CAMERA DE WHISKY (II)

aurora a scris:

Chefuiti?

Păi eram fără supraveghere prin cameră, am găsit sticla şi ne făceam de cap!

Anahoret a scris:

aurora a scris:

Chefuiti?

Păi eram fără supraveghere prin cameră, am găsit sticla şi ne făceam de cap!

Oh,bun mai fu o dusca si atit am luat si ghiata ,va salut dragilor:)

ostrovna a scris:

Anahoret a scris:

aurora a scris:

Chefuiti?

Păi eram fără supraveghere prin cameră, am găsit sticla şi ne făceam de cap!

Oh,bun mai fu o dusca si atit am luat si ghiata ,va salut dragilor:)

Cred că-ţi luă gura foc că-n loc de ghinars ai luat şpiru.

Ce este spiru?

Emil Condor a scris:

Ce este spiru?

La mine se zice spilu,dar nu stiu daca e la fel.

Smecherie inseamna la noi.

Spilul, spirul, le stim si noi dar nu se potrivesc celor spuse de Abby.
Tocmai de aceea l-am întrebat, ce înseamnă? Probabil, altceva... Asa intuiesc eu.

Emil Condor a scris:

Ce este spiru?

Este ŞPIRU (cu "ş" nu cu "s") adecă "spirt"

Am descoperit un articol interesant. Nu prea se "lipeşte" el cu băutura casei, dar m-am hotărât să-l pun, totuşi, aici. Emile, dacă-i găseşti un loc mai bun, poţi să-l muţi!

Cum ar putea arata primul bolid Mercedes electric

Daca la momentul actual modelele strict electrice pot fi numarate pe degete, peste cativa ani e posibil sa avem cate un model electric de la (aproape) fiecare producator.

Tesla Motors a reusit sa atraga atentia si in acelasi timp sa ambitioneze ceilalti producatori de automobile. In plus, se pare ca acesta este viitorul, chiar daca se incearca si pe linia alimentarii cu GPL si a modelelor hibride. Lucrurile nu se schimba insa peste noapte, asa ca in viitorul apropiat vom avea masini care vor folosi diferite sisteme de propulsie, inclusiv cele bazate pe carburanti clasici.

Mercedes are in plan lansarea de modele electrice peste cativa ani, atat la nivelul modelelor Mercedes, cat si la nivelul gamei Smart. Unul din modelele care vor avea tren de rulare strict electric va fi modelul supersport SLS, cei de la Autocar avansand ipoteza ca acest lucru se va intampla peste aproximativ 6 ani. Caroseria va ramane din aluminiu, ca la modelul cu propulsie conventionala, dar structura suspensiei va fi alta, deoarece motoarele electrice care vor propulsa masina, vor fi integrate in roti. Asta inseamna ca SLS va deveni o masina cu tractiune integrala, puterea maxima urmand sa fie de aproximativ 530 CP, iar cuplul 880 Nm.
Tipic pentru un model electric, acceleratia 0 - 100 km/h va fi posibila in 4 secunde, dar viteza maxima este la nivelul unei berline obisnuite, cu motor normal - doar 192 km/h. De asemenea, se pare ca o sursa din cadrul AMG a afirmat ca autonomia masinii va fi in intervalul 150 - 180 km. Putin, chiar daca ar fi sa comparam cu standardele de astazi in domeniu, stabilite chiar de Tesla.

Mercedes SLS AMG - versiunea conventionala
Mercedes SLS AMGModelul care va debuta in aceasta toamna, la Salonul Auto de la Frankfurt, dispune de V8 de 6,2 litri care produce 571 CP/6.800 rpm, in timp ce cuplul maxim inregistreaza 650 Nm/4.750 rpm. Motorul nu este nou, el fiind cunoscut de pe alte modele AMG, dar inginerii au facut destule modificari pentru a creste performanta si fiabilitatea in conditii de utilizare pe circuit. Greutatea a acestuia a fost redusa la 206 kg, iar ungerea este de tipul carter sec, adica s-a renuntat la baia de ulei. Acceleratia 0 – 100 km/h este posibila in 3,8 secunde, iar viteza maxima este de 315 km/h. Consumul mediu ar trebui sa fie, spun germanii, de aproximativ 13 litri/100 km.

