Va mai exista Romania ?

zaraza26 a scris:

Fiecare face cum poate. Nu spun ca eu is mai cu motz daca am iubit si iubesc Romania si pentru holde, si pentru cer, si pentru stramosi. Asta care scrie, scrie intr-o revista,

Mie mi-a mers la inima articolul, dar mai ales pasajele pe care le-au si reliefat, de altfel. Ele arata -daca mai era nevoie- ca vorbele de iubire, fara acoperire in fapte (chiar prin gesturi considerate a fi marunte precum pastrarea curateniei sau vorbirea corecta a limbii romane), nu au nici-o valoare.

zaraza26 a scris:

"Ma convinsesem de mult ca, in “Istorie”, neamul romanesc este fara noroc. “Istoria” nu-i ingaduise decat vreo 20 de ani de unitate nationala si autonomie politica: 1918-1938. In acest rastimp multe lucruri bune se facusera in Romania, dar singurele creatii de care eram sigur ca vor supravietui intr-un cataclism erau cele de ordin spiritual. Numai ele ne puteau asigura identitatea etnica si continuitatea culturala cu trecutul.

Modelul acestui tip de supravietuire prin cultura il ilustreaza admirabil istoria poporului evreu. Intr-adevar, dupa distrugerea Templului si a Ierusalimului, evreii erau amenintati sa dispara ca unitate etnica si culturala, dar au supravietuit datorita acelei scoli primare pe care a fondat-o Yochanan ben Zaccai la Ibna, si care a salvgardat valorile fundamentale ale iudaismului."

Mircea Eliade – Memorii, vol. II

Sigur, avind in vedere istoria noastra zbuciumata, aici la rascruce de civilizatii si culturi , putem spune ca suntem "fara noroc", dar nu putem spune ca suntem fara Dumnezeu, ori "norocul" nostru nu cred ca a disparut complet.

ps: interesanta paralela cu poporul evreu ...

nicuvar a scris:

Ion a scris:

Am deschis la revista 22, si am fost anuntat de paznicul computerului ca e infectat cu 5 virusuri.

L-am pus la dezinfectat imediat.

Asa incat am sa ma feresc de acum inainte.

De ce? E un copy-paste nevinovat. Deschide cu incredere.

Dupa ce am citit postarea Cristinei, crezand ca articolul e incoplet,
am apasat si pe sursa scrisa sub.

Unde era articolul in Revista 22. Dupa ce l-am citit, l-am pus pe bara pentru un moment.
Aveam de scris un e-mail. Subit "paznicul" m-a anuntat virusarea respectiva.

Se intampla mereu cu anumite ziare si reviste. Chiar cu Evenimentul Zilei imi zicea un prieten.

De acum inainte o sa fiu mai prudent cu presa noastra. E prea "virusata", nu-i asa?

O zi buna si fara virusuri!
Ion

nicuvar a scris:

Ion a scris:

Am deschis la revista 22, si am fost anuntat de paznicul computerului ca e infectat cu 5 virusuri.

L-am pus la dezinfectat imediat.

Asa incat am sa ma feresc de acum inainte.

De ce? E un copy-paste nevinovat. Deschide cu incredere.

Dupa ce am citit postarea Cristinei, crezand ca articolul e incoplet,
am apasat si pe sursa scrisa sub.

Unde era articolul in Revista 22. Dupa ce l-am citit, l-am pus pe bara pentru un moment.
Aveam de scris un e-mail. Subit "paznicul" m-a anuntat virusarea respectiva.

Se intampla mereu cu anumite ziare si reviste. Chiar cu Evenimentul Zilei imi zicea un prieten.

De acum inainte o sa fiu mai prudent cu presa noastra. E prea "virusata", nu-i asa?

O zi buna si fara virusuri!
Ion

Şmecherii sunt destule. Ne sar viruşii de unde nici nu ne aşteptăm. Aşa că, cine se teme de apă nu mănâncă peşte.

abbilbal a scris:

Şmecherii sunt destule. Ne sar viruşii de unde nici nu ne aşteptăm. Aşa că, cine se teme de apă nu mănâncă peşte.

