Premiul Nobel pentru LITERATURĂ pe 2009

Premiul Nobel pentru LITERATURĂ pe 2009 a fost atribuit scriitoarei germane de origine română Herta Muller.

Herta Muller s-a născut în Banat într-o familie de şvabi şi a emigrat în Germania în 1987.

Tema predilectă, aproape obsesivă a romanelor şi povestirilor scrise de ea
este experienţa regimului comunist în România.

Apartenenţa la grupul de scriitori disidenţi de etnie germană din România,
AKTIONSGRUPE BANAT ("Grupul de Acţiune Banat") format din studenţi şi scriitori de etnie germană din România,
care aveau o atitudine protestatară, neacceptată de regimul comunist, o aduce pe Herta Muller în atenţia Securităţii.
Pentru că refuză să colaboreze a fost persecutată, a fost concediată şi expediată pentru reeducare
într-un "mediu muncitoresc sănătos" la întreprinderea "Tehnometal".
Herta Müller a lucrat apoi ca traducătoare.
Ulterior, şi-a câştigat traiul lucrând la câteva grădiniţe şi acordând ore particulare de germană.
Biografia sa este prezentată în volumul "Regele se înclină şi ucide".

Volumul de debut, "Niederungen" - "Ţinuturile joase", a apărut în 1982, după o puternică confruntare cu cenzura,
care i-a limitat simţitor manuscrisul. Peste doi ani, cartea a fost publicată şi în Republica Federală Germania,
exact aşa cum fusese scrisă de autoare. Reacţia autorităţilor din România a fost dură: i s-a interzis să mai publice.

În 1987, Muller emigrează în Germania, împreună cu soţul ei de atunci, scriitorul Richard Wagner.

A fost propusă pentru prima oară la premiul Nobel în 1999 de către comunitatea aceademică din Germania.
Scriitoarea a declarat în repetate rânduri că Nobelul nu este un obiectiv important pentru ea.

Hertei Muller i-au fost decernate premiul european pentru literatură ''Prix Aristeion'' şi
premiul internaţional pentru literatură IMPAC-Dublin.

În România, cărţile ei au fost traduse de scriitoarea Nora Iuga.

În România cărţile ei sunt traduse de scriitoarea Nora Iuga:

" Fiecare carte a acestei scriitoare germane născută în Banatul românesc, indiferent de genul abordat,
poartă amprenta terorii secrete care nu poate fi ştearsă din memoria ei.
În cărţile Hertei Muller, Securitatea nu este doar o instituţie represivă,
ea îmbracă toate aspectele răului uman: de la umilinţă şi hărţuire pînă la frică, tortură şi moarte.
De aceea, dialogurile ei cu Securitatea nu se limitează la obişnuitele anchete care apar de obicei ca trase la indigo
în majoritatea cărţilor pe această temă. La Herta Muller răul se arată ca o premoniţie în fiecare detaliu
al lumii înconjurătoare: sînt mesaje secrete în plante, în obiecte, în ritualurile zilei,
graiuri ascunse pe care numai ea le ştie vedea şi de aceea textul însuşi pulsează de senzori care semnalizează alarma.
Cea mai complexă şi mai completă carte a Hertei Muller este în acest sens "Animalul inimii",
o carte care te învaţă să rezişti, să te salvezi, să trăieşti.” (Nora Iuga)

Cărţile Hertei Muller apărute în România, la editura "Polirom", sunt:

" Încă de pe atunci Vulpea era Vânătorul "

" Animalul inimii " ... " Am scris această carte în memoria prietenilor mei români
care au fost ucişi în timpul regimului Ceauşescu. Am simţit că este datoria mea să fac asta. " (Herta Muller)

" Regele se-nclină şi ucide " ... o selecţie de texte cu caracter autobiografic

" În coc locuieşte o damă " ... un volum de poezii

" Este sau nu este Ion " ... Cartea este insotita de un CD audio continind poeziile in lectura autoarei,
realizat in colaborare cu sectia romana a Deutsche Welle (redactor Rodica Binder).
Volumul reuneste poezii scrise de Herta Muller folosind cuvinte decupate din reviste,
cu precadere din Plai cu boi: texte vaporoase, suprarealiste, jucause.
Un deliciu literar si vizual, poeme si colaje simultan,
un volum care se cere nu numai citit, ci si privit.
Este prima carte scrisa in romana a autoarei de la plecarea in 1987 in Germania.

„Herta Muller isi scoate de sub pat, de sub cap, plaiul cu boi, ia forfecuta de unghii si harst taie cuvintele,
le pune’n mojar si face colaje, cofraje, montaje, blocuri cu multe etaje in absurdistan
unde urmuz e capitan si limba romana se unduieste sub rasfaturi germane ca o cadina.” (Nora Iuga)

Poezii din cartea " În coc locuieşte o damă "

în casa cu fulgi locuieşte-un cocoş
în casa de frunze aleea
în casa de-aluat un cozonac
şi-n casa de apă un lac
în casa din colţ stă patrula
şi dacă zboară unu-n abis
fireşte e iarăşi un sinucis
în casa de hîrtie stă opinia-n ramă
şi-n coc locuieşte o damă
__________________

îmi zice ofiţerul
ce faci atît scandal
pistolu-i în costum
şi mama spune cum
nu vezi şi ploaia
fuge prin copac
cu pantofii mei de lac

în capul tatei un hipopotam
a incendiat aseară zăpada
şi cine-a fugit în Canada
faci prea mult tam-tam
__________________

bărbatul care nu se adună
are un cal mic ca o prună
l-a înhămat la creier
şi-n trifoi îl cânt-un greier
de şi-l plimbă pe peron
zici că-i moartea cu breton
când îşi face ochii roată
poţi să vezi bolta-nspicată
prinsă-n cuie de călcâie
ca o râie
__________________

noaptea purta câmpia pe-un deget
lăzi cu numele noastre
adrese pocite nervoase
şi camioane ca nişte ferestre cu bec
circulau spionând dacă vin unde plec
un măr mai aveam de obraz îl muşcam
repede carnea-i terminam
şi făceam haz de necaz doar cu mine
chicoteam parcă eram cheile doamnei vecine
__________________

la şase-a plecat un tren cu lapte
la şapte-a plecat un marfar
la opt trenul de noapte
la nouă a oprit ascensorul
din el a coborât un costum şi-un chibrit
şi-a întrebat cu ochi gri ca strugurii
unde-i o gară pe-aci
o fi pe-acolo pe-undeva
i-am spus şi mă pieptănam
şi-n plata domnului îl lăsam

deasupra casei aer rece
paşi de capre pe la zece
picioare-n spume închiriate
pentru că la unsprezece
unele vor fi tăiate
__________________

Putem spune ca este al doilea roman, dupa George Palade, laureat al Premiului Nobel.

Da, dar dacă Herta Muller s-ar fi numit Popescu Maria, ar mai fi luat valoroeul Premiu Nobel ?

abbilbal a scris:

Da, dar dacă Herta Muller s-ar fi numit Popescu Maria, ar mai fi luat valoroeul Premiu Nobel ?

Nu!
Crede cineva altceva?