E bun chiar la Popasul tău dacă nu i-ai găsit alt loc.

Multi constructori de autovehicule au capabilitatea de a fabrica astfel de masini, de mult, mult timp dar au vrut să facă întâi ceva bani cu petrolul, de aceea nu le-au construit în serie, încă.

Problema cred că stă în capacitatea de acumulare a bateriilor. În momentul în care acestea vor fi destul de uşoare şi destul de "încăpătoare" va creşte şi autonomia iar automobilul electric va deveni o variantă viabilă. Şi ar mai fi timpul de încărcare. Alimentarea cu benzină durează un minut sau două, pe când a acumulatorilor... juma' de oră şi mai mult.

În plus, am citit un articol primit pe e-mail (cred că l-am postat şi aici) în care se spune că mahării lumii încă nu vor să-l promoveze. Probabil că încă se scot bani buni din petrol şi nu-s tâmpiţi să strice preţul. Îţi dai seama că Dubayul, spre exemplu, ar deveni o ruină dacă toată lumea ar circula cu automobile electrice.

Asa e, bogatii se sustin între ei atâta timp cât si unii si altii fac bani.

Nu vreau să fac din "Camera de whisky" salon auto dar, ca posesor de Peugeot, nu mă pot abţine!

Lectie de design? Rivalul lui Audi TT vine de la Peugeot - RCZ!

Peugeot a prezentat primele poze care ne arata designul modelului sport RCZ, concurentul lui Audi TT.

Peugeot RCZFrancezii profita de faptul ca sunt foarte apreciati la nivelul designului pentru a lansa in productia de serie un model care nu va face volume de vanzari impresionante, dar care puncteaza la imagine. Peugeot a ales sa vizeze exact segmentul in care Audi TT isi cam face de cap, asa ca noul RCZ va concura direct cu modelul sport al germanilor, ajuns deja la a doua gereratie. Noul Peugeot RCZ a fost dezvaluit prin intermediul catorva teasere, care ne dau insa o idee despre aspectul general al masinii. Dealtfel, masina de serie a fost prefigurata de un concept prezentat acum doi ani la Frankfurt, Peugeot 308 RCZ. Meritul francezilor, pe langa faptul ca au dat tot ce aveau mai bun la capitolul design este si acela ca versiunea de serie este aproape identica cu conceptul 308 RCZ.

Peugeot RCZ are un target foarte clar - tinerii preocupati de stil si mai ales de sport. Masina, un coupe cu 2+2 locuri, afiseaza locuri spate simbolice, dar este de asteptat sa compenseze acest neajuns printr-o tinuta de drum pe care multi o asteapta la nivelul rivalului mai experimentat, Audi TT. Deocamdata asemanarea cu Audi TT este evidenta la nivelul designului, mai ales daca privesti masina din profil. Portierele nu au rame, cupola este foarte mica, iar dimensiunile de ansamblu sunt reduse. Interiorul modelului de serie nu este aratat in poze, dar sunt sanse foarte mari sa fie exact cel al conceptului, cu atat mai mult cu cat 308 RCZ afisa inca de acum 2 ani un tablou de bord pregatit parca pentru productia de serie, cu elemente preluate de la hatchback-ul 308.

Noul Peugeot RCZ va fi prezentat oficial la Salonul Auto de la Frankfurt, iar atunci vom sti si propulsoarele disponibile pentru acest coupe sport. Conceptul de acum doi ani era echipat cu un propulsor de serie, pe care este foarte probabil sa-l vedem si pe RCZ - un motor de 1,6 litri, turbo, care produce 218 CP si 280 Nm (300 Nm in overboost). Francezii spuneau atunci ca, in combinatie cu acest motor si cu o cutie de viteze manuala, cu 6 trepte, masina a carei greutate era de 1,3 tone accelereaza de la 0 la 100 km/h in 7 secunde, viteza maxima fiind de 235 km/h. Consumul mediu este impresionant, dar justificat de cilindreea redusa - 6,7 l/100 km. Ramane sa vedem daca aceleasi caracteristici vor fi afisate si de modelul de serie. Poate francezii ne rezerva o surpriza oferind si o motorizare si mai puternica.

