Preferaţii mei

Unul dintre preferaţii mei, încă de la lansarea lui, este Alexandru Andrieş.

Am citit recent un interviu nostim cu el.

Al. Andrieş: “Eu n-o să cânt niciodată în deschiderea altcuiva, nici chiar a lui Bob Dylan"

http://www.cotidianul.ro/al_andries_eu_n_o_sa_cant_niciodata_in_deschiderea_altcuiva_nici_chiar_a_lui_bob_dylan-83733.html



"Farse v-aţi făcut?
Farse, da. Aveam un turneu prin ţară şi eram la Târgu-Mureş.
Cred că eram cu Alifantis, cu Compact, era mai multă lume.
Aurel avea o servietă dintr-asta din piele, relativ impresionantă,
cu care se ducea tot timpul să ia aprobările pentru spectacole de la Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste
şi de la alte foruri din judeţele sau oraşele respective, cum se făcea pe vremea aia.
Şi nu mai ştiu cine a cumpărat nişte broscuţe mici din plastic, nişte momeli pentru peşti,
de la un magazin pentru pescari şi, când n-a fost atent, i le-am băgat în geantă şi în buzunarul de la haină.
În geantă i-au mai pus băieţii şi o revistă din Ungaria, destul de licenţioasă, ca să folosesc un cuvânt extrem de decent,
pe care au găsit-o la Târgu- Mureş. Când a ajuns unde avea treabă pentru aprobări şi a deschis servieta,
ăia au văzut nişte poze ungureşti şi tot felul de broscuţe căzând în toate direcţiile...
Noi ne-am distrat, el s-a distrat oricum şi, după o perioadă,
aveam împreună cu Nicu Alifantis un concert chiar la Teatrul Odeon, la Sala Majestic.
Nicu zice: “Hai să mergem să mâncăm, lasă-l să intre în vrie, să nu ne găsească...”.
Şi ne-am dus. Am venit la spectacol în ultima secundă.
“Cine cântă primul?”, a întrebat. “Nu vreau eu să cânt!”, “Dar nici eu!”,
“Nu mai vreau eu să cânt primul!”, “Nici eu!”, am început noi.
“Hai să tragem la sorţi!” Am cerut din public, a dat unul o monedă, că impresarul nu are decât hârtii...
A ieşit Nicu primul. S-a dus Nicu la microfon şi am văzut că începe să cânte din chitară
şi că nu poate să cânte cu vocea... Se uita în toate părţile, se înroşise la faţă. Ce face ăsta, îi e rău?
Aurel nu zicea nimic. Termină Nicu de cântat, vine spre culise, eu mergeam spre scenă, şi zice:
“Mi-a pus ăla o broscuţă pe microfon”. Eu mor de râs şi, când ajung, aveam şi eu o broscuţă pe microfon...
Într-o pauză între cântece apar amândoi, Nicu şi Aurel, din culise cu o chestie din hârtie din partea unei admiratoare.
Am crezut că înăuntru sunt flori şi, când am pus mâna, au sărit trei pisoi mici pe care-i găsiseră ei pe acolo, prin spate. Toată lumea a râs şi, după spectacol, a fost ferm convinsă că toate astea au fost regizate şi aranjate dinainte."

Alexandru Andries - Am pneumonie
https://www.youtube.com/watch?v=vLKm-Ko5xo8

https://www.youtube.com/watch?v=OWMOxVlFJa4

https://www.youtube.com/watch?v=xxRrCnypqwE

https://www.youtube.com/watch?v=2Tho2NZpEcE

Au fost si raman preferatii mei; ea nu e o frumusete, dar are ceva special!

Middle of the Road

Cu ei ma trezesc dimineata, mai precis cu melodia:
Bottoms Up


https://www.youtube.com/watch?v=3we6dMjUaZo

Middle Of the Road-Sacramento

https://www.youtube.com/watch?v=AiUZJT0z_tA

Si dupa ani si ani au acelasi farmec!

aurora a scris:

Unul dintre preferaţii mei, încă de la lansarea lui, este Alexandru Andrieş.

Şi al meu! Am toate discurile lui pe vinil. Frumos interviu!

Dar de formatia aceasta,care in vremurile acelea era atat de indragita,ce spuneti?
Oare tinerilor din ziua de astazi nu le-ar placea muzica aceasta?

Ceva alternativ cu imagine în zona de chillout. Trupă românească, formată din doi membri.

JAZZADEZZ – In the Go

Unul dintre puținele lucruri drăguțe, când ai șaisprezece ani și ești îndrăgostit sau dezolat, este că ai capacitatea de a pune o melodie și de a o asculta de patru sute de ori înainte să te plictisești de ea. În multe feluri este similar cu un copil care își roagă mama să-i citească aceeași poveste, seară deseară. Doar din când în când, ca adulți, întâlnim o melodie care ne face să vrem să o ascultăm la infinit.

dolion a scris:

Unul dintre puținele lucruri drăguțe, când ai șaisprezece ani și ești îndrăgostit sau dezolat, este că ai capacitatea de a pune o melodie și de a o asculta de patru sute de ori înainte să te plictisești de ea. În multe feluri este similar cu un copil care își roagă mama să-i citească aceeași poveste, seară deseară. Doar din când în când, ca adulți, întâlnim o melodie care ne face să vrem să o ascultăm la infinit.

Mai trebuie sa ai posibilitatea tehnica sa faci asta. Sau o canti tu singur. Pe vremuri nu puteam sa pun o melodie de o suta de ori, caseta nu permitea frecusul asta. Acum am posibilitatea asta, de mai multi ani, si din cand in cand descopar o melodie care merge ascultata non-stop o vreme.

zaraza26 a scris:

Acum am posibilitatea asta, de mai mulți ani și din când în când descopăr o melodie care merge ascultată non-stop o vreme.

Așa și eu, dau peste o melodie care-mi merge la „casa sufletului” și o ascult până la epuizare... a mea, nu a „casetei”! Apropo de casete, le mai păstrezi? Eu le am pe toate și le mai pun câteodată!

dolion a scris:

zaraza26 a scris:

Acum am posibilitatea asta, de mai mulți ani și din când în când descopăr o melodie care merge ascultată non-stop o vreme.

Așa și eu, dau peste o melodie care-mi merge la „casa sufletului” și o ascult până la epuizare... a mea, nu a „casetei”! Apropo de casete, le mai păstrezi? Eu le am pe toate și le mai pun câteodată!

Nu mai am radiocasetofon. Ultima data am gasit radio cu bluetooth. Pe ăsta din bucatarie trebuie sa il schimb din cand in cand. Probabil mai am pe undeva casetele pe care inregistram de la radio prin anii 90. Dar prin anii '80 inregistram pe casete. Mai ales fratele meu, mai mic decat mine cu 6 ani. Acelea n-ar fi exclus sa mai fie pe acasa la mama. Tot ce a fost pe casete am in cap. De cand cu internetul, am tot cautat si ascultat cantecele de altadata... Fratele meu a trecut unele inregistrari de pe casete in format mp3. E vorba de inregistrari cu bunicul si cu altii.