CAMERA DE WHISKY (I)

Eu sunt barbat de interior. Cu greu ma dau scos din casa, mai ales acum, cand este foarte frig. Iar cand ies niciodata singur, numai impreuna cu Doina. Cumparaturile si alte probleme le rezolvam tot impreuna. Nu-mi place deloc sa fiu singur.

nicuvar a scris:

Cumparaturile si alte probleme le rezolvam tot impreuna. Nu-mi place deloc sa fiu singur.

Haide, haide, haide! Se ştie că întotdeauna cumpărăturile se fac împreună! Trebuie să fie cineva şi la căratul sacoşelor, nu?!

Scriu din experienţă; la alţii poate este altfel!

Astăzi am vorbit la telefon cu Preacinstitul! :roflmao:

Anahoret a scris:

Astăzi am vorbit la telefon cu Preacinstitul! :roflmao:

mai zii....

Păi tot ne-am chinuit să ne întâlnim azi în Bucureşti, da-i dădusem numărul de telefon greşit! Tastatura, fir-ar ea să fie, că mi-e jenă să spun despre mine că sunt tâmpit!

Dar, tot răul este spre bine! Vorba lui: ne-am întâlnit pe net, ne-am întâlnit la telefon, ne-om întâlni noi şi pe asfalt!

Tastatura, fir-ar ea să fie, că mi-e jenă să spun despre mine că sunt tâmpit!

Da' ce zici de mine, ca am dat, probabil, gresit numarul meu de telefon doamnei stomatolog, iar peste circa trei saptamani a fost iar nevoie (nu-l mai avea, se pare...) si am gresit alte cifre...sa fie stresul cabinetului de vina? A trebuit sa o sun peste o zi sa il corectez.

Barbatii se impart in doua categorii: de interior si de exterior

Al meu e si-si. E de interior, dar e exterior bucatariei, cu exceptia actiunii de a manca si cu alte mici exceptii.

zaraza26 a scris:

Barbatii se impart in doua categorii: de interior si de exterior

Al meu e si-si. E de interior, dar e exterior bucatariei, cu exceptia actiunii de a manca si cu alte mici exceptii.

Al meu e si de interior, si de exteror... se pricepe (si inca foarte bine) la orice (vrea el) si oricand (vrea el).
Acum el a pregatit placinta cu carne... a intins foile de aluat, le-a pus in tava, a pus umplutura, a uns foaia de deasupra cu galbenus, si a decorato cu " ~ 2009 ~ " si a pus-o in cuptor...
Supravegheatul cuptiorului mi-a revenit mie.

Eu, în afară de ceai şi de pâine prăjită cu unt, nu ştiu să gătesc altceva!
Dar fac muncă necalificată prin bucătărie. Aşa iese şi soţia mai repede la liman şi mai avem timp să stăm împreună... Mai ales sâmbăta şi duminica, pentru că în timpul săptămânii serviciul ne ocupă toată ziua.

off serviciul asta... si de luni incepe iar, si de data asta de lunga durata... gandeste-te ca din 15 dec suntem amandoi in concediu si n-am mai dat deloc pe la firma! cum va fi de luni... iar sculat, stat pe scaun de dimineata pana seara in fata calc, mancat, calc un pic de forumeala, un pic tv, culcat, si ... iar sculat, .....

si daca fac saptamana lucratiare de 48 de ore? ca si asa lucrez mult mai mult cred, si sambata pana la pranz

Eu am baftă cu naveta la Bucureşti!:100 de minute de lectură zilnic! Altfel... m-aş îndobitoci definitiv!

Noi ca noi, dar ăştia micii cred c-or să-şi facă copiii prin mail!
Se duce de râpă viaţa de familie! O să fim o ţară de roboţi!

Fetelor, banuiam eu ca va ganditi la barbatii de interior ca la bucatari!
Nu e neaparat nevoie sa stea si in bucatarie, ci pur si simplu sa-si gaseasca ocupatii predominant "de interior", nu casnice in sensul de "gospodaresti". Poate sa stea sa citeasca toata ziua, tot de interior se cheama ca e!

