ANOTIMPUL FAVORIT

Am făcut, cred că de două ori.
Aveam impresia că am postat si aici, la Popas.
Promit că voi face, oricum!

Daca vremea continua asa, ciresele se vor coace la vara in 15!

dolion a scris:

Daca vremea continua asa, ciresele se vor coace la vara in 15!

... in 15 iulie? sau august...

Se obisnuieste sa se spuna, atunci cand vremea e nefavorabila, ca "vara asta va cadea pe 15"!

Sau... vara asta va cădea Marti!

Iar a nins in seara asta la Braila.
Aici e deja vara, maine vor fi, 21o C.
Acum vad ca ninge in continuu...

http://www.rcs-rds.ro/internet-digi-net/camere-web-streaming/braila

Aici...
...am impresia că vine...
...vine primăvara.

Emil, draga, citesc ce-ai scris tu si-mi tresalta inima de bucurie... ma uit pe geam afara si-mi piere bucuria... e alb totul...

dolion a scris:

Emil, draga, citesc ce-ai scris tu si-mi tresalta inima de bucurie... ma uit pe geam afara si-mi piere bucuria... e alb totul...

Albul e simbolul puritatii... ia-o si asa. Ia-o oricum, numai nu alunga bucuria... Dar cand a fost caldut la inceputul lui martie ti-a placut, nu? Stiam ca n-o sa plece iarna asa usor... Asa e natural, firesc, e spre binele nostru sa acceptam ce se intampla ca fiind ceva normal.

Emil Condor a scris:

Cirese? Astept să vină ziua când voi merge la Fruitland, undeva spre Niagara la livada de ciresi.
Din toti anii de Canada, doar în cel trecut nu am mers la cules.

Ciresele, normal se coc în Mai, dar cum avem clima în ultima perioadă, poate fi si vara, în Iunie.

In Moldova, in judetul Iasi, exista un soi timpuriu care face asa-numitele cirese de mai. Celelalte se coc pe la inceputul lui iunie in zona amintita. Asa era in perioada copilariei si adolescentei mele si am motive sa cred ca asa a fost chiar sute de ani.

Anul acesta nu au cum sa se mai coaca ciresele in mai... gandeste-te ca suntem la sfarsitul lui martie si inca e iarna!

E Primăvarăăăăăăăăăăăăăă!

La mine inca merge centrala! Si pana n-o opresc definitiv, nu e primavara...

dolion a scris:

La mine inca merge centrala! Si pana n-o opresc definitiv, nu e primavara...

Tu o opresti? La mine a venit primavara acum vreo saptamana cand am luat in sfarsit ultimele mici decoratii de sarbatori din camera si bucatarie.

dolion a scris:

La mine inca merge centrala! Si pana n-o opresc definitiv, nu e primavara...

Pai opreste-o, ca de-aia nu vine primavara!!!

Daca ar fi dupa mine, n-ar merge nici iarna... (centrala!)

Încă n-ai oprit centrala, frate?
Azi am fost fortat si eu să pornesc căldura în casă - temperaturile sunt pe la zero!
Parcă e mai frig ca în timpul iernii. Brrr!

De doua zile n-am pornit-o... sa vedem cat va tine vremea buna!

dolion a scris:

De doua zile n-am pornit-o... sa vedem cat va tine vremea buna!

Noaptea e fixata pe 18 grade si ziua pe 20. Daca am opri-o, s-ar face frig. Stie ea cat trebuie sa mearga... exact asa cum e setata! Azi dimineata a pornit. Si probabil porneste iar diseara pe la 21, deci zilele astea de doua ori pe zi. Ca e pe gaz. Daca ar fi pe lemne, aia intr-adevar trebuie alimentata si pornita.

O duminică de septembrie


Este o zi frumoasă de toamnă. Cerul de astăzi, fără niciun nor, stă ca o prelată albastră întinsă peste noi. Soarele de septembrie încălzește pământul și odată cu el mă încălzește și pe mine, un trăitor pe Terra.

Timpul frumos m-a îndemnat să ies la plimbare fără nepoțeii mei dragi. Ei sunt la Arad cu părinții lor. Și-au luat mașina și au plecat. Eu, cât timp mai am permise, nu voi renunța la tren.
Mă plimb pe aleile cetății. Privesc la prichindeii care se plimbă duși de mânuțele mii și frumoase de părinții lor. O fetiță plânge. Mămica ei nu i-a făcut pe voie ! Aud în gând întrebările lui Daniel: ”Moșu ce-i aia... Da’ găina aia ce face acolooo?...”   A ! concluzionează el după ce-i răspund.

