Politica se face cu... caricaturi

o fi caricatura sau ceva real ? N-avem noi parte de norocul asta..

Oricum, în mai putin de doi ani va veni alt Presedinte.
Crezi că o să fie mai bine?
Mi-e teamă că următorii 5 ani după această guvernare o să fie cea mai neagră perioadă din istoria României, în special dacă vom avea oameni ca Antonescu si Ponta la putere.

Doamne ai milă de poporul nostru!

L-am vazut azi pe Basescu pe tvr.ro.
Daca va amintiti, eu am zis ca nu e corect ca a intrat in polemica in direct cu
Raed Arafat.
Ce credeti? Azi Presedintele dadea acest exemplu ca fiind ceva incorect.
Ma intreb daca o fi citit cumva forumul nostru?
Mai stii....

Ce pseudonim o fi având la Popas?
O fi ultimul utilizator (Profetul) căruia Abby i-a urat „Bun venit”!
Dacă ar fi stiut abbilbalul nostru...

Da, ai spus aceea si am fost de acord cu tine chiar atunci:
Presedintele nu trebuie să intre în detalii.

Emil Condor a scris:

Oricum, în mai putin de doi ani va veni alt Presedinte.
Crezi că o să fie mai bine?
Mi-e teamă că următorii 5 ani după această guvernare o să fie cea mai neagră perioadă din istoria României, în special dacă vom avea oameni ca Antonescu si Ponta la putere.

Doamne ai milă de poporul nostru!

nu cred c-o sa fie mai bine. Sa reconstruiesti 20 de ani de jaf nu-i simplu si nici nu vad pe cineva capabil s-o faca...

Ion a scris:

L-am vazut azi pe Basescu pe tvr.ro.
Daca va amintiti, eu am zis ca nu e corect ca a intrat in polemica in direct cu
Raed Arafat.
Ce credeti? Azi Presedintele dadea acest exemplu ca fiind ceva incorect.
Ma intreb daca o fi citit cumva forumul nostru?
Mai stii....

Ioane el este bolnav si cu capul plin de aceea e incoerent,vai noua!

cactus a scris:

Emil Condor a scris:

Oricum, în mai putin de doi ani va veni alt Presedinte.
Crezi că o să fie mai bine?
Mi-e teamă că următorii 5 ani după această guvernare o să fie cea mai neagră perioadă din istoria României, în special dacă vom avea oameni ca Antonescu si Ponta la putere.

Doamne ai milă de poporul nostru!

nu cred c-o sa fie mai bine. Sa reconstruiesti 20 de ani de jaf nu-i simplu si nici nu vad pe cineva capabil s-o faca...

Eu sunt sigura ca o sa fie mai bine,macar astia nu-s corupti nu au vile si conturi iar jaful cel mai mare s-a facut pe vremea lui basescu,ati vazut ce vila si-a tras boagiu la Snagov?
Eu o credeam ca e cea mai corecta dupa blaga,ghici ghicitoarea mea cine a intermediat mircea toader a fost mandatarul,fantastic cita nesimtire

Sa muritzi bine

cactus a scris:

Sa muritzi bine

Trei putori cunosc pe lume,
Ale-acestui brav popor,
Sunt putori ce au renume,
Cä "muncesc"...dar färä spor.

[quote="ostrovna"]

cactus a scris:

MORTALA DE TOT!!!

Tocană portocalie cu ciolan afumat à la Băse
Ingrediente
Un popor mare, necopt, fara miez;
Mult ciolan;
Trei patru partide mari si cateva mai mici de diverse culori;
O blondă de Pleşcoi;
Un vârf de boc;
O legatura mare de servicii secrete cu urechi fine;
O curte constitutionala moale si bine fragezita;
Cateva cozi de procurori;
Doua trei sindicate stafidite;

Condimente:
Apa de ploaie;
Praf in ochi;
Gargara macinata;
zeama de baliverne;
Tupeu cat cuprinde;

Se taie poporul in doua parti, una buna si una rea. Apoi fiecare bucata se taie in doua, una buna, una rea, si tot asa pana se formeaza bucatele mici ce pot fi mancate dintr-o inghititura. Se separa apoi bugetarii de nebugetari, medicii de pacienti, profesorii de studenti, copii de parinti, grasii de slabi, si se lasa la decantat pana se ridica la suprafata uscaturile. Acestea se culeg cu atentie si se pun deoparte intr-un recipient caldut. Din restul se taie 25%, se scoate vlaga si se pune la foc mic, cu zeama de baliverne si cu praf in ochi, sa nu se prinda. Se acopera cu un capac mare ca sa nu rasufle si din cand in cand se stinge cu putină apa de ploaie.