Anahoret a scris:

Noi ca noi, dar ăştia micii cred c-or să-şi facă copiii prin mail!
Se duce de râpă viaţa de familie! O să fim o ţară de roboţi!

Nu doar o tară ci o planetă de acel fel!

abba a scris:

Fetelor, banuiam eu ca va ganditi la barbatii de interior ca la bucatari!
Nu e neaparat nevoie sa stea si in bucatarie, ci pur si simplu sa-si gaseasca ocupatii predominant "de interior", nu casnice in sensul de "gospodaresti". Poate sa stea sa citeasca toata ziua, tot de interior se cheama ca e!

Atunci as spune ca al meu este si mai mult "de interior", mai mult chiar decat mine, care stau si la servici mai mult ca el... pana si acolo, face ce vrea el si cand vrea el...vine cand vrea, pleaca cand vrea (in general! hai ca nu e CHIAR asa! )

Mie nu-mi place sa intre el in bucatarie, cand muncesc eu in bucatarie! Ce-mi place, este sa faca curat dupa mine! :roflmao:

aurora a scris:

Ce-mi place, este sa faca curat dupa mine! :roflmao:

Da, cunosc partea asta si nu e putin deloc! Mereu "murdăreste" si eu trebuie să curăt.

Anahoret a scris:

Eu, în afară de ceai şi de pâine prăjită cu unt, nu ştiu să gătesc altceva!
Dar fac muncă necalificată prin bucătărie. Aşa iese şi soţia mai repede la liman şi mai avem timp să stăm împreună... Mai ales sâmbăta şi duminica, pentru că în timpul săptămânii serviciul ne ocupă toată ziua.

Pun pariu cu tine (cum zicea Roxy pe undeva) ca sti face si papara (omleta, oua batute si aruncate in tigaia cu ulei incins).

abbilbal a scris:

Pun pariu cu tine (cum zicea Roxy pe undeva) ca sti face si papara (omleta, oua batute si aruncate in tigaia cu ulei incins).

Da, ştiu să fac şi d-aia, mai ştiu să fac şi cartofi prăjiţi cu brânză şi cacao cu lapte!
Cam ce "găteam" eu înainte să mă însor! Norocul meu că se inventase conserva de fasole cu costiţă, borcanele cu ghiveci de legume şi carnea în untură de la părinţi!

Tot recitind "Şoareci şi oameni" am ajuns la un pasaj interesant... interesant pentru mine fiindcă, indirect, rezumă părerea mea despre forumuri. De ce cred eu că astfel de discuţii nu sunt chiar o totală pierdere de timp.

Stă omu' singur acilea toată noaptea, poate citeşte cărţi, ori se gândeşte, ori aşa ceva. Când şi când se pune pe gândit, şi n-are pe nimeni să-i spuie dacă-i aşa ori e altminterea. Poate c-a văz't şi el ceva, dar nu ştie dacă-i aşa ori nu. N-are la cin' dă se ducă şi să întrebe dacă vede şi-ăla tot la fel. N-are cum şti. N-are cum măsura. Uite, am văz't io aciia nişte lucruri. Beat nu eram. Nu ştiu dacă dormeam. Să fi fost cineva aici cu mine, ar fi putut să-mi spună dacă eram adormit, şi-atunci ar fi bine. Da' aşa nu ştiu...
John Steinbeck – Şoareci şi oameni, ed. Cartea Românească, Bucureşti 1971, pag. 82

Ăsta este motivul pentru care scriam acum câtva timp că pe forum am libertate totală de expresie. Chiar dacă spun o "tâmpenie serioasă" nu râd de mine decât vreo 15-20 de useri şi, de fapt, ei râd de Anahoret! În plus, am ocazia să învăţ lucruri noi şi există totdeauna cineva să-mi "spună dacă eram adormit, şi-atunci ar fi bine".

Ai mare dreptate, Anahoret! Simtim nevoia sa verificam ceea ce gandim, sa impartasim, sa ne bucuram cu altii de ceea ce descoperim. Singuri nu putem face asta, iar realitatea permite doar foarte rar si cu risipa de timp intalniri de genul acesta. Si vorba ta, daca rade cineva , rade de un nick!

abba a scris:

Ai mare dreptate, Anahoret! Simtim nevoia sa verificam ceea ce gandim, sa impartasim, sa ne bucuram cu altii de ceea ce descoperim. Singuri nu putem face asta, iar realitatea permite doar foarte rar si cu risipa de timp intalniri de genul acesta. Si vorba ta, daca rade cineva , rade de un nick!