Cine se teme, e un fricos?!...
Cine nu, un laudaros?....

Da ce, nu pot cumpara pestele din piata si nu am nicio treaba cu apa?

Eolienele au prins avânt: un miliard de euro "se învârte" în Dobrogea

2010 este anul în care România a intrat pe harta europeană a producătorilor de energie "din vânt", cu aproape 600 MW.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/eolienele-au-prins-avant-un-miliard-de-euro-se-invarte-in-dobrogea-912914.html

Unde suntem acum, după 20 de ani?

Am fost la Frankfurt şi am stat de vorbă cu o jurnalistă. „Domnul Puric, sunt 20 de ani de când s-a prăbuşit Zidul Berlinului", a spus ea. Nu, i-am zis, sunt 20 de ani de când sărbătorim că s-a prăbuşit peste noi. Noi suntem sub ruine, suntem consecinţe.

http://blog.flavian.ro/2010/04/dan-puric-despre-romania-apolitica.html

E mai rău decât înainte de 1989?

Da, pentru că e sindromul ăsta, cum zice proverbul românesc: „Să te ferească Dumnezeu de pasărea care a ieşit din cuşcă şi a nimerit în laţ!". Nu mai e graţia pe care o vedeam noi. Am fost pionier, UTC-ist şi m-au făcut şi membru de partid. M-au rugat, nu m-au obligat. Dar era o subversiune. Era o tensiune. Ştiam. Acum nu mai e. Acum nu mai ştii.

Dacă putem vorbi, până în '89, de o imagine care a creat un comportament schizoid dublu, cealaltă, de după '89, a creat un cancer de tip leucemic. Ce ne-au distrus? Modelele culturale, tradiţiile, familia, biserica, credinţa. Prin ce? Prin desacralizare, prin demitizare. Ei trăiesc din CNP, din buletin. Deci n-au poveste. Oamenii aceştia sunt numărul „2456". Ia-i povestea omului şi l-ai distrus, l-ai făcut o cărămidă. Desacralizare, demitizare, băşcălizare, minimalizare, spirit dilematic, ca să nu spun mai mult - şi nu al certitudinii. Eu nu am dileme asupra mamei sau asupra bunicului.

http://blog.flavian.ro/2010/04/dan-puric-despre-romania-apolitica.html

dolion a scris:

E mai rău decât înainte de 1989?

Da, pentru că e sindromul ăsta, cum zice proverbul românesc: „Să te ferească Dumnezeu de pasărea care a ieşit din cuşcă şi a nimerit în laţ!". Nu mai e graţia pe care o vedeam noi. Am fost pionier, UTC-ist şi m-au făcut şi membru de partid. M-au rugat, nu m-au obligat. Dar era o subversiune. Era o tensiune. Ştiam. Acum nu mai e. Acum nu mai ştii.

Dacă putem vorbi, până în '89, de o imagine care a creat un comportament schizoid dublu, cealaltă, de după '89, a creat un cancer de tip leucemic. Ce ne-au distrus? Modelele culturale, tradiţiile, familia, biserica, credinţa. Prin ce? Prin desacralizare, prin demitizare. Ei trăiesc din CNP, din buletin. Deci n-au poveste. Oamenii aceştia sunt numărul „2456". Ia-i povestea omului şi l-ai distrus, l-ai făcut o cărămidă. Desacralizare, demitizare, băşcălizare, minimalizare, spirit dilematic, ca să nu spun mai mult - şi nu al certitudinii. Eu nu am dileme asupra mamei sau asupra bunicului.

http://blog.flavian.ro/2010/04/dan-puric-despre-romania-apolitica.html

Da ai dreptate,e mult mai rau in sufletul meu simt o amaraciune si un gol imens,parca nici nu vin sarbatorile,le doresc lui base si sarlatanii lui sa simta ce simt eu ,lui udrea ii doresc sa ne mai uimeasca cu tupeul si lungimea tocurilor iar lui roberta ii doresc din suflet un pic de neuron ca-i de-o prostie rara:(

Irlanda a pierdut 200 de locuri de munca inalt calificate in tehnologia informatiilor in favoarea Romaniei, din cauza deficitului de absolventi bine pregatiti in domeniul IT, scrie Irish Independent, in editia electronica.

