Cum se schimba personalitatea in cazul distrugerii partiale a creierului.

Pe 13 septembrie s-au împlinit 163 de ani de la un eveniment curios, ce avea să rămână în analele medicinei drept prima dovadă a modului în care părţile creierului influenţează personalitatea umană. Ghinionul lui Phineas Gage, protagonistul acestei întâmplări, a rămas cunoscut peste ani, cazul său fiind unul de referinţă în neurologie, psihologie şi în toate celelalte discipline ce studiază creierul uman.

La momentul accidentului, Phineas Gage era un american în vârstă de 25 de ani, maistru într-o echipă de construcţii din Vermont ce săpa în rocă traseul unei viitoare linii de cale ferată. Sarcina lui era să plaseze explozibili în rocile de pe traseu, pentru a le degaja.

În după-amiaza zilei de 13 septembrie 1848, Gage îşi făcea treaba ca de obicei, lucrând la una din stâncile ce urmau să fie degajate din calea viitoarei linii de cale ferată. Trebuia să foreze în stâncă pentru a crea spaţiul necesar explozibilului, să introducă în gaură praf de puşcă, un fitil şi nisip, iar apoi să îndese amestecul format cu ajutorul unei tije, pentru a direcţiona explozia spre interiorul rocii.

Gage realizase operaţiunea de sute de ori şi devenise foarte priceput. Îşi concepuse propriul instrument – o bară de fier cu o lungime de aproximativ un metru, cu diametrul de 3,2 cm într-un capăt şi de 0,6 cm în celălalt, care cântărea puţin peste 6 kilograme.

Un moment de neatenţie ce a intrat în istorie

În jurul orei 16:30, Gage a avut un moment de neatenţie. Nu şi-a dat seama că gaura din stâncă nu conţinea şi nisip şi a început să-şi folosească tija pentru a tasa praful de puşcă. Din senin, în timp ce Phineas compacta amestecul în stâncă, pulberea a explodat, iar suflul exploziei a lansat tija de fier prin obrazul stâng al lui Gage, zdrobindu-i falca, penetrându-i creierul şi ieşind prin partea superioară a craniului. Explozia a fost atât de puternică încât fierul a căzut la 25 de metri distanţă.

În mod curios, Gage nu şi-a pierdut cunoştinţa în timpul nefericitei experienţe. Chiar a insistat să meargă singur până la căruţa ce urma să-l ducă în oraş, unde putea să primească îngrijiri medicale. De-a lungul călătoriei până în Cavendish, un oraş din statul american Vermont aflat la 1,2 kilometri distanţă de locul accidentului, Gage a continuat să vorbească.

Pentru că îşi păstrase luciditatea, primul doctor care a venit să îl examineze nu l-a crezut pe Phineas când acesta a relatat ce s-a petrecut. Doctorul a înţeles gravitatea situaţiei abia după ce Gage a vomitat, în materia expulzată regăsindu-se şi o parte din creierul său – “echivalentul a jumătate de ceaşcă”, conform relatărilor vremii.

Un alt doctor a sosit apoi la faţa locului şi a efectuat una din primele operaţii pe creier documentate din istorie. Phineas a supravieţuit, iar în următoarele săptămâni a rămas sub tratament, într-o stare de semi-comă. Prietenii lui nu credeau că va supravieţui şi i-au pregătit coşciugul şi hainele pentru înmormântare. În mod uluitor, însă, el şi-a revenit: la o lună după accident s-a ridicat din pat şi a mers pentru prima dată după operaţie, iar după alte câteva săptămâni se plimba în mod regulat.