Ai dreptate dar nu e ciudata ca n-o facem cu cei de langa noi ?

Anahoret a scris:

Tot recitind "Şoareci şi oameni" am ajuns la un pasaj interesant... interesant pentru mine fiindcă, indirect, rezumă părerea mea despre forumuri. De ce cred eu că astfel de discuţii nu sunt chiar o totală pierdere de timp.

Stă omu' singur acilea toată noaptea, poate citeşte cărţi, ori se gândeşte, ori aşa ceva. Când şi când se pune pe gândit, şi n-are pe nimeni să-i spuie dacă-i aşa ori e altminterea. Poate c-a văz't şi el ceva, dar nu ştie dacă-i aşa ori nu. N-are la cin' dă se ducă şi să întrebe dacă vede şi-ăla tot la fel. N-are cum şti. N-are cum măsura. Uite, am văz't io aciia nişte lucruri. Beat nu eram. Nu ştiu dacă dormeam. Să fi fost cineva aici cu mine, ar fi putut să-mi spună dacă eram adormit, şi-atunci ar fi bine. Da' aşa nu ştiu...
John Steinbeck – Şoareci şi oameni, ed. Cartea Românească, Bucureşti 1971, pag. 82

Ăsta este motivul pentru care scriam acum câtva timp că pe forum am libertate totală de expresie. Chiar dacă spun o "tâmpenie serioasă" nu râd de mine decât vreo 15-20 de useri şi, de fapt, ei râd de Anahoret! În plus, am ocazia să învăţ lucruri noi şi există totdeauna cineva să-mi "spună dacă eram adormit, şi-atunci ar fi bine".

Hmmmm...Anahoret, Zuum...ne ascundem in spatele unui nick ! Ne e teama de adevar? SUntemprea fragili sa infruntam realitatea? Vrem sa fim...altfel decat suntem?

Nu, Zuum! Este vorba de "băşcălia la români" pe care o înfrunt zilnic. Aici deja consum o grămadă de timp postând şi nu-mi doresc să-l pierd în discuţii sterile. În fond, ne putem considera ca şi la balul mascat: ne luăm o identitate şi ne plimbăm cu lejeritate perintre topicuri şi avataruri.

Cu toate astea, dacă ai sta să analizezi puţin postările şi avatarurile userilor, personalitatea şi caracterul fiecăruia iese la iveală ca uleiul din apă. Pentru că, oricât am încerca să ne ascundem după un pseudonim sau după o poză, acestea fiind alese de noi, ne reprezintă.

Apoi, eu văd avatarul precum costumul şi masca pe care le poartă nebunul regelui: este permisul pentru a putea spune exact ceea ce gândeşti (inclusiv despre rege) fără a ţi se tăia capul... ceea e nu se întâmplă în viaţa reală.

Uite, nu ne cunoaştem dar discutăm aici unul cu celălalt lejer, fără prea multe politeţuri. Dacă ne-am fi întâlnit în realitate, cu siguranţă că ne-am fi vorbit cu "dumneavoastră" şi n-am fi schimbat atâtea idei. Ăsta este unul dintre marele avantaje pe care le găsesc forumului. Şi pentru care îi "iert" celelalte păcate!

zuum a scris:

abba a scris:

Ai mare dreptate, Anahoret! Simtim nevoia sa verificam ceea ce gandim, sa impartasim, sa ne bucuram cu altii de ceea ce descoperim. Singuri nu putem face asta, iar realitatea permite doar foarte rar si cu risipa de timp intalniri de genul acesta. Si vorba ta, daca rade cineva , rade de un nick!

Ai dreptate dar nu e ciudata ca n-o facem cu cei de langa noi ?

