Predica ~ **DUMNEZEU IUBEŞTE LUMEA**

[pag.1]

Sulurile Sfinte, pentru Saduchei, nu erau o taină. Şi totusi ei nu credeau în înviere, măcar ca trecuseră printr-o şcoală teologică si citiseră din proorocul Isaia şi din ceilalti prooroci. Scriptura era obiect de studiu, din care trebuiau să mai dea şi examene pentru absolvire. Abea după ce căpătau diploma, deveneau Saduchei. Exact ca la facultate. Pîna nu ai diploma în mîna, nu poti fi inginer. Dar ca să ai diploma, trebuie să studiezi din greu. Prin studiu capeti cunoaştere. Trebuie sa cunoşti obiectul de studiu foarte bine, ca să poti depaşi examenul de absolvire.

Deci Saducheii cunoşteau scripturile foarte bine. Şi totuşi Domnul le zice: ,,Vă rătăciţi!-- Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu [Matei 22:29 Marcu 12:24]. Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii. --Tare vă mai rătăciţi [Marcu 12:27],,
Prin cunoaşterea Scripturilor, Saducheii erau împiedicaţi să-L cunoască pe Domnul.
După cum studiaseră ei Scripturile, erau puşi în încurcătură. Încă nu erau convinşi că Domnul era Cel ce pretindea că este.

Ca un paradox, David, tocmai pentru că nu cunoştea Scripturile, Îl cunostea pe Domnul. Şi nu era meritul lui. Nu el L-a ales pe Domnul, şi nici nu s-a rugat l-a Dumnezeu ca să I se facă de cunoscut. Domnul l-a ales pe el, măcar ca el era cioban la oi. Domnul l-a ales pe el, tocmai pentru că nu era Saducheu, şi nu era trecut prin nici o şcoala teologica. Domnul îl păstorea pe David, şi David nu avea cum să se rătăcească. ,,Domnul este Păstorul meu... EL mă paşte in paşuni verzi şi ma duce la ape de odihnă, îmi înviorează sufletul, si ma povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său. Chiar de-ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu ma tem de nici un rău, caci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta ma mîngîie [Psalm 23:1-4],,
Cum David nu trecuse prin nici o şcoală teologică, nici nu putea sa aibă pretenţia cunoaşterii Scripturilor. Dar el nu se rătăcea. Daca ar fi fost şi el Saducheu, negreşit s-ar fi rătăcit.

Domnul a ales drept ucenici nişte pescari trudiţi, care nu ar fi avut cum sa urmeze vre-o şcoală teologică. Si erau atiţia Farisei, Saduchei, Cărturari, Preoţi vestiţi din neamul Leviţilor, Învăţători ai Legii foarte sîrguincioşi. N-a ales nici unul din ei ca sa-I fie ucenic. Nici unul. De ce oare? Doar erau atit de înţelepţi, şi atît de învaţaţi. Ei cunoşteau scripturile şi n-ar mai fi trebuit să mai duca atîta muncă de lămurire cu ei.

,,Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. A ales lucrurile slabe ca să le facă de ruşine pe cele tari. A ales lucrurile josnice şi cele dispreţuite, ba înca lucrurile care nu sînt, ca să nimicească pe cele ce sînt [1Corinteni 1:28]. Căci este scris: Voi prăpădi înţelepciunea celor înţelepţi, si voi nimici priceperea celor pricepuţi [1Corinteni 1:19],,

La adresa celor învăţaţi si şcoliţi, Domnul, n-a avut nici un cuvint bun de spus, macar ca ei slujeau cu atita devotament lui Dumnezeu, in spiritul si in litera Legii. Lor le spunea: ,,Am multe de zis despre voi si de osindit in voi [Ioan 8:26],,

Ucenicilor le spunea: ,,Luati seama si paziti-va de invatatura Fariseilor si a Saducheilor [Matei 16:6-12],, De ce? Pentru ca ,,Fariseii si Invatatorii Legii au zadarnicit planul lui Dumnezeu [Luca 7:30],,

Este ceva care iti da de gindit. Adica trebiuia sa te feresti de invatatura celor care au studiat in Institutele Teologice, si au iesit de acolo cu o diploma care dovedea cunoasterea lor atit de amanuntita, privitor la cele sfinte. Asta ar insemna ca n-aveau valoare chiar scolile Teologice in fata lui Dumnezeu. Si cind te gindesti ca ele au luat fiinta tocmai ca sa ridice slujitori ai Domnului... Parca ar fi tot un paradox.

Noroadele ramineau uimite de invataturile primite de la Domnul, pentru ca EL ii invata ca Unul care avea Putere, nu cum ii invatau Carturarii lor [Matei 7:29]. Noroadele vedeau deosebirea de invatatura.

