Pentru ce este bună Legea?

Eu cred că toate poruncile lui Dumnezeu sînt Legi, chiar şi cele care depăşesc "cele 10 porunci".
Hai să intrăm în discuţie, ca să vedem care-i rostul Legilor.
Aş vrea să se lămurească felul în care ne ajută Legea, şi de ce a fost ea necesară.
Pentru a fi neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, cîte/care Legi trebuiesc ţinute în mod deosebit?

De acord cu tine: Cuvântul lui Dumnezeu este Legea Lui dată oamenilor.

Două legi: să iubesti pe Dumnezeu si pe aproapele - asa afirmă Sfânta Scriptură.

Totusi se va crea confuzie în multi care gândesc la Legea dată lui Moise, nu la Legea lui Dumnezeu care rămâne Lege, o lege care se poartă în inimă si se numeste Cuvântul Sfânt. Adevărul Lui e Legea inimi mele.

Emil Condor a scris:

De acord cu tine: Cuvântul lui Dumnezeu este Legea Lui dată oamenilor.

Două legi: să iubesti pe Dumnezeu si pe aproapele - asa afirmă Sfânta Scriptură.

Totusi se va crea confuzie în multi care gândesc la Legea dată lui Moise, nu la Legea lui Dumnezeu care rămâne Lege, o lege care se poartă în inimă si se numeste Cuvântul Sfânt. Adevărul Lui e Legea inimi mele.

Pentru mine Legea este sa ascult de Domnul si sa fiu dupa Voia Sa. Ceea ce am spus se rezuma desigur si la ceea ce a spus emil insa nu numai, sunt lucruri care reies de la cele spuse de emil si sunt sigur ca si el stie foarte bine asta.
Consider ca Legea data lui Moise la momentul respectiv facea ca poporul evreu sa fie dupa palcul si Voia Sa la momentul respectiv si ascultand in contiuare de Domnul si mai incolo, insa intelegerea oamenilor din vremea aceea era una si deci Legea lui Moise era necesara pentru ei atunci, insa de atunci pana la Isus siapoi pana la noi lumea s-a schimbat si permite intelegerea Legii adevarate adica a Sensului Legii (de exemplu ca in pilda samariteanului) in comparatie cu litera Legii data prin Moise.

Dau două exemple de porunci din Legea lui Moise:

1). Să nu ucizi ~ Exodul 20:13.
1]. Blestemat să fie cel ce îşi opreşte sabia de la măcel ~ Ieremia 48:10

2). Să nu preacurveşti ~ Exodul 20:14.
2]. Vameşii şi CURVELE merg în Împărăţia lui Dumnezeu ~ Matei 21:31.

Aş vrea ceva comenterii.

la 1 era vorba de razboaiele Domnului, si la 2 orice pocait intra in imparatia lui Dumnezeu, fiindu-i iertate pacatele

Mai vreau comentarii, sau ce părere au şi alţii.

Roxy a scris:

la 1 era vorba de razboaiele Domnului, si la 2 orice pocait intra in imparatia lui Dumnezeu, fiindu-i iertate pacatele

Războaiele presupun măceluri, ucideri. Şi-atunci de ce o poruncă te îndeamnă să nu ucizi, iar cealaltă te blestemă dacă nu ucizi?
Preacurvia nu presupune neapărat şi pocăinţă. Cuvîntul Domnului nu ne spune că vor întra în Împărăţia Cerurilor doar vameşii pocăiţi şi curvele pocăite.

Un răspuns totuşi există. Ce-i lipsa asta de curaj? Din discuţii/cercetări se află adevărul.
Mai vreau să se înscrie şi alţii la a da răspunsuri. Poate se face lumină şi în domeniul acesta.

TUDOR a scris:

Eu cred că toate poruncile lui Dumnezeu sînt Legi, chiar şi cele care depăşesc "cele 10 porunci".
Hai să intrăm în discuţie, ca să vedem care-i rostul Legilor.
Aş vrea să se lămurească felul în care ne ajută Legea, şi de ce a fost ea necesară.
Pentru a fi neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, cîte/care Legi trebuiesc ţinute în mod deosebit?