Ce este?
Am văzut că e un executabil şi nu l-am instalat. Ce face?

http://soytuaire.labuat.com/



ce fain mere cu o gura de ceva nu neaparat tarie,eu vreau un vin alb demisec din acela nobil:)

ostrovna a scris:

http://soytuaire.labuat.com/

Fantastic!

Anahoret a scris:

ostrovna a scris:

http://soytuaire.labuat.com/

Fantastic!

ostrovna a scris:

http://soytuaire.labuat.com/

Magnific!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

yzzy a scris:

ostrovna a scris:

http://soytuaire.labuat.com/

Magnific!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

yzzy ma bucur ca-ti place:)

Mircea Cărtărescu:

„Ce figură tragică şi grotescă acest Jacko! Muzica lui aproape că n-are legătură cu efigia sa, cu personajul pe care, asemenea lui Pygmalion, l-a sculptat în propria lui carne”.

Voi vorbi cu milă şi groază despre bietul, hidosul Michael Jackson, nefericitul rege al muzicii pop, pe care America l-a creat, America l-a distrus, sadic şi cu bună ştiinţă, iar acum America îl plânge ipocrit, totul în cadrul unui show colosal care aminteşte flagrant de pâinea şi circul Romei antice.

E drept, în zilele noastre gladiatorii nu mai sunt spintecaţi în arenă sub ochii cetăţenilor, ai matroanelor şi-ai clienţilor la o simplă întoarcere în jos a degetului mare. Dar circul merge mai departe, cu poleiala lui de glorie şi cu ploaia de aur revărsată peste capetele vedetelor, venerate ca zeii şi sfâşiate apoi cu aceeaşi fervoare.

Nicăieri ca în showbiz nu e mai vizibilă barbaria de fond a lumii noastre, lipsa ei de umanitate, de compasiune, de proiect, de orizont. Tinerii artişti, un val după altul, sunt antrenaţi şi aruncaţi în arenă, în groapa cu lei a unei uzuri şi a unei concurenţe sufocante.. Sunt storşi literalmente de talentul pe care-l au şi, când cedează, când devin epave ciuruite de alcool, sex şi droguri, sunt aruncaţi afară, pur şi simplu, şi vin alţii în locul lor.

Sunt gladiatorii, cytarezii şi pugiliştii vremii noastre, mirosind a „blood, sweat and tears”, şi care-şi distrug viaţa în locul nostru, al tuturor. Ce figură tragică şi grotescă acest Jacko! Muzica lui aproape că n-are legătură cu efigia sa, cu personajul pe care, asemenea lui Pygmalion, l-a sculptat în propria lui carne.

Într-o piesă a lui Camus, împăratul Caligula era întrebat ce-şi mai poate dori, el, care avea totul şi totuşi era monstruos de nefericit. „Vreau luna de pe cer”, a spus el. Şi Michael pare să fi vrut luna. Frumosul adolescent cu păr cârlionţat care vânduse mai multe discuri decât oricine în istorie simţea o nelinişte existenţială adâncă.

Primul tabu biologic, psihic şi social pe care l-a transgresat în asaltul său nesăbuit asupra limitelor umane a fost cel al rasei. A devenit negrul alb, un hibrid nemaivăzut şi neclasificabil, mai curând un idol sau un arhetip decât ceva ce poate cu adevărat exista.
Graniţa sexului n-a rezistat mult nici ea: pe faţa văruită ca a gheişelor sau a clovnilor albi, şi-a pictat trăsături femeieşti. Scandalurile sexuale din acea epocă nu par să fi avut vreun fundament real. Au fost mai curând fantasme psihice ale acestui om care a vrut să fie everyman şi a ajuns de fapt no one.

A dormit în pat cu copii şi, dacă i-a atins necuvenit, până şi asta trebuie să fi fost nesexual, dintr-o curiozitate copilărească. Fiindcă negrul-alb-bărbat-femeie era şi matur-copil, fără să fie, de fapt nici una, nici alta.

Ultima limită a acestui mare melancolic ce alerga după lună a fost însăşi umanitatea sa. Negrul-alb-bărbat-femeie-matur- copil a devenit - în propriii lui ochi - om-zeu când a cântat „History” în cupa făcliei din mâna Statuii Libertăţii. Din acea clipă, deloc întâmplător, a început prăbuşirea.