Preotii cei mai de seama si Fariseii au adunat Soborul, si au zis: Ce vom face? Omul acesta face minuni. Daca-L lasam asa, toti vor crede in EL...(si multi Iudei plecau de la ei si credeau in Isus...) Fariseii au zis intre ei: Vedeti ca nu cistigati nimic; iata ca lumea se duce dupa EL [Ioan 11:47-48 si 12:11-19]. Ei erau ingrijorati pe buna dreptate. Vedeau si ei ca titlurile lor cistigate cu atita truda, in atitia ani de scoala, nu mai valorau nimic in fata noroadelor.

Dumnezeu, chiar de la inceput, in prima zi a creatiei, a facut pe cineva care sa I se impotriveasca, care sa-L incurce, care sa-I zadarniceasca planurile. Si nu de aiurea. Acest rau necesar, era pentru a incerca Perfectiunea, si sa constate ca oricit ar inceraca-O, folosindu-se de tot felul de metode, nu O va putea ingenunchea nicicum. Trebuia sa se dovedeasca ca Dumnezeu fiind Ziditorul, oricit Ii vei surpa zidurile, ele tot vor ramine in picioare.
Zadarnicirea, trebuia sa se dovedeasca ea insasi, ca oricit s-ar stradui, chiar ea este neputincioasa.
Nimeni si nimic nu poate trece peste Cuvintul lui Dumnezeu. ,,Cerul si pamintul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece,, [Matei 24:35 Marcu 13:31 Luca 21:33].

Cind Dumnezeu a vazut ca Lumina este buna, a despartit-o de intuneric [Geneza 1:4]. Si stim ca intunericul este satan, macar ca fusese inger de lumina. Acest intuneric trebuia sa se impotriveasca Luminii. De ce? Pentru ca sa n-O poata birui [Ioan 1:5].

Inainte de a fi facut Adam, amagitorul era deja pregatit. Astepta momentul amagirii.

Ce era Adam inainte de a fi facut? Era un Cuvint a lui Dumnezeu. ,,Sa facem OM dupa chipul si asemanarea Noastra [Geneza 1:26],, Dar inainte de a se rosti Cuvintul, unde era Adam? Era in gindurile lui Dumnezeu. De cind? Inca din vesnicii. El astepta acolo in gindurile lui Dumnezeu ca sa fie mai intii vorbit si apoi creat.
Odata ce Adam a capatat forma si suflare de viata, a fost inzestrat si cu puterea de a se inmulti. Saminta pentru inmultire era in el. Aceasta saminta astepta in el ca sa se manifeste la porunca lui Dumnezeu. ,,Cresteti, inmultiti-va [vers.28],,

Unde era Eva inainte de a fi data de nevasta lui Adam? Era in Adam. Nu in ginduri, ci intr-o coasta. Daca ar fi fost in gindurile lui Adam, acesta ar fi stiut de existenta ei. Dar nu stia. Pentru el a fost o surpriza. Eva fusese tot in gindurile lui Dumnezeu, inainte de a fi o coasta a lui Adam.

Unde eram noi cu totii, cind Adam se afla singur, fara nevasta, in Gradina Eden? Eram in Adam. Eram cu totii niste seminte in hambarul numit Adam. Si pe masura ce timpul trecea, noi am tot fost mutati dintr-un hambar in altul. Noi am fost si in hambarul numit Noe, dar si in cele numite Sam, Iafet si Ham. Dupa un timp am fost mutati in hambarul numit Avraam, si in continuare in cel numit Isaac, apoi in Iacov, si in cele 12 semintii ale lui Israel. Dar inainte de a fi in primul hambar, unde eram noi? Eram in aceleasi ginduri ale lui Dumnezeu, inca din vesnicii, inainte de inceperea timpului.

Deci daca tot existăm, nu este meritul nostru, ci este al lui Dumnezeu, pentru ca EL ne-a conceput. EL este Stapinul nostru. Tot EL a hotarit si modul cum sa ajungem in lumea asta. Prin amagire. De ce prin amagire? Pentru ca asa era planul Domnului. Iar noi o-nvinuim pe Eva ca s-a lasat amagita.
In planul Domnului era prevazuta atit amagirea, cit si cine sa amageasca. Daca nu era episodul cu amagirea, mai eram noi astazi inmultiti? Nicidecum. Inmultirea omului era prevazuta de Dumnezeu, poruncita lui Adam, lui Noe, lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov, porunca care are efect pina-n zilele noastre, pina la secerisul final.
Daca inmultirea omului n-ar fi fost prevazuta, n-ar fi fost nici poruncita de atitea ori.

