Monarhia in Romania

Atunci cand se va canta din nou, in toate Caminele Culturale din toata Tara, pana la Parlamentul Romaniei si mai Sus, in toate Familiile, in toate Spectacolele, etc., etc.......:

10 Mai Serbare Mare,
Toata lumea in Picioare!

Ion a scris:

10 Mai Serbare Mare,
Toata lumea in Picioare!

Păi cântăm:
Decembrie Serbare Mare,
Toată lumea sub picioare!

Sub auspiciile Familiei Regale a României, marți, 20 mai 2014, are loc la Ateneul Român un concert extraordinar, cu ocazia împlinirii a o sută de ani de la nașterea omului de stat Corneliu Coposu, figură legendară a democrației românești din secolul al XX-lea. Cu această ocazie va fi interpretată Simfonia a III-a Eroica de Ludwig van Beethoven.
Altețele Lor Regale Principele Radu și Principele Nicolae vor lua parte la concertul de la ora 19, precum și la vernisajul de la ora 18.30 al expoziției de documente și fotografii dedicată lui Corneliu Coposu, din foaierul Ateneului.

***

Joi, 22 mai 2014, la ora 19.30, Majestatea Sa Regele a autorizat pe Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare să ofere un dineu, la Palatul Elisabeta, în memoria lui Corneliu Coposu. Principesa Moștenitoare, împreună cu Principele Radu, vor fi gazdele unui număr de treizeci de personalități din viața românească, printre care se vor număra doamnele Rodica Coposu și Flavia Bălescu. Dineul va avea loc în Sufrageria Mare a Palatului Elisabeta și va fi precedat de primirea musafirilor în Sala Regilor.

"Asociaţia ALIANŢA NAŢIONALĂ PENTRU RESTAURAREA MONARHIEI observă cu îngrijorare că, în tentativa lor de a câştiga voturile cât mai multor categorii din societate, inclusiv ale monarhiştilor, unii candidaţi la preşedinţie au adus în discuţie în cadrul declaraţiilor lor de precampanie subiectul Monarhiei Constituţionale. Considerăm că abordarea chestiunii restaurării Monarhiei în cadrul precampaniei şi campaniei electorale pentru instituţia fundamentală a statului republican este total nepotrivită şi facem apel către toţi candidaţii să renunţe la a se mai referi la acest subiect, care nu are legătură cu aceste alegeri şi cu calitatea lor potenţială de Preşedinte al României.

În primul rând, prin atribuţiile sale constituţionale Preşedintele nu poate determina declanşarea procedurii de revizuire a Constituţiei sau de adoptare a unei noi Constituţii, fără de care nu se poate realiza repunerea Monarhiei în drepturile de care a fost samavolnic lipsită prin lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 şi refacerea legăturii sacre dintre Poporul Român şi Regele său. Parlamentul, împreună cu societatea civilă şi cu societatea noastră în general, este instituţia chemată să îndeplinească acest act istoric. Preşedintele poate într-adevăr convoca un referendum, dar, în lipsa unui acord naţional cel puţin la scara celui din momentul istoric 1866, un astfel de referendum ar rămâne literă moartă, aşa cum o demonstrează din plin referendumul din anul 2009. Or, Monarhia, instituţia cea mai meritorie din intreaga istorie a poporului nostru, trebuie să ramână în afara oricăror jocuri politice de moment şi nu trebuie să devină obiectul unor demersuri fără finalitate.

Pe de altă parte, Monarhia, mai mult decât orice altă instituţie din România, reprezintă un element unificator. Regele este al tuturor cetăţenilor români, indiferent de sex, rasă, etnie, origine socială, credinţă religioasă şi orice alte criterii, inclusiv opiniile politice. Mai mult, Regele este un adevărat arbitru şi mediator, ceea ce Preşedintele nu va putea fi, de fapt, niciodată, chiar dacă asta îi pretinde Constituţia. Experienţa ultimului sfert de secol de democraţie imperfectă ne arată că, dintre toate procesele electorale, alegerile prezidenţiale sunt cele mai disputate şi generează cel mai mult scandal pe scena publică. Nu o dată ele au determinat polarizări accentuate ale societăţii româneşti, în care dezbatarea ideologică şi de politici concrete s-a pierdut într-un haos al atacurilor la persoană şi al loviturilor propagandistice mizerabile. Monarhia nu trebuie târâtă în această retorică a dezbinării, ea nu trebuie să devină argument pentru captarea sau, dimpotrivă, pentru pierderea unor voturi de către un candidat sau altul.