Cel mai îndrăzneţ (dar şi mai grotesc) hybris al epocii noastre avea să decadă apoi cu o viteză fantastică. La cincizeci de ani, Michael Jackson nu mai era nici cântăreţ, nici om, ci un idol în sensul primitiv al cuvântului, un idol înspăimântat de sine însuşi. Lumea spectacolului îl schimbase într-un freak de bâlci asemenea femeii-păianjen sau omului-elefant.

Fusese târât în procese de o rea-credinţă evidentă, fusese deposedat de bunuri şi de glorie. Nu mai făcea decât tirajul tabloidelor care-l sfârtecau de viu pentru consumul gospodinelor. Cum trebuie să fi fost viaţa lui, cu cimpanzeul lui, cu falsele lui neveste, cu problematicii lui copii, cu domeniul lui, Neverland, unde se simţise o dată un Peter Pan înconjurat de prieteni micuţi, cu tonele lui de medicamente, cu doctorii şi avocaţii care l-au stors de bani, cu fundamentaliştii islamici care-l manipulau?

Cum trebuie să fi suportat, în ultimii ani, să fie nimeni, după ce fusese două decenii totul? Cum îşi mai suporta corpul, pe care-l batjocorise ca nimeni altul? Vestea morţii lui a zguduit lumea. Fireşte, lumea noastră de carton şi steluţe aurite. Pe posturile de televiziune („Tv makes it, tv even brakes it, tv makes the superstar wherever you are...”) n-a mai fost loc, câteva zile, pentru ştirile despre revoltele din Iran, nici pentru tragicele accidente aviatice. Au beneficiat de moartea lui tirani, companii multinaţionale, senatori corupţi. Toate fraudele au fost ascunse sub preş, toţi şobolanii au putut să se fofileze neobservaţi. E efectul paradoxal al unei lumi ludice, în care showul e mai important ca viaţa şi tinde să se substituie realităţii. Rămân, după Michael, câteva videoclipuri de neuitat şi o mască grotescă şi tristă. Tot restul, gloria şi turpitudinea, ţin de showbiz. John Lennon, ucis tot de această lume neiertătoare, spunea în cel mai trist cântec al său: „Toată lumea te iubeşte când eşti la doi stânjeni sub ţărână”...

Copiii lui Michael
de Cristian Tudor POPESCU | 29 IUNIE 2009

Când mai moare câte unul din generaţia noastră, putem fi trişti, melancolici, poate ne-a fost prieten, poate l-am iubit şi ne doare. Dar nu simţim cu adevărat că am putea şi noi să fim duşi mâine cu un microbuz negru. Asta se întâmplă doar când moare cineva ca Michael.

„Silueta fragilă şi nervoasă, vocea de adolescent întârziat, chipul de negru cu trăsături de alb, efeminate şi, mai ales, singurătatea absolută care îl înconjoară, oricâţi i s-ar afla în preajmă, toate acestea plasate în centrul unei demonice arhitecturi mecano-electronice configurează o tulburătoare emblemă a umanităţii la sfârşit de mileniu. Michael nu este un sex symbol, Michael este vedeta-androgin. Dacă păcatul originar aparţine lui Dumnezeu, nu omului, şi nu constă în povestea cu mărul, ci în crearea Evei, adică a celuilalt, Michael este imaginea fiinţei umane de dinainte de păcatul lui Dumnezeu”. Scriam aceste rânduri în 1992, într-o corespondenţă din Viena, spectator abia scăpat din comunism al fenomenului planetar Michael Jackson. Eu aveam atunci 36 de ani, iar terrastarul Michael 33. Acum eu am 53, iar el e mort. Cea mai puternică imagine care mi-a năpădit mintea când fiul meu de 17 ani m-a sunat să-mi spună a fost cea a Zeului Hermafrodit din Satyriconul lui Fellini, divinitatea tutelară a tribului, un adolescent de sex incert, firav, frumos, albicios şi flasc, cărat mereu cu o lectică de supuşii sălbatici pentru că nu e în stare nici să meargă. Când este răpit şi purtat fără acoperiş prin lumina soarelui, se usucă pur şi simplu şi moare.

