Monarhia in Romania

Emil Condor a scris:

Multă baftă la cele două examene, dulce Zaraza!
Tin pumnii strânsi pentru tine.

Adrian Cioroianu: Sînteți gata pentru revenirea monarhiei în România?

Previzibil, nunta regală londoneză din 29 aprilie a.c. a stîrnit un interes real la noi – semn că imaginile colorate cu parfum de poveste plac românilor, după cum plac şi altora în lume. Noroc cu Will & Kate: vreme de-o zi, de pe ecrane au dispărut maneliştii şi decolteele gonflabile ce altfel dau tonul mondenităţilor, iar alte doamne – de la dna Monica Tatoiu la dna Lia Lambrino de România – chiar au reactivat, cu această ocazie, virtuţile pălăriilor live, purtîndu-le prin studiouri TV şi aducîndu-şi astfel între tîmple ceva din faimoasa ceaţă londoneză.

Dar mult mai important este că în aceste zile se împlinesc, într-o teribilă discreţie, 145 de ani de la un eveniment ce ne-a modificat benefic istoria. În mai 1866, principele Carol I devenea domn la Bucureşti; începea astfel scurtul dar consistentul capitol de istorie numit monarhia constituţională românească. Dacă Franţa nu cădea în iunie 1940... sau dacă anglo-americanii ar fi debarcat în Balcani prin ’43... sau dacă & dacă... am fi tot avut şi noi, la Bucureşti, nunţi regale. Exact asta ne mai lipsea! – va spune careva, mai suspicios, dintre dvs. Nici eu nu intenţionez să spun aici că nunţile regale ar fi soluţia problemelor noastre. Ci doar vreau să sugerez că nu e bine să faci pariuri pe istoria viitoare. Şi, dacă acceptaţi că farmecul (sau blestemul) istoriei noastre a constat mai mereu într-o previzibilitate cu totul relativă, poate acceptaţi şi această întrebare: sînteţi pregătiţi pentru revenirea monarhiei în România?

Monarhia are avantajele şi dezavantajele ei. Balanţa dintre acestea depinde de cine judecă. Dacă tot sîntem în pură teorie, hai să începem cu jumătatea plină a paharului. Imparţial vorbind, monarhia are – în cazul nostru – cel puţin două atuuri: 1) respectă tradiţia istorică a poporului care sîntem; şi 2) oferă un arbitru în stat. Să dezvoltăm puţin. De la Burebista pînă la Mihai I-ul, vreme de 2000 de ani, frumoasele pămînturi de sub picioarele noastre au cunoscut doar o succesiune de domni. Nu spun că tradiţia, prin ea însăşi, ţine de foame sau apără de frig. Dar mi se pare limpede că în unele cazuri – vezi-i pe englezi... pe belgieni... ş.cl. – tradiţia are valoarea ei, nu numai simbolică. Cînd alte repere sînt în criză, tradiţia ajută efectiv. Oricît s-a străduit o întreagă istoriografie ideologizată s-o scoată din pămînt şi din iarbă verde, România n-a avut tradiţie republicană. Iar acest detaliu e cu totul vizibil acum, cînd practic nici unul dintre preşedinţii ultimilor 20 de ani (sau aş putea să spun 60?) n-a reuşit să fie arbitru în stat, capabil să rămînă deasupra partidelor sau programelor doctrinare. Între cine conduce statul şi cine conduce guvernul, la noi, planează spectrul unei perene confuzii. Republica română, cîtă a fost ea, mereu a dus lipsă de un arbitru politic valid.

Tot în teorie, monarhia are şi dezavantaje. Iată două: 1) modernitatea europeană pare mai curînd republicană decît monarhică; şi 2) pe monarh n-ai dreptul să-l alegi, ci eventual doar dreptul de a-l accepta. Să dezvoltăm: republica – spre deosebire de monarhie – pare o formă de stat mai modernă, în ton cu vremurile. În Europa, e drept că numărul republicilor e mai mare decît cel al monarhiilor. Dar tot la fel de adevărat e că – statistic vorbind – nivelul de viaţă, totuşi, e mai ridicat în monarhii decît în republici (să fie o coincidenţă?). Un alt neajuns – vor spune unii, cu îndreptăţire – este că dacă te-ai pricopsit cu un rege, bun sau rău, cu el rămîi şi nu mai poţi să-l schimbi precum roteşti preşedinţii.
Aşa să fie?
Cel puţin în cazul nostru, teoria cu schimbarea liderilor merită nuanţată.
Gheorghiu-Dej a domnit 20 de ani peste ţară, ca un paşă, fără să fie o singură zi rege (nici măcar preşedinte). Ceauşescu a condus mai mult decît Ferdinand (13 ani) şi Carol al II-lea (10 ani) la un loc; iar dintre contemporani, Ion Iliescu şi Traian Băsescu vor rămîne în istorie cu cîte 10 ani de şefie – adică la paritate cu „inamovibilul“ Carol al II-lea şi, oricum, mai mult decît regele Mihai (sau decît domnii Mihai Viteazul sau Al.I. Cuza!). Altfel spus: odată ales, un preşedinte la noi trebuie să fie foarte inabil pentru a nu obţine şi un al doilea mandat!

Întrebîndu-vă dacă sînteţi pregătiţi pentru revenirea monarhiei, nu sugerez să scoateţi de la naftalină toaletele de bal şi nici să reînvăţaţi peste noapte imnul regal. Vreau doar să spun că nimic nu atestă că istoria României s-a definitivat odată cu republica. În definitiv, cîţi români în viaţă prin 1987 (să zicem) ar fi bănuit că peste 10 de ani România urma să fie condusă de PNŢ, iar peste 20 de ani de PNL? De luat aminte: istoria românilor (ca orice Istorie) nu are un scenariu scris dinainte, once and forever – cum ar spune Will & Kate, drăguţii de ei.

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti.
Cea mai recentă carte publicată: Visul lui Machiavelli, Editura Curtea Veche, 2010.

Monarhia ar aborda diferit si problema ce priveste dorinta românilor de a trăi într-o tară unită din care să facă parte si Basarabia.
Ce credeti?

