DE PRIN LUME ADUNATE...

Un fotograf din Singapore spune că a primit acceptul autorităților din Coreea de Nord pentru a realiza fotografii și filmulețe în întreaga țară comunistă.
Aram Pram a montat o cameră GoPro pe o mașină și a realizat un filmuleț de 22 de minute pe străzile din Pyongyang. Mașinile care circulă pe străzi sunt foarte puține, mai apare din când în când câte un biciclist, iar pe trotuare nu prea sunt pietoni.
Scepticii spun și că e posibil ca traseul mașinii din care s-ar fi filmat să fi fost „sugerat” de autoritățile nord coreene, fiind cunoscute regulile aspre ale regimului autoritar de la Phenian.



Sinistru! Pietonii care traverseaza sunt atat de putini incat acorda ei prioritate la trecere, masinilor! 

Mai sinistru este atunci cand nu mai poti respira din cauza poluarii masinilor, nu?
Cum e la Paris. Unde au fost nevoiti sa ia masuri "dictatorial-comuniste" pentru micsorarea poluarii.
Iar, acum, tot in Franta, unele localitati au trecut deja la 30 km la ora, masinile fiind intrecute de biciclisti...Si chiar de Tichila Abebe(nu stiu cum se scrie numele maratonistului Kenyan, parca)...

Nu inteleg atunci de unde goana dupa bolivi cu viteze din ce in ce mai mari.
Ar trebui facute masini de oras si masini de autostrada...
Si masini de curse....
Efectele perverse ale civilizatiei par sa nu intre in contradictie cu dictaturile....

Autorităţile veneţiene vor să interzică valizele cu roţi din plastic, într-o încercare de a asigura liniştea de care locuitorii oraşului au atâta nevoie, scrie France Presse, citată de The Guardian.
Măsura vine după un val de plângeri ale veneţienilor, care reclamă faptul că, la orice oră din zi, sunt deranjaţi de zgomotul bagajelor pe roţi din plastic.
Astfel, în centrul Veneţiei şi pe insulele din apropiere vor fi permise doar roţile de cauciuc, cele umflate cu aer şi cele umplute cu lichide.
AFP notează că, pe lângă exasperarea locuitorilor, roţile din plastic ale trolerelor ameninţă să distrugă dalele istorice ale pavajului de pe străzi.
Noua regulă va intra în vigoare în 2015, iar cei care o încalcă riscă o amendă cuprinsă între 100 şi 500 de euro. Municipalitatea spune că problema roţilor din plastic poate fi rezolvata uşor, cu ajutorul unor accesorii care vor “îmbrăca” roata în cauciuc.

O jumătate de rezervor de benzină, o ciocolată mică, 40 de ouă de prepeliță sau un kilometru de plimbare cu taxiul. Acestea sunt doar câteva dintre produsele sau serviciile care pot fi plătite cu echivalentul unui dolar, în diferite țări ale lumii.

Cotat la o valoare de 3.6474 lei, în România, cu un dolar poți cumpăra 2,7 călătorii cu RATB-ul, trei pâini și jumătate sau un cheeseburger de la McDonalds.

Și asta în timp ce în Venezuela, pentru echivalentul unui dolar, poți umple pe jumătate rezervorul de benzină, potrivit site-ului rusesc bigpicture.ru, citat de ziare.com.

Pentru aceeași sumă, în Mexic, pot fi cumpărate 48 de banane, de mărime mijlocie.

Pe de altă parte, în Zimbabwe, dolarul se arată a fi mult mai valoros. De exemplu, scriu cei de la bigpicture.ru, la tarabele târgului din Harara, poți cumpăra cu 1 dolar tot felul de mărfuri, de la îmbrăcăminte la alimente, electrocasnice, veselă și chiar mobilă cu prețul standard a echivalentul unui dolar.

La polul opus, dolarul nu valorează prea mult în Australia, unde atât costă un minut de convorbire la telefonul mobil.