Daca exista --liberul arbitru-- in Eva, sa presupunem ca, cu de la ea putere, nu s-ar fi lasat amagita in ruptul capului. Lumea n-ar mai fi existat, pentru ca nu se inmultea. Adam si Eva ar fi ramas in Eden. Si Dumnezeu se putea vedea neputincios de asi mai implini planurile Lui. Devenea un Dumnezeu care se dovedea zadarnicit de propria Lui creatie.
Acesta a fost motivul pentru care amagirea a fost o taina inainte de a se produce. Nu inseamna ca Dumnezeu n-ar fi stiut de ea. Amagirea a fost pregatita in secret.
Adam si Eva erau foarte ascultatori si nu se atingeau de pomul cunostintei. Drept urmare, macar ca erau goi si nu le era rusine [Geneza 2:25], ei nu se impreunau spre inmultire. Si doar primisera porunca de a se inmulti. Ei erau neascultatori fata de aceasta porunca. Deci ei dovedeau --ascultare-- la porunca de a nu gusta din pomul cunostintei, si dovedeau --neascultare-- la porunca inmultirii lor.
Pentru ca totusi inmultirea sa se petreaca, era nevoie de neascultare la cea de-a doua porunca [Geneza 2:16-17], tocmai ca sa se implineasca prima porunca [Geneza 1:28].

Adam si Eva, n-ar fi vrut sa moara, pentru ca moartea presupune despartirea de Viata. Si lor le convenea sa fie in prezenta Vietii. Ei erau creati ca sa traiasca, nicidecum sa moara. Dar blestematul acela de pom al mortii era acolo, pindind gresala, fiind in masura ca sa-i atraga in cursa. Cit timp ei pazeau Cuvintul Domnului de a nu gusta din acel pom, n-aveau nici cum sa moara. Dar nu puteau nici sa se inmulteasca. Asa ca era nevoie de un compromis.
Dar oare acest compromis nu era si el in planul lui Dumnezeu?

Atit --ascultarea-- cit si --neascultarea-- sint accesorii indispensabile pentru implinirea planurilor lui Dumnezeu.

Porunca a doua a venit in sprijinul primei porunci, nicidecum ca s-o anuleze. Daca --ascultarea-- fata de cea de a doua porunca, ar fi fost prelungita la infinit, nu numai amagirea n-ar mai fi existat, dar nici inmultirea omului nu se mai efectua. Startul pentru inmultire fusese dat prin porunca si prin fringerea intregului numit Adam, aparind astfel si Eva. Daca Adam n-ar fi fost junghiat-sectionat, coasta numita Eva n-ar fi iesit niciodata din el. Acelas lucru trebuia sa se intimple si cu ascultarea.

[pag.2]

Ascultarea fiind un intreg, trebuia rupta in doua, functie de cite porunci fusesera date. Prin rupere, intregul era divizat in doua fragmente. Un fragment trebuia sa ramina ca si originalul, avind valoare de ascultare; iar celalalt fragment trebuia sa fie in opozitie, cu o valoare negativa, devenind neascultare. In felul acesta *Ascultarea* se lipea de prima porunca, a inmultirii. ¨¨*Neascultarea* se lipea de porunca a doua, cea cu interzicerea gustarii din pomul oprit.
Vedem acum lamurit cum se propaga spre expansiune ceea ce a facut Dumnezeu cu EL insusi de la bun inceput. Dumnezeu fiind un Intreg nedimensionat, a hotarit sa fie doar Lumina, fara sa mai fie combinat si cu intunericul. Astfel ca ,,a despartit Lumina de intuneric [Geneza 1:4],, De ce? Pentru ca intunericul era o impuritate a luminii.
Deci era acelas intreg sectionat in doua fragmente. Un fragment pozitiv numit Lumina: si un fragment negativ numit intuneric. Valoarea Pozitivului era/este de doua ori mai mare decit valoarea negativului. Partea pozitiva revenind de drept Dumnezeului original, iar partea negativa fiind falsa si in opozitie, a revendicat-o stapinitorul acestei lumi (potrivnic si fals) creat chiar prin aceasta despartire, avind fostul nume de Lucifer.

Dumnezeu este Desavirsire, este Perfectiune. Aceasta Perfectiune a vrut s-o separe de orice fel de imperfectiune. Puritatea a trebuit curatata de toata impuritatea. Asa ca toate impuritatile au fost separate de Puritate. In felul acesta Dumnezeu S-a descotorosit de toata imperfectiunea si de toata impuritatea, renuntind definitiv la ele.
Dumnezeu este Lumina si in EL nu este intuneric [1Ioan 1:5b].
Prin exemplul lui Dumnezeu, orice intreg care apare, trebuie fragmentat la inceput in doua parti ,,pro si contra,, cum este metoda dezintegrarii atomice.