Este liniște prin cetatea bălgrădeană. Oamenii se plimbă grupuri, grupuri sau singri. Eu mă plimb cu capul plecat sub povara  gândurilor. Privesc pământul. Aud o mămică plângându-se de cheltuielile din ce în ce mai mari care o pun în situația neplăcută de a nu-i mai ajunge banii pentru creșterea copilului...

Un copil trece pe lângă mine cu rolele. Și Ioana o face de nevoie. Ei îi place mai mult să meargă cu bicicleta, dar bicicleta nu a rezistat la coborâtul scărilor și a rămas fără cameră la roata din spate. Moșu nu mai are bani să-i cumpere altă cameră la bicicletă iar tată-so se face că plouă când îi cere să-i cumpere "roată la bicicletă". I-a băgat mamă-sa Ioanei în cap că moșu’ o duce pe Ioana „să-i rupă capul” cu bicicleta. Doamne, ce mare e grădina Ta !

Mă plimb de unul singur și din când în când mai fac câte o fotografie. Deși burgul meu e mic, totuși au mai rămas surse de inspirație și pentru alte dăți. Depinde doar de starea în care mă aflu la timpul respectiv. Astăzi nu prea sunt în apele mele și de multe ori îmi pierd echilibrul deși nu am băut nimic. Cine știe. Poate de vină este soarele de toamnă.


Îmi pun mâinile la spate și merg înainte. Mi se pare că așa am o stabilitate mai mare. Trec pe lângă ponei și pești, locuri îndrăgite de Daniel. Trec și de scările unde Ioana și-a stricat bicicleta. Mă opresc pentru a mă așeza pe o bancă să-mi notez gândurile. Soarele mă mângâie cu razele sale. Ajung în Piața Toboșarului și mă întorc înapoi. Nu mai am de ce merge înainte. Fac o deviere de la traseul inițial și ajung în Piața Cetății. Aici se făceau pregătiri pentru un concert. Nu știu ce concert era pentru că nu am fost curios să aflu. M-am oprit câteva clipe în porc la arteziană, după care am mers cu pas domol spre casă.

La puțin timp după ce am ajuns acasă au sosit și „turiștii” Astăzi nu mi-au povestit prea multe pentru că erau obosiți. Am lăsat poveștile pentru mâine când va începe o nouă zi și vom fi mai bine dispuși, noaptea urmând a fi un sfetnic bun.

abbilbal a scris:

O duminică de septembrie

Este o zi frumoasă de toamnă. Cerul de astăzi, fără niciun nor, stă ca o prelată albastră întinsă peste noi. Soarele de septembrie încălzește pământul și odată cu el mă încălzește și pe mine, un trăitor pe Terra.

Timpul frumos m-a îndemnat să ies la plimbare fără nepoțeii mei dragi. Ei sunt la Arad cu părinții lor. Și-au luat mașina și au plecat. Eu, cât timp mai am permise, nu voi renunța la tren.
Mă plimb pe aleile cetății. Privesc la prichindeii care se plimbă duși de mânuțele mii și frumoase de părinții lor. O fetiță plânge. Mămica ei nu i-a făcut pe voie ! Aud în gând întrebările lui Daniel: ”Moșu ce-i aia... Da’ găina aia ce face acolooo?...”   A ! concluzionează el după ce-i răspund.

Este liniște prin cetatea bălgrădeană. Oamenii se plimbă grupuri, grupuri sau singri. Eu mă plimb cu capul plecat sub povara  gândurilor. Privesc pământul. Aud o mămică plângându-se de cheltuielile din ce în ce mai mari care o pun în situația neplăcută de a nu-i mai ajunge banii pentru creșterea copilului...

Un copil trece pe lângă mine cu rolele. Și Ioana o face de nevoie. Ei îi place mai mult să meargă cu bicicleta, dar bicicleta nu a rezistat la coborâtul scărilor și a rămas fără cameră la roata din spate. Moșu nu mai are bani să-i cumpere altă cameră la bicicletă iar tată-so se face că plouă când îi cere să-i cumpere "roată la bicicletă". I-a băgat mamă-sa Ioanei în cap că moșu’ o duce pe Ioana „să-i rupă capul” cu bicicleta. Doamne, ce mare e grădina Ta !