DACĂ te referi la cele zece porunci , trebuie neapărat să iei în considerare următoatele (sper să nu mă încurc):
1. Dumnezeu - adică cel menţionat în VechiulTestament -Cel ce NU are nume, este un Creator primar,initial, este Alfa si Omega
2. de la EL purcede tot ce este viu pe acest pământ si toate s-au făcut prin voia LUI
3. EL a îngăduit si binele şi răul; el a dat omului liberul arbitru
4. în timpurile celor zece porunci, acestea erau un strict necesare pentru orice grup social în devenire, care să-i ferească de elementarele pericole (să nu uităm igiena elementară pentru zona aceea uscată, caldă şi lipsită de apă)
5. dacă stai şi scobeşti prin religiile (mai degrabă le-aş numi credinţe) diferitelor popoare, ai să vezi că cele zece porunci se regăsesc peste tot; că nu sunt zece ci mai multe sau mai putzine nu schimbădatele problemei
6. nu ştiu să existe vreun crez în care comandamentul fundamental este "să ucizi, să asupreşti semenul tău". Dimpotrivă. NORMAL - când o fiinţă vie ( NU numai semenul tău) este atacată, se apără; universal valabil
7. a definit vreodată vreun om Dumnezeirea ???? nu cred. DUPĂ ce definim o noţiune, putem discuta. Credinţa este un lucru extraordinar. Dacă am sta să gândim Noul Testament şi cele afirmate acolo, NOI suntem Dumnezei (NU eu am afirmat) Deci, trebuie să ne purtăm ca şi când am fi Dumnezei, să respectăm esentza celor zece porunci

d
sa nu uitam o kestie: http://www.revistamagazin.ro/content/view/6524/4/

cactus a scris:

3. EL a îngăduit si binele şi răul; el a dat omului liberul arbitru

7. NOI suntem Dumnezei (NU eu am afirmat) Deci, trebuie să ne purtăm ca şi când am fi Dumnezei, să respectăm esentza celor zece porunci.

3) Liberul arbitru nu există cu adevărat. Este doar o impresie că ai fi lăsat să alegi din proprie iniţiativă. Dar de fapt, omul nu poate face nimic cu de la el putere. Nici măcar a alege nu poate.
Omul este doar ţărînă neputincioasă care pentru a face ceva trebuie mai întîi să fie îndemnat. Iar îndemnul îl primeşte ori direct de la Dumnezeu, ori de la un alt duh. Ţărîna nu este răspunzătoare de faptele efectuate. Toată răspunderea revine duhului care a comandat fapta respectivă.

De exemplu orice maşină, dacă-i implicată în vre-un accident, nu ea este vinovată. Şoferul care este elementul spiritual al maşinii poate fi vinovat, sau o terţă persoană care conducea altă maşină cu care s-a intrat în coliziune. Chiar şi de-ar fi din punct de vedere tehnic, dacă se produce un accident, vina ar putea cădea asupra producătorului, sau asupra celui care a efectuat inspecţia tehnică sau reparaţia, etc. Dar niciodată nu va cădea asupra maşinii.

Dacă Dumnezeu a spus: "Ţi-am pus inainte viaţa şi moartea, binecuvîntarea şi blestemul. Alege viaţa ca să trăieşti" (Deut.30:19), de fapt a dat o poruncă, un îndemn la care trebuia să te supui.
De fapt EL a ales ce i se potriveşte omului ca să trăiască. Dar omul a trebuit să cunoască şi moartea tot în interesul Domnului. Numai trecînd prin moarte omul se putea înmulţi aşa după cum suna prima poruncă [Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pămîntul ~ Geneza 1:28].