Cercetatorul care a facut bomba atomica, n-o discutat cu atomul de Uraniu, negociind daca sa-l sparga sau nu. Nu. Atomul de Uraniu a suferit modificarea, fie ca i-a convenit, fie ca nu, si s-a transformat in Plutoniu si Kripton. Iar acestea la rindul lor au fost bombardate cu Neutroni producindu-se explozia prin expansiune. Cercetatorul si-a atins scopul fara sa-l intereseze opinia atomului. Fiecare fragment devenea cite un atom, asa cum a fost originalul de la inceput. Acestia treceau prin acelas tratament, dind nastere la si mai multe fragmente care la fel deveneau atomi intregi. Procedeul scapa de sub control, pina cind inmultirea acelui atom ajunge la saturatie.

Limba de comunicare intre ingeri [si mai apoi intre oameni] era limba universala ca un intreg. Dar la Turnul Babel a fost si ea despartita mai intii in doua tabere, continuindu-se fragmentarea pina la nivel de familie. Asa ca din --intelegera-- de mai inainte a aparut [s-a extras] --neintelegera-- care era necesara pentru umplerea pamintului. Deci incurcarea limbilor a fost o alta porunca data ingerilor, ca sa vina tot in sprijinul primei porunci care suna asa: ,,cresteti, inmultiti-va, umpleti pamintul,, [Geneza 1:28].
Ingerii deveneau raspunzatori pentru umplerea pamintului cu oameni.

Cum a inmultit Domnul cele 5 piini si pestisorii? Prin fringere, prin rupere, fragmentare. Fiecare fragment devenind iarasi ce a fost originalul de la inceput. Asa a saturat atita norod. Si n-a intrebat nici piinea, nici pestii, daca vor sa fie rupte din intreg. Dar asa ele s-au inmultit.
Deci nici pe noi Domnul nu ne intreaba daca vrem, sau nu, sa fim rupti, omoriti sau fragmentati. EL doar ne-a inmultit dupa cum era planul Lui. Pentru asta a avut nevoie de Legea care omoara. ,,Slova omoara [2Corint.3:6b],,
Acum inmultirea a ajuns la saturatie, macar ca au fost atitea razboaie, maceluri, genocide.

Porunca ,,Sa nu ucizi [Exod 20:13 Deuter.5:17], aparuse tocmai pentru a cadea sub pedeapsa judecatii, oricine ar fi indraznit sa ucida [Matei 5:21]. Aceasta porunca presupune ca n-ar fi trebuit sa mai fie si razboaie. Ca un paradox, Domnul porunceste sa nu ucizi, si tot EL indeamna la razboi. Domnul este un razboinic viteaz [Exodul 15:3]. Sa nu credeti ca am venit sa aduc pacea pe pamint; n-am venit sa aduc pacea, ci sabia [Matei 10:35]. Blestemat sa fie cel ce-si opreste sabia de la macel [Ieremia 48:10b]. Veti auzi de razboaie si vesti de razboaie; vedeti sa nu va spaimintati, caci toate aceste lucruri trebuie sa se intimple [Luca 21:9 Marcu 13:7 Matei 24:6].

Si copiii lui Israel, pentru ca au simtit indemnul, au intrebat pe Domnul, si au zis: Sa ma pornesc la lupta impotriva fiilor fratelui meu Beniamin, sau sa ma las? Domnul a raspuns: Suiti-va, caci miine ii voi da in miinile voastre... Lupta a fost apriga, si Beniamitii nu-si inchipuiau prapadul prin care aveau sa treaca. Domnul a batut pe Beniamin inaintea lui Israel [Jud.20:27-35]. Razboaiele sint ale Domnului [1Samuel 25:28 si 18:17]. Si Domnul se foloseste atit de ingeri cit si de oameni care sa ucida oameni, dar sa-i si inmulteasca.

Deci daca razboaiele sint ale Domnului, nimicind de multe ori cu desavirsire, gindesti ca Dumnezeu ar vrea sa extermine omenirea, nicidecum s-o inmulteasca. Si totusi lumea s-a inmultit in pofida tuturor razboaielor de exterminare in masa. Ce paradoxal... Asta inseamna ca si razboaiele fac parte din planul Domnului de inmultire a lumii. EL avea in gind sa inmulteasca lumea inainte de a face primul om. Razboaiele le gindise inainte de a fi primul om in lume. Iar noi invinovatim pe unii sau pe altii pentru izbucnirea razboaielor.