Emil Condor a scris:

Monarhia ar aborda diferit si problema ce priveste dorinta românilor de a trăi într-o tară unită din care să facă parte si Basarabia.
Ce credeti?

In ce sens? Sa nu uitam ca nici monarhia nu poate trece peste ceea ce vor oamenii. Ori in Romania oamenii sunt neinformati in ce priveste realitatile din Basarabia, mai cu seama nu realizeaza atrocitatile prin care a trecut populatia autohtona de acolo si rusificarea masiva care s-a facut. Iar in Basarabia sunt multi rusi care inclina balanta in partea ne-unirii cu Romania. Doar cu timpul, putem spera intr-o revenire la normal. Dar acum cu UE, viitorul apartine mai degraba unei Europe unite, decat re-aranjarii teritoriale. Asta ar simplifica problemele mostenite de la sovietici. Bucovina e impartita intre romani si ucraineni, partea din sud a Basarabiei apartine Ucrainei etc.

Monarhia – un imperativ al trecutului şi un posibil garant pentru viitorul României

Situaţia României de azi este tragică, în pofida speranţelor iscate din noua configuraţie economico-politică a Europei: economia este incapabilă să se redreseze, fapt ce duce la deteriorarea continuă a nivelului de trai, în timp ce pe plan extern, ţara a înregistrat nenumărate eşecuri (intrarea în NATO şi acceptarea noastră în Uniunea Europeană sunt compensaţii cu efecte de durată), cu atât mai dureroase aceste eşecuri cu cât veneau după o suită de promisiuni şi încurajări formulate elegant de prieteni tradiţionali.

Dar se ştie că marele rege al omenirii îl reprezintă interesul, ori servirea lui conştiincioasă, atrage nolens-volens după sine descotorosirea de tot „balastul” ce i-ar stânjeni deplina eficacitate – sentimente, angajamente formale, relaţii inconsistente. Au crezut românii că dacă ei şi-au deschis larg porţile ţării (să iasă avuţia naţională şi să intre multe dintre rebuturile lumii civilizate), Apusul va proceda la fel. Când acolo, oficialii României sfârâind în uleiul încins al prefacerilor democratice, s-au văzut opriţi, politicos dar ferm, în antecamera politicii occidentale. Ulterioarele lor salturi spre împărăţiile de la Soare-Răsare, n-au reuşit să fie nici pe departe concludente aşa cum şi-au dorit din toată inima. Cel mult au arătat lumii întregi rezistenţa incredibilă la tăvăleală a diplomaţiei dâmboviţene…

Iată de ce românul chibzuieşte tot mai des la fatalitatea ce trage de urechi destinul nostru balcanic şi ajunge să creadă că monarhia ar fi cel mai rapid şi mai eficace canal de legătură cu cancelariile apusene. Sigur că în momentul de faţă cei mai mulţi dintre români au o părere despre instituţia monarhică ce oscilează între dispreţul vag (datorat neinformării ori dezinformării) şi refuzul ei categoric, ce provine dintr-o detestabilă inerţie de sorginte iacobino-bolşevică. Majoritatea românilor se declară satisfăcuţi de actuala formă de guvernământ, chit că republica dinainte şi cea de azi înseamnă experienţe dureroase pentru unii dintre ei.

Dacă la noi lucrurile ar merge bine, e cert că interesul românilor vizavi de politică ar scădea şi el. Dar cum ele merg ca vai de lume, adică într-un inconfundabil stil românesc, este la mintea cocoşului de unde izvorăşte marele apetit al românilor pentru politică. Cu toate că risipesc atâta timp şi energie în chestiuni legate de politică, este de mirare cât de puţine lucruri juste cunosc despre monarhiile României (dintr-o ireverenţioasă indolenţă inoculată de bolşevism?) şi cât de multe amănunte neesenţiale ştiu despre casele regale europene…

Dar nici cei mai înverşunaţi adversari interni ai monarhiei nu au curajul să nege rolul decisiv al instituţiei monarhice în formarea, propăşirea şi consolidarea statului român modern. Lunga domnie a regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, începută în anul 1866, după ruşinoasa detronare a domnitorului Alexandru Ioan Cuza operată de monstruoasa coaliţie, a însemnat dobândirea independenţei în urma războiului româno-ruso-turc din 1877-78, apoi un ansamblu coerent de măsuri (legi, construcţii, căi ferate, înviorarea agriculturii etc), care au contribuit esenţial la modernizarea tânărului regat al României. Fireşte, avem tot dreptul să ne imaginăm că procesul de modernizare început în forţă de către Cuza, ar fi înaintat în aceeaşi direcţie şi în mod sigur cu un alt entuziasm din partea ţăranilor, talpa ţării, cei care îl adorau pe principe după reforma agrară întreprinsă şi care nutreau sentimente ostile faţă de Hopânţolul, cum îi spuneau ei, ajuns la Bucureşti cu mari riscuri din pricina ostilităţii dintre Prusia şi Austria. Dar nu trebuie neglijat contextul politic internaţional, asupra căruia era perfect edificat însuşi domnitorul Cuza: Tânărul stat românesc avea nevoie de scutul de apărare al unei mari case domnitoare din Europa!

Înţeleapta domnie a regelui Ferdinand I, deşi începută sub auspicii nefavorabile – declanşarea primului război mondial, a continuat procesul dezvoltării şi afirmării României pe arena internaţională: Prin voinţa românilor din toate provinciile, la 1 Decembrie 1918 are loc la Alba-Iulia marea Unire, act prin care se impune lumii o realitate incontestabilă – existenţa de drept şi de fapt a României Mari! A urmat reforma agrară din 1921, adică răsplătirea eroismului demonstrat pe toate fronturile de soldaţii noştri ţărani, şi apoi moderna Constituţie din 1923, fapte legislative de maximă importanţă, ce au asigurat dezvoltarea impetuoasă a României până în anul 1938.

Domnia regelui Carol al II-lea a fost mai puţin fastă, atât datorită caracterului său nestatornic, cât mai ales contextului internaţional din preajma celui de-al doilea război mondial, context favorabil dictaturilor, dar cumplit de nefavorabil României ciopârţite. De subliniat că dictatura lui Carol al II-lea a venit mult după febra dictaturilor de care a fost cuprinsă întreaga Europă.

