Marghiloman

Sa ne "boierim" si noi!

Cafeaua "Marghiloman" pentru ora 17

Se spune că Alexandru Marghiloman (1854-1925), om politic, jurist, lider conservator şi unul dintre cei mai mari moşieri ai ţării, era un mare băutor de cafea. Într-o zi, când se afla la vânătoare, a cerut să i se facă una. Nefiind pregătit cu toate cele trebuincioase unei cafele, valetul a improvizat, punând, în loc de apă, coniac. Astfel s-a născut "marghilomana". După Primul Război Mondial, la Capşa, rafinaţii aristocraţi cereau "un marghiloman", "două marghilomanuri" sau "o marghilomană". Tot în acele vremuri, la Hanul lui Manuc, în "Sala Domnească", unde aveau loc baluri mascate şi serate mondene, la care se serveau platouri cu peşte sau cu felii de friptură rece de mistreţ, însoţite de vin alb sec şi vin negru, cafeaua Marghiloman era la mare cinste.
"Marghilomana" este, de fapt, o cafea turcească, fiartă cu rom sau coniac. Era servită în ceşti foarte mici, fără toartă, cunoscute sub numele de "filigeană". Cafeaua se fierbea în ibrice aşezate pe nisip încălzit cu cărbuni. În filigeană, boierul Marghiloman adăuga un strop de rom Jamaica sau de coniac foarte fin. Astăzi, există mai multe feluri de a prepara această cafea, nelipsit din toate fiind romul sau coniacul. La foc mic, se pun la fiert într-un ibric 100 ml de coniac şi două linguriţe de zahăr. Când amestecul dă în clocot se adaugă şi trei linguriţe de cafea. Se trage ibricul, se acoperă şi, după circa 2-3 minute, când cafeaua cade la fund, licoarea rezultată se pune într-o ceaşcă. Un alt mod de preparare constă într-o ceaşcă cu apă, care se pune la fiert, tot în ibric, cu o linguriţă de zahăr. Când apa dă în clocot, se adaugă romul şi cafeaua. Se serveşte fierbinte, eventual cu un trabuc, o data pe zi, la ora 17.

În trecut era favorita mea - exact cea descrisă mai sus.
Nu stiu câti dintre voi îsi amintesc despre acel minunat Coniac Bucur - era cel mai potrivit la o astfel de cafea.
Chiar si azi când nu o mai consum asa, sustin că a fost cea mai bună cafea băută în viata mea.