Lumea s-a dovedit a fi destul de rea. Ea se inmultise dar umpluse si pamintul de silnicie [Geneza 6:13]. Si a fost nevoie de potopul lui Noe ca sa se stirpeasca stricaciunea lumii de atunci. Lumea fusese exterminata, cu exceptia celor 8 oameni, dar procesul de inmultire a ei trebuia continuat. Astfel ca Domnul mai porunceste o data ,,Cresteti si inmultiti-va [Geneza 9:7],, Si lumea (macar ca durata vietii omului scazuse drastic), se inmultea. Si se inmulteau si razboaiele. Prin scurtarea zilelor de trai si prin tot felul de metode de nimicire a populatiei, lumea in loc sa se imputineze, tinde sa depaseasca toate limitele. Cuvintul lui Dumnezeu se implineste oricita impotrivire ar intimpina. Lumea s-a inmultit si s-a raspindit pe pamint, asa dupa cum a fost Cuvintul Domnului. Prima porunca data omului, repetata de atitea ori pina la Iacov, trebuia sa razbata indiferent cite piedici ar fi fost puse in cale. Chiar Dumnezeu a dat oamenilor Legi si Porunci prin care nu puteau sa traiasca [Ezechiel 20:25], a trimis vipere veninoase ca sa-i omoare [Numeri 21:6], ciumi si alte maladii, razboaie, etc. Si lumea se inmultea in suferinta si durere. Dar se inmultea.

Este scris ca ,,in Imparatia lui Dumnezeu se intra prin multe necazuri [Fapte 14:22],,
Atit de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica [Ioan 3:16].
De ce sa nu piara lumea? Pentru ca Dumnezeu o iubeste. Si ce iubeste Dumnezeu n-are cum sa piara. Lumea murea si totusi se inmultea. Lumea traia in continuare macar ca trecea prin moarte. Lumea trebuie sa existe asa cum a fost conceputa in gindurile lui Dumnezeu, de la inceput si pina la sfirsit. Si-am sa va dau un exemplu:

De ce a inviat Lazar? Pentru ca Domnul il iubea [Isus iubea pe Marta, si pe sora ei, si pe Lazar // Ioan 11:3,5,36]. Si Lazar a fost lasat sa moara in mod special [Doamne daca ai fi fost aici n-ar fi murit fratele meu // Ioan 11:21,32]. Murise in chinuri de o boala necrutatoare care l-a macinat citeva zile. A fost obligat sa suporte suferinta. Si s-a stins din viata. Iar Domnul se bucura ca nu a fost acolo [Ioan 11.14-15]. Daca ar fi fost acolo, poate ca de mila, nu l-ar fi lasat sa moara, si n-ar mai fi fost acest episod cu invierea lui. Deci Lazar a fost parasit de Domnul in mod special, tocmai pentru ca sa moara. Domnul auzise ca Lazar era pe moarte, si in loc sa alerge la el ca sa-l insanatoseasca, EL a mai zabovit doua zile in locul in care era [Ioan 11:6]. Dupa care le-a zis ucenicilor: ,,Haidem sa ne intoarcem in Iudea... Lazar, prietenul nostru doarme; dar Ma duc sa-l trezesc din somn... Lazar a murit [Ioan 11:7,11,14],,

Iata un citat din Ezechiel:
,,Mina Domnului a venit peste mine... si m-a pus in mijlocul unei vai pline de oase uscate. Domnul a intrebat: Fiul omului, vor putea oare oasele acestea sa invieze? Doamne Dumnezeule, tu stii lucrul acesta.--- Si oasele, macar ca erau uscate, au inviat, si au statut in picioare; era o oaste mare, foarte mare la numar,, [Ezechiel 37:1-14]. De ce au inviat? Pentru ca Dumnezeu ibeste lumea.

Dupa o saptamina de patimi, de suferinte, de batjocuri, de umilinte, dispretuit si parasit de oameni, undeva pe o cruce la Golgota, Mintuitorul nostru era strapuns si zdrobit [Isaia 53:3-5]. La un moment dat chiar Tatal L-a parasit ,,Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?,, [Marcu 15:34 Matei 27:46b].
De ce? Tocmai ca sa poata muri.
De ce? Numai asa putea invia din morti.
Ce zicea Tatal despre Mintuitorul nostru? ,,Acesta este Fiul Meu preaiubit in care Imi gasesc toata placerea [Matei 17:5 si 3:17 Marcu 1:11 si 9:7 Luca 3:22 si 9:35 Isaia 42:1],,
De ce a inviat? Pentru ca Tatal L-a iubit. Era Fiul Lui preaiubit.

,,Tatal Ma iubeste pentru ca Imi dau viata, ca iaras s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, si am putere s-o iau iaras; aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatal Meu... Fariseii care erau linga EL ziceau: Are drac, este nebun; de ce-L ascultati? Erau aceias Farisei care vazuse cum deschisese EL ochii orbului din Templu, si care I-au zis: ,,Doar n-om fi si noi orbi,, La care Domnul le-a raspuns: ,,Daca ati fi orbi, n-ati avea pacat; dar cum ziceti ca vedeti, pacatul vostru ramine,, Altii (dintre Farisei) ziceau: ,,Cuvintele acestea nu sint cuvinte de indracit; poate un drac sa deschida ochii orbilor?,, [Ioan 9:35-41 si 10:17-21].
Dar EL trebuia sa patimeasca, sa fie dispretuit si frint, sa fie junghiat, zdrobit conform scripturilor, pentru ca numai asa se putea inmulti EL astfel incit sa fie Primul dintre mai multi frati [Isaia 53:3-4 Romani 8:29]. EL a fost un exemplu de inmultire lipsita de impreunare sexuala. EL n-a avut nevasta si nici vre-o amanta. De unde se poate deduce ca pentru inmultire nu-i obligatorie impreunarea. Dar Dumnezeu a facut inmultirea prin ambele metode.