POFTA BUNA !

durerooos

cactus a scris:

durerooos

Apariţii editoriale
Util si placut - Nicolae COANDE
(citeste alte articole de acelasi autor »)

Pe scurt, vă rog!
de Václav Havel, Editura Curtea Veche, 2009

Numele lui Václav Havel este destul de cunoscut în România, mai ales că scriitorul a fost președinte al Cehoslovaciei, imediat după 1989, și, apoi, al Cehiei, după ce Slovacia a devenit stat independent. Este cunoscut ca un autentic disident, luptător pentru libertăți și drepturi civile într-o Cehoslovacie care în 1968 a luptat deschis împotriva forței brute a Moscovei. Havel, recent dispărut dintre noi și plâns de o întreagă Cehie, a fost un scriitor cu merite recunoscute pe plan internațional, un autentic om de teatru, în slujba căruia a fost întreaga sa viață. Piese ale sale au fost jucate încă din tinerețe pe Broadway, dar și în săli din întreaga lume (nu știu dacă și din România!), iar cărțile sale au fost traduse în numeroase limbi. Teatrul său a fost tradus în românește (a apărut tot la Curtea Veche), iar prima sa carte apărută în România, după 1991, a fost faimoasa „Interogatoriu în depărtare“, o carte de convorbiri la distanță. Scriitorul a răspuns atunci întrebărilor jurnalistului Karel Hvizd’ala, care i le-a trimis prin emisari secreți și astfel cartea a apărut inițial în Occident.
„Pe scurt, vă rog!“ este o carte ce poartă pecetea gânditorului, dar și a artistului Havel, cu pornire din jurnalul pe care ex-președintele l-a ținut în 2005 cu prilejul unui sejur mai îndelungat în SUA. Atunci, Havel a avut ocazia de a studia, de a scrie și de a vizita SUA așa cum în perioada când era șef de stat nu a fost posibil, deși s-a deplasat de mai multe ori acolo. Acest jurnal american se întretaie cu note de lucru din perioada mandatului prezidențial, începând cu 1993, în care omul, dar și președintele Havel își face temele conștiincios, așa cum trebuie să le facă un șef de stat care are responsabilități naționale și internaționale. Toate aceste notații sunt intersectate de alt dialog cu Hvizd’ala, în alte condiții decât cele impuse de cenzura politică a statului comunist ceh. De aici, o carte ca un bric-a-brac, cu un aer fermecător, însă, în care notațiile artistice și cele politice sunt întrețesute în desenul din covorul cotidian cu acel farmec al scriiturii lucide și inteligente ce caracterizează arta lui Havel. Vedem la lucru un spirit potolit, nu mai puțin reflexiv, atent la toate nuanțele muncii sale de șef de stat, un veghetor la starea de lucruri din țară și din Europa, atent însă inclusiv la micile nemulțumiri din propriul anturaj sau la cele mai mari ale guvernului său (guvernul nu mă prea are la inimă, notează el ironic).
Figura complexă a celui care a scris „Puterea celor fără putere“ se vede clar în aceste notații calme, deloc efuzive, dar pline de substanța unui gânditor autentic. Omul Havel remarcă, în America, educația străzii, felul în care șoferii dau prioritate pietonilor, cu politețe și respect, spre deosebire de Rusia, notează el ironic, unde sunt doar două variante: sari peste pieton sau îl strivești ca pe o insectă. Evident, nici Cehia nu e scutită de acest tip de comportament și Havel deplânge revenirea greoaie la normalitate a unei țări închistate timp de peste 40 de ani în lagărul comunist. Și când te gândești că România are de învățat de la Cehia! Finețea observațiilor (felul în care dorește pregătirea vizitei lui Clinton, de la politica pe care o vor discuta, până la dorința președintelui american de a cânta la saxofon într-o faimoasă cafenea pragheză) dovedește acest remarcabil simț al etichetei, dat de o educație care face din Havel un exemplar splendid de european central civilizat, onest, dornic de dialog, incapabil de ură și de resentimente. A trecut de curând la cele veșnice, după o luptă cu un cancer nemilos și ne rămâne în minte figura lui Bill Clinton, la funeraliile sale, plângând și regretând un om cu care s-a înțeles minunat și cu care a cântat, a discutat și a băut cândva bere la Reduta, faimoasa cafenea a artiștilor praghezi.

