Obiceiuri si traditii din postul Pastelui, de Pasti si din Saptamana Luminata

CE MAI INSEAMNA AZI POSTUL CRESTIN

Avand la dipozitie atatea modalitati de a „trisa”, cati dintre noi mai tin post cu adevarat? Iata ce inseamna postul autentic la crestini, dar si la alte religii.

Postul crestin, un sacrifiu

Adevaratul post crestin inseamna sa renunti la ceva „lumesc” pentru a te putea concentra pe rugaciune, pe relatia cu Dumnezeu. Primii crestini obisnuiau sa renunte la mancare, considerand ca spiritul este mai puternic atunci cand trupul este slabit.
Din pacate, noi am pastrat dimensiunea alimentara a postului si am uitat ca acesta inseamna mai mult rugaciune si umilinta. Astazi, postul inseamna doar sa renunti la carne, lapte si oua, chiar daca le inlocuiesti cu tofu, snitele din soia, margarina vegetala sau prajituri „de post”.
Conform Bibliei, poti posti si renuntand la altceva decat la mancare, de exemplu la relatiile sexuale. Unii credinciosi considera ca postesc si daca renunta la televizor sau alte ocupatii „lumesti”, fara a-si schimba alimentatia.

Postul dincolo de alimentatie

Dar a renunta la unele placeri nu este de ajuns. Ce ar mai trebui sa facem ne spune tot Biblia: „dezleaga lanturile rautatii, deznoada legaturile robiei, da drumul celor asupriti si rupe orice fel de jug”, „imparte-ti painea cu cel flamand si adu in casa ta pe nenorocitii fara adapost” (Isaia 58, 6-7). Cati dintre noi fac aceste lucruri, care sunt mult mai importante decat inlocuirea prajiturilor „de dulce” cu cele de post?
La fel de important este ca postul sa nu devina motiv de lauda. „Cand postiti, sa nu va luati o infatisare posomorata, ca fatarnicii, care isi slutesc fetele, ca sa se arate oamenilor ca postesc.” (Matei, 6:16)

Postul in istorie

Primele mentiuni despre postul crestin se fac in Vechiul Testament. Chiar daca nu apare cuvantul post, se spune ca Moise a renuntat la mancare 40 de zile si 40 de nopti, exemplul lui fiind urmat de regele David si de insusi Iisus.
Biblia nu impune postul ca o regula absoluta si nici nu spune cand ar trebui sa postim – se deduce ca fiecare o face, atunci cand simte nevoia unei apropieri de Dumnezeu.
Cei care au impus postul cu durata fixa ca o regula, au fost primii preoti crestini. Se banuieste ca obligatia de a posti inaintea Pastelui le revenea noilor crestini, inainte de a fi botezati, dar ei au pastrat obiceiul in fiecare an.

Postul la alte religii

Mai toate religiile au o forma de post, fie ca se refera la mancare sau la altceva, importanta lui fiind variata.
Postul catolic, mai bland decat cel ortodox, poate inseamna sa renunti la carne (dar nu la oua si lapte) in anumite zile sau sa mananci mai putin in altele. Pentru musulmani, postul este foarte important, cel mai cunoscut fiind postul Ramadanului care dureaza o luna. Intre rasaritul soarelui si apus este interzisa mancarea, apa, dar si relatiile sexuale sau masturbarea. Cei care nu se pot abtine de la mancare din motive de sanatate, trebuie sa ofere mancare celor saraci.
Si in religia mormona se posteste, regula fiind ca oamenii sa sara peste doua mese consecutive, apoi sa doneze mancare sau bani saracilor. La budisti si hindusi, postul inseamna fie renuntarea totala la mancare intr-o anumita perioada, fie renuntarea la alimentele solide, fiind permise laptele sau sucurile de legume si fructe. Foto: Shutterstock

Sursa: Unica.ro - (Erika Chivu)

lutra vulgaris a scris:

Nasol si jalnic.
Dupa 2.000 de ani.
Dealtfel un singur Dumnezeu sarbatorim de doua ori pe an. Nasterea si moartea Lui.

Cel putin aici la noi se da si al 13 si al 14 salariu cu ocazia acestor sarbatori (acum diminuat) si 3-4 zile libere.

De asta e bine sa ne uitam din cand in cand in Biblie.

"În Sâmbăta Mare se sacrifică, în mod ritual, mielul, și se prepara cighirul, friptura și borșul de miel, se vopsesc și se încondeiază ouăle și se face pască. Spre deosebire de sărbătoarea Crăciunului, de Paște nu se pregătesc multe feluri de mâncare, de unde și zicătoarea, frecventă în Bucovina: "Crăciunul este sătul, Iar Paștele este fudul."