Intel Ireland se afla pe lista scurta pentru obtinerea proiectului, dar a fost depasita de Romania, care a prezentat o oferta mai buna din punct de vedere al absolventilor de profil si "ceea ce pare a fi un pachet financiar de taxe si stimulente usor mai atractiv" decat Irlanda, noteaza cotidianul irlandez.

Luna trecuta, Intel a lansat la Bucuresti un centru de dezvoltare si cercetare software, in urma unei investitii in valoare de cateva milioane de dolari.

Pentru inceput centrul va realiza activitati de cercetare-dezvoltare pentru platforma open-source MeeGo, insa apoi activitatile se vor diversifica.

Reprezentantii Intel Corporation au afirmat, la acel moment, ca unul dintre motivele fundamentale pentru care au ales sa investeasca in Romania este scutirea de impozit pentru programatori.

Surse din industria IT au afirmat ca Irlanda a pierdut aceste locuri de munca pentru ca nu a putut garanta suficienti absolventi cu calificarea potrivita pentru acest tip de investitie.

http://economie.hotnews.ro/stiri-it-8137392-irlanda-pierdut-favoarea-romaniei-200-locuri-munca-inalt-calificate-domeniul.htm?cfnl=

Si eu care credeam ca avem un tineret ce va duce tara de rapa. Uite ca sunt domenii unde-i depasim pe altii, bravo lor!

Trecutul nu ne lasă în pace şi pentru că România nu a rezolvat încă problemele acestuia. Discutăm şi astăzi cu atâta patimă despre Revoluţie pentru că, de fapt, nu am aflat ce s-a întâmplat atunci. Spre exemplu, după 22 decembrie, adică după fuga soţilor Ceauşescu, au murit peste 1.000 de oameni, dar nimeni nu a fost condamnat sau măcar judecat pentru acest lucru. Subiectul a fost îngropat intenţionat, probabil definitiv, lăsând însă rana deschisă, infectată şi supurând în fiecare an în luna decembrie.

Trecutul nu ne lasă în pace şi pentru că evoluţia societăţii în anii ce-au urmat după 1989 nu a fost convingătoare pentru mulţi dintre români. În timp ce ei sărăceau zilnic, vedeau cum alţii fură de la stat şi se îmbogăţesc. Astfel, după 21 de ani de democraţie, un sondaj de opinie ne arată că peste 61% din români văd în comunism o idee bună. Dacă ar putea să aleagă, probabil că mulţi dintre ei s-ar întoarce fără să clipească înainte de 1989, renunţând astfel la nişte drepturi, de care oricum nu s-au bucurat, pentru că nu au putut sau nu au ştiut cum să se bucure.

Trecutul nu ne lasă în pace pentru că este mai comod să trăieşti în Trecut. Să nu uităm că în 2009, cu ocazia alegerilor prezidenţiale, Traian Băsescu şi-a bazat o bună parte din campania electorală pe discursul anticomunist. S-a vorbit mai mult despre Ceauşescu, Revoluţie şi mineriade decât despre progresul acestei ţări. De altfel, raportarea la Trecut este o meteahnă grea şi veche a politicienilor noştri, chiar dacă unii dintre ei sunt tineri. Asta, pentru că este greu să faci proiecţii în Viitor atâta vreme cât nu construieşti nimic în Prezent: legi bune şi durabile, administraţii eficiente, reformă, autostrăzi.

Trecutul nu ne lasă în pace pentru că până la urmă nici românii obişnuiţi nu pot sau nu vor să privească înainte. Dacă majoritatea dintre noi credem că este bine să trăieşti într-un regim comunist, care, probabil, în câţiva ani îşi va da duhul şi în ultimele sale avanposturi din lume, ce rost ar mai avea să discutăm aici, în România, despre viitorul acestei lumi, din care, întâmplător, facem şi noi parte?

http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/de-ce-trecutul-nu-ne-lasa-in-pace-210553.html

