- abba a scris:
- Asta mi se pare interesant! Te rog, dezvolta putin ideea asta: "..Babilonul este cultul, organizatia religioasa, inchisoarea spirituala!"
Apocalipsa - o carte cu şapte peceţi?
Capitolul 17 este tot atât de tainic ca şi capitolul 13. În afară de simbolurile cunoscute care le-am întâlnit deja în partea respectivă a Apocalipsei, găsim aici alte simboluri foarte tainice. Aici avem nevoie într-adevăr de descoperire de la Dumnezeu, pentru a recunoaşte şi a înţelege corect ce se ascunde sub descrierea simbolică. Din nou avem nevoie de „noţiunile-cheie” care conduc la desluşirea simbolurilor.
Cine citeşte, de exemplu vers. 1, găseşte răspunsul corect în vers. 15. şi ceea ce reprezintă „ femeia” în profeţia biblică, este prezentat în capitolele anterioare. Fiara cu cele şapte capete şi cele zece coarne, pe care şade această femeie, este luminată suficient de Scriptură.
Majoritatea învăţătorilor Bibliei sunt de aceeaşi părere şi anume, că prin noţiunea „curva cea mare” este vorba despre biserica Romei care şade pe şapte munţi şi domneşte. Dintre toate bisericile care există, numai biserica Romei este un stat pământesc cu teritoriu suveran, o ţară independentă cu schimb de ambasadori, aşa cum este între naţiuni. În felul acesta, Vaticanul are la dispoziţie toate canalele diplomatice de legătură cu guvernele lumii. Papa este şi «şef de stat» şi de aceea el este primit cu onoruri militare la vizitele sale de stat. Toate celelalte biserici au mai multă sau mai puţină însemnătate în unele ţări sau regiuni: biserica catolică este prezentă într-o formă sau alta în toată lumea. Acest lucru ne este descris de văzător în vers. 1 şi 2:
„Apoi unul din cei şapte îngeri, care ţineau cele şapte potire, a venit de a vorbit cu mine, şi mi-a zis: ‘Vino să-ţi arăt judecata curvei celei mari, care şade pe ape mari. Cu ea au curvit împăraţii pământului; şi locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul curviei ei! ’” Nu există o altă instituţie bisericească, care să curvească în felul acesta pentru a primi favoarea împăraţilor şi domnitorilor pământ ului. În august 1994, înaintea Conferinţei Mondiale pentru populaţie din septembrie în Cairo, papa s-a adresat guvernelor a 184 de ţări căutând sprijinul acestora în special din partea ţărilor islamice extremiste, pentru concepţia Vaticanului.
Ioan a văzut această instituţie aşa cum este: „Şi m-a dus în Duhul, într-o pustie. şi am văzut o femeie, şezând pe o fiară de culoare stacojie, plină cu nume de hulă, şi avea şapte capete şi zece coarne.” (Apoc. 17, 3). În cap. 12 ne-a fost arătată femeia credincioasă care a primit sămânţa dumnezeiască şi a născut în consecinţă. Aici vedem femeia infidelă care a primit sămânţă străină. Deşi ea este descrisă ca femeie, în exterior este biserică şi poartă Numele lui Dumnezeu în gură, întregul sistem este presărat cu nume hulitoare de Dumnezeu.
Simbolul femeii care călăreşte pe fiară înseamnă clar: puterea religioasă are mâna asupra puterii lumeşti. Femeia necredincioasă ţine frâul în mâini şi dirijează puterea lumească pe care călăreşte. Tema despre această putere a fiarei am tratat-o atotcuprinzător în cap. 13. Pentru o înţelegere mai bună ne serveşte şi următorul verset: „Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură şi stacojiu; era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare. Ţinea în mână un potir de aur, plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei.” Dacă cineva a vizitat vreodată visteriile Vaticanului, atunci ştie despre ce se vorbeşte aici.
