BISERICA REFORMATA (CALVINA)

BISERICA REFORMATĂ (CALVINĂ)

Mişcarea reformată a apărut pe teritoriul de astăzi al României în prima jumătate a secolului al XVI‑lea, făcând adepţi printre credincioşii catolici de naţionalitate maghiară din Transilvania. Pătrunderea ideilor Reformei în Transilvania a fost favorizată de înfrângerea de către Imperiul Otoman a Ungariei în bătălia de la Mohacs (1526), în urma căreia Transilvania va deveni principat autonom sub suzeranitate otomană, iar catolicismul nu va mai fi protejat oficial de autorităţile de stat.
Întemeietorul acestei confesiuni a fost Jean Calvin (1509‑1564), preot catolic francez, care a aderat mai întâi la protestantismul luteran, apoi a dus mai departe ideile lui Luther. Învăţătura de credinţă a calvinismului a fost concentrată şi sistematizată în două documente de bază: „Catehismul de la Heidelberg” (1563) şi „A doua confesiune helvetică”(1566).
Pătrunderea învăţăturii reformate a fost facilitată de posibilitatea predicării Evangheliei în limba maternă, ceea ce la vremea respectivă Biserica Romano‑Catolică nu îngăduia (liturghia fiind în limba latină).
Biserica Reformată a fost recunoscută oficial în anul 1564 de principele Transilvaniei Ioan Sigismund. Sinoadele din 1564 şi 1567 au pus bazele organizatorice ale calvinismului din Transilvania. Între 1570‑1580 se înfiinţează Episcopia Reformată din Ardeal.
Dezvoltarea calvinismului a determinat puternice conflicte cu catolicismul maghiar. În 1566 călugării şi preoţii catolici au fost alungaţi din Transilvania, calvinismul beneficiind de sprijinul, inclusiv militar, al principilor calvini. Totuşi, în anul 1572, se acordă din nou libertate de manifestare catolicismului. Astfel că acesta a supravieţuit şi a început să se refacă în zonele Ciuc, Sf. Gheorghe, Odorhei, Trei Scaune.
După ocuparea Transilvaniei de către Imperiul Habsburgic se recunosc şi întăresc drepturile Bisericii Catolice iar reformaţii au fost obligaţi să restituie catolicilor unele lăcaşuri de cult.
După primul război mondial şi unirea Transilvaniei cu România, parohiile din Banat, Crişana şi Maramureş, care până atunci erau sub jurisdicţia unor eparhii din Ungaria, au format o nouă episcopie, cu sediul la Oradea.
Biserica Reformată din România numără în prezent 701.077 credincioşi, în marea majoritate maghiari, organizaţi în două eparhii (Cluj şi Oradea), cu circa 1.000 lăcaşuri de cult, în care slujesc 750 preoţi. Biserica dispune de 780 parohii şi 140 filii.
Conform Statutului de organizare şi funcţionare, organele de conducere ale cultului sunt: sinodul, pentru biserică în întregul ei, cu atribuţii în ceea ce priveşte legislaţia bisericească şi adevărurile de credinţă), adunarea generală eparhială pentru fiecare din cele două eparhii şi adunarea parohială. Ca organe executive sunt : Consiliul Dirigent (pentru eparhie), Consiliul protopopiatului (pentru protopopiat) şi presbiteriul (pentru parohie). În toate aceste organe, laicii au un rol însemnat.
Eparhia Reformată din Ardeal, cu sediul la Cluj‑Napoca, cuprinde credincioşi din judeţele Transilvaniei propriu‑zise. Eparhia este împărţită în 16 protopopiate : Aiud, Braşov, Călata (Huedin), Cluj‑Exterior, Cluj, Dej, Gurghiu (Reghin), Hunedoara, Mureş, Mureş‑Câmpie, Odorheiul Secuiesc, Sf. Gheorghe, Târnăveni, Tg. Secuiesc, Turda şi Baraolt, care grupează cele 506 parohii şi 96 filii, deservite de 490 de preoţi.
Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului, cu sediul la Oradea, cuprinde credincioşi din Banat, Crişana şi Maramureş. Eparhia are 274 parohii şi 44 filii, grupate în 9 protopopiate: Bihor, Baia Mare, Satu Mare, Carei, Eriu (Marghita), Arad, Timişoara, Şimleul Silvaniei şi Zalău. Parohiile sunt deservite de 260 de preoţi.
Biserica Reformată are o intensă activitate pastorală şi de educaţie religioasă a credincioşilor prin servicii divine, vizite pastorale, predici, lecturi biblice, catehizare etc. Toate aceste activităţi se desfăşoară în limba maghiară.
Au devenit tradiţionale la Biserica Reformată festivităţile religioase, cum sunt: „Ziua Reformei”, „Sărbătoarea pâinii noi”, „Ziua Mamei”. Se practică în forme bine organizate catehizarea copiilor şi tineretului, confirmarea în credinţă la vârsta de 14 ani făcându‑se cu mult fast şi o largă participare a credincioşilor.
Pregătirea preoţilor reformaţi se face în cadrul Institutului Teologic Protestant Unic de Grad Universitar din Cluj‑Napoca, în limba maghiară. După decembrie 1989, Biserica Reformată a deschis Facultatea de Pedagogie Religioasă, în cadrul Universităţii „Babeş‑Bolyai” din Cluj, Institutul Superior Reformat „Sülyok Istvan” din Oradea, seminarii liceale la Cluj‑Napoca, Oradea, Aiud, Tg. Mureş, Sf. Gheorghe, Odorhei, Tg. Secuiesc, Zalău şi Satu Mare, precum şi şcoli postliceale sanitare la Cluj‑Napoca şi Tg. Mureş şi o şcoală de cantori‑învăţători la Tg. Mureş.
S‑au reluat, după 1989, şi activităţile caritative. Astfel, s‑au înfiinţat centre de asistenţă socială la Cluj, Braşov şi Oradea, case de copii, azile de bătrâni, cabinete medicale.
Cultul desfăşoară şi o vie activitate editorială şi publicistică, organele de presă cele mai de seamă fiind: „Református Szemle” („Revista reformată”) „Uznet” („Mesajul”), „Igehirdetö” („Propovăduitorul”), „Református Család” („Familia Reformată), „Értesitö” („Înştiinţarea”), „Harangszó”, „Partiumi Köszlöny”.
Biserica Reformată este membră a Consiliului Ecumenic al Bisericilor, a Conferinţei Bisericlor Europene, a Alianţei Bisericilor Reformate Maghiare şi a Sinodului Consultativ al Bisericilor Reformate Maghiare din întreaga lume.