Schimbarea leului cu moneda euro este un scenariu de care ne indepartam tot mai mult, deși tinta pentru intrarea in zona euro ramane deocamdata 1 ianuarie 2015.
Aderarea la zona euro nu mai reprezinta o tinta prea atragatoare pentru statele din Uniunea Europeana care nu au adoptat inca moneda euro. Problemele cu care se confrunta Europa și dificultatile prin care trec tari precum Grecia, Irlanda sau Spania au diminuat pana aproape de disparitie interesul pentru uniunea monetara. „Reamintesc ca suntem hotarati sa facem tot ce este necesar pentru a garanta stabilitatea financiara a zonei euro și sunt absolut convins ca zona va ieși din criza fortificata“, a declarat Herman van Rompuy, președintele permanent al Consiliului European la reuniunea șefilor de stat și de guvern ai tarilor comunitare de la Bruxelles. Optimismul europenilor nu este insa sustinut de rezultate economice. Mai mult, ratingurile statelor cu moneda euro sunt din ce in ce mai slabe. Ultimul stat amenintat de pe lista agentiei de evaluare Moody‘s este Spania, al carui sistem bancar are perspective negative. Agentia a estimat, in ultimul raport, ca pierderile bancilor spaniole se vor ridica la 176 de miliarde euro, chiar daca pana in prezent bancile au recunoscut doar 88 miliarde euro. Exista și posibilitatea disparitiei euro Urmatorul stat care va intra in uniunea monetara este Estonia, a carei aderare va avea loc la inceputul anului viitor. „Nu știu daca este un moment potrivit sau nu pentru aderarea la euro, dar este destul de clar ca este in interesul nostru sa intram in zona euro“, a declarat Toomas Ilves, președintele estonian. „Va fi spo­rita increderea investitorilor și a mediului de afaceri și va crește buna­starea populatiei noastre“, a adaugat acesta. Increderea investitorilor straini este unul dintre cele mai importante avantaje pe care le ofera adoptarea monedei euro. Altfel, statul respectiv iși pierde posibilitatea de control intern a sistemului monetar, rolul bancii nationale fiind preluat de Banca Centrala Europeana. Insa discutiile pe marginea situatiei Uniunii Europene au ajuns pana la luarea in calcul a disparitiei monedei euro. Care nu mai este de neimaginat, ci doar extrem de scumpa. Eșecul uniunii monetare este echivalent cu eșecul Uniunii in sine, ceea ce ar insemna ca toate eforturile din ultimii 20 de ani ale statelor de pe batranul continent au fost zadarnice. La intalnirea din Consiliul European de iarna se urmarește amendarea Tratatului de la Lisabona in ideea infiintarii unui mecanism permanent de stabilitate pentru zona euro, obiectul principal fiind calmarea pietelor. Se discuta inclusiv despre lansarea unei emisiuni de euro-obligatiuni comune, in valoare totala de 440 miliarde euro, idee la care se opune, deocamdata, Germania și Franta. Berlinul nu dorește ca statele cu deficite bugetare mari sa scape fara sa suporte conse­cintele actiunilor lor, insa masurile financiare de sustinere vor fi oricum necesare. Pe langa Spania și Portugalia, tari candidate la ajutor financiar din partea UE și FMI, au aparut temeri legate și de situatia bugetara a Belgiei. Amanare tot mai sigura Romania ar trebui ca anul viitor sa stabileasca o data fixa pentru adoptarea euro. Initial, momentul intrarii in zona euro a fost stabilit pentru 1 ianuarie 2015, insa, cel mai probabil, va avea loc o amanare. Inclusiv Traian Basescu, președintele Romaniei, care da tonul politicilor economice prin declaratii catre presa, a anuntat ca nu mai este cazul sa ne grabim cu adoptarea. „Lectiile pe care le-am vazut la tari nepregatite sa fie in euro trebuie sa ne aduca cu picioarele pe pamant și sa nu mai fixam termene in timp, ci in realitatile noastre economice“, a declarat Traian Basescu la TVR. „Nu mai poti sa te prefaci ca indeplinești criteriile, dar sa ai o economie care nu poate sustine realizarea cu ușurinta a criteriilor de la Maastricht“, a adaugat acesta. Pozitia șefului statului nu este singulara, Cehia și Polonia declarandu-se deja in favoarea monedelor proprii atata timp cat mentinerea acestora va fi benefica pentru economie. Totodata, se așteapta și ca moneda euro sa iși dovedeasca viabilitatea. Amanarea intrarii Romaniei in zona euro ar putea fi chiar obligatorie in cazul in care și anul viitor Guvernul și Banca Nationala rateaza tintele de deficit bugetar și inflatie. Pentru accesul la clubul euro in 2015 ar trebui ca din 2012 sa intram in mecanismele de incadrare (ERM II), tintele macroeconomice fiind obligatorii timp de trei ani consecutivi. Indicatorii ar trebui sa fie de 1,6% - inflatia medie anuala, 5,2% - pentru rata dobanzii, o variatie de maximum 15% a cursului de schimb, un deficit bugetar de maximum 3% și o datorie publica de cel mult 60% din PIB (conform calculelor realizate cu media celor mai buni trei performeri din UE). Daca adaugam și pierderea autonomiei politicii monetare, pare tot mai evident ca adoptarea va fi amanata cu cativa ani. Decizia va fi oricum luata in prima parte a anului viitor, iar evolutia economica va fi determinanta. Prog­nozele pentru anul viitor sunt optimiste, dar mai mult in sensul stoparii re­cesiunii. Nu știm daca este un moment potrivit sau nu pentru aderarea la euro, dar este destul de clar ca este in interesul nostru sa intram in zona euro. Thomas Ilves, președintele Estoniei 8,2% este rata estimata de inflatie pentru acest an de catre BNR, nivel care ar trebui sa scada pana la circa 2% pentru a putea accede la zona euro