Andrei Plesu despre Dan Diaconescu
În condiţii normale, despre Dan Diaconescu n-ar fi trebuit să ştim nimic. Inteligenţa lui nu depăşeşte marginile unei sprinţare şmecherii de Caracal, raporturile lui precare cu limba română se înscriu strict într-o funcţionalitate de duzină, înfăţişarea şi comportamentul lui pendulează între banal şi stînjenitor. Ar fi putut fi organizator de chermeze într-un tîrg de provincie, ar fi putut, în cel mai bun caz, să facă o carieră de activist în vreun consiliu judeţean din Oltenia. Dar pentru că sîntem în România, acest ins "fără însuşiri" (cum ar fi spus Musil) a devenit milionar şi vedetă. Ziarele vorbesc de o avere aiuritoare (30 de milioane de euro, 2 Rolls-Royce- uri, un Bentley, 2 elicoptere, iaht, vile etc.). A fost premiat de Asociaţia Profesioniştilor din Televiziunea Română, dar şi de alţii, a fost şef la Jurnalul Naţional şi la Cotidianul, face rating, vrea să se extindă pe piaţa internaţională, iar de curînd, după dramoleta cu arestarea, ameninţă că va candida la preşedinţie, în numele unui nou partid, botezat, nici mai mult, nici mai puţin, "Partidul Poporului Român". Să fie vreun secret genetic? (Aud că tatăl milionarului nu e nici el de ici de colo: a trimis o scrisoare preşedintelui SUA, propunîndu-i să instaleze o bază militară americană la Caracal). Cum să-ţi explici un asemenea succes, cum să pricepi transformarea neantului în stea? Nu poţi decît să citezi un admirator al OTV-ului, care, pe un blog, îi spunea tandru patronului: "ieşti (sic!) cel mai tare!". Dan Diaconescu nu are decît un singur criteriu: audienţa. Şi o singură abilitate: acomodarea la nivelul cel mai de jos al consumului public: cadavre pierdute, vraci providenţiali, scandaluri politice şi de familie, dezvăluiri senzaţionale. Prost-gust, trivialitate, sub-nutriţie intelectuală, hîrjoană calomnioasă, jeg. Justificarea? Lumii îi place. Lumea vrea! Lucrurile de genul ăsta îi plac, în orice caz, dlui Diaconescu. Ăsta e universul lui, dacă nu cumva mă înşel şi, de fapt, cînd nu e pe post, se dezmorţeşte niţeluş răsfoind Shakespeare sau Rimbaud. Da, lumea vrea tot soiul de ieftinătăţi, tot soiul de stimulente pentru viscere. Mă mir că nu vedem încă pe OTV execuţii în direct, seriale porno, copii torturaţi şi crime filmate "cu camera ascunsă". Rating-ul ar deveni apocaliptic. Există, în fiecare din noi, o zonă inavuabilă de cruzime, curiozitate vicioasă, perversiune morală. A valorifica însă tocmai această zonă, a întărîta ce e mai rău în om, a face spectacol din mizerie, a convoca "publicul larg" la o extatică bălăcire în lături e cinic, e iresponsabil, e ucigător. Sper că, din cînd în cînd măcar, Dan Diaconescu are mici insomnii, vagi nelinişti sufleteşti: în fond, e un periculos distribuitor de droguri, un instigator la disoluţie sufletească, la torpoare mentală, la sub-umanitate. Mineriada de hîrtie Şi totuşi, ni se spune - o spune Dan Diaconescu însuşi - România se bucură să-i devoreze oferta. Am mai spus-o: nicăieri în lume (atîta cît pot vorbi din experienţă directă) nu există un asemenea post de televiziune. Există posturi comerciale, există emisiuni îndoielnice, dar nicăieri nu se îngăduie unui utilizator al eterului să livreze, zece ore pe zi, dejecţie pură. Nici o televiziune cît de cît responsabilă nu-şi invită spectatorii să savureze haznaua. Dacă însă România poate fi echivalată cu "fanii" OTV, atunci avem dreptul să spunem că România este o ameninţare la adresa propriei ei siguranţe naţionale. Nu teroriştii, nu corupţia şi cu atît mai puţin presa în ansamblul ei. Ci România lui Dan Diaconescu. Aici atingem punctul central al perplexităţii şi al neliniştii. Căci în vreme ce CSAT face gafa de a-şi antagoniza întreaga lume gazetărească, punînd-o pe aceeaşi listă cu Bin-Laden, membri marcanţi ai aceleiaşi instituţii, de la preşedinte la prim-ministru, de la unii membri ai cabinetului la parlamentari subţiri "de-ai noştri" consimt să apară la OTV. Cine critică puterea n-o poate face decît interesat şi se face vinovat de trădare. Cine omoară, seară de seară, suflete e frecventabil. Traian Băsescu face "în direct" schimb de bancuri cu Dan Diaconescu, îi răspunde şugubăţ la întrebări de genul "v-aţi înşelat vreodată nevasta?" sau "care din fetele din studio vă place mai mult?" şi stabileşte că 99% dintre români ascultă cu plăcere manele, (precizînd, totuşi, că el personal e mai "elitist": se distrează cu colinde "chiar şi vara"). Ştiu, aşa-i politica! E vorba de "fineţuri" electorale, de strategice jocuri de picior. Dar asta nu face decît să-mi sporească îngrijorarea faţă de maladia naţională întruchipată de OTV. Şi să-mi amplifice teama faţă de România lui Dan Diaconescu.