Anul acesta, primul dupa o viata, nu m-am sculat dis de dimineata, sa pun la facut cozonacii; prima data cind nu miroase bucataria a esente rare , nu rasuna in surdina muzica bisericeasca , nu e cald-cald si eu nu-s stressata ca nu cumva anul asta sa nu-mi iasa..
De regula faceam din 3 kg , sa si impart.
Acum imi aduc aminte cu regret de intrebarea care m-a uluit si m-a amuzat teribil, la primul cozonac facut cadou unui grec: " cum a intrat in cozonac umplutura??"
Tot cu duiosie, imi aduc aminte de zilele astea de pregatiri intense cind bunica mea era cea care trona in bucataria curata-curata, calda si frumos mirositoare. Reteta ei complicata, cu mult unt si smintina, cu oua nenumarate si cu ore de framantat, dar si cu rezultate spectaculoase, cu cozonaci imensi si pufosi, o am, dar nu am aplicat-o decit rar, din lipsa de timp. Am pastrat de la ea obiceiul cu bucataria curata luna si..crucea facuta cu mina pe aluatul gata de pus la dospit. Ruga la Maica Domnului sa imi binecuvinteze truda o spun in timp ce asez "culcusul" viitorului cozonac si il acopar cu doua stergare frumoase; apoi il las ...desigur mai putin decit facea bunica, pentru ca..iar nu am timp. Restul retetei, il pastrez ca la ea si, uite asa, ies cozonaci ..mai mult umplutura si aluat mai putin, dar ..asa ne plac, mai mult ca o prajitura.
Cum va spuneam, anul acesta traiesc din amintiri: la mine in bucatarie e curat-curat, dar nu miroase a vanilie si rom, a coaja de lamaie si portocala proaspat rase...Anul acesta , cu regret, am comandat cozonaci...tocmai din Salonic, ca aici nu se fac umpluti cu nuca...La cele mai bune cofetarii, aici gasesti cozonaci umpluti cu ciocolata , sau cu ..castane! Pfuii! Asa ca...acum troneaza pe locul cuvenit alor mei..cei trimisi din Salonic; buni, dar...
Promit insa ca la anul o sa fac cantitate dubla: si pentru ce nu am facut acum.
Dupa tritetea rastignirii, bucuria invierii serbata lumeste, cu prietenii si familia, nu va mai fi lipsita de cozonacii facuti de mine insami.

La noi Doina a vopsit ouale. Am facut de mai multe feluri. Marmorate:



sidefate, vopsite clasic si oua cu imagini:





Acum se prepara drobul, borsul si stufatul de miel. Mai incolo friptura si cozonacul.

Paste Fericit tuturor, multa sanatate, noroc si fericire alaturi de cei dragi.

Pai sigur ca da, alaturi de cei dragi, de acord cu tine, dar am ramas cu gandul ce-ai zis tu ca se prepara: drob, bors, stufat si cum banuiesc eu, se pare ca vor iesi nemaipomenite!
Sa le mancati sanatosi, iar de nu le puteti birui, noi suntem aici si sarim in ajutor mintenas!
Paste fericit!

Săptămâna luminată este prima săptămână care urmează după Învierea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În tradiția greacă se mai numeşte şi Săptămâna reînnoită (în greceşte Diakaimsimos) pentru că întreaga creaţie este reînnoită prin Domnul Iisus Hristos. Se termină în duminica următoare, numită Duminica Tomii.

Pentru creştinii ortodocşi, Săptămâna luminată este începutul unei perioade de sărbătoare care se termină după cincizeci de zile la Pogorârea Duhului Sfânt. În Liturgică, această perioadă se numeşte Penticostar.

Această sărbătorire include şi obiceiul creştinilor de a se saluta cu cuvintele-mărturisire Hristos a înviat, urmată de răspunsul Adevărat a înviat, inspirate de Evanghelia după Luca 24, 34.

Slujbele din Săptămâna Luminată se ţin cu Uşile Împărăteşti larg deschise. Astfel, privirea spre altar nu mai este împiedicată de nimic, ceea ce simbolizează uşa deschisă de la mormântul Mântuitorului, dar şi ruperea catapetesmei Templului din Ierusalim în momentul morţii Mântuitorului. În plus, în Săptămâna Luminată este interzis complet postul pentru toţi ortodocşii, credincioşii întremându-se astfel după cele opt săptămâni de post anterior Sfintelor Paşti. În Săptămâna luminată și până la Înălţarea Domnului nu se îngenunchează.

Vinerea din Săptămâna luminată este numită Vinerea Izvorului Tămăduirii, când se face pomenire de asemenea una din minunile Maicii Domnului. În unele locuri în această zi se face sfinţirea apei mici, în biserici sau la fântâni şi izvoare, iar în unele părţi preoţii fac şi „botezarea” generală a caselor credincioşilor, cu apă sfinţită.

HRISTOS A INVIAT!
HRISTOS ANESTI !

Autor-Camelia Tocaci

Sursa-http://www.emaramures.ro

Duminica a doua dupa sarbatoarea Invierii Mantuitorului este numita Duminica Tomii. Este ziua in care Mantuitorul l-a incredintat pe Toma ca a inviat cu adevarat si ne incredinteaza si pe noi ca vom invia cu totii la judecata de apoi. Duminica Tomii este un prilej de a ne mobiliza, straduindu-ne sa ne intarim in credinta.