Michael Jackson plecase de mult din lumea aceasta. El nu putea să trăiască decât într-un univers artificial, chimizat, electronizat, de uz personal. Într-o lume virtuală terorizată de organic, de viu, infantilă sexual până la pedofilie, o lume din care acum a vrut să iasă, pentru cele 50 de imposibile concerte. Şi a pierit.

Spuneam după concertul de la Viena, din 1992, că Michael e o emblemă tulburătoare a umanităţii la sfârşit de mileniu. Dar nu ştiam exact ce mă tulbura. Acum, la început de mileniu, cred că ştiu: unul sau nici unul dintre copiii noştri va fi un geniu ca Michael, dar tot mai mulţi împărtăşesc cu el lumea virtuală. Tot mai mulţi încremenesc într-o adolescenţă perpetuă, vegheată de cipuri, cipsuri şi cola, se ascund în computer de lumina soarelui, joacă jocuri copilăreşti mult după ce le-a dat mustaţa, nu se maturizează sexual şi afectiv, nu comunică cu alte fiinţe umane decât prin twitter, devin ei înşişi nişte personaje CGI – Computer Generated Images. Nu întâmplător prima ştire despre moartea lui Michael a apărut pe un blog. Nu întâmplător, Internetul s-a congestionat până la blocare în primele ore de după. Childrenetul, copiii mai mult ai cyberspaţiului decât ai părinţilor, simţeau că s-a dus unul de-ai lor.

Nici macar nu rezist sa citesc primul articol al lui Cartarescu. Michael e victima propriei personalitati si, poate, a societatii americane. Nu i-a placut infatisarea sa si a transformat-o pana a mutilat-o. In America fete tinere merg la chirurgul estetician in numar foarte mare...
Nici nu as fi de acord sa il vad pe Michael cum arata in ultimii ani... Niste imagini tulburatoare, cel putin. Muzica imi place, dar asta e alta treaba.

Anahoret a scris:

Ce este?
Am văzut că e un executabil şi nu l-am instalat. Ce face?

Nu este un executabil, este un .pps, poze si informatii arhitectonice despre o casa, o cladire unica din Tel Aviv, strada Hayarkon , cladire numita "Habait Hameşuga" sau "casa nebuna"

Este ceva deosebit... si sotzul meu a apreciat!

Poti sa-l descarci fara grija, sunt sigura ca iti va placea.

zaraza26 a scris:

Nici macar nu rezist sa citesc primul articol al lui Cartarescu. Michael e victima propriei personalitati si, poate, a societatii americane. Nu i-a placut infatisarea sa si a transformat-o pana a mutilat-o. In America fete tinere merg la chirurgul estetician in numar foarte mare...
Nici nu as fi de acord sa il vad pe Michael cum arata in ultimii ani... Niste imagini tulburatoare, cel putin. Muzica imi place, dar asta e alta treaba.

Azi am citit o stire... in 1984 in timpul unei repetitii, parul lui Michael a luat foc si a ars,... a avuit arsuri de gradul si 3..se pare ca a fost ceva grav... poate asta sa fie si inceputul problemelor sale de "sanatate"
http://www.newz.ro/stire/88693/michael-jackson,-cu-parul-in-flacari!-la-propriu!.html

eu cred ca MJ a fost intradevar naivul, copilarosul, poate chiar nedezvoltatul psihic si emotional, asa cum mi s-a parut mie din filmul biografic facut de un jurnalist, un film interviou cu el. MJ nu a recunoscut, nu a acceptat niciodata, ca si-a facut "operatii estetice", ci ca a avut probleme (cu respiratia de ex) care au necesitat interventiile la nas.
Cred ca toata viata lui inconstienta, imaturitatea, talentul urias, i-au fost exploatate.

aurora a scris:

Nu este un executabil, este un .pps, poze si informatii arhitectonice despre o casa, o cladire unica din Tel Aviv, strada Hayarkon , cladire numita "Habait Hameşuga" sau "casa nebuna"

Am descărcat-o de pe mail, acolo a mers!
Este într-adevăr ceva deosebit! Şi mie mi-a plăcut.