Sursa: Capital - (Aurel Dragan )

Cea mai frumoasa fotografie a eclipsei solare de marti, facuta de un roman

Cea mai frumoasa fotografie a eclipsei solare de marti, 4 ianuarie, a fost facuta de romanul Catalin Paduraru, potrivit site-ului www.skyandtelescope.com.



Fotografia a fost facuta la Fundulea si surprinde un avion care decoleaza pe fundalul eclipsei partiale de Soare

http://stiri.rol.ro/cea-mai-frumoasa-fotografie-a-eclipsei-de-solare-de-marti-facuta-de-un-roman-676598.html

Cristina a scris:

Cea mai frumoasa fotografie a eclipsei solare de marti, facuta de un roman

Cea mai frumoasa fotografie a eclipsei solare de marti, 4 ianuarie, a fost facuta de romanul Catalin Paduraru, potrivit site-ului www.skyandtelescope.com.

Da,frumoasa fotografie!

Senzaţionala poveste a românului care a modernizat Australia

http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/documentar/senzationala-poveste-a-romanului-care-a-modernizat-australia-213085.html

Unul dintre cei mai importanţi sfinţi ai vremurilor contemporane, Maica Tereza, unanim respectată în toată lumea, are origini româneşti.

Maica Tereza este una dintre cele mai cunoscute figuri ale creştinismului contemporan. Ea este un simbol revendicat de mai multe culturi din Balcani: de cea turcă, de cea macedo¬neană, de cea albaneză şi de cea română.

Însă dimensiunile personalităţii sale sunt universale, pentru că ea este considerată un model pentru întreaga societate contemporană. Ea a avut certe origini româneşti, dacă luăm în calcul faptul că, potrivit celor mai mulţi etnologi, aromânii sunt o ramură - una dintre cele mai nobile şi mai greu încercate - ale poporului român.

Tatăl său, Nikolle, adică Nicolae, era aromân. Nicolae Boiagiu a fost implicat în politică şi a luptat pentru formarea unei Albanii federale, în care aromânii să aibă un cuvânt important de spus. Se pare că el a murit de inimă rea în anul 1919, când a aflat, la finalul primului război mondial, faptul că oraşul Skopje a fost atribuit Iugoslaviei, nu Albaniei.

De la moartea lui, Maica Tereza a pierdut contactul cu rudele aromâne şi a fost crescută de rudele mamei sale în religia catolică. Ea a decis să se călugărească, la vârsta de 18 ani, şi să devină misionară.

