Iarina, primul mai

…
În acea dimineaţă de mai, Iarina se grăbea, seful a spus că vine o delegaţie de la un institut de cercetare, ceva legat de nişte experimente privind energia neconvenţională, caută o locaţie. Totul trebuie să fie în perfectă ordine…
La dracu’, ce legătură am eu cu energia solară şi institutul de cercetare, n-am treabă cu ei şi ei cu mine, n-au decât să-şi facă făcutele, nu le stau în cale – îşi spuse-n gând -
Făcuse planuri de vacanţă, urma să plece în concediu cu Mihnea şi Miruna, doar ei trei. Si-au propus să facă cu maşina un tur al ţarii, itinerariul e trasat - pasul Prislop, nordul Moldovei, Delta,…,Porţile de Fier…Valea Jiului, apoi spre casa pe drumul cel mai scurt. Doua săptămâni în care vor fi nomazi, maşina şi cortul le vor fi casă. Nu şi-a făcut probleme că Miruna are doar patru ani. Spera că această călătorie îi va aduce echilibrul, de ceva vreme simţea o nelinişte, a pus-o pe seama oboselii. Avea toate motivele să se simtă împlinită şi încerca din răsputeri să alunge blestemata de percepţie de gol, de singurătate pe care nici Miruna nu reuşea să i-o alunge cu toată drăgălăşenia ei de copil. Aşadar şi-a băut în grabă cafeaua, a făcut un duş rece bombănind. Apa caldă se furniza din două in două zile, îi venea să înjure sistemul blestemat, doar el e de vină. Ştie, doar lucrează la unitatea care furnizează apa caldă, maistrul de zonă este şi secretarul de partid al unităţii, un idiot care şi-ar fi vândut şi mama de dragul comuniştilor. Nu avea decât speranţa că într-o zi, poate în viitorul nu prea îndepărtat, se va schimba ceva şi Miruna va trăi într-o altă lume, fără frustrări şi fără nevoia de dedublare. Înviorată a ieşit din baie înfăşurată-n prosopul moale pe care l-a lăsat să alunece odată ajunsă în dormitor în faţa oglinzii. Se gândeşte că este în întârziere, cu mişcări precise îşi aplică crema de corp, masându-şi trupul bine sculptat de femeie tânăra, îmbrăca o rochie albastră, care-i scoate în evidentă talia zvealtă. Aruncă o ultimă privire-n oglindă, o sărută pe Miruna pe frunte în timp ce dă ultimele indicaţii Mariei. Iese însoţită de aceeaşi nelinişte absurdă. În timp a învăţat să-şi ascundă temerile, controlându-şi firea, cu paşi fermi se îndreaptă spre serviciu privindu-şi ceasul. Si-a propus să-i amintească şefului de concediu, tot îşi va face prezenţa cu cei de la institut. Era programată începând cu data de întâi a lunii mai. Nu va mai accepta nici o zi întârziere…
În acea dimineaţă, Iarina n-a întârziat, şi-a preluat sarcinile de serviciu. Împreună cu colega din tura de noapte au verificat aparatele de măsură, corectitudinea completării diagramei şi odată semnat procesul verbal, a început o noua zi de muncă - operator la punctul termic, muncă ce consta în transmiterea la dispecerat a parametrilor de temperatura şi presiune, urmărirea aparatelor şi notarea lor în diagramă. Rar se întâmpla să trebuiască să manevreze vreo vană de închidere - Îşi omora timpul ascultând muzică şi citind. În acea zi, în aşteptarea sefului cu delegaţii institutului, după ce s-a asigurat că totul este în ordine şi-a scos din poşetă cartea, Adio arme, a privit ceasul, apoi pe geam. Pe alee la distanta trei persoane se îndreaptă spre clădire. Îi priveşte gândind că nu pot fi cei pe care-i aştepta. Cei trei înaintează, Iarina le iese în întâmpinare curioasă cine sunt şi ce vor. A deschis, în faţa uşii un bărbat în jur de 40 de ani, pantofi sport, pantaloni din bumbac fin, tricou galben, buze conturate, bine bronzat şi doi ochi negri care o radiografiau . Când i-a întâlnit privirea a simţit o dorinţă nebună să-l sărute, a făcut eforturi să nu-şi ducă la capăt gândul nebun. Străinul a întins mana, prezentându-se:
- Sunt Vlad, colegii mei – făcând un gest cu mâna spre ce-i care-l însoţeau - sperăm să fi nimerit bine, suntem de la institutul … trebuia să ne întâlnim cu tov. Octavian la gară. A intervenit ceva, n-am reuşit să-i comunicăm, poate-l anunţaţi… aveţi telefon aici ?!
Iarina îl privea în efortul de a-şi stăpâni impulsul, a schiţat un zâmbet, intenţiona să strângă mâna întinsă, abia atinse degetele străinului că si-a retras degetele cu spaimă îngăimând:
- Curentaţi domnule…numele meu este Iarina… poftiţi! Îl sun pe Octav, mi-a spus că veniţi, vă aşteptam… intraţi.
