ION

Ion a scris:

In consecinta, timp e suficient, daca stii sa le alegi pe cele bune.

Cum? Care sunt "cele bune"?

Citat :

In Dictatura era usor: ce era interzis, era bun.

 Un astfel de criteriu se putea aplica, în cazul României, doar după război: cărți interzise de tovarăși, dar deja tipărite în timpul Regatului. Altfel,  nu știi ce nu știi.  Într-o oarecare măsură, pot să văd logica celor de mai sus, dar nu cred că orice interzis de cenzura comunistă avea valoare. Raționamentul ăsta dă credit nejustificat și validitate tovarășilor! Cenzura, cu precădere cea comunistă, care nu poate să aibă limite clar definite (și nu poate să aibă), este supusă interpretării subiective personale.

Ciprian a scris:

Ion a scris:

In consecinta, timp e suficient, daca stii sa le alegi pe cele bune.

Cum? Care sunt "cele bune"?

Asta e o mare problema.
Simplu as putea raspunde asa: care nu sunt rele.
Nu exista, insa,  un criteriu infailibil prin care ai putea sa sa le separi, astfel incat toata lumea sa fie de acord.

Citat :

In Dictatura era usor: ce era interzis, era bun.

 Un astfel de criteriu se putea aplica, în cazul României, doar după război: cărți interzise de tovarăși, dar deja tipărite în timpul Regatului. Altfel,  nu știi ce nu știi.  Într-o oarecare măsură, pot să văd logica celor de mai sus, dar nu cred că orice interzis de cenzura comunistă avea valoare. Raționamentul ăsta dă credit nejustificat și validitate tovarășilor! Cenzura, cu precădere cea comunistă, care nu poate să aibă limite clar definite (și nu poate să aibă), este supusă interpretării subiective personale.

Nu, ce am zis eu nu e un criteriu. Nici logic, nici profesional.  Ci, mai degraba, un fel de a iesi din incurcatura.
Un raspuns de circumstanta, care convine intr-o anumita situatie.
Cenzura oprea tot ce era contra. Indiferent ca era o carte de valoare cel putin literara sau nu.

In orice caz, la aceasta intrebare, nu se poate raspunde cu: da, cartea asta e buna si asta nu e buna.

Ion a scris:

Asta e o mare problema.
Simplu as putea raspunde asa: care nu sunt rele.
Nu exista, insa, un criteriu infailibil prin care ai putea sa sa le separi, astfel incat toata lumea sa fie de acord.

Eu nu discut de criterii infailibile, pentru "toată lumea", cu toate că, dacă e vorba de "toată lumea", unul (criteriu) ar putea să fie considerat cel care enumeră cărțile care au contribuit substanțial la avansarea civilizației. Înțeleg, trebuie definit "substanțial", și care sunt valorile avansate. Cine face enumerarea contează mai puțin, odată ce condițiile anterioare sunt satisfăcute. Adică, numărul poate varia: "cele mai importante 10, 100, 1000 cărți". Eu însă nu mă refeream la "toată lumea", ci la "ION"

Citat :

In orice caz, la aceasta intrebare, nu se poate raspunde cu: da, cartea asta e buna si asta nu e buna.

Totuși, cu cărțile nu e ca și cu muzica, ori gusturile culinare- "De gustibus...", zic eu. "Spune-mi cine-ți sunt prieteni, ca să-ți spun cine ești" ne citau adesea părinții, mie și fraților mei, pe când eram copii adolescenți. Noi suntem suma celor pe care i-am întâlnit în viață- fizic, ori pe pagina tipărită. În funcție de concepția despre lume și viață, există, prin urmare, cărți bune și cărți... nu așa bune.

După mine, o carte bună este aceea care-ţi lasă ceva în urmă, după ce ai citit-o. Nu contează genul şi specia litarară abordată. Ca un exemplu, pentru mine o carte bună este "Plumb" de George Bacovia, aşa cum este şi "Navigatorii infinitului" de H.J. Rosny Aîné ori "Enigma Otiliei" de George Călinescu. Bineînţeles, lista-i mai lungă.

Cu "Enigma Otiliei" este o întreagă poveste. Prima dată am citit-o când eram în clasa a VI-a, pentru că mi-o adusese o mătuşă la întoarcerea din staţiune. Mi s-a părut atunci o poveste şi nimic mai mult. Am citit-o iarăşi în liceu şi atunci am urât-o pe Otilia. A treia oară am citit-o cam pe la 30 de ani şi... cred c-am reuşit s-o înţeleg pe Otilia şi să ridic "anatema" pe care i-o aruncasem în adolescenţă.

