Un fel de JURNAL despre MANELE - George Pruteanu

4 febr. 2004
RĂSPUNS GENERAL ÎN "PROBLEMA" MANELELOR
• Am spus şi spun că, faţă de adevărata hrană spirituală (în care intră şi muzica), manelele sunt ca mucegaiul pentru pîine: ceva care alterează.
• Nu am nimic cu cei care ascultă manele şi nici cu cei care le cîntă; ei pot fi oameni cumsecade (din păcate, prea puţin instruiţi). Eu arăt că "prăjitura" e stricată, avertizez. În rest, e treaba celor care doresc să mănînce prăjituri stricate.
• Gusturile se discută. Altminteri, ştiinţa numită estetică ar fi vorbă goală - şi nu e. Doar gusturile în materie de culori şi de alimente (deci în chestiuni mărunte, uşurele) nu se discută (De gustibus et coloribus non disputandum).
• Nu "impun" nimănui ce să asculte şi nici nu doresc să se impună. Aşa cum "maneliştii" sunt liberi să cînte, eu sunt liber să-mi spun opinia despre ceea ce cîntă ei. Opinia mea este foarte negativă; e dreptul meu, aşa gîndesc. Consider că asemenea "sub-muzică" şi asemenea texte, mai mult decît penibile (uneori, oribile), fac rău igienei spirituale a românilor. Coboară nepermis de jos nivelul gustului public, îl trivializează. Buruienile nu lasă florile să crească. Dar nimeni nu e obligat nici să mă asculte, nici să mă creadă.

Vă rog să-mi daţi o lămurire: ce este frumosul?
Nu ştiu. Dar cînd îl văd, îl recunosc.
......................
Păi dacă dumneavoastră ziceţi că il recunoaşteţi, nu poate face oricine altcineva acelaşi lucru?
Frăţioare, Întrebarea "ce e frumosul" e la fel de grea ca şi întrebări precum: "de ce trăim?", "ce este Dumnezeu?", "ce rost are viaţa?", "ce e omul?" ş.a.
Simt şi înţeleg frumosul aceia care:
1) au un suflet şi o minte predispuse spre aşa ceva;
2) au citit cărţile potrivite;
3) au privit destule tablouri frumoase;
4) au ascultat muzică adevarată şi s-au pătruns de ea;
5) au trecut şi pe la teatru, pe la operă, au făcut ochi mari la un apus, la un curcubeu, la un val de mare;
6) au fost străbătuţi de un fior în faţa unui gest profund omenesc.
Iar cei care au şi un pic de har, reuşesc şi mai bine.
Aşa stau lucrurile, frăţioare.

"Dacă aţi avea dumneavoastră o casă de discuri sau televiziune sau aţi fi producător, dacă aţi şti că manelele v-ar duce către succes, nu le-aţi difuza sau nu aţi lansa anumiţi cântăreţi? Eu unul nu cred că nu aţi face acelaşi lucru."
Dacă aş avea o casă de muzică, n-aş edita, nici n-aş difuza manele; mai bine mor de foame.

"Manelele dacă nu le asculţi, nu îţi intră în cap"... Aici e buba: că dacă le asculţi, intră. Şi aşa începe pervertirea gustului puştilor, al adolescenţilor, al tinerilor etc.
"Manelele sunt ultima problemă la care să vă gândiţi". Nu-i adevărat. La economie nu mă pricep. Mă pricep, întrucîtva, la cultură. Manelele sunt un virus al culturii populare. Deci e firesc să mă preocupe - nu obsedant, ci cît se cuvine.

5 febr. 2004
Manelele nu reprezintă, totuşi, nivelul majorităţii, ci pe cel al unei minorităţi gălăgioase.
Nu mă gîndesc la interzicere, ci doar la o barare a accesului prin politici culturale ale acelor mass-media care nu sunt scelerate.

Manele la Casa de Cultură
"Luna februarie va fi una cu o activitate foarte intensă pentru Casa de Cultură «Mihail Sadoveanu» din Paşcani. În cursul următoarelor zile, sunt asteptaţi la Paşcani «crema» manelelor, mai precis Nicolae Guţă, Sorina şi Adrian Minune. «Am solicitat aceşti artişti la Paşcani deoarece avem semnale concrete din partea tinerilor că aceştia sunt iubitori de manele. Nu ştiu încă data exactă a sosirii lor, însă vom primi răspunsul acestora în câteva zile», a precizat Vlad Hariga, directorul Casei de Cultură din Paşcani." L(...) C(...)
Asemenea inconştiente "legitimări" (Casa de cultură!) agravează fenomenul şi-l ajută să prolifereze. E sinistru.