Domnia tânărului rege Mihai I, tescuită între dictatura autoritarului mareşal Ion Antonescu şi fioroasa dictatură comunistă, în plin avânt după invadarea României de către ruşi, a fost prea scurtă şi nefericită pentru a putea atinge măreţia celor 13 ani de domnie ai regelui Ferdinand, cu toată asemănarea la fire, inimă şi nobile intenţii dintre bunic şi nepot.

Cu toate astea, insurecţia armată de la 23 August 1944 rămâne un act de mare curaj şi responsabilitate, graţie căruia – cu toate neajunsurile sale, s-a pus capăt regimului autoritar al mareşalului, iar România a întors armele împotriva nemţilor şi aliaţilor lor. Din păcate, jocurile politice de culise (întâlnirile dintre Stalin, Roosevelt şi Churchill) n-au ţinut cont de bunele intenţii ale regelui, ele (aranjamentele de culise în ceea ce priveşte stabilirea sferelor de influenţă) bătându-şi amarnic joc de speranţele românilor.

Dar mă rog, ce ar putea face instituţia monarhică în neliniştita şi contraproductiva Românie de azi? Deoarece regele domneşte, nu guvernează, doar el ar putea să realizeze ceea ce se dovedeşte a fi peste puterile unui preşedinte, oricât ar fi acesta de echilibrat şi bine intenţionat: Să se ridice deasupra disputelor dintre partidele politice, să netezească asperităţile politico-sociale şi să unească energiile într-un efort naţional de relansare economică. Iar pe plan extern, doar monarhul ar reuşi deîndată să asigure mult necesara noastră credibilitate, atât prin stabilitatea politică internă, cât mai ales prin garantatele şi convingătoarele înrudiri dintre casele regale. Nu-i ilustrativ în acest sens exemplul oferit de Spania, redevenită monarhică după „joaca” de-a republica şi dictatura franchistă?

George Petrovai revistanoinu.com

dolion a scris:

Monarhia – un imperativ al trecutului şi un posibil garant pentru viitorul României

...pe plan extern, doar monarhul ar reuşi deîndată să asigure mult necesara noastră credibilitate, atât prin stabilitatea politică internă, cât mai ales prin garantatele şi convingătoarele înrudiri dintre casele regale.

Personal, văd ceea ce am citat ca fiind cel mai important punct dintr-o posibilă instaurare a Monarhiei la români (si nu numai).

Sunt monarhiști și republicani care discută în actualul context politic despre ipotetica revenire a monarhiei în România, ca formulă care ar putea garanta credibilitatea statului și un progres constant, prin limitarea grobianismului și oportunismului politic. Nu cred că ar mai fi realizabil. Monarhia este una dintre cele mai frumoase episoade ale istoriei României moderne, dar atât va și rămâne. „Le mal est dans le mond” – răul este în lume, spunea Voltaire, caracterizând parcă societatea actuală. Este atât de multă ignoranță și prostie în jur, atât de multă impostură și mediocritate în politica românească, atât de multă dezinformare și ignoranță în societate, încât niciun demers pozitiv pentru națiune nu ar avea șansa să poată fi impus. Câteva decenii de comunism au alterat percepția câtorva decenii de monarhie. Cum foștii comuniști sunt încă activi, iar urmașii lor au demnități importante, pe când același lucru deja nu se mai poate spune despre monarhiști (timpul a rezolvat această problemă...) cred că e imposibil ca această filă de istorie să se mai repete. Monarhia rămâne o poveste frumoasă, cu regi și regine care au făcut fapte bune. Nu cred că vom avea vreodată puterea să revenim la normalitate...

Andrei Ando
vestic.ro

dolion a scris:

Sunt monarhiști și republicani care discută în actualul context politic despre ipotetica revenire a monarhiei în România, ca formulă care ar putea garanta credibilitatea statului și un progres constant, prin limitarea grobianismului și oportunismului politic. Nu cred că ar mai fi realizabil. Monarhia este una dintre cele mai frumoase episoade ale istoriei României moderne, dar atât va și rămâne. „Le mal est dans le mond” – răul este în lume, spunea Voltaire, caracterizând parcă societatea actuală. Este atât de multă ignoranță și prostie în jur, atât de multă impostură și mediocritate în politica românească, atât de multă dezinformare și ignoranță în societate, încât niciun demers pozitiv pentru națiune nu ar avea șansa să poată fi impus. Câteva decenii de comunism au alterat percepția câtorva decenii de monarhie. Cum foștii comuniști sunt încă activi, iar urmașii lor au demnități importante, pe când același lucru deja nu se mai poate spune despre monarhiști (timpul a rezolvat această problemă...) cred că e imposibil ca această filă de istorie să se mai repete. Monarhia rămâne o poveste frumoasă, cu regi și regine care au făcut fapte bune. Nu cred că vom avea vreodată puterea să revenim la normalitate...

Andrei Ando
vestic.ro

Imposibilul se poate realiza cu entuziasm.
Orice lucru bun trebuie dus mai departe spre indeplinire, chiar de-ar fi sa inainteze ca melcul. La scara milenara, schimbarea va surveni cand lucrurile se vor fi "copt".
De ce suntem oare pe pamantul asta? Ca sa mancam? Ca sa procream? Ca sa cream? Sau ca sa punem umarul la desavarsirea noastra si a umanitatii?
Se poate spune ca sunt monarhista. De ce? Nu stiu. Am incredere in institutia monarhica, tot asa cum as fi avut incredere si intr-o democratie functionala. N-am avut rude de la care sa aud de bine despre regalitate. Dar nici de rau. Am cumpanit eu cu mintea mea...

Si eu sunt monarhist, Zaraza, cu toate cele auzite despre ea; sunt sigur ca altul ar fi fost destinul Romaniei, daca in '89, reinodam firul istoriei, de acolo de unde l-au rupt comunistii. Unde e monarhie, nu poate fi comunism!

dolion a scris:

Si eu sunt monarhist, Zaraza, cu toate cele auzite despre ea; sunt sigur ca altul ar fi fost destinul Romaniei, daca in '89, reinodam firul istoriei, de acolo de unde l-au rupt comunistii. Unde e monarhie, nu poate fi comunism!