''Otilia-Tilia-Ilia-Lia'', iata ce imi aduc aminte cu exactitate din "Enigma Otiliei".
Ma distram, apoi, cautand nume asemanatoare, care sa se preteze la asa ceva.
Am citit-o cand eram elev la liceu.
Atunci iubeam orice.

E adevarat ca, din orice carte, oricum ar fi "categorisita'' de unii sau de altii, poti sa inveti ceva, daca iti propui acest lucru.
Asa cum reunoaste si Ciprian:
''cărți bune și cărți... nu așa bune", ferindu-sa de a spune "carti proaste"

In rest, sunt chestiuni de apreciere subiectiva, cu influente multiple, cum ar fi:
parerea unor critici sau prezentatori ai cartii avizati( din prefata sau postfata),
parererea prietenilor care au citit-o inainte, varsta la care o citesti sau o recitesti, etc....

Cu criticii trebuie să fii atent şi să ştii ai cui prieteni sunt. Pentru că recenziile, ca şi textele din prefaţă sau postfaţă, poartă marca prieteniilor sau antipatiilor. Cam greu de găsit critici obiectivi. Mă rog, cine ţine la prestanţă nu face din negru alb şi, decât să laude când nu-i cazul ori să-şi facă duşmani pe gratis, se eschivează cu eleganţă.

De multe ori, pe blogurile literare găseşti păreri avizate şi cinstite mai des decât în critica "oficială".

8.000 de euro, miel, peşte şi cîrnaţi – preţul pentru a deveni membru al USR

https://www.cotidianul.ro/8-000-de-euro-miel-peste-si-cirnati-pretul-pentru-a-deveni-membru-al-usr/


Uniunea Scriitorilor din România: la trecutu-i mare, care viitor?

https://www.scena9.ro/article/uniunea-scriitorilor-romania-istoric-alegeri

Ion a scris:

8.000 de euro, miel, peşte şi cîrnaţi – preţul pentru a deveni membru al USR

https://www.cotidianul.ro/8-000-de-euro-miel-peste-si-cirnati-pretul-pentru-a-deveni-membru-al-usr/


Uniunea Scriitorilor din România: la trecutu-i mare, care viitor?

https://www.scena9.ro/article/uniunea-scriitorilor-romania-istoric-alegeri

Ce stiu, stiu ca USR-ul este o adunatura de profitori, in general si tot asa exista si dizidenti, sa le zicem, care se tin deoparte de manifestarile necuviincioase ale unor membri USR sau a unor scriitori, viitori membri USR. Scriitor "dizident" - Ovidiu Nimigean, ca e prieten cu sotul meu si stiu deci din surse directe.

Politica m-a tâmpit de tot! Când am citit USR, m-am gândit la partid. După aia m-am dumirit despre ce e vorba.

Impresia mea despre USR este că a fost un mod elegant al PCR de a-i răsplăti pe scriitorii fideli. Sadoveanu, spre exemplu, trăia într-o vilă de toată frumuseţea (fiind şi preşedintele Uniunii), în timp ce Radu Gyr, Petre Ţuţea, Nicolae Steinhardt sau Mircea Vulcănescu înfundau puşcăria.

N-am citit niciunul dintre cele două articole. Dar îmi aduc aminte de un moment de toată jena, când Manolescu a exclus-o pe Herta Muler din Uniune, pe motiv că nu a plătit cotizaţia, iar scriitoarea habar n-avea că fusese "onorată" cu primirea în USR. Deci, asta cred că spune totul.

Azi e ultima zi de "chirias".
De maine, 1 nov. 2018, dupa 18 ani, dupa ce am platit chirie lunara la doi proprietari,
ne mutam intr-o casa cumparata de fiul nostru, impreuna cu sotia lui.

Din anul 2000, cand am venit in SUA, chiria a crescut aproximativ, in acelasi ritm cu galonul de benzina.
Adica, in anul 2000, media nationala pe galonul de benzina era de 1.26$.
Acum, este de 2.8$/galon.
Salariul minim pe ora, in 2000, era de 5.15$. Acum e de 11-12$/h.
Adica, tot cam de 2-2.2 ori a crescut si plata muncii cu ora..

Am scris asta ca sa motivez, intr-un fel, decizia de a trece de la "chiriasul proprietarului", la "chiriasul bancii". Pentru ca, pana nu o achiti, nu esti proprietar pe deplin.

Intrebarea este: cum e mai bine: chirias la proprietar sau chiriasul bancii?

