TIMP LIBER

Cum folosim timpul nostru liber? Avem asa ceva?

Eu stau pe net

Si eu stau pe net si ma uit in acelasi timp la tv... de preferat la talk-show-uri.
Merg de 3 ori pe saptamana la bazin la aquagym ( uneori ma lenevesc si nu merg chiar de 3 ori ).
Uneori in week-end program de plimbare sau excursii.

Si eu consum destul timp pe net dar consider că e necesar. Normal că pot fi contrazis...

Adevărul despre timpul liber si mai ales despre a face timp pentru ceva este la alegerea fiecărui individ.
Noi ne programăm timpul, deci de noi depinde.

Emil Condor a scris:

Si eu consum destul timp pe net dar consider că e necesar. Normal că pot fi contrazis...

Adevărul despre timpul liber si mai ales despre a face timp pentru ceva este la alegerea fiecărui individ.
Noi ne programăm timpul, deci de noi depinde.

hm... e un fel de a zice ca depinde de noi ... cand nu depinde de servici sau de alte obligatii de familie (pe care inca nu le am, dar daca Dumnezeu imi va da nepoti? E drept ca sar putea cu un nepotel sa am mai mult timp liber chiar decat acum, pentru plimbare... si cu siguranta mai multa miscare decat fac acum

La muncă trebuie să mergem - doar banul ne duce prin viată, e un adevăr destul de dureros.
După muncă, ăla îl consider eu timp liber.

Încă nu ai nepoti? Eu am două zvârlugi.

Emil Condor a scris:

La muncă trebuie să mergem - doar banul ne duce prin viată, e un adevăr destul de dureros.
După muncă, ăla îl consider eu timp liber.

Încă nu ai nepoti? Eu am două zvârlugi.

N-am nepoţi, că n-am încă nici ginere, nici măcar în proiect... dar sper, că fata îşi doreşte, cel puţin declarativ, familie, copii... încă în anturajul ei abia s-a căsătorit o fată, ceilalţi încă sunt ca şi ea, unele au prieten, altele sunt singure.

Să-ţi trăiască nepoţelele ( am înţeles bine, sunt două fetiţe? ) şi poate de-a lungul timpului să aflăm mai multe despre ele.

Uite una din ele la avatar.

Emil Condor a scris:

Uite una din ele la avatar.

Ce fericit esti... e dulce, dulce mwah1

Se vede clar pe fata mea ce simt pentru zvârluga aia.

Emil Condor a scris:

Se vede clar pe fata mea ce simt pentru zvârluga aia.

daaaa, stau asa pierduta si ma uit la voi... frumosilor mwah1


din pacate, eu trebuie musai sa ma duc la culcare... e ora 2 noaptea la mine, asa ca iti spun noapte buna, pe maine!

Noapte bună!

aurora a scris:

Emil Condor a scris:

Se vede clar pe fata mea ce simt pentru zvârluga aia.

daaaa, stau asa pierduta si ma uit la voi... frumosilor mwah1


din pacate, eu trebuie musai sa ma duc la culcare... e ora 2 noaptea la mine, asa ca iti spun noapte buna, pe maine!

Nu din lipsă de timp liber vă părăsesc şi eu, dar mai trebuie să şi dorm. Dacă Roua de soare s-a dus la culcare la ora două, pe mine mă prinse ora şase şi parcă mi se închid ochii.

La bună vedere peste vreo trei ore.

In timpul liber, ia incercati-va talentul aici:

http://www.desenatori.ro/desen-474628.htm

Eu in timpu liber stau pe net, merg la fotbal-bascket,ma uit la desene si merg la plimbare my love

Foarte mult în timpul meu liber din ultima perioadă stau pe Internet.
Adevărul e că îmi place să fiu cu voi si dacă facem numa' lucruri ce nu ne plac, nu văd sensul!

Să vină vara odată si îmi voi face mult timp pentru iesiri la iarbă, la plajă, grătare, pescuit si...
de ce nu, Heinekene!

Milule, până la vară mai e, dar acum nu avem sărbătoriţi? Nu ai depistat nimic prin cabina de comandă ?