Tot “mărunțiș” este considerat dolarul și în Canada, unde poți plăti cu el un măr, în Belgia, unde poți cumpăra o gumă de mestecat sau în Danemarca, unde cu un dolar poți cumpăra doar o ciocolată mică pentru copii.

Și asta în timp ce în Arabia Saudită, un dolar achită prețul unui kilometru parcurs cu taxi-ul , iar în Finlanda, un dolar este taxa de acces într-o toaletă publică.

La polul opus, în Vietnam, la prețul de un dolar, obții 40 de ouă de prepeliță, iar în Kenya, cu același dolar poți plăti opt verze, patru cepe și patru roșii.

http://greatnews.ro/cat-valoreaza-1-dolar-in-diferite-tari/

Secretele de stat ale Elveţiei "neutre"



Stiti de ce si-a organizat Elvetia o asemenea formidabila aparare? Ne spune filmul — de teama unui atac sovietic, desi URSS se afla la peste 2000 km departare. In schimb, Republica Moldova socoteste Rusia „partenerul sau strategic”, desi aceasta ii ocupa ilegal o parte din teritoriu si reprezinta cea mai mare amenintare pentru siguranta natională.

http://vox.publika.md/politica/secretele-de-stat-ale-elvetiei-neutre-imagini-senzationale-517992.html

dolion a scris:

O jumătate de rezervor de benzină, o ciocolată mică, 40 de ouă de prepeliță sau un kilometru de plimbare cu taxiul. Acestea sunt doar câteva dintre produsele sau serviciile care pot fi plătite cu echivalentul unui dolar, în diferite țări ale lumii.

Cotat la o valoare de 3.6474 lei, în România, cu un dolar poți cumpăra 2,7 călătorii cu RATB-ul, trei pâini și jumătate sau un cheeseburger de la McDonalds.

Și asta în timp ce în Venezuela, pentru echivalentul unui dolar, poți umple pe jumătate rezervorul de benzină, potrivit site-ului rusesc bigpicture.ru, citat de ziare.com.

Pentru aceeași sumă, în Mexic, pot fi cumpărate 48 de banane, de mărime mijlocie.

Pe de altă parte, în Zimbabwe, dolarul se arată a fi mult mai valoros. De exemplu, scriu cei de la bigpicture.ru, la tarabele târgului din Harara, poți cumpăra cu 1 dolar tot felul de mărfuri, de la îmbrăcăminte la alimente, electrocasnice, veselă și chiar mobilă cu prețul standard a echivalentul unui dolar.

La polul opus, dolarul nu valorează prea mult în Australia, unde atât costă un minut de convorbire la telefonul mobil.

Tot “mărunțiș” este considerat dolarul și în Canada, unde poți plăti cu el un măr, în Belgia, unde poți cumpăra o gumă de mestecat sau în Danemarca, unde cu un dolar poți cumpăra doar o ciocolată mică pentru copii.

Și asta în timp ce în Arabia Saudită, un dolar achită prețul unui kilometru parcurs cu taxi-ul , iar în Finlanda, un dolar este taxa de acces într-o toaletă publică.

La polul opus, în Vietnam, la prețul de un dolar, obții 40 de ouă de prepeliță, iar în Kenya, cu același dolar poți plăti opt verze, patru cepe și patru roșii.

http://greatnews.ro/cat-valoreaza-1-dolar-in-diferite-tari/

Și asta în timp ce în Venezuela, pentru echivalentul unui dolar, poți umple pe jumătate rezervorul de benzină,

Asta in situatia fericita cand ai ''rezervor de benzina"....

dolion a scris:

In schimb, Republica Moldova socoteste Rusia "partenerul sau strategic", desi aceasta ii ocupa ilegal o parte din teritoriu si reprezinta cea mai mare amenintare pentru siguranta natională.

Şi ce-ar putea să facă Republica Moldova? Membru UE nu este, în NATO nici atât... De când ruşii nu mai importă legume, fructe şi vin de la ei, economia lor de pe butuci (nu că înainte ar fi fost altfel). Şi chiar dacă vor adera cândva la UE nici atunci n-or să-o ducă mai bine, că locurile sunt ocupate. Uniunea are nevoie de consumatori, nu de producători. Noi o simţim din plin pe propria spinare.