Prin urmare, îi îndemnăm pe candidaţi să se concentreze pe acele subiecte care ţin cu adevărat de competenţa Preşedintelui, să propună electoratului viziuni de ţară, dacă au aşa ceva, şi să înţeleagă că anumite lucruri sunt deasupra alegerilor din noiembrie şi chiar a mandatului de cinci ani pentru care unul dintre ei va fi ales. Astfel de lucruri, Monarhia în primul rând, ţin de istoria mare, o istorie în care poate doar unii dintre ei vor rămâne cu adevărat".
- See more at: http://www.dcnews.ro/alegeri-preziden-iale-2014-monarhie-apelul-monarhi-tilor-catre-candida-i_453368.html#sthash.jswyeIzK.dpuf

Monarhia a avut şansa să salveze România în 1944. Şi a dat-o în bară. Restul, e tăcere.

A gresit atunci? Oricine poate gresi.
O greseala poate fi iertata.
Daca nu acea Monarhie, poate alta?

Anahoret a scris:

Monarhia a avut şansa să salveze România în 1944. Şi a dat-o în bară. Restul, e tăcere.

Dacă i se dădea sansa după 1989, rezultatele erau altele de cât cele obtinute de Iliescu si prietenii....

Cine sa-i acorde o sansa? Iliescu?

Am fi fost departe astazi.
Pacat!
Timpul pierdut este bun pierdut.

Emil Condor a scris:

Anahoret a scris:

Monarhia a avut şansa să salveze România în 1944. Şi a dat-o în bară. Restul, e tăcere.

Dacă i se dădea sansa după 1989, rezultatele erau altele de cât cele obtinute de Iliescu si prietenii....

Monarhia a avut o şansă istorică de a salva România şi ne-a dat pe mâna ruşilor. Deci... ce să mai salveze din '90 încoace? Să mai amintesc derapajele monarhiei în timpul lui Carol al II-lea? Cu ce a fost mai bună monarhia decât "democraţia" pe care o avem acum?

Hai să facem o paralelă dintre activitatea parlamentară din perioada interbelică cu cea de astăzi. Eu nu văd nicio diferenţă: aceleaşi panglici, aceiaşi oratori gregari, aceleaşi afaceri făcute pe spinarea statului. Deci, cu ce-a fost monarhia mai bună?!

Asadar: orice forma de stat am adopta sau imbraca, poporul roman nu se poate corija, salva?
Trebuie atunci intervenit chirurgical in ADN-ul poporului roman?
Problema este ca nu aven nici diagnosticieni buni, si nci chirurgi buni.
S-ar putea sa punem dignostic corect si sa operam gresit. Sau sa punem diagnostic gresit si sa operam tot gresit.
Mai greu ar fi sa punem diagnostic gresit si sa operam corect.
Dar si mai greu ar fi sa punem si diagnostic corect,  si sa operam si corect.

Ion a scris:

Asadar: orice forma de stat am adopta sau imbraca, poporul roman nu se poate corija, salva?

Cam asta este concluzia pe care am despris-o din istorie. Conducătorii noştri (de orice "orientare" au fost) au tras totdeauna cât au putut pe spinarea poporului. Din când în când poporul s-a mai răsculat. Şi atunci au pus armata pe el (vezi 1907) ca să-l aducă la ascultare.

Cred c-ar trebui ca noi, românii, să ne încrucişăm cu niscai marţieni...

Vad ca ai idei SF. De ce nu scrii o carte despre asta?
Poate o citesc niscaiva politicieni. Si o vor folosi in campania electorala ca 
promisiune. Sa vezi atunci votanti, nu gluma....

Atunci îl vom întâlni la urnele de vot chiar si pe Anahoret.  

Emil Condor a scris:

Atunci îl vom întâlni la urnele de vot chiar si pe Anahoret.

Ar fi mult mai probabil să mă vedeţi într-o urnă, decât la urnă!
Şi dacă n-oi găsi un marţian, o să mă mulţumesc şi cu marţipan.
După cum merg treburile p-aici... nu prea cred c-am să ajung la vot. Dar, cine ştie? Poate m-or prosti iarăşi ăştia...

Daca monarhia este imposibila, este posibil sau imposibil ca posibilitatea imposibilitatii sa fie imposibila?