Prin proorocul Ezechiel, Dumnezeu a descris cu mult înainte acest sistem şi mai ales pe acela care se crede a fi mai mult decât un om: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘Pentru că ţi s-a îngâmfat inima şi ai zis: Eu sunt Dumnezeu, şi şed pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu în mijlocul mărilor, măcar că nu eşti decât om şi nu eşti Dumnezeu, măcar că îţi dai ifose ca şi când ai fi Dumnezeu (vezi şi 2. Tes. 2) ...- prin înţelepciunea şi priceperea ta ţi-ai făcut avere, şi ţi-ai grămădit aur şi argint în visteriile tale; prin marea ta înţelepciune şi prin negoţul tău ţi-ai mărit bogăţiile, şi prin bogăţiile tale inima ţi s-a îngâmfat foarte mult.” (Ez. 28). Fiecare „adept” ştie că în visteriile Vaticanului sunt adunate bogăţii nepreţuite şi că Vaticanul este părtaş acolo unde este în câştig financiar: la bănci, asigurări şi în întreaga economie.
În Apocalipsa 17 se spune mai departe: „Pe frunte purta scris un nume, o taină: ‘Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pământ ului.’” (vers. 5). Nici această inscripţie nu este purtată vizibil. Aşa cum există taina de necuprins, inexplicabilă a lui Dumnezeu în Hristos în Biserică, tot aşa există şi partea adversă cu taina lui Satana în biserica decăzută, care la fel este de necuprins şi inexplicabilă. Satana este o fiinţă decăzută de la Dumnezeu, care nu tăgăduieşte pe Dumnezeu; acelaşi lucru se potriveşte pentru biserica decăzută.
Proorocului Ieremia i-a fost descoperită deja în timpul lui starea spirituală a acestei mari instituţii. El scrie: „Babilonul era în mâna Domnului un potir de aur, care îmbăta tot pământul; Neamurile au băut din vinul lui; de aceea au fost neamurile ca într-o nebunie.” (cap. 51, 7). Întreaga omenire este îmbătată spiritual, deşi are multă cunoştinţă; oamenii nu mai pot face o apreciere spirituală clară şi lucidă. Toate aceste învăţături false au înnebunit înţelegerea spirituală, ca un exces de vin. O orientare biblică poate fi menţinută numai de cel ce iese din sistemul acesta.
Mai departe Ieremia spune: „‘Deodată cade Babilonul şi este zdrobit! Văitaţi-l, aduceţi leac alinător pentru rana lui; poate că se va vindeca!’ ‘Am voit să vindecăm Babilonul, dar nu s-a vindecat! Părăsiţi-l, şi haidem fiecare în ţara noastră, căci pedeapsa lui a ajuns până la ceruri, şi se înalţă până la nori.’” (Ier. 51, 8-9).
Nici un reformator nu a reuşit să vindece acest Babilon mare. Toţi au trebuit să-l părăsească şi şi-au format propriile lor biserici. Nici acum nu este posibil. Cu toate procesele de transformare, această instituţie rămâne ceea ce a fost întotdeauna. Asimilarea aparentă ca şi concesiile sunt pentru a-i domoli pe protestanţi, pentru a stinge gândirea negativă şi să nu ridice nimeni glasul împotrivă, avertizând. Pentru acest scop se foloseşte în biserica romană mult vocabular protestant, începând de la al doilea Conciliu al Vaticanului, deşi în realitate nu s-a schimbat nimic.
Această mare instituţie este biserica-mamă, şi toate bisericile ieşite din ea sunt fiicele ei, care acum s-au întors din nou în sânul ei. Ele au aceleaşi învăţături sau asemănătoare, în parte chiar comune; iar tot ce-i desparte va fi înlăturat pas cu pas. Nenorocirea este că bisericile şi comunităţile protestante nu mai fac comparaţie cu Biblia şi să tindă să se conformeze ei, ci urmăresc asimilarea şi apropierea între ele.
În ceea ce priveşte sângele milioanelor de martiri, se spune: „Şi am văzut pe femeia aceasta, îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor lui Isus. Când am văzut-o, m-am mirat minune mare .” (Apoc. 17, 6). Această mărturie a Scripturii, mai ales în ceea ce priveşte domnia de o mie de ani a bisericii de stat, este confirmată de istorie.
Versetele 7+8 descriu constelaţia puterii lumeşti şi religioase din timpul sfârşitului, puterea domnitorilor şi a împăraţilor, la fel şi «fiara» care nu vine nici din mare (cap. 13, 1-10) şi nici din pământ (cap. 13, 11-18), ci se ridică din adânc (cap. 11, 7) şi se duce apoi la pierzare. „Fiara, pe care ai văzut-o, era, şi nu mai este. Ea are să se ridice din Adânc, şi are să se ducă la pierzare. şi locuitorii pământului, ale căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în cartea vieţii, se vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este, şi va veni .” (vers. 8).