Cu cei de langa noi inseamna maximum 3-4 persoane: sotul/sotia, copiii, daca sunt la varsta la care pot purta discutii serioase, altcineva nu vad. Cu prietenii te vezi mai rar in situatii care sa genereze discutii de genul celor de pe forum, iar opiniile lor le cam stii. Si parca nici n-ai vrea sa ajungi la dispute cu ei!
P.S. Sa nu uitam diferenta foarte mare dintre comunicarea orala si cea scrisa!

Anahoret a scris:

Tot recitind "Şoareci şi oameni" am ajuns la un pasaj interesant... interesant pentru mine fiindcă, indirect, rezumă părerea mea despre forumuri. De ce cred eu că astfel de discuţii nu sunt chiar o totală pierdere de timp.

Stă omu' singur acilea toată noaptea, poate citeşte cărţi, ori se gândeşte, ori aşa ceva. Când şi când se pune pe gândit, şi n-are pe nimeni să-i spuie dacă-i aşa ori e altminterea. Poate c-a văz't şi el ceva, dar nu ştie dacă-i aşa ori nu. N-are la cin' dă se ducă şi să întrebe dacă vede şi-ăla tot la fel. N-are cum şti. N-are cum măsura. Uite, am văz't io aciia nişte lucruri. Beat nu eram. Nu ştiu dacă dormeam. Să fi fost cineva aici cu mine, ar fi putut să-mi spună dacă eram adormit, şi-atunci ar fi bine. Da' aşa nu ştiu...
John Steinbeck – Şoareci şi oameni, ed. Cartea Românească, Bucureşti 1971, pag. 82

Ăsta este motivul pentru care scriam acum câtva timp că pe forum am libertate totală de expresie. Chiar dacă spun o "tâmpenie serioasă" nu râd de mine decât vreo 15-20 de useri şi, de fapt, ei râd de Anahoret! În plus, am ocazia să învăţ lucruri noi şi există totdeauna cineva să-mi "spună dacă eram adormit, şi-atunci ar fi bine".

GROZAV DE BINE SPUS !!!!!!!!!!!

Ce-mi mai place mie pe forum, ca ma regasesc in multe exprimari, sau ca altii imi confirma parerile, sau mi le combat... imi place ca vorbesc oricand cu prieteni, pe care nu vreau sa-i dezamagesc si care sper sa nu ma dezamageasca.
Si mai imi place ca stiu ca oricand daca as avea un necaz, o problema, o intrebare, aici voi gasi un sfat, o idee, un gand bun, poate chiar o gluma care sa imi mute gandul daca e cazul... voi gasi aici Oameni.

abba a scris:

Cu cei de langa noi inseamna maximum 3-4 persoane: sotul/sotia, copiii, daca sunt la varsta la care pot purta discutii serioase, altcineva nu vad. Cu prietenii te vezi mai rar in situatii care sa genereze discutii de genul celor de pe forum, iar opiniile lor le cam stii. Si parca nici n-ai vrea sa ajungi la dispute cu ei!
P.S. Sa nu uitam diferenta foarte mare dintre comunicarea orala si cea scrisa!

Depinde. Ar mai fi, spre exemplu, colegii de serviciu, colegii de navetă (în cazul meu) şi multe alte persoane cu care trebuie să comunici mai mult, ca urmare a relaţiilor de serviciu. Iar atunci numărul lor depăşeşte cu mult 3-4.

De acord şi cu diferenţa dintre cele două tipuri de comunicări. Spre exemplu, în comunicarea scrisă îţi poţi ordona mai bine ideile şi (dacă vrei) te poţi exprima mai îngrijit. Însă are marele dezavantaj că nu poate transmite acele inflexiuni ale vocii care dau mai multe înţelesuri aceluiaşi cuvânt. Iar de aici se nasc multe confuzii şi, nu foarte rar, certudi şi alte "delicii" forumistice.

Pe de altă parte, având în vedere firea mea, nu cred c-aş fi putut discuta cu atâtea persoane în "viaţa reală". Sunt un tip mai rezervat (chiar dacă nu par) şi foarte rar sunt eu cel care deschide discuţia într-un grup. De obicei, răspunsurile mele în astfel de cazuri, dacă nu sunt monosilabice, sunt strict la obiect şi foarte scurte. Aşa că, după cum se vede, forumul are şi avantaje şi dezavantaje.