7 febr. 2004
După opinia mea, e inadmisibil ca instituţii ce ţin de stat/guvern (cum ar fi o Casă de cultură) să difuzeze aşa ceva. E o infectare voluntară a spiritelor. "Cerere şi ofertă", mi se spune... Şi pornografia se cere. Şi drogurile. Şi armele.

Manelele, oglinda societăţii româneşti contemporane? Nu. Manelele sunt negrul de sub unghiile netăiate ale societăţii româneşti contemporane. Pledez pentru igienă. Şi grosul societăţii româneşti contemporane e compus din oameni cu un bun-simţ al igienei moral-mentale. Nu vreau ca minoritatea grobiană să aibă putinţa de a influenţa.
• • •
"Manelele nu reprezintă un atât de mare pericol..." Ba reprezintă un pericol. Buruienile nu lasă florile să crească. Pericolul e ca aceia care abia descoperă viaţa să creadă ca asta e muzica, cînd e doar un zgomot nociv, ca acela al ţevilor de eşapament.

12 febr. 2004
Se mai face astăzi cultură, după părerea dumneavoastră?
Bine'nţeles că se mai face: unii scriitori mai scriu (şi publică), unii pictori mai pictează (şi expun), unii actori joacă (si au şi oarece spectatori) etc. Problema e alta: locul acordat culturii în viaţa publică a devenit unul marginal. Cultul ideii de cultură a scăzut sub limita admisibilă. Cultura elitei o duce bine, dar cultura de masă s-a degradat înfiorător, infestată de grosolănie, sexualitate de mahala, umor grobian, "j"mecherie, agramatism, ignoranţă. În casele de cultură sunt cazinouri, în căminele culturale - crîşme. Cărţile sunt de 7 ori mai scumpe decît în 1989. Televiziunile oferă 0,01% cultură. Se urmăreşte, parcă, îndobitocirea acestui neam. Asta e situaţia.

Ce părere aveţi despre muzica comercială (nu cea românească, inexistentă)?
Nu înţeleg bine noţiunea de "muzică comercială". Cea care găseşte cumpărători? şi Iglesias se vinde, şi Pavarotti, şi Aznavour, şi Alifantis. Manelele nu sunt muzică comercială pentru ca nu sunt muzică: ele sunt niste strigături sau nişte văicăreli ritmate sexual şi provenind din minţi oribil de sumar mobilate.
Şi în muzica "uşoară" apar, în lume, 3-4 piese pe an remarcabile (şi durabile), restul fiind "de consum", de "umplutură", de valoare mediocră, submediocră sau nulă (atenţie, manelele sunt sub zero, fiind nocive). Comercialul nu e un criteriu decît pentru bişniţari. Un artist nu-şi propune să "vîndă", ci să facă ceva nou şi reuşit.

"...Manelele sunt un stil muzical...". Manelele de acum sunt un stil muzical tot aşa cum lăturile sunt apă de băut. Alternativa la manele nu e doar muzica simfonică, cine a spus aşa o aberaţie? Există nenumărate valori în muzica pe care generic o numesc uşoară (de ex., din cei ceva mai vechi: Aznavour, Piaf, Beatles, Rolling Stones, Iglesias, Dassin, Adamo, Tom Jones, Nana Mouskouri, Boccelli, Dion, Elton John etc. etc., ca şi în cea populară, în romanţe, în cea de operă, de operetă, de café-concert, de promenadă ş.c.l.). Manelele nu sunt muzică. Sunt un zgomot ritmat, uneori lasciv, golănesc, alteori miştocar, hăhăit. Niciodată muzică, niciodată poezie.
"Versurile" manelelor nu sunt pur şi simplu proaste (sunt pline bibliotecile de versuri proaste), ci sunt vulgare, stupide, ţipător de inculte şi de grosolane, murdar mahalageşti. Versurile doar proaste sunt mult deasupra. Înlăturînd murdăria, aerul rămîne mai curat. Nici un motiv de panică: nimeni n-o să ridice nimănui cu sila nivelul de cultură.

25 febr. 2004
Ar trebui ca Statul, prin toate mijloacele de care dispune, să instituie un cult al culturii şi al bunei-cuviinţe, un cult al civilităţii şi al bunelor moravuri. Dar Statul e acum pe mîna unor mediocri, cu orizont îngust şi jos, şi puşi doar pe căpătuială. La noi, dar şi aiurea, în lume, se produce "sudamericanizarea" culturii. O mînă tot mai restrînsă de oameni au parte de fineţurile ei, în timp ce marile mulţimi sunt ţinute în sărăcie spirituală tot mai accentuată şi îndreptate pervers spre "divertismentul" grobian, spre frivolitatea nulă a aşa-zisei "distracţii" (entertainment), spre deşănţat şi lubric. Şi imbecilizarea progresează.