O, da... mai mult ca sigura... Si oricum trebuiau alte conditii ca sa se indrepte Romania spre monarhie atunci. Deja scoatem din ecuatie pe Iliescu si trepadusii lui.

zaraza26 a scris:

dolion a scris:

Si eu sunt monarhist, Zaraza, cu toate cele auzite despre ea; sunt sigur ca altul ar fi fost destinul Romaniei, daca in '89, reinodam firul istoriei, de acolo de unde l-au rupt comunistii. Unde e monarhie, nu poate fi comunism!

O, da... mai mult ca sigura... Si oricum trebuiau alte conditii ca sa se indrepte Romania spre monarhie atunci. Deja scoatem din ecuatie pe Iliescu si trepadusii lui.

Subscriu

Basescu il face tradator si sluga rusilor pe Regele Mihai, dar danseaza in draci cu regele Cioaba nu pot sa cred,asa ceva e inadmisibil ,mare pacat ce ma surprinde e ca acum 5 ani a avut o alta parere exact opusa.
Ce pot sa mi inchipui e ca nu are discernamint ....fantastic

Inainte de toate, subliniez ca sunt adepta regalitatii in Romania, dar nu oricum si in orice conditii. Mai subliniez faptul ca multe persoane sunt impotriva presedintelui din ... inertie , ca atare nici nu ma mai mira reactiile respectivelor . Insa numai istoricii adevarati si cei care au trait din plin acele vremuri, pot judeca declaratia controversata a presedintelui.

Generalul Gheorghe Dragomir, azi in virsta de 96 de ani:
„Eu aş recomanda istoricilor din România interesaţi de acele evenimente să se adune într-un colocviu, să le discute şi să încearcă să le lămurească. Mai întâi ar trebui lămurite evenimentele legate de 23 august. Au trădat sau au fost trădate trupele din Moldova atunci când ruşii au intrat ca în brânză, iar frontul nostru a fost dat peste cap? De asemenea, ar trebui lămurit şi momentul în care regele a acceptat cererea, ultimatumul lui Vîşinski, aceea de a-l instala premier pe Petru Groza. Ar fi putut, oare, Regele Mihai să evite un asemenea premier? Greu de spus... Iar abdicarea ridică noi semne de întrebare",

In plus, pozitia presedintelui este cea a unui capitan de nava, care nu isi paraseste postul daca nava e in pericol si se scufunda o data cu ea, daca e nevoie. E o pozitie fara nuante si controversata precum a fost Basescu intotdeauna , dar nu lipsita de o anume logica si in niciun caz lipsita de demnitate . In fine, tradator sau nu, regele a parasit Romania care era in pericol, ceea ce a costat acest popor peste 60 de ani de inchisoare si dictatura comunista de sorginte stalinista. Tradator sau nu, regele avea de ales intre a suferi/muri alaturi de romani sau a fugi pentru a-i fi lui bine. Tradator sau nu, regele si-a asigurat un trai linistit in Elvetia, in timp ce romanii erau colectivizati fortat si aruncati in inchisori pentru ca se opuneau dictaturii.

Imbucurator este faptul ca, prin aceasta declaratie "soc", Basescu atrage atentia romanilor asupra regalitatii, ba mai mult, i-a facut pe socialisti si pe politruci sa-i ia apararea regelui , ceea ce era de neconceput acum zece ani , cind bitele lui Iliescu le dadeau in cap monarhistilor, iar vizitele Majestatii Sale in Romania erau de-a dreptul interzise de catre acelasi Iliescu .

Dar trebuie sa fim echilibrati si onesti cu noi insine, cu propriul nostru trecut. Istoria nu se face cu patimi si nici cu politruci care azi il injura si miine il cauta de scame pe Rege. Faptul ca unora nu le convine sa auda crudul adevar sau ca altii politizeaza absolut orice, nu schimba cu nimic faptele istorice.

Spre deosebire de rege basescu nu are de gind sa lase puterea si sa paraseasca aceasta barca cum considera
el romania ca nu i tara lui sa nu mai osindeasca aceast popor impreuna cu udrea si hotii din jurul lui,specialistii spun clar ca era manga cind a declarat timpeniile.
As vrea sa mai faca bai de multime dar e prea las !!!!!
REVOLTATOR!!!!

Romania in acea perioada era condusa de Antonescu care l a fortat pe rege sa paraseasca tara,iar jegurile comuniste au pus labele jegoase pe ea ca si in aceasta perioada neagra,de ce nu abdica basescu ca oricum e vataful tarii,se comporta ca un dictaor notoriu sa si ia fetele inteligente si sa plece in tara lui pe mare ,din pacate nici nu mai are cu ce.
El vrea imunitate ca i e frica de ce o sa pateasca oricum va plati el si toti hotii,pasarea pe limba ei piere...

Cristina a scris:

Inainte de toate, subliniez ca sunt adepta regalitatii in Romania, dar nu oricum si in orice conditii. Mai subliniez faptul ca multe persoane sunt impotriva presedintelui din ... inertie , ca atare nici nu ma mai mira reactiile respectivelor . Insa numai istoricii adevarati si cei care au trait din plin acele vremuri, pot judeca declaratia controversata a presedintelui.