În Februarie nu e nimeni. Păi ce, asta e lună în care să te nasti?!

Povestea şahului

În Persia de mult, trăia un tînăr şah, pe care toate grijile şi bucuriile cîrmuirii nu-l desfătau îndeajuns, ci visa noi petreceri şi îndeletniciri. Îi era urît. În zadar îi spunea bătrînul său vizir că are multe de îndeplinit în împărăţia sa, că viaţa omului e prea scurtă pentru toate cîte sunt de făcut chiar într-o biată colibă de pusnic, necum în culmea unei ţări atît de întinse.
Tînărul şah era întotdeauna grăbit, repede se sătura de orice sărbătoare, tăia şi spînzura fără să se gîndească mult, răsplătea din belşug orice străin pribeag care îi aducea un cîntec nou, sticle colorate şi mătăsuri necunoscute.
- Nu te grăbi, Măria Ta, nu te prea grăbi! îi spunea înţeleptu-i sfetnic.

Iată că într-o zi pică la curte un omuleţ ciudat care cunoştea toate limbile pămîntului şi cînd vorbea, îi scăpărau scîntei din ochi, din dinţi şi din unghiile ascuţite. El se legă să născocească o petrecere pentru voievod, o petrecere fără surle şi dansuri, ci liniştită desfătare a minţii, în clipe de singurătate. Curînd aduse un joc pe care nu-l cunoştea nimeni şi anume şahul, care s-a păstrat în zilele noastre. Mult îi plăcu împăratului Persian această născocire.
De bucurie că va şti cum să-şi petreacă ceasurile de acum în colo, el spuse învăţatului străin că e gata să-i plătească oricît pentru nepreţuitul dar. Omuleţul se făcu că nu cere cine ştie ce, că el a vrut să fie numai pe placul Măriei Sale, şi că s-ar mulţumi cu un bob de grîu drept răsplată.
- Mi-ajunge un bob de grîu, Stăpîne. Dar să-i îndoieşti numărul din pătrăţel în pătrăţel, cîte despărţituri are măsuţa. Un bob de grîu în cel dintîi pătrat, două în al doilea, patru în al treilea, opt în al patrulea şi aşa mai departe. Dacă-mi dai ce-ţi cer, mă faci omul cel mai bogat din împărăţia Luminăţiei Tale.
- Să i se dea numai decît, porunci şahul Persiei.
- Nu te prea grăbi, Măria Ta îi spuse bătrînul vizir. Nu te prea grăbi ... Să nu fie prea mult!
- Ce-o să fie? Un pumn de grîu! răspunse Voievodul.
- Se prea poate. Dar să numărăm întîi. O mică socoteală nu strică!
- O traistă?
- Poate că mai mult!
- Un sac!
- Poate că mai mult!
- Eşti un bătrîn smintit şi atîta tot! Şi mai nebun sunt eu care stau de vorbă cu tine! Să se dea străinului cît grîu a cerut! Porunci Înălţimea Sa. Şi puse mîna pe sabie, ceea ce însemna că va tăia capul oricui ar îndrăzni să să crîcnească. Pe înserat, uitîndu-se pe fereastră, ce să vadă împăratul? Curtea era plină de saci iar în mijlocul lor şedea meşterul străin, privind cum zeci şi zeci de argaţi încarcă grîu pe umeri şi ies pe poarta palatului.
- Ce fac oamenii aceştia?
- Plătim datoria străinului, răspunse vizirul oftînd.
- A ieşit aşa de mult!
- Precum vezi, Măria Ta!
Voievodul plecă de la fereastră şi abia a doua zi se mai uită afară. Acolo ce să vadă ? Zeci şi zeci, sute şi sute, mii şi mii de asini încărcaţi cu cîte doi saci de grîu, intrau pe-o poartă a palatului şi ieşeau pe cealaltă; ciudatul vrăjitor cu unghii luminoase era acolo, şi-n jurul său o ceată de dregători ai curţii. Ochii şi dinţii îi străluceau în scîntei de bucurie drăcească. El numără asinii, arăta în catastif celui mai bătrîn dintre curteni, acesta dădea din cap în semn că aşa e şi alte cete de dobitoace luau drumul depărtărilor.
- Dar ce fac oamenii ăştia, Vizire?
- Plătim datoria străinului, Măria Ta!
- Aţi numărat bine?
- Bine, prea bine, dar prea tîrziu, vai!
Tînărul şah păli puţin, scrîşni din dinţi, apoi ca să nu pară că se căieşte porunci:
- Să i se dea tot ce i se cuvine!... Vorba mea e vorbă. Şi nu se mai uită în curte vreo trei zile, căci îl durea inima să vadă atîta avuţie pierdută.
A patra zi, cu inima strînsă de-o teamă necunoscută se apropie iar de fereastră. Dar nu-i venea să creadă ochilor. Îşi frecă pleoapele, se mai uită odată dacă nu se înşelase: din zare pînă-n zare numai cămile încărcate cu saci de grîu şi piticul cu haine bălţate era în curte şi prin faţa lui treceau poveri-poveri peste cocoaşele înaltelor dobitoace. Iar curteanul cel bătrîn se uita în catastiful străinului şi dădea mereu din cap că e aşa.
- Vizire, ce e asta?
- Plătim datoria străinului, Măria Ta!
- Aţi înnebunit?
- Am urmat porunca Măriei Tale!
- Cum?... Am spus să i se dea un bob de grîu, îndoit de şaizeci şi patru de ori, din pătrăţel în pătrăţel!
- Nici nu i s-a dat mai mult! Şi nu i s-a dat nici măcar a zecea parte din ceea ce i se cuvine!
Şahul chemă un învăţat şi începură să socotească laolaltă cu vizirul. Cîte boabe de grîu ieşiră pînă la urmă, nu vă mai spun, ca să nu vă luaţi cu mîinile de cap, cum au făcut cei fruntaşi ai împărăţiei persane. Socotiră cam cîte boabe ar intra într-o traistă, cîte traiste într-un sac, cîţi asini şi cîte cămile ar trebui să poarte cîte doi saci şi văzuseră că în tot cuprinsul ţării nu putea creşte atîta grîu. Şi nu se putea găsi atîtea dobitoace, ca să îndeplinească făgăduiala dată meşterului care născocise îndemînaticul joc.
Şahul îşi dete seama cîtă dreptate avea bărînul său vizir cînd îl sfătuia să nu se prea grăbească. El plăti cu pungi de aur grîul care-i lipsea şi-şi zdruncină cumplit visteria. Iar altădată se gîndi mai mult pînă să ia o hotărîre.