25 mar. 2004
Nu a interzis nimeni manelele, Doamne fereşte, cui i-ar da prin cap aşa ceva?! Dar locul lor nu e la televiziuni (şi la nici un mijloc de comunicare în masă), aşa cum locul urinei nu e în farfuria din sufragerie. Manelele trebuie să rămînă la nunţile de mahala, în crîşme şi bodegi soioase, pe casete de obor. Iar ideea dv., că trebuie date cît mai multe dobitocii ca să se "sature" lumea, e absurdă.

16 apr. 2004
Să lămurim un lucru: nu e vorba de ascultatul manelelor ocazional, din întîmplare sau dintr-o curiozitate de moment. E vorba de cei "infestaţi", care au făcut o slăbiciune reală, constantă, pentru un asemenea gunoi. Aceştia, departe de a fi o "întreagă naţiune", cum păreţi să credeţi. nu reprezintă mai mult de 10-15 procente din ansamblul populaţiei adulte. Vă erijaţi, patetic, în apărătoarea naţiunii, pe care eu aş fi "insultat-o": e o demagogie. Îmi respect naţiunea şi cred ferm în bunul ei simţ; cei cu gusturi atît de joase şi de pervertite nu reprezintă "naţiunea", aşa cum n-o reprezintă vînzătorii de droguri, cerşetorii, proxeneţii, sau prostituatele. Dumneavoastră nu daţi semne, în acest mesaj, că aţi şti ce am făcut eu, cu adevărat, pentru cultura română. Dar una din misiunile mele, ca om implicat în metabolismul cultural al României, e să împiedic proliferarea prostului-gust, a mitocăniei ritmate, a vulgarităţii săltăreţe. De ce grosolănia ar fi liberă să se manifeste, şi raţiunea care o dezaprobă, nu? Dacă la o petrecere ascultaţi manele cu plăcere, fără să vă vină rău, înseamnă că nu sunteţi ceea ce spuneţi, "o artistă", şi aş avea tot dreptul - oricît vi se pare de revoltător - să vă bănuiesc de o cultură generală şi muzicală precară. Chiar faptul că numiţi manelele "latură a artei", punîndu-le lîngă Mozart, e suspect: manelele sunt doar o manifestare a langorilor sau libidinilor de mahala, de o vacuitate spirituală vecină cu vidul şi de o puerilitate grosieră a textului, frizînd uneori oligofrenia. Locul lor e în cîrciuni de periferie şi la nunţile pegrei, dar nu în mass-media.
Tot ceea ce fac, fac pentru "actul artistic de valoare", căruia mă strădui să-i fac loc, dînd buruiana laoparte. Aberaţii ca Big Brother, manelele sau Ciao, Darwin trebuie considerate periculoase spiritual ca o epidemie, contra căreia se iau măsuri profilactice. Altminteri, în lipsa dialecticii refuzului, cei încă fragezi la minte, cei influenţabili riscă să ia asemenea orori drept "normalitate".

24 iul. 2004
"...Vâlva pe care o faceţi în jurul manelelor este fără rost..."
Fac această "vîlvă" pentru a arăta celor care au bunăvoinţa să mă asculte că manelele sunt faţă de muzică ceea ce sunt lăturile faţă de mîncare. Faptul că "se castiga multi bani din asta" nu spune nimic pozitiv: şi din droguri şi din pornografie şi din arme se cîştigă mulţi bani. Afirmaţia dv. că "nu exista o cultura in Romania" este, ca să mă exprim blînd, o monstruozitate. Este o imensă cultură în România şi faptul că dv. nu aveţi habar de ea nu vă onorează deloc. Manelele sunt... sub-sub-cultură, o manifestare năduşită a golăniei. Nu am decît interese pur ideale, spirituale. Am acceptat invitaţia tocmai pentru a spune în direct (nu pe la colţuri) ce gîndesc. Nu de oameni mi-e silă, ci de acest josnic fenomen mediatic.

Doresc ca acest topic sa ramana asa cum se prezinta acum, nu vreau sa se transforme intr-o dezbatere. Am postat de pe site-ul lui George Pruteanu, parerile lui despre manele si cum el a trecut in nefiinta, orice controversa pe aceasta tema, nu-si are rostul! Multumesc.