SĂ CURGĂ LAPTELE

abbilbal a scris:

Emil Condor a scris:

Totdeauna am considerat că laptele adevărat este cel ce vine direct de la sursă.

Milu nost, laptele adevărat este cel care-ţi place. Bunica, fie iertată, trăia într-un sat de lângă Alba. Ne cerea să-i ducem lapte de "boltă" că nu-l putea bea pe cel de la vacă.

Nope! Îmi permit să am altă părere: de foarte multe ori calitatea nu are nimic de a face cu plăcerea - avem adesea plăcere pentru lucruri rele si lipsă de plăcere pentru cele bune.

Aurora vorbeste despre laptele natural cât se poate de bine:

aurora a scris:

dadada... cand eram copil, mergeam cu "cana de pleu, de o litra" direct in grajd,
si-mi mulgea bunica lapte in cana, o puneam imediat la gura si n-o lasam pana nu se scurgea
ultima picatura de spuma de lapte

Ai dreptate Milu nost. Laptele bun este cel cu procent de grăsime ridicat. Şi eu când eram copil am băut mult lapte cald, proaspăt muls, direct din şuştar. Dar eu spuneam despre laptele adevărat. Nu poate fi adevărat un lapte pe care nu-l pot bea, oricât de bun ar fi.

Ce e şuştar?

Am discutat atât de mult despre lapte aici la ANUNTURI că, probabil ar fi bine să luăm postările respective într-un alt topic la Sănătate.

Sa stiti insa ca nu orice lapte direct de la vaca este bun, gustos.
Depinde ce mananca vaca.
Depinde de perioada ei, ca daca e inainte de a fata, laptele este "usturoi", are gust rau, parca e ranced.
Sau pur si simplu, laptele de la unele vaci nu este gustos.

Emil Condor a scris:

Ce e şuştar?

Vasul în care se mulge vaca. Este din lemn şi seamnănă cu o găleată.
Acum se folosesc găleţile. Probabil pentru că nu mai sunt dogari care să facă şiştare.

ȘISTÁR s.n. v. șiștar.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de LauraGellner, 30 Apr 2004 | Greșeală de tipar

ȘIȘTÁR, șiștare, s.n. Vas de lemn sau de metal cu toartă, cu gura mai largă decât baza, folosit mai ales pentru muls laptele. [Var.: (reg.) șistár s.n.] – Din sl. šestarŭ.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de LauraGellner, 30 Apr 2004 | Greșeală de tipar

ȘIȘTÁR s. (reg.) bărbânță, (Transilv. și Ban.) cart, (prin Ban.) secter, (Transilv., Maram. și Mold.) toc.
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

șiștár s. n., pl. șiștáre
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

ȘIȘTÁR ~e n. 1) Vas (din doage) cu gura mai largă decât baza, prevăzut cu toartă și folosit pentru mulsul laptelui; doniță. 2) Conținutul unui astfel de vas. /cf. sl. šestaru
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar

șiștár, șiștáre, s.n. (reg) unealtă asemănătoare cu compasul, folosită în rotărie; șișteală, șistoare.
Sursa: DAR | Trimisă de blaurb, 9 Feb 2007 | Greșeală de tipar

șiștár (-re), s.n. – Căldare, vas pentru muls. – Var. Trans. șuștar. Lat. sextarius, prin intermediul sl. šestarŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 398; Conev; Tiktin; cf. REW 7887).
Sursa: DER | Trimisă de blaurb, 22 Dec 2008 | Greșeală de tipar

http://dexonline.ro/definitie/sistar

O ştiam sub numele de DONIŢĂ.

Depinde de regiuni...

Doniţa nu-i şuştar (după cum se spune la noi). Doniţa este pentru apă şi şuştarul pentru lapte. Asta nu pentru că în doniţă nu s-ar putea duce lapte sau în şuştar alte lichide, ci pentru că se obişnuia ca vasele destinate pentru lapte să nu mai fie folosite la alte treburi. Cu timpul şuştarul din lemn a fost înlocuit cu şuştarul din tablă "zmălţuită" (emailată). Ca formă avea aspectul unui trunchi de con răsturnat.

Corect, Abby, bunicii mei aveau aceleasi vase pentru aceleasi intrebuintari; nu aveai voie sa le schimbi destinatia sub nici un motiv! Bunicul avea chiar vase personale de care noi, copiii, nu aveam voie sa ne atingem. Erau alte vremuri!

Şi bunicul meu avea lingura şi furculiţa lui, de care nu avea nimeni voie să se folosească. Când nu era la masă i le luam şi mâncam cu ele, fiind tare fălos că "mânc cu lingura lu moşu".

Întrucâtva noi, acasă, mai ţinem la asta.
Spre exemplu cafea nu facem decât într-un ibric de aramă, cu fundul mare, pe care Luminiţa îl are din vremuri imemoriale... Şi-l folosim numai la cafea.

Si eu am "fix-ul" asta cu lucrurile mele. Am furculita mea (am doua furculite modelul asta, dintr-un serviciu de tacamuri rusesti, le am de la casa tatalui meu, sunt ascutite la capete,
mi se pare mie ca numai cu astea mananc bine!)

Am fix-uri... nu-mi place sa foloseasca altcineva lucrurile mele personale
(de ex. prosoapele mele), nu-mi place sa mi se ia cana de cafea cu ultima inghititura!

La mine pot respecta acest "principiu" doar pentru "urechea de măgar" pe care n-o mai spăl.

aurora a scris:

nu-mi place sa mi se ia cana de cafea cu ultima inghititura!

Nici Luminiţei!


Uneori îşi lasă câte o gură de cafea în căniţă special pentru a doua zi. Până m-am prins, ori i-o vărsam şi spălam căniţa, ori o dădeam pe gât şi spălam căniţa. Dar niciodată n-am făcut legătura că Luminiţa nu lasă niciodată vase nespălate pentru a doua zi, dar căniţa da... şi cu cafea în ea!


Eh, "intuiţie" masculină, ce să-i faci!!!???

Anahoret a scris:

aurora a scris:

nu-mi place sa mi se ia cana de cafea cu ultima inghititura!

Nici Luminiţei!


Uneori îşi lasă câte o gură de cafea în căniţă special pentru a doua zi. Până m-am prins, ori i-o vărsam şi spălam căniţa, ori o dădeam pe gât şi spălam căniţa. Dar niciodată n-am făcut legătura că Luminiţa nu lasă niciodată vase nespălate pentru a doua zi, dar căniţa da... şi cu cafea în ea!


Eh, "intuiţie" masculină, ce să-i faci!!!???

Până trăia sora mea, îmi plcea să-i fur cana cu ultima sorbitură de dafea. La început se înfuria, dar mai pe urmă s-a învăţat şi-mi fura ea cana cu cafea îmediat ce mă pregăteam s-o beau. Şi chiar că-mi era ciudă când vroiam să beau cafeaua şi nu mai găseam cana.

abbilbal a scris:

Până trăia sora mea, îmi plcea să-i fur cana cu ultima sorbitură de dafea. La început se înfuria, dar mai pe urmă s-a învăţat şi-mi fura ea cana cu cafea îmediat ce mă pregăteam s-o beau. Şi chiar că-mi era ciudă când vroiam să beau cafeaua şi nu mai găseam cana.