Raspuns:

Orice lucru e posibil.
Imposibilul este un lucru.
Deci si imposibilul e posibil!

Scrisoarea integrală a lui Dan Ghenea, transmisă redacției DC News:

"Stimate Candidat,
Sunt unul dintre milioanele de monarhişti cu drept de vot in România. Am votat la toate alegerile, din 1990 încoace. Îţi ofer votul meu, cu o singură condiţie: să te angajezi ferm acum, în timpul campaniei electorale, că vei cere, până cel mai târziu la 8 noiembrie 2015, un referendum prin care cetăţenii sa se pronunţe asupra formei de stat: monarhie sau republică.

Stimate Candidat,
Poate consilierii nu te-au informat, dar voturile monarhiștilor ar putea înclina decisiv balanța. Dacă nu te hotărăşti tu, s-ar putea să se hotărască altul. În fond, vorbim despre un electorat potențial mai numeros decat al oricărui partid care te-ar putea susține.
Dacă niciun candidat nu va asculta glasul rațiunii, să-ți spun ce se va întâmpla: voi veni şi de data asta la alegeri şi voi pune stampila pe primele 3 căsuțe, indiferent ce scrie în acele căsuțe. Votul va fi anulat. Un om, un vot. Nu e impresionant, sunt de acord. Dar ce ai zice de vreo 3 milioane de oameni, care, supărați că sunt ignorați, vor pune aceleași trei ştampile?

Stimate Candidat,
Sper să te hotărăşti şi să te hotărăşti repede pentru calea care te-ar duce la Cotroceni. Iar de acolo să pleci cât mai repede în Istorie, ca ultim preşedinte al României".

- See more at: http://www.dcnews.ro/scrisoarea-unui-monarhist-pentru-candida-ii-la-pre-edin-ie-ofer-votul-meu-cu-o-singura-condi-ie_456078.html#sthash.lcEUmnFY.dpuf

Este solutia corecta... asa vom sti odata pentru totdeauna ce avem de facut!

Mai nou, după promisiunea cu UNIREA, Ponta a venit cu o altă minciună, că o să facă referendum pentru a da posibilitatea românilor să aleagă forma de guvernământ dorită de ei.
Asta nicicând nu o să vină de la Ponta sau PSD. Niciodată!

Emil Condor a scris:

Mai nou, după promisiunea cu UNIREA, Ponta a venit cu o altă minciună, că o să facă referendum pentru a da posibilitatea românilor să aleagă forma de guvernământ dorită de ei.
Asta nicicând nu o să vină de la Ponta sau PSD. Niciodată!

OMG! Sfanta ipocrizie!!

Anahoret a scris:

Emil Condor a scris:

Atunci îl vom întâlni la urnele de vot chiar si pe Anahoret.  

Ar fi mult mai probabil să mă vedeţi într-o urnă, decât la urnă!
Şi dacă n-oi găsi un marţian, o să mă mulţumesc şi cu marţipan.
După cum merg treburile p-aici... nu prea cred c-am să ajung la vot. Dar, cine ştie? Poate m-or prosti iarăşi ăştia...

Pai eu cred ca de data asta se impune sa mergi. Altfel iese plagi garantat.

Da, cu cât avem mai multi la urne, cu atât cresc sansele de reusită ale celor ce merită să fie alesi.
Iesiti la vot, dragi români!
E vorba de viitorul nostru, al natiunii întregi.
E vorba în primul rând de viitorul copiilor nostri.
Votati cu oricine credeti voi că e mai bine, doar votati!

Vorba lui Ion: dă Doamne minte românului!

Mihaela a scris:

Pai eu cred ca de data asta se impune sa mergi. Altfel iese plagi garantat.

Plagi va ieşi, pentru că are de partea lui tot aparatul creat şi perfectat de Băsescu. "Oamenii din umbră" nu vor să-şi piardă privilegiile. Deci, ce vom vedea la alegeri va fi după modelul monarhiei franceze: "Regele a murit, trăiască regele!". Orcum, Minitehnicus este o marionetă ca şi Băsescu; doar că are mai puţini manevratori la sforicele.

Dacă o să mă duc la vot ca să votez (nu ca să-mi anulez votul), o voi face în speranţa (deşartă) că se va coagula o oarecare opoziţie. Însă, din păcate, legăturile dintre liberali au fost, întotdeauna, legături de tip Van der Waals.  

Asta este!