Trebuie comparat nu numai ca suma de bani, ci si ca fel de a trai. Ce comfort ai, dar si ce obligatii ai, ca proprietar.

Dpv al investitiei, s-ar putea sa fie mai bine chirias la banca. Casele se scumpesc in acelasi ritm cu
pretul gazului si venitul lunar. Daca nu, chiar mai repede. De aceea, probabil, imprumutul de la banca,
este platit, in timp, aproximativ,  de doua ori mai mult.
Inafara de cazuri speciale, de criza.

In fine, zona unde ne mutam, este foarte frumoasa.
La aproximativ 3-4 mile de cea mai apropiata plaja de Ocean.
Sotia inceteaza si ea sa mai lucreze, incepand cu maine 1 nov....
Incepe "vacanta cea lunga"....

Domn' Ion să vă dea Dumnezeu sănătate tuturor şi "vacanţă" luuuuuuungă şi frumoasă!
Părerea mea este că-i mai bine să fii chiriaş la bancă fiindcă după un timp, oricât de lung ar fi, te alegi cu ceva. Într-adevăr, poate că dobânzile de la bancă dublează preţul casei, dar banii orcum s-ar fi dus pe altceva.

Felicitări, ați reușit să împliniți visul american -"the American Dream"!  

Citat :

Intrebarea este: cum e mai bine: chirias la proprietar sau chiriasul bancii?

In fine, zona unde ne mutam, este foarte frumoasa.
La aproximativ 3-4 mile de cea mai apropiata plaja de Ocean.

Întrebarea este: unde ați cumpărat? Long Island, New Jersey, Connecticut chiar?
Oricare din astea locații, răspunsul ar fi "da", după câte înțeleg eu. Cel mai categoric "da" ar fi pentru NY, NY, unde diferența dintre chirie și rata lunară la casă e cea mai substanțială, dar există mult mai multe socoteli decât atât, după cum bine știți:

https://www.gobankingrates.com/investing/real-estate/cost-of-renting-vs-owning-home-every-state/#41

Investiția este și mai bună dacă deschideți o firmă  pe adresa casei, de exemplu și asta, dacă socoteala iese la pozitiv, că înțeleg NY are taxe mari (și) la capitolul ăsta. Oricum, după ce aveți ceva capital adunat în rate, puteți să vă mutați precum Zum, în Texas, de exemplu.  Unde mai pui că ați fi între republicani. Chiar, mă întreb cum suferă Zum Republica Texas?

Multumesc Ciprian!

Da, "visul american'' putea fi indeplinit, asa cum am mentionat, chiar mai devreme.
Am amanat un pic cam mult, din motive "intemeiate''.

Nici in Connecticut, si nici in New Jersey.
Noi suntem undeva la coada in Long Island, in zona turistica cea mai cautata vara. Dar si cea mai scumpa.
Da e vorba mai mult de o investitie, de care incercam sa profitam si noi.

Ce e drept aici suntem intre democrati. Dar e bine si asa. Daca ar fugi toti republicanii in Texas, ca sa fie "intre reduplicani'', atunci democratii si-ar face de cap pe aici.

Ioane, mai bine mai târziu decât niciodată... iar pentru că de plătit plătește fiul, e un avantaj, nu ești stresat din cauza ratelor! Și pentru că ați luat amândoi „vacanța cea mare”, să dea Domnul să fie cât mai lungă!

dolion a scris:

Ioane, mai bine mai târziu decât niciodată... iar pentru că de plătit plătește fiul, e un avantaj, nu ești stresat din cauza ratelor! Și pentru că ați luat amândoi „vacanța cea mare”, să dea Domnul să fie cât mai lungă!

Multumesc, dolion!

Poate de aceea mericanii numesc aceasta vacanta "The Long"...

Cat priveste 'tarziu" sau "devreme", asta e relativ.
Dar, ceea ce trebuie sa se intample, se intampla exact atunci cand trebuie.

Ion a scris:

Azi e ultima zi de "chirias".
De maine, 1 nov. 2018, dupa 18 ani, dupa ce am platit chirie lunara la doi proprietari,
ne mutam intr-o casa cumparata de fiul nostru, impreuna cu sotia lui.

Din anul 2000, cand am venit in SUA, chiria a crescut aproximativ, in acelasi ritm cu galonul de benzina.
Adica, in anul 2000, media nationala pe galonul de benzina era de 1.26$.
Acum, este de 2.8$/galon.
Salariul minim pe ora, in 2000, era de 5.15$. Acum e de 11-12$/h.
Adica, tot cam de 2-2.2 ori a crescut si plata muncii cu ora..