Ţara pe uliţă[/b]



24 ianuarie 2012
Doru Buşcu







A-nceput de ieri să cadă cîte-un boc, acum a stat. Piaţa
s-a mai răzbunat pe guvern, dar tot grămadă-i pe-nserat. Nu e Udrea,
dar e bine – şi Baconschi-i foarte bun. Ne-am mai liniştit acum, dar
năvalnic vuiet vine de pe drum. Sînt studenţi, sînt şi suporteri, chiar
şi babe vezi scandînd. Bugetari, oameni de rînd. Sub pancarte vezi
reporteri înjurînd. Ba se răscolesc şi cîinii maidanezi, şi sar la ei.
Sus pe garduri sînt femei. Urlă ca turbaţi bătrînii, parcă-s zmei.
„Ce-i pe drum atîta gură?“ – „Nu-i nimic, nişte şpăgari. I-asupresc pe bugetari. Ca să fie dictatură, pe cai mari.“
Unii-l iau pe Boc la ştangă, că e sluga Celui Beat. Îl trimit să bea pişat: „Du-te, bă, şi fă-te mangă la Palat!“

El degrabă-n jur chiteşte alt ministru jos să dea. Dar de cine să se
ia? De Elena nu-ndrăzneşte, că-i belea! „Uită-te la ăsta, frate, cum
se-agaţă el de post! Nu e mic cît e de prost. Şi-a găsit sub cinci
mandate adăpost!“

Au un nod în gît piticii, uite-aşa, fără motiv. Se simt vinovaţi fictiv. Dar aici e mîna fricii de Beţiv.
Pîn’ la urmă îşi adună vitejia din chiloţi: „Sîntem un partid de hoţi. Nu
ne-o smulge vijelia chiar pe toţi!“ Şi tîrîş se-nfăţişează la piciorul
Celui Chel. E puţin scăpat pe el, dar îndură şi bravează, copăcel. „Vrei
să bei?“ – „Mersi, stăpîne, nu-ndrăznesc să deranjez. Mulţumesc, nici
să fumez.“ – „Ia un fum de-aici, bătrîne. Mă distrez! Şi apoi, nu-i asta
viaţă? Guvernarea merge şnur. Ce plăceri să-mi mai procur? Ne doare pe
noi de Piaţă drept în cur. Opoziţia e moartă. Demonstranţii-n stradă
gem. Eu de oameni nu mă tem. Vrea pulimea altă soartă? Hai să bem!“

Pare vesel Marinarul. Dar în suflet – numai scrum.
„Ăsta m-a lăsat în drum. Îi dau una cu paharul. Chiar acum. Ce să fac?
Anticipate? Şi unde-l îngrop pe Boc? Sau mai bine fac un joc? Să le
comasăm pe toate, la un loc!“

Emil Boc a refuzat să comenteze zvonurile despre demisia sa din funcția de prim-ministru și a precizat că știe foarte bine ce are de făcut.

Întrebat de jurnalști, după videoconferinţa de la MAI, dacă intenționează să demisioneze, premierul a refuzat să comenteze acest aspect. Emil Boc a declarat însă că va răspunde în primul rând în fața colegilor de partid și abia apoi în fața presei.

"Nu comentez asemenea decizii sau asemenea speculaţii. Ştiu ce am de făcut. Fiţi siguri că voi spune în primul rând în faţa colegilor şi după aceea presei ce are de făcut Guvernul şi partidul în perioada următoare ", a spus Emil Boc.

Declarația lui Emil Boc vine după ce evz.ro a scris că premierul urmează să-și dea demisia în curând, iar în locul lui va veni un tehnocrat.

”Conform unor surse democrat-liberale, după reuniunea tensionată de marţi cu grupurile parlamentare, însuşi premierul a ajuns la concluzia că cea mai bună soluție ar fi demisia(...). Soluţia care se conturează este aceea a unui guvern cu premier tehnocrat, dar cu majoritatea miniştrilor politici”, scrie evz.ro.

Mai mult: EVZ: ”Premierul demisionează”. Emil Boc: ”Nu comentez. Știu ce am de făcut” - Ştiri interne | Libertatea.ro

Caricatura fiinde el si igas,vai de ei ce prosti lipsiti de cultura,zice igas azi ca-n filmele cu prosti: vaduvit= vadit

Ion a scris:

Václav Havel

Da, un om foarte îndrăgit în toate cercurile sociale!