În versetul 9 ni se spune: „ Aici este mintea plină de înţelepciune. - Cele şapte capete sunt şapte munţi, pe care şade femeia. Sunt şi şapte împăraţi ...” Oraşul cu cei şapte munţi, care se mai numeşte „ cetatea eternă ”, are un renume mondial. Oraşul este fixat geografic. Pe lângă aceasta, cele şapte capete ne îndrumă înspre dezvoltarea deja înfăptuită şi totodată spre cele şapte ţări vestice puternic industrializate, conducătoare. Numai al optulea conducător este tainic; el face parte de cei şapte şi este numit aici fiară, pentru că este vorba despre exercitarea puterii lumeşti.
„Şi fiara, care era, şi nu mai este, ea însăşi este al optulea împărat: este din numărul celor şapte, şi merge la pierzare .” (vers. 11).
Acest text este tainic şi în acelaşi timp clar. Aici este vorba despre cel mai mic şi mai important stat în cadrul unui stat din Europa Unită. În orice caz, toţi domnitorii vor pune în acelaşi timp şi în acelaşi ceas puterea şi stăpânirea lor la dispoziţia acestui domnitor, chiar la sfârşitul timpului de sfârşit. „Cele zece coarne, pe care le-ai văzut, sunt zece împăraţi, care n-au primit încă împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara. Toţi au acelaşi gând, şi dau fiarei puterea şi stăpânirea lor .” (vers. 12-13). Aşa după cum aceste şapte capete arată spre rolul conducător al ţărilor occidentale, tot aşa şi cele zece coarne arată spre Europa Răsăriteană.
„Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, care sunt cu El, de asemenea îi vor birui .” (vers. 14).
În legătură cu ultima mare bătălie, statele est-europene, mai ales Rusia, se vor vedea înşelate de această putere mondială religioasă şi se vor mânia grozav împotriva bisericii Romei. „Cele zece coarne, pe care le-ai văzut, şi fiara, vor urî pe curvă, o vor pustii, şi o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mânca, şi o vor arde cu foc. Căci Dumnezeu le-a pus în inimă să-I aducă la îndeplinire planul Lui: să se învoiască pe deplin şi să dea fiarei stăpânirea lor împărătească, până se vor îndeplini cuvintele lui Dumnezeu .” Ei vor lucra împreună numai atâta timp până când se va împlini Cuvântul lui Dumnezeu. În Rusia nu va dispare definitiv comunismul. Statele est-europene vor colabora numai atâta timp până când se va împlini profeţia biblică pentru timpul sfârşitului. Ele au fost rânduit e pentru a distruge oraşul „etern”.
În ultimul verset din cap. 17 ni se confirmă încă o dată faptele în legătură cu această instituţie religioasă mondială: „şi femeia, pe care ai văzut-o, este cetatea cea mare, care are stăpânire peste împăraţii pământului.” Există într-adevăr numai un oraş pe pământ , construit pe şapte munţi, din care se exercită puterea religioasă şi politică asupra domnitorilor religioşi şi politici din întreaga lume.Apocalipsa - o carte cu şapte peceţi?
În capitolul 18 mai este descrisă încă o dată amănunţit, căderea şi distrugerea Babilonului. Acest capitol trebuie citit de fiecare personal cu mare atenţie, pentru a avea înaintea ochilor întreaga dimensiune a judecăţii de mânie a lui Dumnezeu.
„După aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare, şi a zis: ‘A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte; pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământ ului au curvit cu ea, şi negustorii pământ ului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.’” (vers. 1-3).
Ultima chemare din cer răsună la sfârşitul timpului de har: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit, şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu şi-a adus aminte de nelegiuirile ei .” Este posibil ca până în ultima clipă să se mai afle înăuntru oameni care sunt rânduiţi pentru mântuire. Prin ultimul mesaj ei sunt solicitaţi să iasă afară.
Dum 24 Aug 2008, 20:37 Scris de Administrator
Calendar
.......