Am scris asta ca sa motivez, intr-un fel, decizia de a trece de la "chiriasul proprietarului", la "chiriasul bancii". Pentru ca, pana nu o achiti, nu esti proprietar pe deplin.

Intrebarea este: cum e mai bine: chirias la proprietar sau chiriasul bancii?

Trebuie comparat nu numai ca suma de bani, ci si ca fel de a trai. Ce comfort ai, dar si ce obligatii ai, ca proprietar.

Dpv al investitiei, s-ar putea sa fie mai bine chirias la banca. Casele se scumpesc in acelasi ritm cu
pretul gazului si venitul lunar. Daca nu, chiar mai repede. De aceea, probabil, imprumutul de la banca,
este platit, in timp, aproximativ,  de doua ori mai mult.
Inafara de cazuri speciale, de criza.

In fine, zona unde ne mutam, este foarte frumoasa.
La aproximativ 3-4 mile de cea mai apropiata plaja de Ocean.
Sotia inceteaza si ea sa mai lucreze, incepand cu maine 1 nov....
Incepe "vacanta cea lunga"....

Felicitari! Sa va bucurati de casa, de locul ales, de cat mai multi ani de viata frumoasa!

zaraza26 a scris:

Ion a scris:

Azi e ultima zi de "chirias".
De maine, 1 nov. 2018, dupa 18 ani, dupa ce am platit chirie lunara la doi proprietari,
ne mutam intr-o casa cumparata de fiul nostru, impreuna cu sotia lui.

Din anul 2000, cand am venit in SUA, chiria a crescut aproximativ, in acelasi ritm cu galonul de benzina.
Adica, in anul 2000, media nationala pe galonul de benzina era de 1.26$.
Acum, este de 2.8$/galon.
Salariul minim pe ora, in 2000, era de 5.15$. Acum e de 11-12$/h.
Adica, tot cam de 2-2.2 ori a crescut si plata muncii cu ora..

Am scris asta ca sa motivez, intr-un fel, decizia de a trece de la "chiriasul proprietarului", la "chiriasul bancii". Pentru ca, pana nu o achiti, nu esti proprietar pe deplin.

Intrebarea este: cum e mai bine: chirias la proprietar sau chiriasul bancii?

Trebuie comparat nu numai ca suma de bani, ci si ca fel de a trai. Ce comfort ai, dar si ce obligatii ai, ca proprietar.

Dpv al investitiei, s-ar putea sa fie mai bine chirias la banca. Casele se scumpesc in acelasi ritm cu
pretul gazului si venitul lunar. Daca nu, chiar mai repede. De aceea, probabil, imprumutul de la banca,
este platit, in timp, aproximativ,  de doua ori mai mult.
Inafara de cazuri speciale, de criza.

In fine, zona unde ne mutam, este foarte frumoasa.
La aproximativ 3-4 mile de cea mai apropiata plaja de Ocean.
Sotia inceteaza si ea sa mai lucreze, incepand cu maine 1 nov....
Incepe "vacanta cea lunga"....

Felicitari! Sa va bucurati de casa, de locul ales, de cat mai multi ani de viata frumoasa!

Multumesc, zaraza!
Deocamdata, e bine. Nu ne plictisim.
Suntem in perioada de aranjare in casa, de adaptare si explorare a imprejurimilor.

Nu am trecut la citit, ca nu am timp. Desi am un roman scris de un bun prieten scriitor din tara.
Asta e semn bun, zic eu.

Azi trebuie sa vad unde merg sa votez, ca am schimbat adresa. Internetul m-a ajutat sa gasesc unde e cea mai apropiata sectie de votare, unde o sa ma duca gpsul.

Am vazut aseara pe PROtv o emisiune in care intrebarea era: "Ce avem noi si nu aveau parintii nostri?"
Printre acestea era si internetul.
Cine stie ce o sa aiba copiii tinerilor de azi si nu vor fi avut parintii lor?!.....

Ion a scris:

Cine stie ce o sa aiba copiii tinerilor de azi si nu vor fi avut parintii lor?!.....