Anahoret a scris:

Mihaela a scris:

Pai eu cred ca de data asta se impune sa mergi. Altfel iese plagi garantat.

Plagi va ieşi, pentru că are de partea lui tot aparatul creat şi perfectat de Băsescu. "Oamenii din umbră" nu vor să-şi piardă privilegiile. Deci, ce vom vedea la alegeri va fi după modelul monarhiei franceze: "Regele a murit, trăiască regele!". Orcum, Minitehnicus este o marionetă ca şi Băsescu; doar că are mai puţini manevratori la sforicele.

Dacă o să mă duc la vot ca să votez (nu ca să-mi anulez votul), o voi face în speranţa (deşartă) că se va coagula o oarecare opoziţie. Însă, din păcate, legăturile dintre liberali au fost, întotdeauna, legături de tip Van der Waals.  

Asta este!

Plagi nu va iesi! Ai sa vezi. Ar fi dezastru pt noi si eu cred ca nu suntem chiar uitati de Dumnezeu, ca sa spun asa.

Astia de dreapta sunt intr-adevar dezbinati dar poate ca se vor aduna intr-un final (adica dupa finalul alegerilor).

De ce îl ignoră Patriarhia pe regele Mihai

21 Octombrie 2011

Casa Regală a dat publicităţii programul zecilor de evenimente din preajma zilei de 25 octombrie când Regele Mihai va împlini 90 de ani. Printre ele, nici unul legat de Biserica Ortodoxă Română. Greco-Catolică, da, Ortodoxă nu. Ne-a uimit această lipsă, şi împreună cu scriitorul şi teologul Dan Ciachir am încercat să dezlegăm lucrurile. Interviul de mai jos a fost difuzat miercuri, 19 octombrie la Europa FM. El explică multe necunoscute în funcţionarea puterii în România aşa că, înainte de orice comentariu, am considerat că transcriptul interviului ca atare este cât se poate de folositor.

EV: Care este natura legăturii dintre Casa Regală şi Biserica Ortodoxă?

DC: Această legătura este indelebilă. Regele – monarhul – este unsul lui Dumnezeu. Puterea regelui emană de la Dumnezeu. În perioada Vechiului Testament au fost judecătorii care conduceau, dar oamenii nu i-au agreat şi atunci Dumnezeu a spus: “ veţi avea regi”. Şi şi-au asumat regi. De altfel, Dumnezeu însuşi când îşi asumă firea omenească, prin Iisus Hristos – cum este perceput? Ca profet, arhiereu si rege. Sigur, El spune – “Impărăţia mea nu este din lumea asta”. Este o împărăţie spirituală, o regalitate spirituală, dar este regalitate.

EV: Lumea s-ar putea întreba ce rost mai au toate acestea în sec XXI şi mai ales într-un stat secular.

DC: Gânditi-vă că în acest secol XXI există multe monarhii. Marea Britanie, Luxemburg, Belgia si Olanda, etc. Sigur că sunt monarhi constituţionali – dar puterea lor emană în continuare de la Dumnezeu, sunt unşii lui Dumnezeu. Iată, Regina Elisabeta a II a a Marii Britanii – care este vara primară a Regelui Mihai – este capul Bisericii Anglicane. In 1966, când patriarhul Iustinian a făcut o vizită in Anglia, regina a ţinut să discute cu el în calitate de cap al Bisericii Anglicane. Deci este foarte actual. Nu mai vorbesc de regele Spaniei, care a fost aşezat în anii 70 ca monarh. Nu vorbim de nişte lucruri trecute, ci prezente. În Biserica Ortodoxă, Regele Mihai este episcop auxiliar, episcop al treburilor din afară – în virtutea unei legături ce durează tocmai din preajma Sinodului IV Calcedon din 451 d.C . Acest titlu de Preafericit pe care îl are Patriarhul BOR –este acelaşi cu titlul impăratului. Noi vorbim de o moştenire bizantină, împărătească, pe care au avut-o ţarii Rusiei, monarhii greci, şi pe care acum nu o mai are decât Regele Mihai.

EV: Ne aflăm în interiorul acestei doctrine, acestei concepţii ortodoxe despre Stat si Biserică. În linia acestei doctrine – care este titlul şi rolul Regelui Mihai?

