Noul PNL

De ce vrea Blaga cu disperare Guvernul

Disperarea cu care PNL-ul condus de Vasile Blaga (cu interfață Alina Gorghiu) vrea să pună mâna pe guvernare nu este un demers politic banal al oricărui partid de opoziție care vrea să ajungă la putere și atât. Omul care se află în spatele tuturor scrutinelor băsiste a scăpat deja porumbelul: “PNL vrea să organizeze el alegerile!”. Desigur! Felul în care Vasile Blaga a organizat alegerile a făcut ca PDL să preia guvernarea în 2008 cu doar doi parlamentari în plus, scoși în diaspora, apoi, la prezidențiale, să iasă Băsescu peste noapte câștigător, EBA să iasă europarlamentar etc. Au rămas pentru eternitate probe ale lipsei de corectitudine a acestor scrutine: scena cu Videanu și Viorică Hrebenciuc, tabla lui Manțog care trăda distribuirea de voturi pe secție pentru fata președintelui, votul de la Paris sub bacheta lui Baconschi și multe multe altele. Lupta lui Blaga nu este asta, însă. Alegerile se fură și din opoziție când te-ai antrenat pentru asta atâția ani! Disperarea de a ajunge la Palatul Victoria are un alt scop: manevra consacrată și ea de a le suci mâna primarilor să treacă la PNL în ultima clipă înainte de alegeri pentru a nu-și pierde funcția, blatul de până atunci fiind aducătorul voturilor din ziua scrutinului. Interesul PNL se împletește perfect cu micimea politicienilor indiferent de culoarea politică. Unii de pe la PSD gândesc că merită să-i plătească polițe lui Ponta. O merita, de ce nu? Și eu cred că își merită soarta pentru pactul făcut cu Băsescu atunci când avea 70% din voturile românilor ca să dărâme sistemul lui Băsescu. Alții spun că nu te poți lupta pentru Ponta când nici el nu se luptă pentru el însuși. Alții că va fi arestat oricum, că e slab, că e speriat etc. Toate acestea pot fi perfect adevărate. Un politician responsabil ar privi însă din altă direcție: aceea a precedentului dărâmării unui Guvern și schimbării majorității parlamentare sub pretextul unui dosar extrem de controversat al cărui obiect nu vizează activitatea de premier, nici vreun prejudiciu adus statului român (ca în cazul doamnei Chistine Lagarde unde statul francez a plătit 400 milioane de euro), un dosar aflat în faza trimiterii în judecată, nu a condamnării. Acest lucru ar trebui să-i preocupe chiar și pe cei din PNL, dacă jumătate din ei n-ar fi responsabili pentru faptul că România a avut zece ani un președinte ales în timp ce era trimis în judecată pentru prejudicii de sute de milioane de euro, ale cărui dosare s-au șters toate ba sub pretextul imunității, ba dispariției prejudiciului. Iar al treilea motor al setei lascive de putere al celor din vechiul PDL este banul public, mult acum, după ce Guvernul Ponta a plătit toate datoriile și a mai făcut și creștere economică. Dacă PSD ar mai rămâne un an la putere, ar putea beneficia, în alegeri, de succesul guvernării sale, atât cât a fost. Dărâmarea lui acum, pe fondul unui scandal, ar aduce PNL la borcanul cu miere, din care să se și îndestuleze, să-și poată aranja și alegerile și alimenta și propaganda jegărită și flămândă după ce i-au dispărut finanțatorii. N-am auzit până acum pentru ce proiecte vor să vină la guvernare și nici pe cine vor pune în locul miniștrilor de acum. Toate acestea nu merită să le știe și nația, aceea pe care continuă să o disprețuiască, după ce au furat-o și scuipat-o atâția ani!

http://jurnalul.ro/editorial/de-ce-vrea-blaga-cu-disperare-guvernul-696922.html

Comentarii la articolul de mai sus:

Nu cred că îmi ajunge o lună de zile pentru a ridica şi plasa linkurile cu materialele politice care au fost direcţionate conştient şi cu rea credinţă spre acest popor, spre această naţiune îmbolnăvită de ură, spre această ţară care a fost pusă întrun vîrf de peniţă a unui stilou pentru distrugere în paralel cu vînzarea pe zone(N, N-E, E, S-E, S, S-V, V, N-V şi centrul ţării)! Se vede clar că de 25 de ani de zile politicienii şi nu numai, platforma program a viitorului lor personal era: furt, distrugere, vînzare, îmbogăţire peste noapte din orice!

Oana Stancu vede, ca de obicei, un lucru pe care multi il ignora, anume pasiunea care-i mana pe vechii PDL-isti sa ia din nou puterea. D-sa o atribuie setei de furat si de macelarit pe oricine sta in calea praduirii, insa mai este o fateta pe care a subliniat-o in alte dati, si care e, poate, cea mai revelatoare pentru furia de astazi a PDL-ului: umilinta suferita in 2012, faptul ca au fost invinsi pe fatza, in alegeri. O umilinta pe care Ponta nu se sfieste s-o intoarca in rana ca pe-un cutit (sarbatorirea caderii guvernului Ungureanu a fost un episod cheie, MRU devenise mesianic de-a dreptul in urma batjocurei) oirdecateori are ocazia. Blaga nu se ocupa de reactii, mesianice sau de altfel, el actioneaza, dirijaza, da lovituri, orice numai sa-si spele onoarea de bandit, caci exista si asta, oricat am vrea s-o ignoram. Si asta este si diferenta dintre Blaga si Basescu, cel din urma e ca un mic derbedeu pus in fata unui Terente. Poate, cea mai mare gresala a lui Ponta e ca a ignorat pasiunea “umilitilor” din 2012, el insusi necrezand in puterea pasiunii si jucandu-se cu umilinta invinsilor de atunci. Iar poporul? Poporul e epuizat, referendum-ul i-a luat onoarea, nu mai are ce apara. Sa vedem cati ies in strada la miting-ul de protest din ziua motiunii pe langa cei cativa duri, si mana de mercenari (astia sunt totdeauna mai putini decat se zvoneste, deoarece sunt scumpi), pana acum n-am vazut mari multimi care sa lupte pt votul diasporei (motivul adaugat in graba la refrenul “demisia” cand imagologii PNL au realizat ca motiunea e considerata “neserioasa” de comentatorii influenti).

"Deşi astăzi pozează în om de dreapta, Traian Băsescu a menţinut PD în Internaţionala Socialistă până în 2005, când a simţit că popularii europeni sunt mai pe val. Deşi se dă mare luptător anticomunist şi antisecurist, întreg partidul său este creat, adus la putere şi întărit doar cu ajutorul securiştilor şi al comuniştilor. Cum reuşeşte un membru al Internaţionalei Socialiste, care în opt ani de mandat n-a luat măsuri de dreapta, să fie idolul tuturor celor care se declară „adevăraţi susţinători ai dreptei“ rămâne un mister, încă unul, al uriaşei mistificări care este transformarea lui Traian Băsescu din comunist cu aplecări securistice în cel mai bun produs al intelighenţiei neoliberale."