Saptamana Luminata se incheie cu Duminica Tomii. Asemeni multor oameni din ziua de astazi, care au nevoie de dovezi sa creada in Dumnezeu, la fel si Apostolul Toma a cerut argumente pentru a crede in Invierea Mantuitorului. Toma a vrut sa se convinga cu vederea ca Hristos a inviat.

“Toma este unul dintre noi, este asemeni lumii de astazi, care nu crede decat ceea ce vede. Desi ucenicii ii spusesera ca l-au vazut pe Mantuitorul, el a lipsit de la acea prima intalnire cu Hristos cel Inviat. Si a fost foarte uman in ceea ce a spus atunci: nu voi crede decat daca voi pune degetul meu in semnul cuielor si mana mea in coasta Lui si L-a invrednicit Dumnezeu de aceasta vedere, peste o saptamana, de Duminica Tomii”, a explicat preotul Teofil Stan de la Biserica “Sfantul Proroc Ilie” din Baia Mare.

Chiar daca este cunoscut sub numele de Toma cel necredincios, ramane impresionanta marturisirea de credinta a apostolului. Nu se stie daca acesta a mai atins ranile Mantuitorului, dar este cert ca atunci cand L-a vazut pe Hristos cel inviat i-a recunoscut dumnezeirea, excalamand: Domnul meu si Dumnezeul meu.

“Noi spunem peiorativ Toma cel necredincios si folosim aceasta terminologie pentru cei mai putin necredinciosi dintre noi. Toma a fost ca si unul dintre noi care vrea argumente. Mantuitorul i le-a oferit si Toma a exclamat dupa ce L-a intalnit, nici nu stim daca I-a mai atins dupa aceea semnele cuielor sau si-a pus mana in coasta Lui, insa a exclamat vazandu-L pe Hristos Inviat: Domnul meu si Dumnezeul meu”, a punctat preotul Teofil Stan.

Acesta a mai aratat ca tuturor credinciosilor li se transmite astfel o veste importanta, asa cum se precizeaza si in fericirea a zecea: “Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut”.

Crestinii au obligatia de a nu ramane indiferenti sau de a se multumi cu starea spirituala in care se gasesc, ci sunt indemnati sa faca in permanenta efortul de a se apropia de Dumnezeu, de a-L cauta.

“Parintele Nicolae Steinhardt, monahul de la Rohia, spune ca unora le-ar conveni sa-L vada pe Dumnezeu asemeni unui paun mare intr-o piata, colorat. Si atunci ar fi absurd sa nu creada. Si atunci unde mai ramane efortul nostru, unde este cautarea noastra? Din acest motiv, Dumnezeu ne arata calea, dar nu ne-o descopera cu totul. Trebuie sa facem si noi un efort in cautarea noastra, in inaintarea noastra spre desavarsire”, a concluzionat preotul Teofil Stan.

De altfel, asa cum ne atragea atentia si marele duhovnic, preotul Cleopa Ilie, nu trebuie “ sa iscodim tainele credintei sau sa pipaim coasta Domnului. Cerul instelat ne arata puterea Lui. Soarele si luna ne amintesc de stralucirea Lui. Florile campului si armonia creatiei ne incredinteaza ca Dumnezeu este frumusete. Copiii cei nevinovati, asemenea ingerilor, ne amintesc de bunatatea lui Dumnezeu si ne indeamna la sfintenie. Mamele cu pruncii la san, cand se roaga, ne aduc aminte de Maica Domnului cu pruncul Iisus in brate, care se roaga pentru mantuirea lumii”.

Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut! (Ioan 20, 29)

HRISTOS A INVIAT!
HRISTOS ANESTI !

Cristos a înviat!

Asta e urarea pe care a scris-o Iohannis pe facebook pentru români
și imediat au apărut „românii adevărați” care să-l critice!
„Cum să scrii numele Mântuitorului cu „C” (Cristos) și nu cu „H” (Hristos)?

Voi ce părere aveți?

Citeam undeva în presa românească, cred că în Adevărul:
„...braşovenii au venit să ia Lumină”.

Interesant! Oamenii cară lumânări aprinse pentru a se „lumina”!
Nu poate fi o mai mare înșelăciune ca asta: singura Lumină se capătă direct de la Sursă, nu de la biserici!!!
„Eu sunt Lumina și cine mă are pe Mine, nu umblă în întuneric”, așa zice Cel ce este adevărata lumină.
Câtă inconștiență poți arăta căutând ceva, tocmai acolo unde nu există!

Emil Condor a scris:

Cristos a înviat!

Asta e urarea pe care a scris-o Iohannis pe facebook pentru români
și imediat au apărut „românii adevărați” care să-l critice!
„Cum să scrii numele Mântuitorului cu „C” (Cristos) și nu cu „H” (Hristos)?

Voi ce părere aveți?

Eu pronunt asa cum am auzit eu de la parintii mei:
Cristos.

Dictionarul zice asa:
CRISTÓS s. m. pr. v. Hristos. *(În sint.) Înainte de Cristos (Hristos)

Deci pronuntia respectiva e acceptata si cu "C".

Nu stiu cum se zice in nemteste, dar in engleza tot cu "C" incepe:
''Christ" si se pronunta "Craist".
Christ is risen!
True is risen!