Sotul meu e tare incurcat de cablaraia care se afla datorita/din cauza aparaturii. In birouri acestea sunt camuflate prin constructie, fie prin podea, fie coboara din tavan... sau mai stiu eu cum. In viitor nu vom mai avea cabluri, energia se va transmite fara ele. Eu as fi camuflat cablaraia intr-o caracatita de pluș, facuta si adaptata la ce avem in camera. Nu s-ar prafui si nu s-ar incurca, ele, cablurile.

zaraza26 a scris:

Sotul meu e tare incurcat de cablaraia care se afla datorita/din cauza aparaturii. In birouri acestea sunt camuflate prin constructie, fie prin podea, fie coboara din tavan... sau mai stiu eu cum. In viitor nu vom mai avea cabluri, energia se va transmite fara ele. Eu as fi camuflat cablaraia intr-o caracatita de pluș, facuta si adaptata la ce avem in camera. Nu s-ar prafui si nu s-ar incurca, ele, cablurile.

La casa părintească de la Plopeni, pe care am renovat-o, am rezolvat problema şi am băgat căblăria video şi de date prin pereţi. În plus, am mărit numărul prizelor din pereţi ca să scap de prelungitor → în prelungitor → în prelungitor → în prelungitor  → în... în.. în...

Când o să ne mutăm acolo (probabil prin primăvară – dar la noi în familie primăvara ţine cam până în noiembrie ) o să pun un repetitor wireless ca să pot asculta muzică în căşti atunci când lucrez în grădină, iar în garajul din fundul curţii vreau să-mi trag un sistem audio, ca să pot asculta şi eu Rammstein aşa cum se cade: CU VOLUMUL LA MAXIIIIMMMM!

http://www.ziare.com/cultura/istoria-culturii-si-civilizatiei/

istoria culturii si civilizatiei


Partidul sau Serviciile?
Cine a castigat, in Romania, lupta pentru mostenirea comunistilor - Un interviu cu adevaruri incomode despre romani

Le voi citi dacă voi avea prilejul online... vreau să cunosc punctul lui de vedere (al lui Thierry Wolton) cu toate că presimt unele neconcordanțe!

Bună presimțire- nu doar neconcordanțe, dar și inconsistență! Cam ce te poți aștepta de la un francez umanist (adică aceiași Mărie cu cealaltă pălărie), globalist, ignorant, cel puțin în parte, potrivit propriei mărturisiri, dar cu destul tupeu să ne lumineze pe noi, românii, că care e treaba cu comuniștii, că el, din Franța, înțelege mai bine- a scris cărți, vezi Doamne, și că de ce suntem noi așa de proști, printre altele.

Anahoret a scris:

zaraza26 a scris:

Sotul meu e tare incurcat de cablaraia care se afla datorita/din cauza aparaturii. In birouri acestea sunt camuflate prin constructie, fie prin podea, fie coboara din tavan... sau mai stiu eu cum. In viitor nu vom mai avea cabluri, energia se va transmite fara ele. Eu as fi camuflat cablaraia intr-o caracatita de pluș, facuta si adaptata la ce avem in camera. Nu s-ar prafui si nu s-ar incurca, ele, cablurile.

La casa părintească de la Plopeni, pe care am renovat-o, am rezolvat problema şi am băgat căblăria video şi de date prin pereţi. În plus, am mărit numărul prizelor din pereţi ca să scap de prelungitor → în prelungitor → în prelungitor → în prelungitor  → în... în.. în...

Când o să ne mutăm acolo (probabil prin primăvară – dar la noi în familie primăvara ţine cam până în noiembrie ) o să pun un repetitor wireless ca să pot asculta muzică în căşti atunci când lucrez în grădină, iar în garajul din fundul curţii vreau să-mi trag un sistem audio, ca să pot asculta şi eu Rammstein aşa cum se cade: CU VOLUMUL LA MAXIIIIMMMM!

Ai zis rock?

Îi ştiu!
Căutam cântece interpretate din gât şi am dat şi peste ei.

O probă de Rammstein: Feuer Frei

Deezer > Rammstein > Feuer Frei

Ciprian a scris:

Bună presimțire- nu doar neconcordanțe, dar și inconsistență! Cam ce te poți aștepta de la un francez umanist (adică aceiași Mărie cu cealaltă pălărie), globalist, ignorant,  cel puțin în parte, potrivit propriei mărturisiri, dar cu destul tupeu să ne lumineze pe noi, românii, că care e treaba cu comuniștii, că el, din Franța, înțelege mai bine- a scris cărți, vezi Doamne, și că de ce suntem noi așa de proști, printre altele.

Corect!
Si eu am vazut unele contradictii si neconcordante in interpetarea Istoriei, in functie de timp.
Nici Istoria nu are mai mare perioada de rezistenta/existenta decat cea traita in timpul cand martorii sunt inca vii.
Se schimba chiar mai des, daca se schimba "puterea politica".

Sunt mai multe de spus, dar nu merita.