Mă plimb de unul singur și din când în când mai fac câte o fotografie. Deși burgul meu e mic, totuși au mai rămas surse de inspirație și pentru alte dăți. Depinde doar de starea în care mă aflu la timpul respectiv. Astăzi nu prea sunt în apele mele și de multe ori îmi pierd echilibrul deși nu am băut nimic. Cine știe. Poate de vină este soarele de toamnă.


Îmi pun mâinile la spate și merg înainte. Mi se pare că așa am o stabilitate mai mare. Trec pe lângă ponei și pești, locuri îndrăgite de Daniel. Trec și de scările unde Ioana și-a stricat bicicleta. Mă opresc pentru a mă așeza pe o bancă să-mi notez gândurile. Soarele mă mângâie cu razele sale. Ajung în Piața Toboșarului și mă întorc înapoi. Nu mai am de ce merge înainte. Fac o deviere de la traseul inițial și ajung în Piața Cetății. Aici se făceau pregătiri pentru un concert. Nu știu ce concert era pentru că nu am fost curios să aflu. M-am oprit câteva clipe în porc la arteziană, după care am mers cu pas domol spre casă.

La puțin timp după ce am ajuns acasă au sosit și „turiștii” Astăzi nu mi-au povestit prea multe pentru că erau obosiți. Am lăsat poveștile pentru mâine când va începe o nouă zi și vom fi mai bine dispuși, noaptea urmând a fi un sfetnic bun.

Frumoasa zi de duminica! Ma bucur ca am reusit sa intru pe aici si sa te citesc. Am multe de facut pe calculator si nu am mai intrat cam demultisor pe blogul tau. Stiu ca ar trebui sa o fac, dar... asta e viata. Nu-ti fa probleme cu echilibru si altele. Lasa-te dus de miracolul vietii si iti va fi bine! Lasa-te purtat de tot ce te incanta si nu te opune la nimic. Mai scrie pe aici, sa te citesc mai des!  

O plimbare pe ploaie

Astăzi, 12 septembrie, am avut parte de o ploaie de vară. O ploaie la fel ca cea din fotografia prietenului „Fosile” afișată la începutul articolului și luată de pe Google.

Înainte să înceapă ploaia am promis pruncilor că-i duc la o plimbare de seară.  Până când ne-am schimbat hainele și ne-am încălțat a început  ploaia. La început molcomă, apoi s-a întețit. Ioana m-a întrebat tristă: „moșu mai mergem?” „Sigur că da ! puiuța moșului” i-am răspuns eu.  Promisu-i promis ! „Uraaa!” a srtigat atunci Daniel. „Luăm și umblelele ?”  a continuat el.

Le-am dat umbrele pe măsură, eu m-am îmbrăcat cu o geacă pentru a avea mâinile libere și la drum. Până în stația de autobuz avem cca. 20 m, dar pe ploaie drumul a fost extrem de lung.  Apa a trecut prin geaca mea. După aproximativ  5 minute de așteptare a venit și autobuzul. Ne-am urcat în el și am plecat.

Am făcut un ocol al Orașului de Jos și când am ajuns din nou în cetate ploaia s-a oprit. Am coborât din autobuz și am plecat spre casă pe jos. Bucuria lui Daniel ! A luat bălțile la rând pentru a intra în ele.


Ajunși  acasă au mâncat bine, ca niște cosași flămânzi și s-au culcat. Mâine va fi o nouă zi în care vedem noi ce vom face.

Abby, multumim că ne-ai oferit posibilitatea să ne plimbăm cu tine prin ploaie!  

Ma gandeam sa-i fac o surpriza lui Abby, vara asta: sa merg in Alba Iulia si sa ma plimb prin centru... imposibil sa nu ne fi intalnit! Dar n-am apucat sa merg din o mie de motive!

Emil Condor a scris:

Abby, multumim că ne-ai oferit posibilitatea să ne plimbăm cu tine prin ploaie!  

Îmi pare bine că ți-a plăcut să te plimbi pe ploaie.
Deocamdată am puțin timp disponibil și vă mai ofer și alte mici articole.
Să ai o zi liniștită.