Generalul Gheorghe Dragomir, azi in virsta de 96 de ani:
„Eu aş recomanda istoricilor din România interesaţi de acele evenimente să se adune într-un colocviu, să le discute şi să încearcă să le lămurească. Mai întâi ar trebui lămurite evenimentele legate de 23 august. Au trădat sau au fost trădate trupele din Moldova atunci când ruşii au intrat ca în brânză, iar frontul nostru a fost dat peste cap? De asemenea, ar trebui lămurit şi momentul în care regele a acceptat cererea, ultimatumul lui Vîşinski, aceea de a-l instala premier pe Petru Groza. Ar fi putut, oare, Regele Mihai să evite un asemenea premier? Greu de spus... Iar abdicarea ridică noi semne de întrebare",

In plus, pozitia presedintelui este cea a unui capitan de nava, care nu isi paraseste postul daca nava e in pericol si se scufunda o data cu ea, daca e nevoie. E o pozitie fara nuante si controversata precum a fost Basescu intotdeauna , dar nu lipsita de o anume logica si in niciun caz lipsita de demnitate . In fine, tradator sau nu, regele a parasit Romania care era in pericol, ceea ce a costat acest popor peste 60 de ani de inchisoare si dictatura comunista de sorginte stalinista. Tradator sau nu, regele avea de ales intre a suferi/muri alaturi de romani sau a fugi pentru a-i fi lui bine. Tradator sau nu, regele si-a asigurat un trai linistit in Elvetia, in timp ce romanii erau colectivizati fortat si aruncati in inchisori pentru ca se opuneau dictaturii.

Imbucurator este faptul ca, prin aceasta declaratie "soc", Basescu atrage atentia romanilor asupra regalitatii, ba mai mult, i-a facut pe socialisti si pe politruci sa-i ia apararea regelui , ceea ce era de neconceput acum zece ani , cind bitele lui Iliescu le dadeau in cap monarhistilor, iar vizitele Majestatii Sale in Romania erau de-a dreptul interzise de catre acelasi Iliescu .

Dar trebuie sa fim echilibrati si onesti cu noi insine, cu propriul nostru trecut. Istoria nu se face cu patimi si nici cu politruci care azi il injura si miine il cauta de scame pe Rege. Faptul ca unora nu le convine sa auda crudul adevar sau ca altii politizeaza absolut orice, nu schimba cu nimic faptele istorice.

Ca sa intelegem mai bine de ce acel act de la 23 august este considerat "un act iresponsabil făcut de rege", as dori sa publicati cel putin acea parte din acel act care il incrimineaza pe Rege ca "irespnsabil si tradator". "Tradare, tradare, dar s-o stim si noi..." Una la mana. A doua la mana: Cum a fost cnsiderat de comunistii de atunci acest act? Cum a fost considerat de comunistii de dupa, de pe vremea lui Ceausescu, acelasi act? Daca Sergiu N. , sau T. Basescu ar fi fost in locul Regelui, ei n-ar fi semnat, dupa felul in care zic azi. De ce? Nu vreau raspuns din doua cuvinte: tradare nationala. Ci unul motivat. De asemenea as vrea un raspuns competent si la intrebarea: Daca Regele n-ar fi semnat acel act, ce s-ar fi intamplat? Ar fi murit/pierit mai multi, sau mai putini ?Care ar fi fost urmarile? Cu acest articol nu facem decat sa uram pe Seful Statului Roman de atunci fara sa stim exact de ce si pentru ce. Numai ca asa vor Domniile Lor Sergiu Nicolaescu, si Traian Basescu? Astept raspuns din partea GdS in coloanele ei, in zilele ce urmeaza, pana la 23 august, a.c. Multumesc!
Azi am citit in GdS(www.gds.ro) despre declaratia lui SN. Si am facut comentariul de mai sus.
Am citit si in ziare.cominca un editorial. Ce scrie Cristina, mai sus, vine sa-mi lamureasca unele lucruri.
As mai pune,insa, inca o intrebare:
Ce au facut vecinii nostri: unguri, bulgari, polonezi?
La ei nu a fost tradare?
Daca toti am avut aceeasi soarta, inseamna ca ceea ce s-a intamplat era inevitabil.
Ca se putea mai bie, sau mai putin rau, este altceva.
In urma razboiului....

O zi buna!
Ion

Ioane am vazut ieri un reportaj in engleza si l au amenintat pe rege rusii normal ca daca nu pleaca omoara 1ooo de studenti din Bucuresti vorbea regele in engleza.
Apoi din cite stiu eu din istorie daca raminea in tara il omorau...
Am copilarit intr un cartier select din orasul meu vreau sa mentionez ca pe str.Izvorului o strada infundata in sensul ca nu aveai cum sa inaitezi erau tei salcimi si o vila superba cu gradinita cu flori locuia familia dr Groza.
Doamnele care ieseau din acea vila erau superb imbracate eram copil si nu mi desprindeam ochii de la ele.
Imi mai amintesc ca pe strada mea Turgheniev eu locuiam cu ai mei la nr.4 impreuna cu tri familii de evrei in total 4 apartamente dar nimeni nu avea televizor.
La nr. 12 locuia familia Banciulescu eu aveam vreo 8 ani cind a murit Dej,tin minte ca toata strada ne am dus sa vedem inmormintarea la un tv.tm 47 ...
Sper ca nu te au plictisit amintirile mele din copilarie,oricum orasul meu l a respectat mult pe rege,catedrala,opera,filarmonica si alte lacase de cult si cultura au fost facute sub blazonul familiei regale.
Acum e normal ca cei care s au dezis de comunism is cei mai infocati impotriva lui iar basescu si a facut cursurile la organizarea muncii pe nava iar ca sa si faca curaj ca de altfel e un las si denigreaza oamenii eleganti,de cultura (se imbata) si injura ca la circiumile lui din porturi.
Ceea ce ma doare e lipsa de adevar si declaratii facute in antiteza ma ingrijoreaza ideea ca e bolnav si nimeni nu poate sa faca nimic...Are un comportament deviant si cred ca i foarte grav...a imprumutat atitia bani fara sa spuna cea facut cu ei,bine lumea stie ca s la udrea ,una spune alta face,se comporta mizerabil cu pensionarii,foloseste organe de represiune asupra tuturor sunt foarte curioasa de ce acum se leaga de Peles a trimis anaful sa controleze actele ca cica Tariceanu l a restituit ilegal casei refale,ma astept si la Savarsin:(...

Ion a scris:

Cristina a scris:

Inainte de toate, subliniez ca sunt adepta regalitatii in Romania, dar nu oricum si in orice conditii. Mai subliniez faptul ca multe persoane sunt impotriva presedintelui din ... inertie , ca atare nici nu ma mai mira reactiile respectivelor . Insa numai istoricii adevarati si cei care au trait din plin acele vremuri, pot judeca declaratia controversata a presedintelui.

