impus de ceva interzis, critica caustica a realitatii urate care rezulta din cotidian si obiceiuri sociale… Fiecare artist are estetica sa personala si scopurile sale. Au trebuit sa treaca ani pentru a fi legalizata arta strazii, cel putin in constiinta celor multi, si sa fie diferentiata de vandalisme. Multe fatade ale unor cladiri, nu numai particulare, dar si de stat, au reinviat datorita acestor opere, multi vor acum interventia artistilor strazii. Si, bineinteles, realizarea cea mai importanta, acesti ,,paria” ai artei au reusit sa intre in galerii… La iesirea din statia de metrou de la Monastiraki, in Psiri-locul unde se afla unele dintre cele mai bune ,,boit” din Atena, cu lumea lor boema, pe strada Kaliroi, pe unde trec eu zilnic, veti gasi exemple exceptionale de street-art greceasca. Unul dintre creatori, nu mai este anonim, ci are chiar un nume ,,mare” deja, Alexandros Vasmoulakis, care a lucrat si fatada teatrului “Hora”, a cladirii centrale a bijutierului Zolota, cladirile refugiatilor, etc. Aceste cladiri au dobindit astfel personalitate, au reinviat, datorita artei sale. Artistii strazii nu intra in calapoade, dar in ultimii ani au acceptat sa intre in galerii, fara a face insa ,,reduceri”. Exemplu: expozitia personala a lui Vasmoulakis, cu titlul original si el, ”hey, ho, here we go, ever so high” -unde altundeva- in Kolonaki, la galeria A Antonopoulou art. Ca incheiere, fac o legatura cu initiativa Institututlui Cultural Roman din New York, cea atit de controversata in tara, dar cu un mare succes in strainatate. Nu vreau sa uit de picturile din Gara de Nord, de care vorbeam la un alt topic, la fel si de acele autobuze speciale care au circulat la un moment dat pe strazile Bucurestiului. Initial, valoarea artei strazii a fost contestata si in strainatate. Cine ar fi crezut ca Bonhams, una dintre cele mai vestite case de licitatii, va scoate ,,la mezat” o intreaga miscare picturala urbana? Pinze cu lucrari de Banksy, Keith Haring, Nick Walker, etc, au stat, chiar si pentru o perioada scurta, alaturi de portelanuri si antichitati valoroase. Cel mai important insa: “URBAN ART’ la care s-a facut o reclama atit de mare, a mers exceptional din punct de vedere economic, printre cumparatori-Angelina Jolie cu Brat Pitt. Deci, nu intimplator, pe 24 februarie, se va repeta expozitia URBAN ART. Nu stiu daca s-a pierdut astfel ,,telul” artei strazii, dar …”reteta” a reusit. Sigur, s-a pierdut caracterul efemer, anonim, fara intermediari. Cu oarecare ,,ajustari”, arta strazii a reusit insa, in mod sigur, sa intre in elita artei.
O observaţie personală: arta strazii ,,merge” foarte bine cu muzica hip-hop- atit de contestata si ea initial. Sint o amatoare de arta, ,,degustatoare” de frumos. Imi plac la nebunie impresionistii, care, la vremea lor au fost la fel de contestati si au creat multa tensiune in lumea iubitorilor de frumos. Mai nou, urmaresc cu mare placere aceste ,,mizgaleli” -grafitti pe ziduri. Mi-ar place sa aud si parerea voastra.
http://flickr.com/groups/athens_street_art/pool/ PS
Da, asa cum spuneam, ca in orice forma de exprimare artistica, si in street art exista aspecte mai putin reusite. Grafitti, de cele mai multe ori, erau mizgaleli, incercari ale unor “artisti” fara talent, sau fel de fel de mesaje…cel putin ciudate.
Gindurile de mai sus le-am scris acum vreo doi ani si ceva, intr-o incercare nebuna de-a mea de de a “educa” artistic tineretul roman aflat pe aici…
Initial, am inceput prin a da atentie unor sloganuri-foarte reusite!- scrise pe peretii facultatii de filozofie. Apoi, am inceput sa caut astfel de sloganuri, peste tot. Dind atentie , am observat ca anumite mizgaleli nu sunt chiar mizgaleli…Probabil ca eu am avut spirit de observatie destul de lent, pentru ca specialisti in domeniu, nu numai din Grecia, detinatori de galerii de arta, fabricanti renumiti de bijuterii, pictori, incepusera mai de mult sa le “faca curte”…
Si asa s-a ajuns, ca in loc sa ii alerge politia, sa fie alergati…de la o comanda la alta..cu rezultate remarcabile.
Mie imi plac. Cum ziceam, si pictori “normali” pot sa imi placa sau nu- la fel si la ei.
Mie mi se pare o exprimare artistica a tinerilor fara de bani si fara de sprijin, a celor care vor doar sa “spuna” ceea ce-i doare, la cit mai multa lume si se intereseaza mai putin, sau de loc, de aprecierea criticilor de arta.
Ca o nonconformista ce sunt, imi plac nonconformistii.
Acesta imi place mie cel mai mult si trec zilnic pe linga balerina cu capul in jos…
http://www.vasmou.com/main.html?c=1&p=1http://www.european-street-painting.com/displayimage-album,29,pid,1111111319,fullsize,1,Street%20Art%20-%20Use%20your%20eyes.html