Iniţial, Gage a devenit celebru pentru faptul că a supravieţuit acestei experienţe traumatizante. Deşi îşi pierduse ochiul stâng, recuperarea sa decurgea într-un ritm uluitor. La două luni după accident, Gage relata că se simte foarte bine şi că nu simte nicio durere în zona capului.
Suflul exploziei a lansat tija de fier prin obrazul stâng al lui Gage, zdrobindu-i falca, penetrându-i creierul şi ieşind prin partea superioară a craniului

Cu timpul, însă, un alt aspect a dat şi mai multă notorietate cazului: Gage părea cu totul schimbat. Dacă înainte de accident era considerat drept unul dintre cei mai serioşi şi harnici membri ai echipei de muncitori, acum prietenii săi nu-l mai recunoşteau. “Nu mai este cu adevărat Gage”, afirmau aceştia. Phineas se comporta într-un mod absolut bizar: înjura ca la uşa cortului – lucru ce nu-i stătea în fire înainte de accident -, avea toane, părea complet lipsit de respect faţă de cei din jur, comportându-se adeseori precum un copil.

Se schimbă si în urma unui accident fără distrugerea creierului.
În acest sens am exemplul unui tânăr de aici care obisnuia să vină prin casa mea, era coleg de liceu cu fiul meu mai mare si l-am cunoscut înainte si după accident.
Băiatul din Libia era foarte foarte bun la scoală, foarte politicos, bine educat, avea o multime de calităti pe care personal le apreciam.
Băietii erau în ultima clasă de liceu când fiul meu a mers la un sârb să-i vândă un pistol.
Cu el era un alt român din Bucuresti si acest libian ce urma să fie victima unui accident nedorit.
Băiatul meu a scos încărcătorul armei si a pus arma pe masă în sufragerie, el si gazda acelui loc (sârbul) mergând în bucătărie să discute detaliile vânzării-cumpărării acelei arme.
Între timp, bucuresteanul face o glumă: ia pistolull fără încărcător si îi spune libianului că îl împuscă, la care băiatul zice că nu îi pasă. Normal, stia că arma este fără gloante, dar se însela, se înselau amândoi, acolo mai era un glont uitat pe teava pistolului.
Zis si făcut: Pac!
Fiul aude zgomotul împuscăturii si vine repede să vadă ce este...
Libianul pune mâna la cap si zice: m-a împuscat!
Fiul: ce ce să te împuste? Nu era niciun glont în armă!
Se uită la perete: glontul era înfipt în el după ce trecuse din fruntea libianului, pe lângă ureche, în spatele capului.
Libianul arată apoi palma adusă de la cap si plină de sânge.
Băiatul meu l-a pus în masină si l-a dus la Spital, l-a lăsat acolo si a dispărut din calea politistilor...
Bucuresteanul a fugit în New York, fiul meu a asteptat aici să vadă ce se întâmplă cu colegul lui.
În următoarea zi de după accident, tatăl libianului mi-a spus că prin gaura făcută de glont se vedea creierul cum pulsa, deci glontul a trecut razant cu membrana creierului, nimic din el fiind atins.

Băiatul meu a fost pedepsit de lege pentru posesia ilegală a unei arme. Atât el cât si bucuresteanul întors din America au scăpat usor pentru că erau încă minori.
Dar nu asta voiam să spun, ci faptul că după ce a iesit din spital, libianul a fost complect altă persoană.
Acum întârzia mereu la scoală, sau pleca în alte părti, râdea zgomotos si provocator când aproape că nu trebuia, a fost oprit de nenumărate ori de politisti cu exces de viteză la volan. Ce mai, era exact opusul celui din trecut.
O schimbare radicală, fără distrugerea niciunei părti a creierului, după cum ziceam...

O completare: în cazul unui eveniment de-a dreptul socant, poate avea loc o transformare a creierului si fără să fie atins.
„Alterarea” lui poate avea loc si din interior, nu doar de afară.

Emil Condor a scris:

O completare: în cazul unui eveniment de-a dreptul socant, poate avea loc o transformare a creierului si fără să fie atins.
„Alterarea” lui poate avea loc si din interior, nu doar de afară.

Sau depresie,Doamne citi se sinucid Madalina,Malina sau acum fiul lui Calinescu...
Multi tineri se sinucid si maturi care stiu ca numai au scapare sau probleme conjugale ucid apoi se omoara Doamne

Da cu siguranta socul saracul