DC: Regele Mihai este singurul moştenitor al Bizanţului în viaţă. Dar singurul şi între cei patru regi ai României. Primii doi regi unşi de Biserica noastră erau catolici – Carol I si Ferdinand. Carol al II lea era ortodox, aşa cum spunea Constituţia din 1923, dar nu a fost uns rege niciodată în biserică. Mă veti întreba când a fost uns de Biserică Regele Mihai: când avea 5 ani, în 1926, iar tatăl său a renunţat la titlul de Principe Moştenitor.

EV: Care este deci locul simbolic al Regelui Mihai în Biserica Ortodoxă, în relaţia cu Patriarhia Ecumenică?

DC: La noi monarhia are aproape 700 de ani. Un principe – Ştefan cel Mare sau Mihai Viteazul tot monarhi sunt, dar de rang inferior. Dar să revenim la regalitatea Regelui Mihai. În Bizanţ , când exista o vacanţă imperială sau împăratul era plecat, Patriarhul juca rolul pe îl joacă astăzi preşedintele Senatului – de locţiitor al şefului Statului. In linie dreaptă – Regele Mihai este ceea ce se cheamă episcop al treburilor din afară. Nu este episcop prin hirotonire, dar funcţia sa nu e simbolică, ci reală, concretă. Şi este ultimul om în viaţă de pe planetă care are acest drept.

EV: Adică moştenitor al Bizanţului – pe linia deschisă după căderea Constantinopolui în 1453.

DC: Da, întrucât Ţarul Nicolae al II lea al Rusiei nu a avut un urmaş. Regele Greciei – Constantin abdică în 1967 – mama sa a vrut să-şi păstreze religia catolică – şi deci pierde aceste prerogative. După asasinarea regelui Alexandru al Iugoslaviei în 1934 la Marsilia şi a ministrului francez de externe Louis Barthou şi decăderea din drepturi a lui Boris, în Europa mai rămâne doar Regele Mihai.

EV: Vorbim de fapt de o putere bicefală. O putere a Bisericii şi o putere a domnitorului, a regelui, a împăratului.

DC: Da. Şi să ştiţi că ce s-a facut bun în istoria românească a fost în momentul în care cele două instituţii fundamentale, Biserica şi Domnia s-au înţeles bine. Iar respectul cu totul aparte pe care l-au avut românii pentru Regele Mihai nu era pentru că era ultimul rege - ei nu vroiau să fie ultimul rege pentru că nu vroiau să plece – acest respect era un respect lung de şapte secole, început de la voievozii Basarabi şi de la inaintaşii lui Alexandru cel Bun. Prin 1962, unul din mitropoliţii nostri era la Atena cu un mare teolog, şi întâlnindu-se cu Regele Mihai, teologul a luat poziţia de drepţi şi a spus: “Să trăiţi, Majestate!” Cred că şi eu aş fi făcut la fel. Copil fiind, mergeam la bunici, în Oltenia, şi auzeam: “Vine Vodă la Sfântul de la Maglavit cu airoplanul – sigur că n-avea cum să vină. Vine îmbrăcat în haine ţărăneşti să nu-l cunoască ăştia, ăştia erau comuniştii, vine să ne dea nădejde!”. Vedeţi dar ce puternică era ideea de Vodă, de rege care trăieşte şi e printre noi…Vine să ne dea nădejde.

EV: Există prerogative speciale ale regelui în ceremonialul bisericesc?

DC: Sunt trei prerogative foarte importante pe care numai el le păstrează – nu are cum să le transmita direct.
1. Regele Mihai, în calitatea sa de episcop al treburilor din afară, intră în Sfântul Altar prin Sfintele Uşi Impărăteşti, drept pe care nici preotul nu-l are, ci numai episcopul
2. Când ne împărtăşim, preotul ne dă cuminecătura cu linguriţa. Dar regele Mihai are dreptul să o ia cu mâna proprie – n-a uzat însă niciodată de această prerogativă. Din smerenie.
3. Regele era cel care înmâna cârja unui ierarh, mitropolit, episcop – este un obiect simbolic al puterii. După abdicarea silită a regelui, în iunie 1948, este ales noul patriarh – Iustinian, după moartea lui Nicodim. Şi a făcut pe regentul profesorul Parhon, care era formal şeful Statului şi îi înmânează în plin regim comunist cârja.

EV: Gestica tradiţională a depăşit chiar şi ateismul noului regim.

