LITERATURA RUSA

Orice am spune, Rusia deţine un mare număr de atişti valoroşi. Sciitori, pictori, arhitecţi, actor, dansatori, cântăreţi şi în multe alte domenii.

Pentru început aş deschide ciclul literaturii ruse cu

IVAN SERGHEEVICI TURGHENIEV.

Mă opreşte cineva? NU!

Ivan Sergheievici Turghenev s-a născut la 28 octombrie/9 noiembrie 1818 în Oriol, Rusia, şi a decedat la 22 august/3 septembrie 1883 în Bougival, lângă Paris.

A fost un romancier şi dramaturg. Cel mai cunoscut roman al său este Отцы и дети (Părinţi şi copii), publicat în 1862.

Turgheniev a fost un mare maestru al realismului rus, prieten cu Gustave Flaubert şi model al lui Guy de Maupassant.

MAXIME ŞI CUGETĂRI DIN OPERELE LUI TURGHENIEV


Cei mai mari poeţi contemporani sunt americanii care vor tăia istmul Panama şi promit să monteze un telegraf peste ocean.
(Scrisoare către doamna Viardot, 1847)

Degeaba dăm de mâncare lupului, totdeauna se va uita în direcţia pădurii.
(Ermolai şi Morăriţa)

Un bun chimist este de douăzeci de ori mai folositor decât cel mai bun poet.
(Părinţi şi copii, 1862)

Milă fără orgolii n-o au decât femeile.
(Abandonata, 1869)

APOLLON MAIKOV
1821 – 1897

Să nu zici: „Cupa e plină !
Totu-n lume-i odios!”
Căci cu cât noaptea-i mai neagră
Stelele sunt mai frumoase,
Şi cu cât avem necazuri
Mai aproape-i Dumnezeu !
(Stelele noaptea)

NIKOLAI LESSKOV
1831 - 1895

Cel mai bun mijloc de a-ţi iubi din nou patria este să o părăseşti pentru un timp.
(Scrisoare lui Pisemsky, 1872)

PIOTR KROPOTKIN
1842 – 1921

Libertăţile nu se dau, se iau.
(Cuvintele unui revoltat, 1885)

KONSTANTIN STANISLAVSKI
1863 – 1938

Nu trebuie să simulezi că exprimi ceea ce nu poţi exprima.
(Viaţa mea e în artă)

Arta este ordine, armonie.
(Viaţa mea e în artă)

Nu există roluri mici, există doar actori netalentaţi.
(Viaţa mea e în artă)

MIHAIL IURIEVICI LERMONTOV
S-a născut la 15 octombrie – 3 octombrie stil vechi – 1814 şi a murit la 27 iulie – 15 iulie stil vechi – 1841) A a fost scriitor romantic

Rugaciunea

În clipe de amărăciune
Când scârba mă cuprinde,
De-o mângâioasă rugăciune
Eu îmi aduc aminte.

Ş-o putere-nviitoare
Dintr-însa îmi răsună
Şi o simţire alinătoare
Cu dânsa împreună...

Parcă dai jos o greutate
Când grijile-ncetează,
Nădejdi, credinţe-apropiate
Viaţa-ţi luminează...


Te-apasă greu urâtul

Te-apasă greu urâtul... Şi n-ai cu-i să-ntinzi mâna
Când sufletul vuieşte de furtuni.
Dorinţe?... Nu-i zadarnic să tot doreşti într-una?
Şi anii trec, toţi anii cei mai buni!

Să iubeşti?... Dar pe cine?... Vremelnic, n-are rost,
Iar veşnic, greu e sa găseşti iubire.
Te uiţi în suflet: nu e nici o urma din ce-a fost
Şi totu-i mic, necaz si fericire.

Ce-s patimile? Boala lor minunată trece
Căci mintea nu le dă prea mult răgaz;
Şi cînd te uiţi ce-i viaţa, cercetător şi rece,
Vezi că-i o glumă fără nici un haz.

ALEXANDR PUŞKIN

Avalanşa

În mohorâte stânci izbind
Nahlapii spumegĂ mugind,
Şi vulturi hora-n cer întind,
Şi gem păduri,
Şi piscuri albe se desprind
Din nouri suri.

Cândva se prăbuşi din deal
O avalanşă pe prăval;
În chei legară mal de mal
Nămeţii grei;
Şi Terekul ca iute val
Se-opri în chei.

Deodată slab si cuminţit,
O, Terek, tu ai amuţit!
Dar apele au sfredelit
Troianul gros,
Şi tu din matcă ai năvălit
Spumând ciudos.

Şi mult timp pătura de nea
Zăcu aşa. Nu se topea.
Şi Terekul ciudos sub ea
Trecea şuvoi,
Şi spuma-i deasă se izbea
În bolţi de sloi.

A fost şi-un drum peste nămeţi,
Treceau cai iuţi şi boi înceţi,
Şi cu cămila lui, răzleţ,
Vreun negustor.
Azi trece doar Eol, drumeţ
Din cer în zbor.

Nikolai Vasilievici Gogol s-a născut la 19 martie 1809 şi a decedat la 4 martie 1852)

A fost un prozator şi dramaturg.

Gogol s-a afirmat ca un scriitor care urmăreşte să redea adevărul vieţii, smulgând fără cruţare vălul somptuos de pe societatea nobiliaro-birocratică a timpului său. Bielinski a menţionat, drept calitate principală a creaţiei lui Gogol, „fidelitatea sa extraordinară faţă de realitate". În 1835, Bielinski scria, în legătură cu nuvelele publicate în Arabescuri (Nevski Prospekt şi Însemnările unui nebun), că "scena pe care se desfăşoară acţiunea se lărgeşte şi, fără ca autorul să părăsească iubita şi minunata lui Ucraina. El caută poezia în moravurile clasei mijlocii din Rusia. Şi, "dumnezeule, ce poezie adâncă şi puternică descoperă el aici!" (Eusebiu Camilar)

Citate din N.V. Gogol

Patria sufletului este iubirea.

definiţie

Singurătatea hrăneşte gândurile mari.

"Suflete moarte"

Nu aduna bani, adună-te cu oameni buni.

"Suflete moarte"

Fiţi suflete înviate, nu suflete moarte!

"Suflete moarte"

Spune-mi pentru ce, în loc de a mă ruga pentru iertarea tuturor păcatelor mele, am poftă să mă rog pentru mântuirea pământului întreg?


Până nu se simte călcând apăsat pe-o temelie trainică, şi nu pe-o himeră de-a tinereţii liber cugetătoare, omul nu-şi cunoaşte încă menirea.


Sunt şi patimi a căror alegere nu atârnă de om. Ele s-au născut odată cu el şi nu-i este dat să le ocolească. Sunt conduse de o ursită venită de sus, au în ele ceva care te cheamă mereu.

"Suflete moarte"

Am reuşit numai acolo unde m-am inspirat din realitate... fantezia nu mi-a dezvăluit până astăzi niciun caracter remarcabil, nimic din ceea ce ochii mei să nu fi observat mai întâi în natură.

"Spovedania mea de scriitor"

Patimile omului sunt nenumărate ca nisipul mării; niciuna din ele nu seamănă cu alta şi toate, atât cele josnice, cât şi cele frumoase, la început supuse omului, ajung mai târziu să-l stăpânească. Fericit e acela care îşi alege patima cea mai frumoasă dintre toate.

"Suflete moarte"

Căutaţi folosul şi nu frumuseţea. Frumuseţea vine de la sine.


"Suflete moarte"