Cu Ioan Botezatorul se intimplase aproape la fel. Cine era el? Era un intreg care venise inaintea Domnului. Era Inaintemergatorul Domnului. El era hrana noroadelor care erau infometate de Cuvinul Evangheliei. El era inceputul Botezului. Acest inceput ca un intreg, trebuia divizat in fragmente, pentru inmultire. Nici el nu s-a inmultit prin impreunare sexuala. Lui i s-a taiat capul ca un inceput al inmultirii sale. Si iata acum cit de mult s-au inmultit botezurile. El era Botezul venit in trup uman. Si botezul trebuia inmultit.
Tot ce este de la Dumnezeu si pentru Dumnezeu, pentru inmultire nu are nevoie neaparata de impreunare, ci mai degraba de separare, dezbinare, despartire, fragmentare. ,,Credeti ca am venit sa aduc pace pe pamint? Eu va spun: Nu, ci mai degraba dezbinare [Luca 12:51]. Sa nu credeti ca am venit sa aduc pacea pe pamint; n-am venit sa aduc pacea, ci sabia [Matei 10:34],,

[pag.3]

Dar si cunostinta trebuia sa creasca din ce in ce mai mult pina la vremea sfirsitului. Cum? Prin stiinta si prin scoli de invatat si de cercetat. Deci acel pom al cunostintei din care nu trebuiau sa guste Adam si Eva, trebuia sa se dezvolte si el. Dar el nu prin separare, nu prin despartire, nu prin fragmentare; ci prin impreunare, prin pace, fara sa treaca prin necazuri. Si aflam ca doar prin multe necazuri se poate ajunge in Imparatia lui Dumnezeu [Fapte 14:22]. Deci cine nu trece prin necazuri nu poate ajunge in Imparatia lui Dumnezeu. Iar a trece prin necazuri nu sta la indemina oricui. Cine-i acela care sa-si doreasca a avea parte de necazuri? Toata lumea fuge de necazuri. Si cine scapa de ele? Doar cei care nu trebuie sa ajunga in Imparatia lui Dumnezeu. Cei care sint alesi de Domnul, nu se poate sa nu aiba necazuri.

Fariseii, carturarii, saducheii, invatatorii legii si preotii nu aveau necazuri.

Cine erau Fariseii? Erau ceva asemanator cu Saducheii, cu care am inceput predica. Macar ca Domnul le explica, ei tot nu intelegeau. Si erau trecuti printr-o scoala teologica. Asa au ajuns Farisei. Erau oameni cu nume. Se bucurau de prestigiu. Oamenii le faceau plecaciuni prin piete. Cum de n-au priceput ei cum de orbul a-nceput sa vada?
Doar Domnul le spusese: Eu am venit in lumea asta pentru judecata; ca cei ce nu vad, sa vada, iar cei ce vad, sa ajunga orbi [Ioan 9:39].
Daca Fariseii (adica cei invatati) au zis ca vad (prin invatatura lor), nu le raminea decit sa ajunga orbi, dupa cum era Cuvintul Domnului, ceea ce s-a si intimplat. Ei n-au vazut pe Cine au rastignit, si nici n-au realizat ca Domnul a inviat din morti. Ei erau orbi, macar ca vedeau. Ei n-au crezut in EL. De aceea pacatul lor a ramas.

Pina acuma am vazut ca urmeaza sa invieze lumea pe care Dumnezeu o iubeste. Alta lume nu va invia. Si-mi veti spune ca asta-i lumea pe care Dumnezeu o iubeste. Nu este adevarat. Nu aceasta lume iubeste Dumnezeu. Dar exista o lume pe care Dumnezeu cu adevarat o iubeste, si care are parte de inviere negresit. Este vorba de lumea Edenica, unde au fost facuti Adam si Eva, si de unde au fost izgoniti. Iata lumea pe care o iubeste Dumnezeu.
In lumea Edenica, Adam si Eva nu s-ar fi inmultit. Ei doar ar fi dainuit vesnic. Ori Dumnezeu vroia ca ei sa se inmulteasca. Locul ideal pentru inmultirea omului era in afara Edenului. Asa pregatise Dumnezeu. Tot ce a creat Dumnezeu in Gradina Eden, putea sa traiasca vesnic, dar nu putea sa moara, nici sa se inmulteasca.