Generalul Gheorghe Dragomir, azi in virsta de 96 de ani:
„Eu aş recomanda istoricilor din România interesaţi de acele evenimente să se adune într-un colocviu, să le discute şi să încearcă să le lămurească. Mai întâi ar trebui lămurite evenimentele legate de 23 august. Au trădat sau au fost trădate trupele din Moldova atunci când ruşii au intrat ca în brânză, iar frontul nostru a fost dat peste cap? De asemenea, ar trebui lămurit şi momentul în care regele a acceptat cererea, ultimatumul lui Vîşinski, aceea de a-l instala premier pe Petru Groza. Ar fi putut, oare, Regele Mihai să evite un asemenea premier? Greu de spus... Iar abdicarea ridică noi semne de întrebare",

In plus, pozitia presedintelui este cea a unui capitan de nava, care nu isi paraseste postul daca nava e in pericol si se scufunda o data cu ea, daca e nevoie. E o pozitie fara nuante si controversata precum a fost Basescu intotdeauna , dar nu lipsita de o anume logica si in niciun caz lipsita de demnitate . In fine, tradator sau nu, regele a parasit Romania care era in pericol, ceea ce a costat acest popor peste 60 de ani de inchisoare si dictatura comunista de sorginte stalinista. Tradator sau nu, regele avea de ales intre a suferi/muri alaturi de romani sau a fugi pentru a-i fi lui bine. Tradator sau nu, regele si-a asigurat un trai linistit in Elvetia, in timp ce romanii erau colectivizati fortat si aruncati in inchisori pentru ca se opuneau dictaturii.

Imbucurator este faptul ca, prin aceasta declaratie "soc", Basescu atrage atentia romanilor asupra regalitatii, ba mai mult, i-a facut pe socialisti si pe politruci sa-i ia apararea regelui , ceea ce era de neconceput acum zece ani , cind bitele lui Iliescu le dadeau in cap monarhistilor, iar vizitele Majestatii Sale in Romania erau de-a dreptul interzise de catre acelasi Iliescu .

Dar trebuie sa fim echilibrati si onesti cu noi insine, cu propriul nostru trecut. Istoria nu se face cu patimi si nici cu politruci care azi il injura si miine il cauta de scame pe Rege. Faptul ca unora nu le convine sa auda crudul adevar sau ca altii politizeaza absolut orice, nu schimba cu nimic faptele istorice.

Ce scrie Cristina, mai sus, vine sa-mi lamureasca unele lucruri.

Ma bucur ca am reusit sa-ti lamuresc unele lucruri .

Ion a scris:

As mai pune,insa, inca o intrebare:
Ce au facut vecinii nostri: unguri, bulgari, polonezi?
La ei nu a fost tradare?
Daca toti am avut aceeasi soarta, inseamna ca ceea ce s-a intamplat era inevitabil.
Ca se putea mai bie, sau mai putin rau, este altceva.
In urma razboiului...

In opinia mea, nu se pot compara situatiile, macar si numai pentru faptul ca insasi situatia Romaniei - ca tara fosta aliata a Germaniei naziste infrinte - era total diferita de a celorlaltor tari vecine. Consider ca tratamentul aplicat Romaniei a fost cel mai dur si, coincidenta sau nu, insasi dictatura comunista instaurata la noi a fost cea mai dura si criminala, ca si rasturnarea ei din dec.'89, de altfel.
Si-apoi, eu nu prea cred in coincidente si nici in fatalitati "inevitabile" ... Ci doar in optiuni si alegeri, fie ele asumate sau nu . Regele a facut o alegere si trebuie sa si-o asume, fie ca-i/ne convine sau nu. Sa ma explic, si mai clar: de acord ca abdicarea regelui s-a facut sub santaj si cu pistolul la timpla, dar regele a avut 2 optiuni - (1) sa semneze abdicarea si sa se spele pe maini de ceea ce va urma cu poporul roman si
(2) sa se sacrifice pentru tara, cu onoare si demnitate, devenind erou si simbol national.
Unui capitan de nava, onoarea ii impune sa se sacrifice, iar orice alta solutie i se pare a fi tradare. Punct.
ps: ... si de la capat .

Ion a scris:

...........
Ce au facut vecinii nostri: unguri, bulgari, polonezi?
La ei nu a fost tradare?
Daca toti am avut aceeasi soarta, inseamna ca ceea ce s-a intamplat era inevitabil.
Ca se putea mai bie, sau mai putin rau, este altceva.
In urma razboiului....

O zi buna!
Ion

Evident ca era inevitabil, era o conjunctura internationala. Da, bolsevicii l-au impuscat pe tarul lor - Nicolae - impreuna cu toata familia. Nu vad ce sens ar fi avut ca si regele Mihai sa stea si sa moara agatat de tron.

Mihaela, ai inteles exact unde am vrut sa bat cu intrebarea mea relativ la vecini.
Nu, categoric, Crisitna. Situatiile nu se compara, dar curentul istoriei, impus de
marile puteri , apoi invingatoare, era acelasi si pentru noi , si pentru toti vecinii nostri.

Adica, daca asa a fost curentul istoriei, era greu pentru oricine sa i se opuna.
Inutila sau nu, moartea Regelui pentru popor, ar fi insemnat cu certitudine altceva.
Dar n-a fost sa fie asa.

Uite ca Ceausescu a preferat sa moara pentru poporul sau.
Putea sa fuga? N-avea cum. Nici prin urechile acului nu avea scapare.
Istoria ii va considera vreodata acest sacrificiu?
Nu. Pentru ca cele doua situatii nu se compara.

Geta, te-am lasat la sfarsit, pentru ca si eu am de povestit despre Rege.
Greu de tot se pronunta la noi in familie numele Regelui. Cand se intampla, se facea
cu grija, si cu mare frica. Tatal meu stia sa cante un cantec inchinat Regelui.
Dar se ferea s-o faca. Fratele mai mare il invatase la scoala.
Il iubeau pe Rege. Nu stiu de ce, dar il iubeau.
Aveam si monede de argint, de o suta de lei, cu capul Regelui pe ele.
Le pastram si acum.