7)Dacă tot sîntem dumnezei (Psalm 82:6), înseamnă că sîntem şi fii ai Împăratului care a dat Legea. Dar Legea nu este dată pentru fiii Lui, ci pentru fiii celuilalt stăpînitor al lumii acesteia.
Noi sîntem străini şi călători pe acest pămînt, şi nu trebuie să respectăm o Lege care din start nu a fost bună. "Le-am dat legi care nu erau bune, şi porunci prin care nu puteau să trăiască" (Ezechiel 20:25). Deci dacă Domnul ne chiamă la Viaţă, nu înseamnă că trebuie să respectăm Legea care omoară.

da, dar depinde de fiecare persoana in parte carui duh isi da mintile, sau de ce duh se lasa influentat, de Duhul Sfant sau de alte duhuri necurate.

Nici o maşină nu-şi alege şoferul. Este exact învers. Şoferii îşi aleg maşinile.
Dacă o maşină nimereşte pe mîna unui şofer beat, care conduce agresiv şi periculos, poate ea să se împotrivească? Ea doar va executa comenzile pe care le primeşte.

Oamenii sînt vase de cinste şi vase de ocară, funcţie de duhurile care le iau în stăpînire.
Olarul, Marele Ziditor al acestor vase, hotărăşte ce fel de duhuri să le ia în stăpînire.
Şi oamenii se vor comporta funcţie de caracterul duhurilor care-i călăuzesc.

Dacă pui zăbala în gura calului pentru a-l conduce, mai face calul ce vrea el? Nicidecum. Calul va face ceea ce vrea călăreţul/vizitiul ca el să facă.

da, dar Domnul hotaraste in functie de inima omului .

Roxy a scris:

da, dar Domnul hotaraste in functie de inima omului .

Este un subiect tare sensitiv (as folosi chiar si cuvântul spinos pentru aceea). Înteleg perfect pe cei ce sustin una sau cealaltă variantă. Vedeti voi, chiar si atunci când totul ne indică faptul că noi am lăsat să se întâmple, este de fapt din voia Domnului. Este totusi, imposibil să nu ne întrebăm: dacă nu există nicio fărâmă de liber arbitru, de ce mai propovăduim Cuvântul celor ce nu-L cunosc pe Domnul - cum ar putea influenta propovăduirea noastră atunci când deja este hotărât ce si cum va fi pentru fiecare individual? De ce Isus si apostolii Lui au răspândit adevărul celor ce nu-L cunoasteau? Pentru că Dumnezeu nu-l fortează pe om să iubească - doar îi cere.
Aproape în fiecare lucru descris de Cuvânt vedem o hotărâre dumnezeiască făcută dinainte dar despre vointa omului de a-L primi pe Dumnezeu este diferit. Bineînteles că si aici se va spune: este voia Domnului ca vointa ta să corespundă voii Lui si cu adevărat nu poti să contrazici pe cel ce afirmă asa ceva! Totusi, repet: de ce se mai propovăduieste Cuvântul când totul este decis??!! După cum stiti, avem numeroase versete care ne indică să răspândim adevărul lui Dumnezeu pentru ca oamenii să-L cunoască si să se pocăiască. Stiu că si aici vor veni explicatii ce să pună liberul arbitru, jos dar - zic eu - TOTUSI, DE CE mai facem lucruri ce nu pot influenta nimic??!!
Dragostea Cerului să se reverse necontenit peste noi... Emanuel.

Nici Domnul Isus nu putea să facă nimic cu de la EL putere.
"Nu fac nimic de la Mine însumi" (Ioan 8:28).
"Eu nu pot face nimic de la Mine însumi" (Ioan 5:30).
"Fiul nu poate face nimic de la Sine" (Ioan 5:19).

În ceruri este o carte în care este scris despre fiecare în parte ce anume trebuie să facă pe pămînt din momentul naşterii pînă in momentul morţii. Schimbarea acestor momente fixate dinainte de întemeierea lumii o poate face doar Creatorul.
Un exemplu ar fi că lui Ezechia, Dumnezeu i-a mai adăugat 15 ani de viaţă (Isaia 38:5).
Nici măcar lui satan nu-i stă în putere să schimbe aceste date.

Despre faptele fiecărui om, tot ce este scris acolo în carte trebuie să se împlinească, şi nimeni n-are voie să schimbe ceva. Nici un înger nu poate face modificări.