PROBLEMĂ

Alb: Rh1, Dg2,Td1, Cb3, a2, b2, d5 şi h3.

Negru: Rg8, De5, Tc8, Nd6, a7, b6, f7 şi g6.

Albul mută 1. Cd4?...

Ce credeţi că mută negrul?

Stiu sigur ca undeva pe forum exista o rubrica "Teatru Radiofonic"
dar nu stiu unde.

De aceea pun aici linkul acesta, eventual cine stie, sa-l mute unde i-ar fi locul

http://www.eteatru.ro/

"O veritabilă enciclopedie a teatrului românesc şi universal dar şi o istorie a teatrului
radiofonic românesc, spectacole din Fonoteca de Aur a Societăţii Române de
Radiodifuziune dar şi spectacole de astăzi, cicluri tematice, serii dedicate unor mari
dramaturgi din toate epocile, unor actori şi regizori celebri, de ieri şi de astăzi,
portrete de dramaturgi contemporani: 24 de ore din 24, în fiecare zi a lunii, pe primul
portal de teatru radiofonic din România."

Faci sex ACUM? Cineva de sus te vede!


http://ijustmadelove.com/

Coaforul tău virtual

Coafează-te AICI

aurora a scris:

Coaforul tău virtual

Coafează-te AICI

Interesant ; culmea ca si io am reusit...

Emil, acum am vazut ca e postata aici "Povestea sahului" si nu stiu de ce! Poate o poti muta la "povestiri, povestioare". Multumesc!