„Deşi se spune că apa nu-i bună nici în cizme, trebuie să adaug că ea nu-i obligatorie nici în sarmale,
fiindcă adevăratele sarmale boiereşti pe care le devora Conu Mihail Sadoveanu în compania unor preacuvioşi egumeni,
erau fierte numai şi numai în vin de Cotnari, chestie pe care eu am plagiat-o fără pic de ruşine
înlocuind Cotnarul cu Tămâioasa mea românească, în compania căreia s-au fălit multe sosuri pe malul Dunării.
Aşadar, sărmăluţele îmbrăcate-n ştevie, în frunză subţire de viţă de vie sau în foaie subţire de varză,
umplute cu o tocătură din carne de gâscă altoită cu puţin viţel şi-o ţâră de costiţă de purcel,
aromite cu doi ardei graşi făcuţi harcea-parcea şi trei cepe gemene trase-n tigaie cu un pumn de orez
- se rânduiesc aşadar într-o ulcică pântecoasă de lut sau de tuci, se pecetluiesc cu roşii proaspete tăiate felii,
cu o mână de piper şi alta de busuioc uscat şi se îneacă totul în vinul parfumat şi gălbui din pivniţa lui Dinescu.
Ei bine, după ce s-au dedulcit la cuptor preţ de două ceasuri,
veţi tăbără boier dumneavoastră pe dânsele şi veţi deveni fără doar şi poate mai frumoşi şi mai deştepţi.”
(Mircea Dinescu)