Tocmai am auzit una buna de tot: doamna Trierweiler (partenera lui Hollande, deci un fel de “prima doamna a Frantei”) a provocat distrugeri de circa 3 milioane de euro in biroul prezidential, aruncand cu tot ce i-a picat in mana dupa presedintele francez, in urma scandalului cu noua amanta. Cica a distrus tot felul de antichitati aflate in birou, vase unicat de Sevres, etc., etc.

Se pare că „prima doamnă a Franței” nu prea are nimic domnesc în ea!

Păi s-a răzbunat pe Hollande cu vârf şi îndesat. Era mai bine dacă doar spărgea prin casă.

Cu Valérie Trierweiler, le "Hollande bashing*" se exportă bine

"Merci pour ce momment" îşi produce acum efectele în străinătate prin subminarea imaginii preşedintelui dincolo de frontierele Franţei. Peste tot unde french bashing este ingredientul [politic] de bază, cartea Valériei Trierweiler are un ecou mediatic spontan.

Doamna Valérie Trierweiler este în turneu. Internaţional. Ceva foarte normal în fond. Cu un succes de librărie colosal, în aceste vremuri grele pentru cuvântul scris, ea asigură, ca orice autor care se respectă, promovarea cărţii sale în străinătate. Promovarea a început în Marea Britanie, apoi activitatea de comunicare ar putea continua ducându-se la Roma şi, probabil, în Statele Unite. Ar trebui să-şi păstreze forţele pentru confesiunile care vor urma, fiindcă urmează să se difuzeze traducerile cărţii în douăsprezece limbi (între care chineza, rusa, vietnameza, albaneza...). Editorul englez nu dă semne de oboseală, el a tradus literal titlul "Merci pour ce moment" prin "Thank you for this moment"; el ştie cu siguranţă că-l va face să rămână mai aproape de franceză. Confratele spaniol n-a acţionat diferit, punând în vitrtinele librăriilor zeci de mii de exemplare de "Gracias por esto momento..." Până acum, Germania a răsmas surdă la acest triumf şi mai multe edituri au refuzat să traducă – spre marea uşurare a cancelarei Angela Merkel, foarte grijulie să nu-i îngreuneze povara preşedintelui francez – chiar dacă primele cărţi în limba franceză (200.000 de exemplare din 750.000) au fost tipărite dincolo de Rin. Acolo cartea ar putea purta titlul "Danke für diesen Moment". Încă ar mai fi unele discuţii, pentru că ar putea, de asemenea, să se numească "Danke für diese Zeit". "Traduttore, tradittore..." __________________________ *bashing – anglicism: campanie sistematică de defăimare

ARTICOLUL INTEGRAL ›› http://bit.ly/1Bea3CA

Turkmenistan, țară situată în Asia Centrală, face legătura între Orientul Îndepărtat, Asia Centrală, Europa și Orientul Mijlociu, având o poziție importantă și pe axa Nord - Sud.

Türkmenistan-Aşkabat

Moartea unui conducător adevărat. Cine a fost Lee Kuan Yew, omul care a făcut din Singapore un paradis modern