Pilda griului ne spune ca saminta trebuie sa iasa din hambar pentru a se inmulti. Daca ramine in hambar, exista, insa nu se poate inmulti. De aceea griul trebuie scos din hambar, si semanat in intunercul pamintului, ca sa rodeasca. Adica griul este scos dintr-o lume a odihnei, si plantat intr-o alta lume intunecata a suferintei, in care el se transforma in ceva putred, din care incolteste ca tulpina spre a iesi din nou la lumina, exact cum a fost inainte de a intra in pamint. Odata iesit, creste si se inmulteste. Cind ajunge la maturitate asteapta secerisul, ca sa fie dus din nou in hambar. Si ajunge gata inmultit. Doar griul.
Neghina, macar ca a imitat ce a facut griul, nu ajunge in hambar. Ea dupa cum a aparut, tot asa si dispare. Se duce inapoi la cel care a semanat-o. Este sortita focului.
Ambele seminte, macar ca s-au dezvoltat si au crescut impreuna, ele fac parte din lumi diferite si separate. Si sint atrase fiecare de lumea de care apartine. Exact ca efectul bumerangului. N-are cum sa fie altfel.

Despre Neghina stim ca nu apare in alte locuri decit acolo unde este semanat griu.
Griul este perfectiunea (originalul), iar neghina este imperfectiunea (falsul).
Neghina contribuie nemijlocit la putrezirea originalului spre asi face si ea aparitia. Ea se cladeste calcind peste cadavrul bobului de griu, si folosindu-se de partea materiala a griului. Ea se ridica bazindu-se pe moartea griului. Ea alege moartea griului ca sa traiasca, altfel nu s-ar ivi niciodata. Neghina este un parazit care traieste prin inductie, furînd viata bobului de griu. Neghina nu are viata proprie, dar si-o insuseste prin furt. Dar ea nici macar nu-si da seama ca fură de acolo de unde este din belsug, si de unde nu se epuizeaza niciodata.

Griul inviaza din moartea sa, gasindu-se fata-n fata cu ce este fals si neadevarat. El creste spre reproducere si inmultire, si alaturi de el creste si neghina care se bucura de ploaie si de soare macar ca nu le merita. Ajung amindoua plantele la maturitate, si abea atunci se observa ce fel de haina poarta fiecare. Imbracamintea joaca un rol important. Doar griul este imbracat in "haine de nunta". Neghina nu poate sa-si confectioneze asemenea "haine". Asa ca daca ar nimeri din grseala sa ajunga in hambar impreuna cu griul, ea va fi observata cu usurinta ca sa fie scoasa afara.

In ~pilda nuntii fiului de imparat~ vedem ce se intimpla cu un asemenea om care era pe post de neghina. Adica era ceva fals ce nu ideplinea conditiile originalului. ,,Imparatul a intrat sa-si vada oaspetii; si a zarit acolo pe un om care nu era imbracat in haine de nunta. --Prietene, i-a zis EL, cum ai intrat aici fara sa ai haine de nunta? Omul acela a amutit. Atunci Imparatul a zis slujitorilor Sai: --Legatii miinile si picioarele si aruncati-l in intunericul de afara; acolo va fi plinsul si scrisnirea dintilor. Caci multi sint chemati dar putini sint alesi [Matei 22:8-14].

In pilda neghinei este scris ca neghina nu trebuie smulsa ca nu cumva sa se smulga si griul impreuna cu ea [Matei 13:29]. Dar daca smulgem doar griul cu tot cu radacina, avind deosebita grija sa nu se smulga si neghina, lasind-o pe aceasta singura sa se bucure de soare si de ploaie, vom vedea ca nu va reusi sa traiasca, cu tot confortul asigurat. De ce? Pentru ca n-are de unde sa fure viata. Dar daca reusim sa smulgem doar neghina, fara sa deranjam griul, vom vedea ca acesta, macar ca n-ar avea ploaie si soare la timp, el tot va trai, indiferent de faptul ca nu mai este prezenta neghina.

Iata ce ne zice Domnul: ,,Nimeni nu poate veni la Mine daca nu-l atrage Tatal,, [Ioan 6:44]. Si Tatal atrage lumea pe care o iubeste EL, nicidecum pe cea pe care n-o iubeste. Adica ii atrage doar pe aceia care au primit porunca de inmultire, din gura Lui. Cei care s-au inmultit fara sa primeasca porunca de la EL, nu vor fi atrasi de EL.
Sarpele cel vechi nu primise porunca sa se inmulteasca. Sarcina lui era doar sa amageasca. Si cum el era condus de satan, a profitat de ocazie sa se inmulteasca si el.
Cain era de la cel rau [1Ioan 3:12]. Toti urmasii lui Cain fac parte din lumea pe care Dumnezeu n-o iubeste. ,,Domnul uraste pe cel rau [Psalm 11:5],, Si daca-l uraste nici nu-l atrage. Si daca nu-l atrage nici nu poate veni la Hristos ca sa fie inviat in ziua de apoi.