Ma intreb acum, de ce nu sunt asa de iubiti sefii de stat cum era iubit Regele nostru atunci de oamenii simpli?
Pentru ca Regele era o speranta. Era simbolul dreptatii.
Sefii de acum ce inspira?

In primii ani de invatamant, am locuit in gazda ,la tara, la d-na Irma.
Avea sotul in puscarie de 3 ani. Pentru ca, intr-o seara, la magazinul satesc, luase o tuica,
si a prins curaj. A strigat cat l-a tinut gura: "Traiasca Regele!" Atat i-a fost.
Fratele sau vitreg l-a turnat.
A fost la stuf. Cand a venit acasa, avea semne pe spate de la zambocul centurii cu care il bateau. Imi povestea si plangea. N-a mai trait mult, si a murit. Nu apucase 60 de ani.
Dumnezeu sa-l ierte, pe Nea Marin!

Dupa '90, stim cu totii framantarile din tara si piedicile puse impotriva revenirii in tara a Regelui.

Impreuna cu niste colegi, am fost in grupul de initiativa pentru revenirea la numele
liceului pe care l-am absolvit si unde lucram ca profesor de matematica.

Am reusit sa revenim la numele Colegiu "Carol I".
Am primit vizita Regelui la liceu, dupa denumire.
Regina a vrut sa se pozeze numai cu mine. Pai, am avut loc de cei care fusesera impotriva
revenirii la vechiul nume?

M-am pozat si cu Regele. Le pastrez ca amintire.
Ce oameni simpli! Cata intelepciune!

Ceea ce se intampla acum, la noi, si cu noi, nu e bine.
Aceasta problema seamana ura si dezbinare intre romani.
Ura inceputa si comandata de "sus".
De ce? Nu avem atatea de facut? Nu suntem destul de necajiti?
La ce serveste aceasta? Aceasta cearta, vreau sa zic.
Daca ar fi o discutie elevata, intre intelectuali, pregatiti anume in domeniu, daca
ar aduce acele lamuriri necesare bunului mers al lucrurilor in Tara, atunci, poate ca
as mai fi de acord sa se pune aceasta problema.

Dar:
"Tara arde, si baba se piaptana!"

Pana la urma:
"Fiecare pasare pe limba ei piere."

Si:
"Fiecare cum isi asterne, asa doarme."

Am incheiat cu aceste intelepciuni populare, pentru spun, pot spune mult
mai mult(e) decat mine.

O zi buna!
Ion

Ion a scris:

Mihaela, ai inteles exact unde am vrut sa bat cu intrebarea mea relativ la vecini.
Nu, categoric, Crisitna. Situatiile nu se compara, dar curentul istoriei, impus de
marile puteri , apoi invingatoare, era acelasi si pentru noi , si pentru toti vecinii nostri.

Adica, daca asa a fost curentul istoriei, era greu pentru oricine sa i se opuna.
Inutila sau nu, moartea Regelui pentru popor, ar fi insemnat cu certitudine altceva.
Dar n-a fost sa fie asa.

Uite ca Ceausescu a preferat sa moara pentru poporul sau.
Putea sa fuga? N-avea cum. Nici prin urechile acului nu avea scapare.
Istoria ii va considera vreodata acest sacrificiu?
Nu. Pentru ca cele doua situatii nu se compara.

Geta, te-am lasat la sfarsit, pentru ca si eu am de povestit despre Rege.
Greu de tot se pronunta la noi in familie numele Regelui. Cand se intampla, se facea
cu grija, si cu mare frica. Tatal meu stia sa cante un cantec inchinat Regelui.
Dar se ferea s-o faca. Fratele mai mare il invatase la scoala.
Il iubeau pe Rege. Nu stiu de ce, dar il iubeau.
Aveam si monede de argint, de o suta de lei, cu capul Regelui pe ele.
Le pastram si acum.

Ma intreb acum, de ce nu sunt asa de iubiti sefii de stat cum era iubit Regele nostru atunci de oamenii simpli?
Pentru ca Regele era o speranta. Era simbolul dreptatii.
Sefii de acum ce inspira?

In primii ani de invatamant, am locuit in gazda ,la tara, la d-na Irma.
Avea sotul in puscarie de 3 ani. Pentru ca, intr-o seara, la magazinul satesc, luase o tuica,
si a prins curaj. A strigat cat l-a tinut gura: "Traiasca Regele!" Atat i-a fost.
Fratele sau vitreg l-a turnat.
A fost la stuf. Cand a venit acasa, avea semne pe spate de la zambocul centurii cu care il bateau. Imi povestea si plangea. N-a mai trait mult, si a murit. Nu apucase 60 de ani.
Dumnezeu sa-l ierte, pe Nea Marin!

Dupa '90, stim cu totii framantarile din tara si piedicile puse impotriva revenirii in tara a Regelui.

Impreuna cu niste colegi, am fost in grupul de initiativa pentru revenirea la numele
liceului pe care l-am absolvit si unde lucram ca profesor de matematica.

Am reusit sa revenim la numele Colegiu "Carol I".
Am primit vizita Regelui la liceu, dupa denumire.
Regina a vrut sa se pozeze numai cu mine. Pai, am avut loc de cei care fusesera impotriva
revenirii la vechiul nume?

M-am pozat si cu Regele. Le pastrez ca amintire.
Ce oameni simpli! Cata intelepciune!

Ceea ce se intampla acum, la noi, si cu noi, nu e bine.
Aceasta problema seamana ura si dezbinare intre romani.
Ura inceputa si comandata de "sus".
De ce? Nu avem atatea de facut? Nu suntem destul de necajiti?
La ce serveste aceasta? Aceasta cearta, vreau sa zic.
Daca ar fi o discutie elevata, intre intelectuali, pregatiti anume in domeniu, daca
ar aduce acele lamuriri necesare bunului mers al lucrurilor in Tara, atunci, poate ca
as mai fi de acord sa se pune aceasta problema.

Dar:
"Tara arde, si baba se piaptana!"

Pana la urma:
"Fiecare pasare pe limba ei piere."

Si:
"Fiecare cum isi asterne, asa doarme."