Singapore a decretat șapte zile de doliu național, după ce Lee Kuan Yew, părintele micuțului stat asiatic, a încetat din viață ieri. Avea 91 de ani. Sub conducerea sa, Singapore s-a transformat dintr-un port auster într-una dintre cele mai bogate țări din lume.
Lee Kuan Yew a fost premierul țării timp de 31 de ani, reușind să schimbe dramatic viața în Singapore, pe care a îmbunătățit-o din toate punctele de vedere.
Numeroși lideri mondiali au transmis condoleanțe familiei, președintele american Barack Obama, care obișnuia să îi ceară sfaturile, numindu-l un ”gigant al istoriei”.
Mii de singaporezi s-au adunat în fața reședinței prezidențiale și a biroului primului ministru pentru a cânta și a aduce buchete de flori.
Fiul ”patriarhului” singaporez, Lee Hsien Loong, care este actualul premier al țării cu o suprafață de doar 718 kilometri pătrați, a transmis un emoționant mesaj televizat:
”S-a luptat pentru independența noastă, a construit o națiune unde nu era nimic și ne-a făcut mândri să fim singaporezi. Nu vom mai avea niciodată parte de un om ca el”, a spus premierul singaporez.
Educat în Anglia, Lee Kuan Yew a condus demersurile pentru obținerea independenței statului Singapore, o colonie britanică cu un singur vecin – Malaezia – și a condus țara începând cu anul 1959.
Lee a reușit să creeze o societate bazată pe o forță de muncă extrem de educată, vorbitoare de limba engleză și a atras numeroși investitori străini în Singapore. A curățat ghetourile și a industrializat masiv țara, eliminând corupția și întărind justiția.
Cu toate că a fost un apărător înverșunat al drepturilor minorităților, Lee a impus și o serie de măsuri foarte severe, cum ar fi, de exemplu, îngrădirea libertății presei, dar și a oponenților politici.
Partidul pe care l-a fondat conduce în continuare țara, opoziția având doar șase parlamentari. Alte măsuri luate de severul, dar dreptul domn Lee au fost pedepsele aplicate prin corecții fizice, dar și interzicerea gumei de mestecat, cu excepția cazurilor în care ea este prescrisă de medic.
”Sunt mereu acuzat că am intervenit în viața privată a cetățenilor. Da, bineînțeles că am făcut asta, dacă nu se întâmpla așa, nu am fi fost aici”, spunea Lee într-un discurs susținut în fața cetățenilor de Ziua Națională.
În prezent, Singapore este una dintre cele mai prospere țări din lume. Are unele dintre cele mai competente sisteme educaționale și de sănătate din lume. De asemenea, nivelul de trai este uriaș. Dacă în 1964, când Singapore a obținut independența absolută, Produsul Intern Brut pe cap de locuitor era de doar 464 de dolari, sub nivelul unor țări ca Iordania sau Trinidad Tobago, în prezent, PIB-ul pe cap de locuitor este de 55.183 de dolari, mai mare decât cel al Statelor Unite, Germaniei, Franței sau Japoniei.
Economia țării, una lipsită de resurse naturale importante, este ținută în picioare de doar 5,5 milioane de locuitori, fiind a zecea cea mai importantă din lume. Ca putere de cumpărare, singaporezii sunt depășiți doar de Kuweit, Luxemburg și Qatar, fiind mult în fața celorlalte mari puteri economice ale lumii.
Lee a lăsat Singapore ca fiind și una dintre cele mai sigure țări din lume, cu un grad uriaș ridicat de toleranță rasială.

http://greatnews.ro/singapore-lee-kwan-yew-murit-doliu/

Să vedem ce nu le-a convenit libienilor, de l-au omorât pe liderul lor Muammar al-Gaddafi:

1. Libia lui Gaddafi nu avea nici o datorie faţă de nimeni în lume.
2. Preţul unui litru de benzină era de 0.14$
3. Preţul unei pâini era de 0.15$
4. Învăţământul şi spitalizarea erau gratuite.
5. Tinerii căsătoriţi primeau în dar 64000$ pentru a-şi procura apartament.
6. Fiecare familie libiană avea propria casă.
7. Pentru fiecare membru familia libiană primea anual 1000$, subvenţii.
8. Pentru fiecare copil nou născut familia primea 7000$, ajutor material.
9. Ajutorul de şomaj 730$ lunar.
10. Orice libian, dacă era admis la oricare facultate din lume, primea 2500 euro de la stat, plus întreţinere, plus un automobil.
11. Salariul unei asistente medicale era de minim 1000$.
12. Automobilele în ţară erau vândute numai la preţ de fabrică.
13. La deschiderea propriei afaceri, Jamahiriya Libiană oferea un ajutor material de 20000$, într-o singură tranşă.
14. Nu exista impozit pe imobil, la apartamente şi casele de locuit.
15. Impozitele mari erau interzise prin lege.
16. Cetăţenii libieni primeau creditele fără dobândă din partea statului.
17. Energia electrică era gratuită pentru populaţie.
18. În toată ţara era dezvoltată o reţea de magazine pentru familiile cu mulți copii, în care alimentele de bază erau vândute la un preţ simbolic.
19. Pentru vânzarea produselor alimentare cu termenul expirat – amenzi astronomice.
20. Pentru falsificarea preparatelor medicale – pedeapsa cu moartea.
21. Vânzarea şi consumul de alcool – interzis prin lege.
22. Intermedierea în vânzarea imobilelor – interzisă prin lege.
23. După venirea la putere a lui Gaddafi, din Libia au fost alungate marile corporaţii.
24. Doar după preluarea puterii de către Gaddafi, negrii din sudul Libiei au primit drepturi cetăţeneşti.
25. În 40 ani de “dictatură” populaţia ţării a crescut de trei ori, iar mortalitatea infantila s-a micşorat de nouă ori.
26. Speranţa de viaţă a crescut de la 51,5 la 74,5 ani.
27. Gaddafi a luat decizia de a scoate Libia din sistemul bancar mondial şi alte 12 tari arabe erau gata să-i urmeze exemplul.

Intr-adevar, au avut motive intemeiate sa scape de un asemenea "monstru"!

Ciudatul caz al polonezilor care iubesc țara noastră

Aflu că există în Cracovia un club al polonezilor care s-au îndrăgostit de România. Se pun la Dacie și vin în țara noastră, să o străbată (sunt aproape cinci sute de kilometri până la Satu Mare). Dorm prin corturi și pensiuni, sunt montagnarzi mai ales, dar le place și pe litoralul Mării Negre. Au învățat și limba română, sunt înnebuniți. Ce-o fi cu oamenii ăștia?

Sunt la Varșovia, în concediu de vară (mă interesează deriva democratică a polonezilor – așa îmi petrec eu vacanța), și vreau să ajung la Auschwitz. Totuși, întâi Cracovia, dar fără mari speranțe: e o poveste prea frumoasă ca să fie chiar așa.

Cracovia e capitala istorică a polonezilor. E un oraș semeț, e un oraș trufaș, e un oraș care se dedică Fecioarei Maria. De aici a plecat în viață Karol Wojtyla, cel care avea să devină Papa Ioan Paul al II-lea, astăzi un sfânt.

ARTICOLUL INTEGRAL »» https://is.gd/fNH0T7

Anahoret a scris:

Ciudatul caz al polonezilor care iubesc țara noastră

Iubirea e oarbă...

Emil Condor a scris:

Anahoret a scris:

Ciudatul caz al polonezilor care iubesc țara noastră

Iubirea e oarbă...

Şi mie mi-ar plăcea să mă duc din când în când prin Ciad (mai ales că are steagul ca al nostru). Dar nu ştiu dacă mi-ar plăcea să trăiesc tot timpul acolo...

Uite că mai sunt şi francezi care nu ne bârfesc! Ei, am exagerat, cunosc şi eu francezi care recunosc că nici la ei lucrurile nu-s tocmai în regulă şi chiar ne apreciază, aşa bezmetici cum suntem. Pe de altă parte (ca să duc răutăcismul până la capăt), cel despre care-i vorba mai jos este corsican. Deci francez doar cu cetăţenia...

Interviul l-am găsit pe webiste-ul agenţiei de presă "Rador", mi-a plăcut şi, nefiind egoist, am zis să-l postez şi aici pentru a vă bucura cu lectura.

O zi minunată!

---

RADIO FRANCE INTERNATIONALE: J-F. Acquaviva, deputat francez: E nevoie de migranţi români în Corsica

Jean-Félix Acquaviva, 44 de ani, este unul dintre cei trei deputaţi naţionalişti corsicani din Adunarea naţională franceză. Acquaviva a decis recent să intre şi în grupul parlamentar de prietenie Franţa-România. Pastoralismul, transhumanţa, schimburile universitare şi mai ales latinitatea – iată centrele de interes ale acestui nou prieten al României. In această calitate, alesul corsican povesteşte mai întâi cum a "descoperit" România.