Lui Faraon de pe timpul lui Moise, acelaş Dumnezeu îi spune: "Înadins te-am ridicat ca să-Mi arăt în tine puterea Mea" (Romani 9:17). În cine a vrut Dumnezeu să-Şi arate puterea Lui? Tocmai în Faraon care era păgîn.

Lui Esau, Domnul îi spune că îl urăşte încă înainte de a se naşte (Maleahi 1:3).
Cum putea să-şi apere pricina Esau? Ce fapte putea să facă el în burta Rebecii ca să demonstreze Domnului că nu se abate de la poruncile Sale?

Domnul Isus, măcar că era Fiul lui Dumnezeu, şi tot făcea ce era scris în acea carte.
"M-am pogorît din cer ca să fac voia Celui ce M-a trimis" (Ioan 6:38).
"Tu... Mi-ai pregătit un trup. Atunci am zis: ~ Iată-Mă
În sulul cărţii este scris despre Mine, vin să fac voia Ta Dumnezeule" (Evrei 10:5-9).

Totul este decis dinainte, şi fiecare om îşi joacă rolul pînă la capăt aşa după cum este prevăzut în scenariu, fie că vrem sau nu, fie că ne convine sau nu.
Fiecare om se naşte pentru ceva anume, şi nimeni nu poate să-şi aleagă traseul în viaţă cu de la el putere.

Sunt perfect de acord cu afirmatiile tale TUDOR, care, pe deasupra sunt si biblice.

TUDOR a scris:

"Nu fac nimic de la Mine însumi" (Ioan 8:28).
"Eu nu pot face nimic de la Mine însumi" (Ioan 5:30).
"Fiul nu poate face nimic de la Sine" (Ioan 5:19).

Da, stiu cât se poate de bine versetele date de tine si nu voi contrazice o fărâmă din ele.
Dar... fac ce zice Duhul atunci când Îl am în mine. Când nu Îl am fac voia mea, sunt departe de Dumnezeu si nu fac voia Lui ci a mea - atunci e în joc liberul arbitru: este timpul deciziei tale de a primi pe Domnul în tine care doar după aceea te va conduce în absolut orice.

Citat :

lui Ezechia, Dumnezeu i-a mai adăugat 15 ani de viaţă (Isaia 38:5).

Exact ce spuneam mai înainte: datorită anumitor împrejurări, Domnul poate schimba anumite lucruri siii... de ce ar face-o? Acolo e problema.

Repet: nu vreau să contrazic nimic din Cuvântul perfect biblic ce l-ai pus în fata noastră, Dumnezeu îmi este martor, dar trebuie să privim mai adânc decât ceea ce Cuvântul ne prezintă cu destulă simplitate.

Citat :

Despre faptele fiecărui om...

De ce am mai vorbi despre fapte dacă nimic nu depinde de noi?! Faptele noastre sunt faptele lui Dumnezeu - de ce să ne mai judece Dumnezeu pentru ceva ce... El a hotărât?!

Citat :

tot ce este scris acolo în carte trebuie să se împlinească

AMIN!

Citat :

nimeni n-are voie să schimbe ceva.

N-are voie să schimbe în Carte nu înseamnă că nu a si făcut-o, deja!!!

Citat :

Totul este decis dinainte

Avem cuvintele astea în Biblie: "alege (ce era acolo? viata sau ce?) si vei trăi". De ce ne spune Cuvântul să alegem? Există un punct în viata omului când trebuie să facă o decizie, după aceea nimic nu-i mai apartine.

Citat :

Fiecare om se naşte pentru ceva anume, şi nimeni nu poate să-şi aleagă traseul în viaţă cu de la el putere.

Sunt de acord cu asta chiar dacă în aparentă contrazic ce am spus mai sus: suntem născuti pentru ceva, pentru un scop darrr... întâi trebuie să aflăm scopul acela si să aderăm lui. De ce crezi că mai sunt si împotrivitori lui Dumnezeu? Chiar Saul a fost asa, apoi a survenit schimbarea. Crezi că este voia lui Dumnezeu ca omul să fie criminal? Si totusi este pentru că asa a ales el!