Am incheiat cu aceste intelepciuni populare, pentru spun, pot spune mult
mai mult(e) decat mine.

O zi buna!
Ion

Ceea ce se intampla acum, la noi, si cu noi, nu e bine.
Aceasta problema seamana ura si dezbinare intre romani.
Ura inceputa si comandata de "sus".
De ce? Nu avem atatea de facut? Nu suntem destul de necajiti?
La ce serveste aceasta? Aceasta cearta, vreau sa zic.
Daca ar fi o discutie elevata, intre intelectuali, pregatiti anume in domeniu, daca
ar aduce acele lamuriri necesare bunului mers al lucrurilor in Tara, atunci, poate ca
as mai fi de acord sa se pune aceasta problema.

Corect si ti multumesc din toata inima mea ,niciodata n am sa inteleg de ce ce e sigur nu e sigur!!!!

"....niciodata n am sa inteleg de ce ce e sigur nu e sigur!!!!"

Nedumerirea ta, Geta, imi inspira urmatorul raspuns:

Nimic nu e mai sigur decat ceea ce nu e sigur.

Noapte buna, Geta! Asta e sigur?

Ion

[quote="Ion"]"....niciodata n am sa inteleg de ce ce e sigur nu e sigur!!!!"

Nedumerirea ta, Geta, imi inspira urmatorul raspuns:

Nimic nu e mai sigur decat ceea ce nu e sigur.

Noapte buna, Geta! Asta e sigur?

Ion[

Normal daca vine din partea unui om onest ca tine Ioane!!!

Noapte buna

Ion a scris:

dar curentul istoriei, impus de
marile puteri , apoi invingatoare, era acelasi si pentru noi , si pentru toti vecinii nostri.

Foarte convenabil, intr-adevar... Sa dam vina doar pe marile puteri pentru tot raul ce ni s-a intimplat dupa fuga regelui este in trend, ca atare nu ma mai mir...
Ce-ar fi fost daca, in ciuda tuturor amenintarilor, in loc sa abdice, Regele ar fi spus: „Prin ceea ce faceti, voi sunteti straini de neam si de tara, si indiferent de ororile pe care le-ati comite, nu veti putea niciodata deveni conducatorii legitimi ai Romaniei!”. Desigur, ne-ar fi fost in continuare la fel sau chiar mult mai greu. Regele ar fi fost, probabil, executat. Dar nu poti sa afirmi ca ar fi fost inutil. Sentimentul general nu ar mai fi fost acela ca „Regele ne-a parasit”, ci ca „Ticalosii astia ne-au omorat Regele”. Rezistenta anticomunista, poate tot fara sorti de izbanda, ar fi fost mult mai inversunata, nu crezi? Poate ca ar fi fost mii de sacrificii in plus fata de cele pe care le-am facut. Dar de atunci si pana in zilele noastre, demnitatea noastra, a romanilor, ar fi fost alta. Foarte probabil, am fi avut o revolutie ca cea din Ungaria (1956) sau Cehoslovacia (1968), sau un sindicat Solidaritatea ca in Polonia. Astazi poate ca nu ne-am mai fi uitat de jos in sus la aceste trei tari si la multe altele. N-a fost sa fie asa. Odata cu Regele pe care il iubeam si in care credeam, la 30 decembrie 1947 am abdicat cu totii.
Ca atare, sa afirmam ca sacrificiul regelui ar fi fost "inutil", e regretabil si mi-aduce aminte de putinii romani care s-au sacrificat in dec.'89 pentru ca majoritatea (celor ce se ascundeau atunci prin case) sa afirme azi despre primii ca au "murit degeaba" sau ca s-au sacrificat "inutil"...

Ion a scris:

Ceea ce se intampla acum, la noi, si cu noi, nu e bine.
Aceasta problema seamana ura si dezbinare intre romani.
Ura inceputa si comandata de "sus".

Desigur, este cunoscut faptul ca politrucii, turnatorii si securistiii de "sus" au dus si duc o campanie de ura, dezbinare si dezinformare (ca doar de-aia si-au facut televiziuni de spalare a creierelor prin ciutaci si ciuvici, ca sa dau doar un exemplu), inca din anii '90 .

In opinia mea -si cu asta inchei interventia mea pe acest subiect- cu toate ca presedintele trebuia sa fie ceva mai politically correct in afirmatii, chiar daca poate nici el nu e cel mai bun exemplu de urmat, totusi exista un adevar moral in afirmatiile presedintelui Basescu.

ps: Urban Dictionary politically correct - a way that we speak in America so we don't offend the whining ones.
Only pathetically weak people that don't have the balls to say what they feel and mean are the politically correct ones.
On the other hand, someone shouted at me today for making fun of Jews. He said it was politically incorrect. That was before he found out that I was Jewish, and making fun of ourselves is a part of Jewish culture.

Cristina a scris:

Rezistenta anticomunista, poate tot fara sorti de izbanda, ar fi fost mult mai inversunata, nu crezi? Poate ca ar fi fost mii de sacrificii in plus fata de cele pe care le-am facut. Dar de atunci si pana in zilele noastre, demnitatea noastra, a romanilor, ar fi fost alta. Foarte probabil, am fi avut o revolutie ca cea din Ungaria (1956) sau Cehoslovacia (1968), sau un sindicat Solidaritatea ca in Polonia. Astazi poate ca nu ne-am mai fi uitat de jos in sus la aceste trei tari si la multe altele. N-a fost sa fie asa. Odata cu Regele pe care il iubeam si in care credeam, la 30 decembrie 1947 am abdicat cu totii.
Ca atare, sa afirmam ca sacrificiul regelui ar fi fost "inutil", e regretabil si mi-aduce aminte de putinii romani care s-au sacrificat in dec.'89 pentru ca majoritatea (celor ce se ascundeau atunci prin case) sa afirme azi despre primii ca au "murit degeaba" sau ca s-au sacrificat "inutil"...
....

Si cine a oprit acest popor sa aiba demnitate? Regele? De ce nu am fost si nu suntem ca Polonia, Ungaria, Cehoslovacia? Din cauza regelui ca a abdicat?? Regele nici macar nu era roman!!!