"Am cunoscut România ducându-mă acolo de 2-3 ori, în particular la Sibiu, în cadrul unor cooperări în domeniul turistic, mai exact al drumurilor de transhumanţă. Am putut astfel aprecia diversitatea României, practica pastoralismului în transhumanţă dar şi faptul că culturile noastre – corsicană şi română – sunt similare, în particular graţie latinităţii". "Fabricarea brânzeturilor – chiar dacă felurile noastre sunt foarte diferite – sau patrimoniul imaterial – de exemplu cântecele şi muzicile tradiţionale – sunt alte puncte care creează o proximitate între români şi corsicani. In fine, am contribuit la cooperarea universitară între Universitatea din Corte şi unele centre universitare din România. Cred că este important să regrupăm tot ceeace vine de la latinitatea noastră – fie pe plan lingvistic, fie cultral, fie politic".

ARTICOLUL INTEGRAL »» https://is.gd/KnSEUZ

Un tren luuuuung cât un coşmar!  

---

Solitarul tren din Mauritania, fără staţii sau orar fix

„Voi aveţi ceasuri, noi avem timp” obişnuiesc să spună africanii. Considerat cel mai lung tren din lume, „şarpele de fier” însumând circa trei kilometri, cu peste 200 de vagoane, are tot timpul din lume să străbată marea de nisip, pe o distanţă de 700 de kilometri, în circa 20 de ore, prin deşertul Mauritaniei.

Transportă peste 16 milionae de tone de minereu de fier pe an, de la mina din Zouerate, spre Nouadhibou, cel mai important centru economic al ţării nord-africane, situat pe coasta Oceanului Atlantic. În inima deşertului, „maşinăria infernală” huruie zi şi noapte transportând minereul, dar şi călători ce se aventurează prin aceste pustietăţi. Vagonul destinat pasagerilor nu are nici uşi, nici geamuri, fiind total deschis, însă unii nu se sfiesc să se cocoaţe în vârful mormanelor de minereu, de unde se vede mai bine peisajul şi „aerul condiţionat” este asigurat. Depinzând de ritmul de lucru de la fabrica unde se procesează minereul, trenul nu are nici ore fixe, nici staţii clare, lungul şir de vagoane traversând spectaculosul deşert liniştit...

ARTICOLUL INTEGRAL »» https://is.gd/Y2HdNX

Anahoret a scris:

Un tren luuuuung cât un coşmar!  

---

Solitarul tren din Mauritania, fără staţii sau orar fix

„Voi aveţi ceasuri, noi avem timp” obişnuiesc să spună africanii. Considerat cel mai lung tren din lume, „şarpele de fier” însumând circa trei kilometri, cu peste 200 de vagoane, are tot timpul din lume să străbată marea de nisip, pe o distanţă de 700 de kilometri, în circa 20 de ore, prin deşertul Mauritaniei.

Transportă peste 16 milionae de tone de minereu de fier pe an, de la mina din Zouerate, spre Nouadhibou, cel mai important centru economic al ţării nord-africane, situat pe coasta Oceanului Atlantic. În inima deşertului, „maşinăria infernală” huruie zi şi noapte transportând minereul, dar şi călători ce se aventurează prin aceste pustietăţi. Vagonul destinat pasagerilor nu are nici uşi, nici geamuri, fiind total deschis, însă unii nu se sfiesc să se cocoaţe în vârful mormanelor de minereu, de unde se vede mai bine peisajul şi „aerul condiţionat” este asigurat. Depinzând de ritmul de lucru de la fabrica unde se procesează minereul, trenul nu are nici ore fixe, nici staţii clare, lungul şir de vagoane traversând spectaculosul deşert liniştit...

ARTICOLUL INTEGRAL »» https://is.gd/Y2HdNX

Călătorie cu trenul sau în tren?! O călătorie prin tren durează cât o călătorie la noi cu trenul - păstrând proporțiile...