,,Imparatia Mea nu este din lumea aceasta, a raspuns Isus [Ioan 18:36],,
,,Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar pentru ca nu sinteti din lume, si pentru ca Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea va uraste lumea [Ioan 15:19],,
,,Le-am dat Cuvintul Tau; si lumea i-a urit, pentru ca ei nu sint din lume, dupa cum Eu nu sint din lume [Ioan 17:14-17],,

Deci sint doua imparatii cu doua lumi diferite. Imparatia Domnului Isus cu lumea Luminii, si imparatia lui satan cu lumea intunericului.
,,stapinitorul lumii acesteia va fi judecat... acum stapinitorul lumii acesteia va fi aruncat afara [Ioan 16:11 si 12:31],,
,,intunericul nu va imparati vesnic [Isaia 9:1],,

In concluzie nu este nici un plan de salvare. Cei alesi sint pecetluiti si pusi deoparte inca inainte de intemeierea lumii. Este vorba doar de un scenariu care trebuie implinit pas cu pas. Lumina a fost semanata (Psalm 97:11) pentru inmultire. Acelasi lucru a facut si intunericul. Copiii Luminii vor ajunge in Hambarul Luminii, iar cei ai intunericului vor merge la gheena. Griul merge in hambar iar neghina merge la foc. Dumnezeu este Lumina si in EL nu este intuneric (1Ioan 1:5). Dar intunericul a fost creat in mod special pentru inmultirea Luminii. Amagirea a fost necesara pentru alungarea omului din Rai. Numai in intunericul lumii acesteia, omul se putea inmulti. Griul daca nu coboara din hambar in intunericul de sub tarina, n-ar cunoaste nici invierea din putrezire, nici inmultirea (spicul). Griul ajunge din nou in hambar gata inmultit, macar ca a cunoscut si moartea. Neghina macar ca imita tot ce face griul, ea nu va ajunge nicicum in hambar. Planul de inmultire a omului este aproape de final. Secerisul desparte pe cei buni dintre cei rai. Ce s-a semanat, aceea se si recolteaza. Dumnezeu a semanat --VIATA-- iar satan a semanat --moartea. Recolta va fi de ambele feluri iar separarea va fi inevitabila.

Cum stim din care lume facem parte?
Daca lumea ne iubeste, inseamna ca iubeste ce este al ei. Apartinem de aceasta. Si nu vom mai fi atrasi de Tatal.
Daca lumea ne uraste, nu apartinem de ea. Lumea nu iubeste ce nu este al ei. Abea ce nu este al lumii atrage Tatal. Fiind straini si calatori pe pamint, nu putem fi bastinasi. Si cum cale de mijloc nu este, vom fi atrasi de Tatal.
Nu va mirati fratilor daca va uraste lumea [1Ioan 3:13]. Chiar trebuie sa va bucurati. Numai asa stiti ca sinteti ai Domnului, cind lumea va dispretuieste.
Dupa roadele lor ii veti cunoaste [Matei 7:16]. Daca lumea va aplauda, va aclameaza, va ovationeaza; daca ati devenit o personalitate si va bucurati de popularitate, Tatal vă va respinge.

Ucenicii au fost rupti din lume (alesi) ca sa fie desavirsiti, asemanati cu Tatal.
,,Voi fiti desavirsiti, dupa cum si Tatal vostru ceresc este desavirsit,, [Matei 5:48].
Ei prin rupere din lume au devenit desavirsiti. Erau perfectiune, si in ei nu mai era loc pentru imperfectiune. Erau puritate, si in ei nu mai incapea impuritatea. Erau lumina, si in ei nu mai incapea intunericul. Ei ca sa devina *lumina lumii* ,,Voi sinteti Lumina lumii,, [Matei 5:4], n-au trebuit trecuti prin nici o scoala teologica. Ei faceau parte din Adevar, si in ei nu mai incapea minciuna. Ei aveau indemnul sa spuna doar adevarul lipsit de orice tentativa a minciunii.

Fiecare in parte avem posibilitatea sa ne cercetam sinele, ca sa ne dam seama de cine sintem atrasi. Daca atractia este spre rau, inca mai este timp pentru schimbarea atitudinii. Si aceasta schimbare de atitudine nu trebuie intirziata, pentru ca nu stim cind vine Domnul.

Hei, penticostalilor! voi ce părere aveţi de predica asta? Îndrăzniţi şi veniţi cu comentarii!