din parfumul ... florilor

Vinovatul de rezerva
de Traian Furnea

Motto: Si vine, dom’le, cate-o zi/ In care/ M-apuca-asa un dor cumplit/ De cate-o veste proasta...

La recensamântul din ’46
Tânarul învatator din comuna
A gasit într-o casa
Unul mic stând gramada
Intr-o cusculie da cu asta
Ce-i aici a intrebat
Ăsta-i vinovatul de rezerva
Al comunei i s-a raspuns.

Juridica

de Traian Furnea

Da ia spune unde lucrezi
Dumneata la papetarie să traiţi si
Ce vinzi dumneata acolo la papetarie
Eu vând creioane şi gume şi cerneală
Caiete şi hărţi şi papuşi să traiţi
Şi harţi ziceai şi harţi ziceam
Să traiţi şi harta patriei
Şi harta patriei să traiţi atât
Ne ajunge notează grefier

Pentru vânzare de ţară.

Un parfum deosebit pe aici!

Avva si îngerii

de Razvan Codrescu

Cât n-atipea, el se ruga întruna
si gropi facuse cu genunchii-n stei,
iar ingeri de-au venit sa-i dea cununa,
a aruncat cu cârja dupa ei.

“Sa-mi dati cununa Domnul v-a trimis
când copt voi fi de marele soroc,
dar voi traind pe veci în paradis,
de-al vremii mers habar n-aveti deloc!

Mai trebui timp si zdroaba, caci pacatul
atârna greu cât anii mei pierduti
si nu voiesc sa creada Nefârtatul
c-am tâlharit cerestile virtuti.

Tu, Doamne, stii ce zic, desi esti gata
sa pui înalta mila Ta proptea
nevredniciei mele ce lasat-a
mai mult pe Tine crucea ei cea grea.

Nu-s nesmerit, ci doar pornit pe mine
si râvnitor de dragul Tau sa-mi fac
pâna la capat lenea de rusine,
spre-a nu parea de-atâta dar sarac.

Nu vreau vrajmasul mândru sa ramana
ca n-ai avut in mine cât ai pus,
ci crunt sa arda-n ciuda lui batrâna,
pe jaru-ndreptatirilor de sus!”.

Târziu, când fu masura lui deplina,
sui si avva Getikós la cer,
dar zic cei vechi ca vreme nu putina
s-a mai cait în hruba lui stingher.

si azi pe stânca urma se mai vede
a cârjei azvârlite cu naduh...
Poveste-o fi, dar celui care-o crede –
ferice lui de-a fi sarac in duh!

Acelui avva Getikós i-au spus,
caci se tragea din Pontul unde-odata
Andrei, intâi-chematul lui Iisus,
a rasadit credinta-adevarata.

si povestesc de dânsul cei batrâni
ca multi veneau sa-l caute-n pustie,
dar l-asteptau si sase saptamâni
sa ias-un ceas afara din chilie.

Cuvantul mama

de Grigore Vieru

Pruncii îl zuruie.
Bătrânii îl visează.
Bolnavii îl şoptesc.
Muţii îl gândesc.
Fricoşii îl strigă.
Orfanii îl lacrimă.
Răniţii îl cheamă.
Iar ceilalţi îl uită.
O, Mamă! O, Mamă!

Când ninge


de Raymonde_Han,
din Cartea dimineții (1939)


Când ninge pe cheiul pustiu
Aș vrea să știu să pictez.
Să fiu un artist chinez
Și cu cerneală de aur să scriu
Un poem despre zăpadă
Și despre o pasăre care s-a dus.
Să zugrăvesc o cracă de bambus
Împodobită moale, cu zăpadă.
Apoi poem și cracă pe hârtia de orez
Să mă împace și să meditez
Asupra morții care nu vine diferit
Când ninge sau când e prunul înflorit.

Cineva să spună: „e poetul satului,
Când se tânguie trestiile scrie
Și răvașul, împodobit de mâna lui,
Îl trimite prietenului din copilărie
Însurat într-o casă la margine de râu
Și care poartă pe zale și la frâu
Un rotocol brodat cu balaur.”

altu' cu poezii?
norocul e că a decedat forumistic după jumate de an, deci relativ rapid...

apocalyptica a scris:

altu' cu poezii?

A avut de ales între poezie si baioneta hortistă.
Cred că a ales bine...

Emil Condor a scris:

apocalyptica a scris:

altu' cu poezii?

A avut de ales între poezie si baioneta hortistă.
Cred că a ales bine...

era hortist?
o fi fost pana-n '45, dupa care s-a dus la turda sa dea cu sapa o zi ca sa stea-n spital o luna ...