DC: Sub acest aspect, la întronizarea unui episcop sau a unui mitropolit, trebuiau să fie de faţă in biserică si autorităţile locale. Şi se întâmpla asta şi în vremea comuniştilor. Am fost la câteva astfel de hirotoniri. Sigur că nu-şi făceau cruce, dar veneau în biserică să asigure prezenţa. Şi la urcarea pe tron a lui Carol al II lea, tot Regenţa învestea un ierarh al Bisericii. In pofida canoanelor bisericeşti, într-un fel încălcându-le, patriarhul Miron Cristea a devenit şi prim–ministru. Într-o situatie critică în care ajunge Carol al II lea când dă acea lovitură de stat de la 10 – 11 Februarie 1938, pune premier un patriarh tocmai pentru a arăta coeziunea dintre cele două instituţii: Statul şi Biserica.

EV: Revin la acest rol al Regelui Mihai, de episcop al treburilor din afară. Regele Mihai este membru al Sinodului, adică al conducerii Bisericii Ortodoxe?

DC: Aşa cum Academia are membri de onoare, putem spune că şi Sfântul Sinod are asemenea membri de onoare. De fapt are unul singur – pe rege – şi-l va avea cât va trăi regale, pentru că lucrul acesta nu se transmite.

EV: Pentru că are numai moştenitori femei?

DC: Da, pentru că a transmis prerogativele Alteţei Sale Regale Principesa Margareta. Ori Biserica Ortodoxă nu poate accepta. Chiar dacă au existat impărătese. Este vorba de această masculinitate din biserică… Cum ştiţi, o femeie nu poate intra in Sfântul Altar decât în momentul în care este sfinţită o biserică – se face acea trecere în jurul altarului. De asta spun că este ultimul monarh investit cu aceste prerogative de care s-au bucurat numai ţarii si monarhii de religie ortodoxă. Numai în cazul in care acest episcop auxiliar s-ar fi făcut vinovat de ceva in raport cu Biserica – ar fi trecut la catolicism… Atunci, da, ar fi fost îndepărtat din această funcţie. Dar să nu uitam – chiar după abdicare, căsătorindu-se la Atena cu Principesa Ana, catolică, regele Mihai s-a căsătorit tot în Biserica Ortodoxă.
Aşa că toţi cei care facem parte din această Biserică pe care o mărturisim, datorăm respect monarhului care a mărturisit-o prin atitudinea sa. Însăşi Biserica l-a recunoscut ca atare – să ne amintim de vizita pe care o face în 1992 Mihai I impreună cu doamna sa Ana... a fost primit de un episcop, după canoane. Iar în 1997, mi-aduc foarte bine aminte, când Regele a luat parte împreună cu doamna sa, în Catedrala Patriarhală, la o slujbă slujită chiar de patriarhul Teoctist, a fost pomenit în cântare imediat după Patriarhi: “Ne rugăm pentru Majestăţile lor…”. Imediat a fost pomenit. Iată că Biserica îl recunoaşte pe Rege şi l-a tratat ca atare.

EV: Care să fie atunci explicaţia că actualul patriarh, Preafericitul Daniel, nu a dat curs nici unui eveniment care să faca parte din această celebrare, cea de la 25 octombrie?

DC: Vă aduc aminte că Biserica noastră nu este condusă de Patriarh, ci de Sinod. El este doar “primus inter pares”, primul între egali. Este adevărat că în 1992 are o initiaţivă nespus de frumoasă, în linia canoanelor bisericeşti Arhiepiscopul Pimen al Sucevei si Rădăutilor, dar şi-o asumă şi Sinodul. Am fost de fată in Catedrala din Curtea de Argeş şi l-am văzut pe Majestatea sa Regele Mihai I intrând prin uşile împărăteşti. Iar Patriarhia trimisese special acolo un episcop, să fie de faţă şi să fie respectate canoanele. Şi mai e un moment foarte interesant. In Februarie 1997 – profesorul Emil Constantinescu era şeful statului de 3- 4 luni – merge şi ia parte la un Sinod. Îl prezidează aşa cum altă dată împăraţii bizantini prezidau sinoadele. El aduce aminte de acea legatură lungă şi indestructibilă a Bisericii cu instituţiile laice.

EV: Sinodul din 1992 îl avea in calitate de “primul între egali “ pe patriarhul Teoctist. Acum în acest rol este patriarhul Daniel. Să întelegem că se înregistrează o oarecare răceală între Casa Regală şi capii Bisericii Ortodoxe?