Îi venea să plângă, depuse efortul de-a se controla, zadarnic, fara motiv îi veni să vomite. Si-a sunat şeful spunându-i că e aşteptat şi fără a-şi cere scuze s-a grăbit la baie unde a vomat cafeaua şi mărul mâncat în acea dimineaţă. Si-a spălat faţa, apoi privindu-se în oglindă şi-a spus hotărât
- Eşti măritată, MĂ-RI-TA-TA!!! Iarina ai soţ şi un copil adorabil. Ai jurat! Nu-ţi poţi permite ... Ai spus da în faţa altarului… ai făcut-o fără să iubeşti… toanto!
A revenit la delegaţi, îşi recăpătase puţin stăpânirea de sine. Si-a cerut scuze, invocând o indigestie. Se vedea clar, Vlad n-o credea, o privea, tachinând-o.
- Prima indigestie din viaţa Iarina?
- Nu Vlad, e prima lună mai care vine ca o indigestie.
Doamne, de-ar veni Octav aş depăşi mai uşor momentul ăsta penibil, gândi Iarina în timp ce-şi căuta de lucru. Motivând că trebuie să citească manometrele, s-a îndepărtat, simţind în ceafă privirea lui Vlad. S-a oprit lângă vasul de expansiune, ferita de priviri, întrebându-se:
- Ce se-ntâmplă cu mine? Ce dracu’ vrea? E tupeist… naiba să-l ia, aşa o fi el, ce treabă am eu. Problema e că-mi pierd minţile, mă comport aiurea, parcă-aş fi adolescentă… asta ce mai e? …sunt surmenată. Să vie odată Octav şi-i amintesc…Trebuie să plecăm, Mihnea a rezolvat bonuri de benzina, a cumpărat hărţi, a făcut revizia la maşină. Totul e pregătit. Doar blestemata aia de cerere nu-i semnată. Ce dracu’ aşteaptă Octav să mi-o aprobe?
S-a învârtit printre conducte, pompe şi ţevăraie în încercarea de-a scăpa de privirile străine care-i dădeau fiori. Stia că Octav trebuie să sosească, aşa s-a şi întâmplat. L-a auzit :
- Bună ziua, sunt inginerul B.O. dumneavoastră trebuie sa fiţi tov. Vlad C., bine aţi venit în oraşul nostru …
Iarina căpătându-şi stăpânirea de sine s-a apropiat schiţând un zâmbet
- Servus, Octav. Da ştiu că te laşi aşteptat. După ce termini cu tovarăşii , aş dori sa te rog ceva, să nu fiu nevoită să vin la sediu.
Inginerul a privit-o mustrător, apoi râzând :
- Sigur Iarina, am uitat, în faţa ta trebuie să stau „drepţi” mai ceva ca-n faţa tovarăşului director.
Apoi întorcându-şi atenţia din nou spre delegaţi. Iarina privind înspre uşa cabinei din sticla, care ţinea loc de birou, şi-a cerut scuze retrăgându-se. Octav după ce a citit delegaţiile celor trei le-a prezentat incinta, descriind aparatura din dotare. I-a asigurat că este ultima tehnologie în materie de schimbătoare de căldura, pompe de recirculaţie şi aparate de măsura de pe piaţa româneasca - în încercarea de-ai convinge că este locul ideal pentru montarea panourilor -
În mai puţin de-o ora le-a prezentat situaţia, asigurându-i că în ce priveşte cele două blocuri pe care se vor monta panourile, nu sunt probleme cu obţinerea acordului locatarilor. In acest timp Iarina, desena fluturi pe marginea unei foi a registrului cu parametri. Nu a auzit când s-au apropiat, era preocupata de fluturi, petale şi flori de mai. În timp ce Octav explica ceva doamnei delegat, Vlad s-a strecurat în biroul Iarinei luând cartea şi cu un aer şugubăţ:
- Cine citeşte tu Iarina? mai ai mult până o termini? vreau să-mi spui dacă-ti place cum se termina tărăşenia.
- Da, chiar eu , îmi omor timpul…încă n-am început-o, abia ieri am fost la bibliotecă, mi-am propus să-mi umplu carenţele, fac parte din categoria întârziaţilor - răspunse fără a-l privi.
Din uşă Octav a întrebat-o:
- Ce-ai vrut să discutăm? … dacă nu-i urgent, conduc delegaţii la hotel şi mă întorc.
Iarina l-a privit absent.
- Nu-i grabă dacă te întorci, dar, să fie sigură întoarcerea, este important… ştii cererea.
- Ah! Cererea - zise mirat - chiar doream să discut cu tine despre asta. Vorbim când mă întorc - privindu-şi ceasul - e cazul să-ţi aduc ceva? Astăzi rămâi şi schimbul doi. Fără a mai aştepta vreun răspuns a condus delegaţii la maşina de serviciu, un ARO care-i aştepta. Iarina, scăpând printre dinţi o înjurătura, i-a privit cum urcă-n maşină şi pleacă. Spera doar să se întoarcă cât mai repede Octav, gândind că va face schimb dublu numai să-i semneze cererea de concediu începând de-a doua zi. Maria cu Miruna vor trece pe la ea, cum fac zilnic, o va ruga sa-i aducă ceva de mâncare. Mihnea ştia cum stă treaba, nu-i prima oara când face schimburi duble, sigur Octav l-a anunţat, doar se întâlnesc zilnic.
Pentru moment se liniştise. Străinul a plecat şi odată cu el pericolul. Doamne ce năroada pot fi uneori - îşi zise în gând - ce mama dracului mi-a venit!? Ar trebui să fac un consult, poate am niscaiva dereglări şi hormonii au luat-o razna.