În România, Maica Tereza a venit de două ori, prima dată în anul 1990, când ordinul Misionarii Carităţii a deschis un orfelinat în Bacău, apoi a revenit în anul 1992. Cu aceste prilejuri, ea a pomenit despre originile sale româneşti.

http://www.romanialibera.ro/opinii/aldine/a-fost-maica-tereza-aromanca-213080.html

Turnul Eiffel, noul nostru brand de țară

La sfârșitul secolului al XIX-lea, francezii își purtau nasurile pe sus datorită unui kit românesc pe care s-au chinuit să-l asambleze timp de trei ani. Turnul Eiffel, că despre el e vorba, devenea cea mai înaltă clădire din lume. Fără oțelul din Reșița și tehnologia inventată de inginerul Gheorghe Pănculescu, nimeni n-ar fi știut că parizienii au niște frustrări sexuale. După o sută douăzeci și ceva de ani și mii de expulzări, românii s-au întors la turn. De data asta, doar să-l revopsească.
În 2008, statul francez a oferit șapte milioane de euro firmei care va vopsi Eiffel-ul. Adică s-a organizat o licitație. Niște greci specializați în recondiționarea vapoarelor (Stelma) au stricat piața. Cam cum fac moldovenii noștri cînd se duc la muncă în afară. Elenii, loviți de criză, au zis că fac toată lucrarea pentru patru milioane – și bineînțeles că au cîștigat contractul. Ei, și acum au apărut problemele. Știau ei să dea cu pensula, da’ aveau rău de înălțime, fiind învățați doar cu punțile vaselor. Trei români care lucrau în firmă se legănau pe o pânză din oțel și fiindcă pînza era prea înaltă au mai chemat niște români. Pînă la urmă, începînd cu 12 martie 2009, 25 de români s-au legănat pe pînza din oțel de la Eiffel.

Până să realizeze grecii că nu-i de glumit cu lucrul la înălțime, unuia dintre ei i-a căzut o găleată cu vopsea de la 320 de metri, întru fericirea a șase autocare pline cu turiști care au devenit maro de furie. Acum, că tot veni vorba de vopsea, să vă spunem că și ea e fabricată în România. E pe bază de plumb și s-au folosit cam 60 de tone în cele 19 luni de vopsire.
Craioveanul Alin Bărzoi, unul dintre make-up artiștii care au lucrat la noul look al turnului, și-a amintit: „Am fost acolo patru craioveni, unu’ din Balș, unu’ din Slatina, trei din Urziceni, trei din București, un clujean, un meteorolog din Ploiești și mulți moldoveni. Am văzut țigănci la cerșit care scriau pe cartoane că sînt din Bosnia și că au casele bombardate. Le-am înjurat pe toate. Era și perioada aia cu probleme în Franța. Mie mi-a plăcut. Îmi luam 1.200 de euro pe lună bani în mînă. Și era puțin. De-asta ne-au și angajat pe noi. Francezii şi grecii cereau mult mai mult. Lucrarea s-a încheiat în septembrie 2010“.
Echipa de alpinişti industriali nu a fost formată doar din români. Mai erau indieni, palestinieni, bulgari, croați, sârbi, da’ ai noștri erau baza. De asta au și vopsit un tricolor de-al nostru pe turn, la 300 de metri. Ce-i drept, l-au pus invers (cu roșu la stînga, la lance), ca pe vremea cizmarului-șef, iar roșu era de fapt maro, dar nici eu nu știu care e diferența între grena și vișiniu.
Dar răspândirea înjurăturilor românești către alte neamuri este mai reprezentativă pentru noi decît tricolorul, mămăliga și Cheeky Girls la un loc. Așa s-a născut imnul turnului Eiffel. Este interpretat de o frumoasă alpinistă franțuzoaică, pe versuri deocheate românești și cu orchestrația muzicală realizată la o cutie de vopsea.
Așadar, oțelul turnului e românesc, tehnologia e tot a noastră, vopseaua la fel, vopsitorii așijderea. Să nu mai vorbim de imn, cerșetoare și cojile de semințe de la baza lui.
(Claudiu Radu)

CRUCIAT a scris:

Turnul Eiffel, noul nostru brand de țară

...
Așadar, oțelul turnului e românesc, tehnologia e tot a noastră, vopseaua la fel, vopsitorii așijderea. Să nu mai vorbim de imn, cerșetoare și cojile de semințe de la baza lui.
(Claudiu Radu)

Dar ţara nu e.
Oare asta să fie cauza? Nu ştim/putem/vrem să facem la fel ţi în ţară? Să muncim şi pentru ea?