În încheiere: nu vreau să contrazic deloc afirmatiile biblice pe care le puneti în fata noastră dar trebuie să realizăm că Dumnezeu este un Stăpân flexibil cu ceea ce El a creat, altfel rămâneam lut.

"Fără credintă este cu neputintă"... A cui credintă? A cui neputintă?

Domnul să fie cu noi toti!

TUDOR, vreau să te întreb ceva: de ce încerci să-i spui adevărul lui Dumnezeu, lui Karima? Si apoi astepti reactia ei... De ce o mai faci dacă există deja o hotărâre în ce priveste decizia ei viitoare? De ce atâtea lucruri inutile?

Emil Condor a explicat cel mai bine cum stau lucrurile privitoare la liberul arbitru.

TUDOR a scris:

Nici Domnul Isus nu putea să facă nimic cu de la EL putere.
"Nu fac nimic de la Mine însumi" (Ioan 8:28).
"Eu nu pot face nimic de la Mine însumi" (Ioan 5:30).
"Fiul nu poate face nimic de la Sine" (Ioan 5:19).

În ceruri este o carte în care este scris despre fiecare în parte ce anume trebuie să facă pe pămînt din momentul naşterii pînă in momentul morţii. Schimbarea acestor momente fixate dinainte de întemeierea lumii o poate face doar Creatorul.
Un exemplu ar fi că lui Ezechia, Dumnezeu i-a mai adăugat 15 ani de viaţă (Isaia 38:5).
Nici măcar lui satan nu-i stă în putere să schimbe aceste date.

Despre faptele fiecărui om, tot ce este scris acolo în carte trebuie să se împlinească, şi nimeni n-are voie să schimbe ceva. Nici un înger nu poate face modificări.

Lui Faraon de pe timpul lui Moise, acelaş Dumnezeu îi spune: "Înadins te-am ridicat ca să-Mi arăt în tine puterea Mea" (Romani 9:17). În cine a vrut Dumnezeu să-Şi arate puterea Lui? Tocmai în Faraon care era păgîn.

Lui Esau, Domnul îi spune că îl urăşte încă înainte de a se naşte (Maleahi 1:3).
Cum putea să-şi apere pricina Esau? Ce fapte putea să facă el în burta Rebecii ca să demonstreze Domnului că nu se abate de la poruncile Sale?

Domnul Isus, măcar că era Fiul lui Dumnezeu, şi tot făcea ce era scris în acea carte.
"M-am pogorît din cer ca să fac voia Celui ce M-a trimis" (Ioan 6:38).
"Tu... Mi-ai pregătit un trup. Atunci am zis: ~ Iată-Mă
În sulul cărţii este scris despre Mine, vin să fac voia Ta Dumnezeule" (Evrei 10:5-9).

Totul este decis dinainte, şi fiecare om îşi joacă rolul pînă la capăt aşa după cum este prevăzut în scenariu, fie că vrem sau nu, fie că ne convine sau nu.
Fiecare om se naşte pentru ceva anume, şi nimeni nu poate să-şi aleagă traseul în viaţă cu de la el putere.

Foarte frumos ai inceput si tocmai de aceea te intreb si eu:
-Domnul poate ura un suflet pe care tot el il creeaza?Nu cred asa ceva.Daca el nu ar fi vrut nu s-ar fi nascut,daca el ar fi vrut sa-i scrie un altfel de destin i-ar fi scris altfel de destin dar nu l-ar fi urat.
-Ba traseul poate sa si-l aleaga,de aceea Dumnezeu iti arata acest traseu dar daca tu alegi altul vei da socoteala.
Caci daca nu ar fi aceasta Dumnezeu ne-ar fi facut un unic traseu si destinul de a-l urma nu?
De aceea suntem pusi unii pilde pentru altii

Am postat cam in acelasi timp dar tu ai fost mai explicit ca mine,cuprinde ceea ce eu am vrut sa spun si curios ca nu vazusem postarea ta

Dacă luăm în considerare că acel micut moment al liberului arbitru este lăsat de Dumnezeu (cum altcumva?) atunci TUDOR are dreptate 100%. În ceea ce spune el sau noi, diferenta este în nuantă nu în esentă. Esenta rămâne aceeasi: Dumnezeu hotărăste asa cum crede El de cuviintă asupra tuturor lucrurilor. Si spun asta fără să contrazic cele spuse mai sus cum... ar putea părea unora!!!

in definitiv, exista o decizie a fiecaruia, personala, de a-L urma pe Domnul sau nu.