Doar atât:
Of, of, of!

yzzy a scris:

Doar atât:
Of, of, of!

Yzzy, pun si partea a doua, nu am reusit sa pun tot textul odata, prea multe caractere.

ma bucur sa vad ca ma citesti. Te mai astept.

Iarina, primul mai (2)

Octav a revenit incredibil de repede. Emana prin toţi porii satisfacţie în ciuda efortului făcut de a nu lăsa să se vadă. S-a aşezat pe marginea mesei, şi-a luat o ţigară din pachetul Iarinei căutând cu privirea cutia cu chibrituri. Iarina-l privea tăcută. Aştepta ca Octav să-i spună cauza satisfacţiei prost ascunse. I-a întins bricheta, luându-şi o ţigara. Fumau în tăcere, amândoi aşteptând ca celalalt să spună ceva. Într-un târziu, Iarina a întrebat ce se-aude cu cererea. Octav privind undeva spre postamentul de beton pe care erau montate pompele de recirculaţie, zise, fără legătura cu întrebarea Irinei :
– Sa speram că măsurătorile pe care le vor face se vor încadra in limitele de rentabilitate. Îţi dai seama că am putea beneficia de apă caldă toată vara fară costuri, sau mă rog, costuri minime. Mi-era teama că vor alege altă locaţie, m-am mirat că s-au hotărât atât de repede. Tov. Vlad a avut ultimul cuvânt, a spus ca-i place ce-a văzut, au motivat distanţa prea mare faţa de institut , cică mai exista o locaţie similară la jumătate distanţa. Fain tip tov. Vlad, hotărât, după ce iau masa vin să-şi monteze aparatele, lângă recipienţii hidrofor şi pe terasa blocului vecin, de aceea te-am rugat să faci schimb dublu.
- Ce treaba am eu cu măsurătorile lor? Semnează-mi cererea. Cât dracu’ vrei să te rog?!
- Bine, promit îţi semnez, am vorbit azi cu Mihnea, vreţi să plecaţi luni. Te rog să vii la serviciu şi mâine, tot e vineri…
A acceptat, ştia că nu are de ales. Octav a mai zăbovit, au discutat nimicuri: despre copii, sistem, bârfa în vogă - despre colegii care s-au cuplat şi-au fost surprinşi de soţia tipului - minunându-se de toată tărăşenia care urmează, şedinţa COM, sancţiunile aplicate… ruşinea…
Octav a plecat precizând că delegaţii stau până vineri seara, tot atunci se va şti dacă va demara proiectul experimental. Iarina nu-l mai asculta, n-o interesa. Nu credea viabil experimentul într-o zona muntoasă unde iarna ţine până-n luna mai. – este problema lor pe ce arunca banii, o fi o altă idee creaţă, temă dată spre îndeplinire în scopul realizărilor măreţe din scumpa noastră tara R.S.R. în drumul ei spre „dezvoltarea multilaterală şi înaintarea spre îndobitocirea maselor şi formarea omului nou, animalul vorbitor docil – gândea scârbita.
Nu era-n apele ei. Se amăgea punând pe seama oboselii sensibilitatea şi disconfortul resimţite în acea zi. Maria cu Miruna şi-au făcut apariţia, prezenţa zilnică. La vederea Mirunei, faţa Iarinei s-a luminat, ochii au căpătat scânteiere, a deschis braţele aşteptând cuibărirea mogâldeţei. O îmbrăţişă, sărutând-o. Uneori o strângea la piept atât de tare încât Miruna îngăima:
- Iarina…mama, mă doare.
O iubea aşa cum orice mama-si iubeşte copilul, instinctual. În plus o iubea din nevoia de a-şi revărsa preaplinul sufletesc. Mihnea ii era prieten bun, camarad. Îl iubea, dar intr-un mod ciudat, ştia şi el. I-a spus-o de multe ori. Când o întreba daca-l iubeşte, invariabil avea acelaşi răspuns:
- NU!, Da, dar nu aşa cum aştepţi şi cum ai merita. Sa nu uiţi asta niciodată.
Dacă la început a luat-o în glumă, cu timpul a-nţeles ce vrea să spună şi a încetat să mai întrebe. Se înţelegeau, le era bine-mpreună, de aceea, s-a panicat când i-a venit impulsul nebunesc. Nu înţelegea, nu voia să accepte, nu credea că-n viaţă poate fi şi aşa. Era prea cerebrala. Asta se-ntâmpla doar in plăsmuirea poeţilor , romancierilor. Era hotărâta să păstreze distanţa, daca va fi nevoie o să-l pună la punct pe-nfumuratul care-şi permite s-o privească cu atâta obrăznicie.
I-a spus Mariei:
- Va trebui să rămâi cu Miruna până la venirea lui Mihnea. În drum spre casă te rog să-mi aduci doua mere şi pâine prăjita.
- Se poate Iarina, doar atât?
A motivat că nu s-a simţit bine de dimineaţa, o nenorocită de indigestie.
- Te rog să nu-i spui lui Mihnea, ce rost să-şi facă griji. Trece, o fi din cauza oboselii.
Le însoţi câţiva paşi pe alee şi zăreşte una din maşinile unităţii care aducea delegaţii cu aparatura. S-a întors în clădire lăsând uşa deschisa. Cei trei au intrat urmaţi de doi muncitori. Se adresă tuturor
- Daca pot să vă ajut cu ceva sunt în cabină, nu doresc să încurc, ştiţi mai bine ca mine ce aveţi de făcut
- Mulţumim Iarina , este bine de ştiut… veni răspunsul lui Vlad care se-ntoarse către muncitori explicându-le unde sa aşeze lucrurile aduse.
Se pare că-şi cunoşteau atribuţiile, erau o echipă. Iarina a încercat să facă abstracţie de prezenta lor. Vlad o urmarea cu privirea când ieşea pentru citirea parametrilor. În încercarea de a-şi ascunde tulburarea, îl evita . Timpul trecea greu în acea zi de mai. Maria i-a adus doua mere ionatane roşii, zemoase şi biscuiţi simpli. A strigat-o din uşă, se grăbea. Văzând-o a uitat că-i târziu şi-şi arată îngrijorarea:
– Doamne Iarina cât eşti de palidă!!! Cred că arzi, iţi lucesc ochii.… duşurile tale reci. Indigestie!? pe naiba… ai răcit, acum să văd cum vă mai duceţi la dracu’-n praznic luni… era mai bine să-i spun domnului Mihnea, dacă păţeşti ceva n-o sa mă ierte! N-ai mâncat nimic şi-acum doar mere cu biscuiţi… cum vrei să-ţi fie bine!?...
- N-am nimic, poate sunt puţin obosită … mai e şi emoţia plecării. Octav mi-a aprobat concediul, vom pleca însfârşit! Ti-am spus doar, am vomat dimineaţă…- apoi râzând - nu te gândi la prostii, am închis fabrica. Acum, hai fugi! te aşteaptă ai tăi acasă.
Voia să scape de sporovăiala Mariei. O îndrăgea, era inimoasă şi harnică. De obicei n-o deranja cicăleala ei, cu exagerările şi grijile nefondate de femeie simplă care nu depăşise stadiul nevoilor primare. Dar azi parcă vocea-i era stridentă, îngrijorarea falsă, ochii erau iscoditori şi răi. O expedie cu eleganţă întorcându-se în micul ei birou, care dintr-o dată i se pare prea strâmt. Nu-i era foame aşa că puse punga pe masă şi luă cartea în încercarea de-a citi. Citi câteva pagini, apoi constată că de fapt urmărise cu ochii înşiruirea de cuvinte, cum ar fi fost scrise într-o limba necunoscută. Nu reuşea să se concentreze, parcă ar fi uitat să gândească, uitase sensul şi înţelesul. Sentimente noi, gânduri absurde îi treceau prin minte. Îi era teama să ridice privirea, simţise apropierea străinului rezemat de canatul uşii. Aştepta . Aştepta să-l audă. Intr-un târziu a ridicat ochii privindu-l fără sfială în ochi. Căuta să-i citească gândurile, scormonind în adâncul lor. Voia să ştie, să înţeleagă de unde şi de ce simte tulburarea. Privindu-l se pomeni întrebând:
- Vlad, vrei un măr?
- Doar dacă-l împărţim.
- Cred că nu-ţi pot oferi decât unul întreg. Mă tem că nu-mi plac jumătăţile de măsură.
- Nici mie, doar merele-mi plac jumătate.
Luă din pungă merele şi-i întinse unul. Au mâncat în tăcere privindu-se.
- Iarina, …de ce te-au trimis astăzi, pe tine, aici?!
- Nu m-au trimis, aici lucrez…
- Lucrezi în această unitate, dar, de ce trebuia să trimită un inginer, unde-i operatorul?
- Eu sunt. Ce-ti veni? Nu-s inginer… era să fiu, am abandonat.
- …???
- Nimic, nu mi se potrivea... Am visat altceva. Nu s-a putut, chestia cu „origini sănătoase”. Acum nu mai are importanta
- Poate-mi povesteşti intr-o zi…
- Nu ştiu Vlad, poate.
- Bine. N-aş vrea să te las… mă aşteaptă colegii…
- Du-te! nu uita de ce-ai fost trimis.
S-a liniştit. - Există… se poate, nu-i plăsmuire poetica. Îi este dat să trăiască "primul mai” -
A reluat cartea. Cuvintele, frazele aveau înţeles din nou.