De muncit, ar munci romanasii nostri, de-ar fi platiti ca dincolo si de-ar fi interes din partea celor "cu susu-n jos"!

Cercetător român la Harvard: "Adevăratul cetăţean al UE este est-europeanul"

La numai 28 de ani, Ruxandra Paul cercetează evoluţia recentă a ţărilor din Europa de Est la cel mai înalt nivel academic. Ea este doctorand la Harvard, unde predă mai multe cursuri pe această temă. RL a aflat de la Ruxandra care sunt cele mai recente teorii de la Harvard referitoare la România, ţările în tranziţie şi Uniunea Europeană. În curând, opiniile Ruxandrei Paul vor putea fi citite săptămânal în paginile României Libere.

http://www.romanialibera.ro/opinii/interviuri/cercetator-roman-la-harvard-adevaratul-cetatean-al-ue-este-est-europeanul-215250.html

Romania cu lantul de gat – un articol de Lucian Mandruta

Lantul e de aur, România nu mai stim prea sigur ce mai e si a cui. Realitatea demografica s-a schimbat brusc, ca o furtuna sosita din senin. Suntem sub ocupatie, dar nu se vede nici o armata. Suntem colonizati de o populatie certareata si nesimtita, venita din nici o stepa, adusa de nici un avion. O populatie care a evoluat în interiorul corpului national, ca fetusii din Alien si care iese acum prin burta, urlând din toti bojocii: "Am avere, am valoare!". E ca si cum undeva, în secret, cineva ar fi dat drumul la o masina de mâl uman care acopera încet-încet natiunea lui Sadoveanu, a lui Eliade si a lui Nichita. Incubatoarele de incubusi din cartierele periferice, fabricile de cetateni ale lui Ceausescu, traditia celor 15 copii în salasele de nomazi, cine mai stie? Lumea de pe strada nu mai e cea pe care o stiam din copilarie. Tata Ioan si Tanti Mimi, familie veche, cu casa în Cezar Bolliac, facuta la 1870, au lasat în urma un copil, care a mai facut un copil, blond, bucalat si bine crescut, cu care ma jucam acum 40 de ani. Pâna la urma, a plecat în strainatate, la studii si nu s-a mai întors niciodata. La fel, jumatate din strada: urmasii burgheziei care a avut timp sa dospeasca elite. În locul celor disparuti, au aparut rufele colorate întinse la uscat si boxele scoase pe geam. În locul bunicii care ne spunea sa nu scuipam pe jos, s-a asezat bunica ce-si trimite nepotii dupa bautura. Peste tot miroase a moarte prin sufocare: e ca si cum o prezenta grea si absurda s-ar fi asezat peste cerul nostru, peste felul nostru de a fi, peste ce credeam ca e bine si mai ales peste ce credeam ca e frumos. Cefele groase nu mai sunt de mult buletinul de identitate al bulgarului: cetateanul român, cu lantul de-un kil jumate, îi bate acum obrazul profesorului care se cazneste sa-i educe odrasla: "Bine, bre, crezi ca esti tu mai dastept? Ia sa vad ce masina ai!". Noul domn Goe nu mai e nici macar simpatic: e viitor combinator si dealer de droguri, viitor culturist, viitor ce vreti voi, în afara de viitorul tarii lui, care se va multumi, de la un punct, doar cu trecutul. Despre România, alternativa
Caragiale nu mai are ce spune. Populatia care ne înlocuieste nu mai e nici macar ridicola. E dincolo de asta, în sensul cel mai rau si primitiv cu putinta. Scriitorul nu mai poate face nimic: e nevoie de etolog, de veterinar, de dresor.
Am vazut la Craiova parada acestei Românii Noi, triumful Mafiei înhamate la cosciugul lui Caiac, în semn de vesnic respect pentru o viata de crima si muschi în sânge. Oamenii aia care dadeau ordine politiei, se pregatesc sa dea asaltul final, spre puterea oficiala, dupa ce au pus mâna pe cea simbolica: ascultam muzica lor, ne refacem reperele dupa valorile lor, suntem calcati de masinile lor. Undeva, departe, Uniunea Europeana si moda corectitudinii politice ne învata sa multumim frumos pentru asta si sa ne stergem la gura.
Am fost o natiune, devenim o suma de triburi. Suntem o tara ocupata de hoarde sosite din pântece de mame eroine. O tara pusa la respect cu pumnul plin de tatuaje, o tara în care fiul naiv si sarac al taranului (câti or mai fi asa) îsi face educatia din textele de pe Taraf TV si meseria de la sutii cu care se întâlneste la Gara de Nord, când se da jos din autobuz.
Marginea lumii s-a razbunat dând buzna în centru, pusa pe jaful identitatii nationale, întocmai ca barbarii care navaleau în Roma, surprinsi ca localnicii n-au puterea sa lupte.
Tara cea noua, care vine peste noi, nu mai are nevoie de ce-am strâns în muzee si-n carti. Dar se va bucura, un pic, de efortul nostru. Cartea de româna se poate retrage în privata din curte, unde îsi va îndeplini ultima menire, neprevazuta de nici un critic. În locul ei, discurile cu manele ramân sa sfideze eternitatea. Cu ele nu poti sa te stergi la fund. Chiar daca ai vrea.