DC: Nu din partea Casei Regale. Nu am notat niciodată această răceală pentru că Regele Mihai, familia regală întotdeauna au mărturisit ortodoxia. Nu e vinovat numai el, Patriarhul, ci intregul Sinod.

EV: Înteleg că responsabilitatea în Biserica Ortodoxă Română este una colectivă. Şi dacă întrebăm, trebuie să întrebăm întreaga înaltă ierarhie a Bisericii…

DC: Exact.

EV: Toate aceste evenimente care premerg şi care vor urma zilei de 25 Octombrie sunt mai degrabă laice. Credeţi că ar fi fost firesc şi un eveniment care să aibă în centru Biserica? De exemplu un Te Deum în duminica de dinainte sau după?

DC: De ce n-am aştepta şi din partea puterii laice un impuls?

EV: În ce sens?

DC: În sensul în care o mare personalitate a neamului românesc, Regele Mihai – şi să-i multumim lui Dumnezeu că trăieşte şi împlineste vârsta de 90 de ani – ar trebui onorat pe ambele laturi. Latura politică – să nu uitam că datorită acestui rege noi n-am fost nişte “eliberaţi” de armata sovietică precum vecinii noştri unguri – şi pe latura bisericească. A fost şi este un monarh firesc, pe linia tradiţiei ortodoxe şi a aspiraţiilor poporului român.

EV: Patriarhul Daniel se află pe lista înalţilor invitaţi de la Parlament pentru 25 Octombrie – la ora la care difuzăm emisiunea nu ştim încă dacă au fost acceptate aceste invitaţii, dar oricum, formal, până luni este timp. De asemenea, neputând lua legătura cu reprezentanţii Patriarhiei, nu cunoaştem dacă există şi întâlniri de acest nivel care nu au ajuns la cunoştinţa publicului. Dar în definitiv, ce contează: ce se întâmplă în spatele unor uşi mai mult sau mai puţin închise sau ceea ce este dat şi marelui public să vadă?

DC: Vedeţi sinodul se întâlneşte de patru ori pe an. Sinodul de toamnă are loc de obicei în luna octombrie. Era normal să fie convocată această sesiune şi, în cele 3 zile, la un moment dat să fie invitată majestatea sa într-un moment omagial foarte frumos. Adică episcopul treburilor din afară, unsul lui Dumnezeu, să vină între episcopii cu slujire harică, de care niciodată n-a fost desparţită monarhia – fie sub forma principatului fie sub forma regalităţii – din 1881 până in zilele noastre, pentru că o legătură este indelebilă. Ungerea Bisericii ca rege nu se şterge, aici nu intră abdicarea care este o chestiune politică. Ar trebui să i se explice acestui public de care vorbiţi – dacă nu o face Biserica, având şi ea posturi de radio si de televiziune – să o facă presa laică – să înteleagă lumea ce înseamnă această personalitate cu mare încărcătura deopotrivă simbolică şi reală.

EV: Spuneţi deci că Sinodul ar fi trebuit să ia ţină seama de evenimentul pe care îl ia în considerare şi Parlamentul la 25 Octombrie. Care credeţi că este motivul acestei atitudini?

DC: Sinodul vrea să fie mai bine cu actuala putere, care este cam ostilă Majestatii Sale, decât cu omul care într-un fel emană din această Biserică, “coleg” al ierarhilor care întrunesc Sinodul. Sinodalii noştri de astăzi sunt mai aproape de Miron Cristea decât de acel mare teolog care a strigat la Atena în 1961 “Să trăiţi, Majestate!”

EV: Spuneţi că Sinodul a evitat să-l supere pe preşedintele Traian Băsescu şi din acest motiv ignoră, cel puţin la nivel public, 25 octombrie de anul acesta?

DC: Sentimentul meu este acesta. Nu mai avem în Sinod un echivalent al Inalt-Preasfinţitului Pimen de acum aproape 20 de ani.

EV: Nu putem să punem această răceală şi pe un sentiment al secularizării puterii Statului?

DC: Dar era în interesul Bisericii să amintească faptul că puterea monarhului sărbatorit în aceste zile de la ea derivă, de la Biserică, şi implicit de la Dumnezeu. Dar iată că Sinodul este mai aproape de actuala putere a statului decât de aceea unsă, învestită de Dumnezeu, pe cale divină.

http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/de-ce-il-ignora-patriarhia-pe-regele-mihai-69339.html