rolia a scris:

yzzy a scris:

Doar atât:
Of, of, of!

Yzzy, pun si partea a doua, nu am reusit sa pun tot textul odata, prea multe caractere.

ma bucur sa vad ca ma citesti. Te mai astept.

Păi nu trebuie să facem postări lungi pentru că "sperie" cititorul!
Asa divizate în episoade sunt mai usor de citit.

Emil Condor a scris:

rolia a scris:

yzzy a scris:

Doar atât:
Of, of, of!

Yzzy, pun si partea a doua, nu am reusit sa pun tot textul odata, prea multe caractere.

ma bucur sa vad ca ma citesti. Te mai astept.

Păi nu trebuie să facem postări lungi pentru că "sperie" cititorul!

SI EU CITESC CU MARE PLACERE CE SCRIE LIA:)

Şi eu!

Emil Condor a scris:

rolia a scris:

yzzy a scris:

Doar atât:
Of, of, of!

Yzzy, pun si partea a doua, nu am reusit sa pun tot textul odata, prea multe caractere.

ma bucur sa vad ca ma citesti. Te mai astept.

Păi nu trebuie să facem postări lungi pentru că "sperie" cititorul!
Asa divizate în episoade sunt mai usor de citit.

Şi stârnesc curiozitatea.

Cât se poate de adevărat, Abby!

Hai Rolia, nu sta prea mult fără să scrii că-ţi amorţesc deştele şi avem un oaspete aşteptat cu drag. Este Mara, dar deocamdată cercetează ograda.

abbilbal a scris:

Hai Rolia, nu sta prea mult fără să scrii că-ţi amorţesc deştele şi avem un oaspete aşteptat cu drag. Este Mara, dar deocamdată cercetează ograda.

Abbilbal, abia astept sa o cunosc pe Mara, inteleg ca-i morosanca si ea

in ce priveste scrisul n-am avut am timp si inspiratie
sunt insa cu gandul la voi

rolia a scris:

abbilbal a scris:

Hai Rolia, nu sta prea mult fără să scrii că-ţi amorţesc deştele şi avem un oaspete aşteptat cu drag. Este Mara, dar deocamdată cercetează ograda.

Abbilbal, abia astept sa o cunosc pe Mara, inteleg ca-i morosanca si ea

in ce priveste scrisul n-am avut am timp si inspiratie
sunt insa cu gandul la voi

Si noi cu gindul la tine:)