http://poporatza.wordpress.com/2008/10/16/romania-cu-lantul-d-egat-un-articol-de-lucian-mandruta/

dolion a scris:

Romania cu lantul de gat – un articol de Lucian Mandruta
[...]
Am fost o natiune, devenim o suma de triburi. Suntem o tara ocupata de hoarde sosite din pântece de mame eroine. O tara pusa la respect cu pumnul plin de tatuaje, o tara în care fiul naiv si sarac al taranului (câti or mai fi asa) îsi face educatia din textele de pe Taraf TV si meseria de la sutii cu care se întâlneste la Gara de Nord, când se da jos din autobuz.
Marginea lumii s-a razbunat dând buzna în centru, pusa pe jaful identitatii nationale, întocmai ca barbarii care navaleau în Roma, surprinsi ca localnicii n-au puterea sa lupte.
Tara cea noua, care vine peste noi, nu mai are nevoie de ce-am strâns în muzee si-n carti. Dar se va bucura, un pic, de efortul nostru. Cartea de româna se poate retrage în privata din curte, unde îsi va îndeplini ultima menire, neprevazuta de nici un critic. În locul ei, discurile cu manele ramân sa sfideze eternitatea. Cu ele nu poti sa te stergi la fund. Chiar daca ai vrea.

http://poporatza.wordpress.com/2008/10/16/romania-cu-lantul-d-egat-un-articol-de-lucian-mandruta/

...pentru ca noi spunem "suntem". Noi nu suntem ce vor altii, noi suntem ceea ce vrem sa fim. Din punctul meu de vedere nu suntem ocupati de hoarde, ci ne lasam ocupati de hoarde...

De acum circa o luna mi-am dat seama (in urma nu stiu carui eveniment), ca cei ce ne conduc n-au niciun interes si nicio pricepere in domeniul culturii. In Romania cultura trebuie sa se ocupe singura de ea, sa ridice capul si sa-si vada de treaba. In Romania, romanii trebuie sa-si vada de treaba si sa lase "hoardele" sa se improaste cu noroi, cu aur si cu orice prefera. Fiecare pasare pe limba ei piere...

... de cand hartia nu mai ofera un suport ca sa o folosesti sa te stergi, putem sa folosim cd-urile oricum ne taie capul. Putem sa punem pe ele ce vrem. Dar eu prefer sa nu am de-a face cu ele. Un gunoi ca oricare altul, ce ajunge la groapa de gunoi.