Roxy a scris:

in definitiv, exista o decizie a fiecaruia, personala, de a-L urma pe Domnul sau nu.

In cazul asta ne intoarcem de unde am plecat,nu?
Daca Dumnezeu nu ar dori ca oamenii sa-i vada si sa-i recunoasca maretia,nu ar trasa Calea(traseul),iar faptul ca unul sau altul refuza asta este decizie personala,aici eu vad liberul arbitru

Karima a scris:

TUDOR a scris:

Lui Faraon de pe timpul lui Moise, acelaş Dumnezeu îi spune: "Înadins te-am ridicat ca să-Mi arăt în tine puterea Mea" (Romani 9:17). În cine a vrut Dumnezeu să-Şi arate puterea Lui? Tocmai în Faraon care era păgîn.

Lui Esau, Domnul îi spune că îl urăşte încă înainte de a se naşte (Maleahi 1:3).
Cum putea să-şi apere pricina Esau? Ce fapte putea să facă el în burta Rebecii ca să demonstreze Domnului că nu se abate de la poruncile Sale?

Totul este decis dinainte, şi fiecare om îşi joacă rolul pînă la capăt aşa după cum este prevăzut în scenariu, fie că vrem sau nu, fie că ne convine sau nu.
Fiecare om se naşte pentru ceva anume, şi nimeni nu poate să-şi aleagă traseul în viaţă cu de la el putere.

-Domnul poate ura un suflet pe care tot el il creeaza? Nu cred asa ceva.
Daca el nu ar fi vrut nu s-ar fi nascut, daca el ar fi vrut sa-i scrie un altfel de destin i-ar fi scris altfel de destin dar nu l-ar fi urat.

Dacă zici că nu crezi aşa ceva, înseamnă că-L faci mincinos chiar pe Dumnezeu. Citeşte ce a rostit EL cu gura lui Maleahi: "Nu este Esau frate cu Iacov? zice Domnul; totuş am iubit pe Iacov, şi am urît pe Esau". Cînd spunee asta? Înainte ca ei să se fi născut. (Romani 9:11-13 Geneza 25:23)

Dreptate ai Tudore, dar numai pe jumătate, pentru că te-ai oprit cu citatele la juimătate.
Dacă în "Facere" la 25; 23 ni se spune "Domnul însă i-a zis: "În pântecele tău sunt două neamuri şi două popoare se vor ridica din pântecele tău. Un popor va ajunge mai puternic decât celălalt şi cel mai mare va sluji celui mai mic" în Romani se face următoarea precizare: (9;11) Şi nefiind ei nici născuţi şi nefiind ei ceva bun sau rău, ca să rămână voia lui Dumnezeu cea după alegere, nu din fapte, ci de la Cel care Cheamă. (9;12) I s-a zis ei că " cel mai mare va sluji celui mai mic". (9;13= Precum este scris: "Pe Iacov l-am iubit, iar pe Isav l-am urât". (9;14) Ce vom zice dar ? Nu cumva la Dumnezeu este nedreptate? Nici decum ! (9.15) Căci grăieşte către Moise: " Voi milui pe cine vreau să-l miluiesc, şi Mă voi îndura de cine vreau să Mă ăndur".

De aici putem trage concluzia, fără să greşim, că Dumnezeu nu este doar Bun, Drept şi Îndurător, ci şi Aspru, Neiertător şi Răzbunător.

Am crezut şi eu că-i suficient. Oricum mulţumesc pentru completare.
Domnul să te binecuvinteze!